parinte duhovnic

[just_inn33]

La un examen de doctorat, o tanara isi sustine lucrarea sa cu titlul "Despre feciorie". Profesorii o ascultau incantati si cu interes, lucrarea dovedindu-se una exceptionala. La incheiere, presedintele comisiei de examinare, un profesor mai in varsta, cu o bogata experienta profesionala si de viata, elogiaza lucrarea si pe autoarea ei si, in final, o intreaba pe pretendenta la titlul de doctor: "Domnisoara, data fiind autenticitatea si totodata frumusetea lucrarii dumneavoastra, permiteti-mi indrazneala : sunteti fecioara?" Surprinsa de intrebare, tanara "domnisoara" raspunse, fara sa clipeasca: "Inca nu!"

Hristos a inviat! Scuzati lunga introducere, nu sunt unul dintre cei carora le place sa dea sfaturi in stanga si in dreapta, cu atat mai mult cu cat am nimerit pe acest forum din greseala, cautand ceva despre anul omagial al simbolului de credinta. Dar, daca tot m-ati suportat pana acum sau ati avut rabdare sa cititi cele cateva randuri de mai sus, va sunt dator cu o continuare lamuritoare.
Titlul acestui post mi-a sarit in ochi pentru simplul motiv ca, in zilele noastre, crestinii ortodocsi sunt din ce in ce mai putin "interesati" de acest subiect sau, de ce sa nu recunoastem, notiunea de parinte duhovnic le este cu totul straina (marii majoritati). Pana aici nimic nou, nu? Ei, haideti sa facem cateva precizari:
1. Sunt crestin ortodox
2. Nu sunt lup moralist
3. Imi asum in totalitate rugaciunea dinainte de Sfanta Impartasanie cu accent pe inceputul ei :"Care ai venit in lume sa mantuiesti pe cei pacatosi, dintre care cel dintai sunt eu..."
4. Nu sunt extremist religios, dar incerc sa fiu macar practicant al religiei in care am fost botezat
5. Am preot duhovnic si recunosc importanta lui in viata mea
6. In acceptiunea mea toti oamenii sunt egali in fata lui Dumnezeu "Care rasare soarele si peste cei buni si peste cei rai, si ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti"
7. Nu am nimic cu apartenentii la o alta religie sau denominatiune crestina (daca s-au nascut asa), in fond - Dumnezeul nostru este Dumnezeul parintilor nostri
8. Cred in oameni dar si in troparul de la inmormantare :"ajutorului omenesc nu ma incredinta..."
9. In copilarie si in tinerete ma plictiseam la biserica, acum (a nu se intelege ca in prezent sunt batran) ma cam jeneaza lacunele mele din timpurile acelea
10.Am nadejdea ca, la moartea mea, si mie mi "se va gati loc de odihna"

DAR:

1. Nu vreau sa cred ca un membru al acestui forum pe nickname-ul sau "umilinta", care spune ca "daca duhovnicul tau nu este sfant nu este crestin", poate fi ortodox. Mie imi miroase din cele spuse de ea/el a preotie universala baptista.
2. Cei infestati cu mandria, in orice forma a ei, nu sunt vrednici de apartenenta la nici o religie, asa ca rog din suflet lupii deghizati in oi sa nu ne dea lectii de "credinta personala individuala" daca tot suntem pe un portal ortodox (sectantii sa se abtina)
3. Daca "umilinta" nu este sectant/a, atunci nu poate fi decat vreo "foca" de la ASCOR sau ATCOR care a inteles gresit menirea acestor asociatii
4. Teologia dogmatica ortodoxa prefera termenul de "smerenie" celui de "umilinta" (cu exceptia Troparelor de umilinta), iar termenul de "rob al lui Dumnezeu" nu ar trebui sa injoseasca sau sa umileasca pe nimeni. Cer iertare daca ofensez "umilinta" in vreun fel
5. Pe principiul "Hristos salasluieste DEPLIN pana si in cel mai umil (ca sa-i fac pe plac "umilintei") lacas de cult" - orice preot este duhovnic, adica a primit duhovnicia prin hirotesie de la episcopul locului, imediat (sau nu) dupa hirotonie
6. Pentru cei care inca mai amesteca de-a valma, fara nici un discernamant, manastirile cu vietuitorii si regulile lor cu bisericile de mir si parohienii + regulile lor, am o singura fraza: Un calugar care vorbeste despre copii este ca o mireasa care vorbeste despre feciorie (sau despre monahism)
7. Cei care isi cauta duhovnic pe placul lor, ar trebui sa asculte mai cu atentie rugaciunea ultima din cadrul molitfei dinaintea Tainei Spovedaniei: "iata, si sfanta Lui (Hristos) icoana inaintea noastra este si eu (preotul) sunt numai un martor...". Privit doar ca un martor, preotul (persoana lui) nu poate deveni o piedica inaintea deschiderii noastre totale in fata lui Dumnezeu. Sau ne este rusine? Cam da!
8. Rusinea sau jena ar trebui sa se manifeste inainte si nu dupa savarsirea pacatului. Si, totusi, daca se arata dupa, ea nu mai este rusine, ci mandrie
9. Nu alergati dupa "mari" duhovnici, nici dupa "calugari incercati" sau dupa parinti mai simpatici sau mai pe potriva sufletului vostru/nostru. Vrei sa ti se ierte pacatele? Marturiseste-te! Poti incepe cu preotul tau de parohie. Ti-e rusine ca te cunoaste? Da' ce, pacatul l-ai facut pe ascuns? Nu cred. Intotdeauna habotnicul va considera ca duhovnicul mai aerisit (gen Parintele Arsenie Papacioc) nu este indeajuns de sever cu el, la fel - "caldicelul" sau ignorantul va privi canoanele unui duhovnic mai exigent (gen vrednicul de pomenire arhimandritul Ilie Cleopa) ca pe o piedica in fata indreptarii personale, considerandu-le prea grele pentru el de indeplinit
10."chivari1" esti vietuitor/vietuitoare de manastire de cauti duhovnic "pe la vreun schit"? Citeste, te rog, articolul acesta: http://www.basilica.ro/ro/documente/...manastiri.html. Iti poti face o idee despre rolul dinainte stabilit al fiecareia dintre cele doua forme de organizare bisericeasca. Prin extensie si analogie logica, tie (permisa-mi fie tutuirea) nu ti s-ar parea ceva foarte ciudat sa vezi marturisindu-se la preotul tau de parohie un monah sau o maicuta? Mie da!

In speranta ca nu am reusit sa supar pe nimeni si, poate, randurile mele vor fi folosit cuiva, va salut pe toti cu acelasi respect!
Constantin

[mishi55]

În prealabil postat de just_inn33

La un examen de doctorat, o tanara isi sustine lucrarea sa cu titlul "Despre feciorie". Profesorii o ascultau incantati si cu interes, lucrarea dovedindu-se una exceptionala. La incheiere, presedintele comisiei de examinare, un profesor mai in varsta, cu o bogata experienta profesionala si de viata, elogiaza lucrarea si pe autoarea ei si, in final, o intreaba pe pretendenta la titlul de doctor: "Domnisoara, data fiind autenticitatea si totodata frumusetea lucrarii dumneavoastra, permiteti-mi indrazneala : sunteti fecioara?" Surprinsa de intrebare, tanara "domnisoara" raspunse, fara sa clipeasca: "Inca nu!"

Hristos a inviat! Scuzati lunga introducere, nu sunt unul dintre cei carora le place sa dea sfaturi in stanga si in dreapta, cu atat mai mult cu cat am nimerit pe acest forum din greseala, cautand ceva despre anul omagial al simbolului de credinta. Dar, daca tot m-ati suportat pana acum sau ati avut rabdare sa cititi cele cateva randuri de mai sus, va sunt dator cu o continuare lamuritoare.
Titlul acestui post mi-a sarit in ochi pentru simplul motiv ca, in zilele noastre, crestinii ortodocsi sunt din ce in ce mai putin "interesati" de acest subiect sau, de ce sa nu recunoastem, notiunea de parinte duhovnic le este cu totul straina (marii majoritati). Pana aici nimic nou, nu? Ei, haideti sa facem cateva precizari:
1. Sunt crestin ortodox
2. Nu sunt lup moralist
3. Imi asum in totalitate rugaciunea dinainte de Sfanta Impartasanie cu accent pe inceputul ei :"Care ai venit in lume sa mantuiesti pe cei pacatosi, dintre care cel dintai sunt eu..."
4. Nu sunt extremist religios, dar incerc sa fiu macar practicant al religiei in care am fost botezat
5. Am preot duhovnic si recunosc importanta lui in viata mea
6. In acceptiunea mea toti oamenii sunt egali in fata lui Dumnezeu "Care rasare soarele si peste cei buni si peste cei rai, si ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti"
7. Nu am nimic cu apartenentii la o alta religie sau denominatiune crestina (daca s-au nascut asa), in fond - Dumnezeul nostru este Dumnezeul parintilor nostri
8. Cred in oameni dar si in troparul de la inmormantare :"ajutorului omenesc nu ma incredinta..."
9. In copilarie si in tinerete ma plictiseam la biserica, acum (a nu se intelege ca in prezent sunt batran) ma cam jeneaza lacunele mele din timpurile acelea
10.Am nadejdea ca, la moartea mea, si mie mi "se va gati loc de odihna"

DAR:

1. Nu vreau sa cred ca un membru al acestui forum pe nickname-ul sau "umilinta", care spune ca "daca duhovnicul tau nu este sfant nu este crestin", poate fi ortodox. Mie imi miroase din cele spuse de ea/el a preotie universala baptista.
2. Cei infestati cu mandria, in orice forma a ei, nu sunt vrednici de apartenenta la nici o religie, asa ca rog din suflet lupii deghizati in oi sa nu ne dea lectii de "credinta personala individuala" daca tot suntem pe un portal ortodox (sectantii sa se abtina)
3. Daca "umilinta" nu este sectant/a, atunci nu poate fi decat vreo "foca" de la ASCOR sau ATCOR care a inteles gresit menirea acestor asociatii
4. Teologia dogmatica ortodoxa prefera termenul de "smerenie" celui de "umilinta" (cu exceptia Troparelor de umilinta), iar termenul de "rob al lui Dumnezeu" nu ar trebui sa injoseasca sau sa umileasca pe nimeni. Cer iertare daca ofensez "umilinta" in vreun fel
5. Pe principiul "Hristos salasluieste DEPLIN pana si in cel mai umil (ca sa-i fac pe plac "umilintei") lacas de cult" - orice preot este duhovnic, adica a primit duhovnicia prin hirotesie de la episcopul locului, imediat (sau nu) dupa hirotonie
6. Pentru cei care inca mai amesteca de-a valma, fara nici un discernamant, manastirile cu vietuitorii si regulile lor cu bisericile de mir si parohienii + regulile lor, am o singura fraza: Un calugar care vorbeste despre copii este ca o mireasa care vorbeste despre feciorie (sau despre monahism)
7. Cei care isi cauta duhovnic pe placul lor, ar trebui sa asculte mai cu atentie rugaciunea ultima din cadrul molitfei dinaintea Tainei Spovedaniei: "iata, si sfanta Lui (Hristos) icoana inaintea noastra este si eu (preotul) sunt numai un martor...". Privit doar ca un martor, preotul (persoana lui) nu poate deveni o piedica inaintea deschiderii noastre totale in fata lui Dumnezeu. Sau ne este rusine? Cam da!
8. Rusinea sau jena ar trebui sa se manifeste inainte si nu dupa savarsirea pacatului. Si, totusi, daca se arata dupa, ea nu mai este rusine, ci mandrie
9. Nu alergati dupa "mari" duhovnici, nici dupa "calugari incercati" sau dupa parinti mai simpatici sau mai pe potriva sufletului vostru/nostru. Vrei sa ti se ierte pacatele? Marturiseste-te! Poti incepe cu preotul tau de parohie. Ti-e rusine ca te cunoaste? Da' ce, pacatul l-ai facut pe ascuns? Nu cred. Intotdeauna habotnicul va considera ca duhovnicul mai aerisit (gen Parintele Arsenie Papacioc) nu este indeajuns de sever cu el, la fel - "caldicelul" sau ignorantul va privi canoanele unui duhovnic mai exigent (gen vrednicul de pomenire arhimandritul Ilie Cleopa) ca pe o piedica in fata indreptarii personale, considerandu-le prea grele pentru el de indeplinit
10."chivari1" esti vietuitor/vietuitoare de manastire de cauti duhovnic "pe la vreun schit"? Citeste, te rog, articolul acesta: http://www.basilica.ro/ro/documente/...manastiri.html. Iti poti face o idee despre rolul dinainte stabilit al fiecareia dintre cele doua forme de organizare bisericeasca. Prin extensie si analogie logica, tie (permisa-mi fie tutuirea) nu ti s-ar parea ceva foarte ciudat sa vezi marturisindu-se la preotul tau de parohie un monah sau o maicuta? Mie da!

In speranta ca nu am reusit sa supar pe nimeni si, poate, randurile mele vor fi folosit cuiva, va salut pe toti cu acelasi respect!
Constantin

Mult mi-a placut ceea ce ai scris! Tot! Nu stiu cum, dar mi-a mers asa, direct la suflet!
Sa-ti ajute Domnul!

Sa lungim vederea pana dincolo de zarea acestei vieti, pana la cealalta imparatie"

Cu binecuvantarea Inalt Prea Sfintitului Nicolae Balan, Mitropolitul Ardealului, Parintele Arsenie a tinut predici si conferinte chiar si in sate, mai intai in Tara Fagarasului, apoi mai departe, in Tara Barsei si Marginimea Sibiului si in alte localitati transilvanene, sfatuind credinciosii si preotii pentru imbunatatirea lor spirituala. Spunea: "Misiunea preotului este de a salva ceea ce se poate salva, de a propovadui raspicat vointa lui Dumnezeu, Cel in Treime, dupa Predania Bisericii, pe Hristos cel cu Cruce, sufletelor; de a ajuta pe cei credinciosi sa se mantuiasca, de a-i scoate din mijlocul raului, la mantuire".

Vara, la Sambata



Era ferm impotriva pacatului, pe care il sanctiona cu severitate. Avea constiinta ca neamul romanesc trebuie trezit la o viata crestina. Uneori, spunea fara ocolisuri, pe fata, faptele oamenilor. Ii certa pe oameni pentru pacatele lor, dar ii si mangaia: "Cat suntem infasurati in trup, suntem destul de legati intr-o intelegere trupeasca a vietii. Dar cand vom scapa de muritorul acesta de pe noi, atunci cu mare recunostinta vom multumi lui Dumnezeu pentru toate incercarile la care ne-a supus cat eram in lume. Prin urmare, sa lungim vederea pana dincolo de zarea acestei vieti, pana la cealalta imparatie, ca altfel nu putem pricepe necazurile vietii acesteia si nepricepand-o pe aceasta prin cealalta, n-o putem rabda. Dar daca o intelegem asa cum este, pe una in legatura cu alta, atunci oricat ar fi de necajita capata o valoare nepretuita. Si atunci se intampla un lucru minunat: Omul iubeste necazurile si pe toti cei ce-l necajesc indeosebi. De-acum, crestinul sta linistit pe conducerea lui Dumnezeu si vede ca orice cruce a vietii sale e o marturie a iubirii parintesti a lui Dumnezeu. Orice cruce e o treapta a desavarsirii. Deci, daca ne impartasim cu Sfanta Jertfa a Domnului, ne impartasim cu Taina Iubirii supreme a lui Dumnezeu, impartasire care, printre alte daruri, are si pe acesta: ca ne ridica de la intelegerea prunceasca a vietii, la intelegerea pe care o avea Iisus, in temeiul careia Ii suntem urmatori convinsi si linistiti, oricat de nelinistita ar fi marea vietii de aici. Stim Cui credem si stim Cine-i la carma!".
Lumea il iubea si il astepta cu nerabdare. Parintele spunea raspicat: "Vin vremuri grele". Si asa a fost. Tavalugul necazurilor a trecut peste tara noastra. Zicea Parintele Arsenie: "Daca Dumnezeu va voi sa mancam din cazanul celor fara Dumnezeu, vom manca si din acesta, pentru ca oamenii s-au indepartat de Dumnezeu".
Ii indemna pe oameni sa nu mai faca pacate, pentru a nu atrage mania lui Dumnezeu asupra lor. Le spunea sa conceapa copiii in curatenie, cu rugaciune, cu post si spovedanie, sa mearga la biserica, sa nu mai lucreze duminica si in sarbatori, ca e mare pacat sa furi lui Dumnezeu ziua lui de rugaciune. Oamenii isi fac randuielile lor, netinand seama de poruncile lui Dumnezeu, si atunci Dumnezeu ingaduie sa vina necazurile peste om, ca sa inteleaga ca este pe o cale gresita, ca s-a departat de El cu viata, cu faptele, cu rugaciunea, cu cinstirea Maicii Domnului, a Sfintei Cruci, cu prezenta la Sfanta Liturghie, ca a uitat sa se spovedeasca si sa se impartaseasca

In 1942, datorita lipsei de spatiu suficient in biserica, predica se tinea afara, la umbra unui nuc mare, spre latura dinspre munti a bisericii, de unde privirea libera putea vedea in zare crestele muntilor si Fereastra cea Mare de la Sambata. Mai tarziu, dupa ce s-a inaltat Altarul din mijlocul padurii de fagi - altar construit dupa planul Parintelui Arsenie, care exista si azi -, Sfanta Liturghie si pre dica se tineau pe acel Sfant Altar, oamenii stand la umbra fagilor seculari.
Pa rintele Arsenie a venit in mijlocul multimii de sub nuc si cineva a adus cunoscutul scaun din stejar sculptat, de marimea cam 50x50x50 cm, de pe care, suit, tinea predicile sale. Ma miram cum sta pe acel scaun, cum privea multimea adunata, rotindu-si privirea spre toti si cu glasul sau, de asta data mai ferm, mai puternic si uneori chiar tunator, rostea predica, care uimea pe credinciosi prin ideile inalte, prin profunzime si mai ales prin explicarea atat de deosebita a invataturii Sfintei Biserici.
Mai ascultasem si pana atunci preoti predicand, dar impresia profunda pe care au exercitat-o asupra mea predicile Parintelui Arsenie, pe care le-am ascultat la Manastirea Brancoveanu de sute de ori, intre anii 1942-1948, mi-a patruns in suflet si nu am mai gasit comparatie la alt predicator, pana azi, dupa aproape 70 de ani.
Dupa terminarea predicii, Parintele Arsenie a anuntat ca va face ale gerea celor care vor fi primiti la Taina Marturisirii. Pentru aceasta, cei doritori s-au adunat la usa bisericii. In fiecare duminica, dupa predica, Parintele se aseza in usa pridvorului si alegea circa 60-70 de persoane pentru spovedania din saptamana urma toare.



Cei alesi intrau in biserica, iar celorlalti le spunea sa staruiasca, pentru ca va veni si randul lor, dar sa stie ca trebuie sa vina la manastire facand drumul de la satul Sam bata de Jos pana la manastire, care era de 15 km, de zece ori, adica cel putin cinci drumuri dus si intors; si sa se pregateasca prin post si rugaci une. Cei alesi stateau zilele urmatoare la manastire, uneori chiar o saptamana, postind, pana ce le venea randul la marturisire. A urmat citirea molitvei pentru spovedanie si un cuvant de invatatura despre Taina Pocaintei. Apoi, Parintele Arsenie a iesit din biserica in curtea manastirii, unde era asteptat de multimea care voia sa-l vada, sa ceara un sfat, sa-l atinga. Aceasta multime care alerga dupa Parintele Arsenie m-a dus cu gandul la multimea care-L inconjura pe Domnul Iisus Hristos, in timpul vietii Sale pamantesti.
Dupa ce tot programul zilei, din prima mea Dumineca la manastire, s-a terminat, m-am dus cu Ioan Bica si alti tineri ca noi si am vizitat pe indelete imprejurimile manastirii: lacurile, staretia, parcul si nu ne mai saturam sa privim muntii, padurea, cerul... Si asa, imbogatiti sufleteste, am pornit spre casa tarziu, dupa amiaza, si pe drum am discutat numai despre cele vazute si auzite, hotarati sa mergem in fiecare duminica la manastire. Astfel, in toate Duminecile din luna iulie, am mers la manastire, si pentru ca la 1 august incepea Postul Adormi rii Maicii Domnului, ne-am hotarat sa tinem postul, ca sa ne spovedim si noi la Parintele Arsenie.
Misterul aparitiei Parintelui Arsenie la Manastirea Brancoveanu, caci a fost un mister, nu poate fi descifrat. Unii vor spune ca a fost intamplarea, altii ca voia Mitropolitului Nicolae Balan, altii ca numai a Parintelui, de a se inchinovia la Sambata de Sus. Cred ca nu gresesc daca vom privi faptele in profunzimea lor si vom afirma ca acest mister este opera Providentei Divine.

[Iubirea]

În prealabil postat de just_inn33

La un examen de doctorat, o tanara isi sustine lucrarea sa cu titlul "Despre feciorie". Profesorii o ascultau incantati si cu interes, lucrarea dovedindu-se una exceptionala. La incheiere, presedintele comisiei de examinare, un profesor mai in varsta, cu o bogata experienta profesionala si de viata, elogiaza lucrarea si pe autoarea ei si, in final, o intreaba pe pretendenta la titlul de doctor: "Domnisoara, data fiind autenticitatea si totodata frumusetea lucrarii dumneavoastra, permiteti-mi indrazneala : sunteti fecioara?" Surprinsa de intrebare, tanara "domnisoara" raspunse, fara sa clipeasca: "Inca nu!"

Hristos a inviat! Scuzati lunga introducere, nu sunt unul dintre cei carora le place sa dea sfaturi in stanga si in dreapta, cu atat mai mult cu cat am nimerit pe acest forum din greseala, cautand ceva despre anul omagial al simbolului de credinta. Dar, daca tot m-ati suportat pana acum sau ati avut rabdare sa cititi cele cateva randuri de mai sus, va sunt dator cu o continuare lamuritoare.
Titlul acestui post mi-a sarit in ochi pentru simplul motiv ca, in zilele noastre, crestinii ortodocsi sunt din ce in ce mai putin "interesati" de acest subiect sau, de ce sa nu recunoastem, notiunea de parinte duhovnic le este cu totul straina (marii majoritati). Pana aici nimic nou, nu? Ei, haideti sa facem cateva precizari:
1. Sunt crestin ortodox
2. Nu sunt lup moralist
3. Imi asum in totalitate rugaciunea dinainte de Sfanta Impartasanie cu accent pe inceputul ei :"Care ai venit in lume sa mantuiesti pe cei pacatosi, dintre care cel dintai sunt eu..."
4. Nu sunt extremist religios, dar incerc sa fiu macar practicant al religiei in care am fost botezat
5. Am preot duhovnic si recunosc importanta lui in viata mea
6. In acceptiunea mea toti oamenii sunt egali in fata lui Dumnezeu "Care rasare soarele si peste cei buni si peste cei rai, si ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti"
7. Nu am nimic cu apartenentii la o alta religie sau denominatiune crestina (daca s-au nascut asa), in fond - Dumnezeul nostru este Dumnezeul parintilor nostri
8. Cred in oameni dar si in troparul de la inmormantare :"ajutorului omenesc nu ma incredinta..."
9. In copilarie si in tinerete ma plictiseam la biserica, acum (a nu se intelege ca in prezent sunt batran) ma cam jeneaza lacunele mele din timpurile acelea
10.Am nadejdea ca, la moartea mea, si mie mi "se va gati loc de odihna"

DAR:

1. Nu vreau sa cred ca un membru al acestui forum pe nickname-ul sau "umilinta", care spune ca "daca duhovnicul tau nu este sfant nu este crestin", poate fi ortodox. Mie imi miroase din cele spuse de ea/el a preotie universala baptista.
2. Cei infestati cu mandria, in orice forma a ei, nu sunt vrednici de apartenenta la nici o religie, asa ca rog din suflet lupii deghizati in oi sa nu ne dea lectii de "credinta personala individuala" daca tot suntem pe un portal ortodox (sectantii sa se abtina)
3. Daca "umilinta" nu este sectant/a, atunci nu poate fi decat vreo "foca" de la ASCOR sau ATCOR care a inteles gresit menirea acestor asociatii
4. Teologia dogmatica ortodoxa prefera termenul de "smerenie" celui de "umilinta" (cu exceptia Troparelor de umilinta), iar termenul de "rob al lui Dumnezeu" nu ar trebui sa injoseasca sau sa umileasca pe nimeni. Cer iertare daca ofensez "umilinta" in vreun fel
5. Pe principiul "Hristos salasluieste DEPLIN pana si in cel mai umil (ca sa-i fac pe plac "umilintei") lacas de cult" - orice preot este duhovnic, adica a primit duhovnicia prin hirotesie de la episcopul locului, imediat (sau nu) dupa hirotonie
6. Pentru cei care inca mai amesteca de-a valma, fara nici un discernamant, manastirile cu vietuitorii si regulile lor cu bisericile de mir si parohienii + regulile lor, am o singura fraza: Un calugar care vorbeste despre copii este ca o mireasa care vorbeste despre feciorie (sau despre monahism)
7. Cei care isi cauta duhovnic pe placul lor, ar trebui sa asculte mai cu atentie rugaciunea ultima din cadrul molitfei dinaintea Tainei Spovedaniei: "iata, si sfanta Lui (Hristos) icoana inaintea noastra este si eu (preotul) sunt numai un martor...". Privit doar ca un martor, preotul (persoana lui) nu poate deveni o piedica inaintea deschiderii noastre totale in fata lui Dumnezeu. Sau ne este rusine? Cam da!
8. Rusinea sau jena ar trebui sa se manifeste inainte si nu dupa savarsirea pacatului. Si, totusi, daca se arata dupa, ea nu mai este rusine, ci mandrie
9. Nu alergati dupa "mari" duhovnici, nici dupa "calugari incercati" sau dupa parinti mai simpatici sau mai pe potriva sufletului vostru/nostru. Vrei sa ti se ierte pacatele? Marturiseste-te! Poti incepe cu preotul tau de parohie. Ti-e rusine ca te cunoaste? Da' ce, pacatul l-ai facut pe ascuns? Nu cred. Intotdeauna habotnicul va considera ca duhovnicul mai aerisit (gen Parintele Arsenie Papacioc) nu este indeajuns de sever cu el, la fel - "caldicelul" sau ignorantul va privi canoanele unui duhovnic mai exigent (gen vrednicul de pomenire arhimandritul Ilie Cleopa) ca pe o piedica in fata indreptarii personale, considerandu-le prea grele pentru el de indeplinit
10."chivari1" esti vietuitor/vietuitoare de manastire de cauti duhovnic "pe la vreun schit"? Citeste, te rog, articolul acesta: http://www.basilica.ro/ro/documente/...manastiri.html. Iti poti face o idee despre rolul dinainte stabilit al fiecareia dintre cele doua forme de organizare bisericeasca. Prin extensie si analogie logica, tie (permisa-mi fie tutuirea) nu ti s-ar parea ceva foarte ciudat sa vezi marturisindu-se la preotul tau de parohie un monah sau o maicuta? Mie da!

In speranta ca nu am reusit sa supar pe nimeni si, poate, randurile mele vor fi folosit cuiva, va salut pe toti cu acelasi respect!
Constantin

Constantin eu am citit postarea ta cu mult interes...inca de la primele randuri mi-ai starnit curiozitatea, ceea ce m-a facut sa am rabdare sa citesc tot (de obicei nu citesc postarile lungi mai ales cand inceputul nu spune nimic)...
Am dorit sa iti raspund in speranta ca vei mai intra vreodata pe acest forum si macar din cand in cand ne vei mai scrie cate un asemenea mesaj....mult m-am folosit si mult ravnesc la asemenea useri si postari pe acest forum.
Inca o data MULTUMESC!

[just_inn33]

"Iubirea", vizitez mai rar site-ul, dintr-un motiv foarte simplu: prefer discutiile fata catre fata. Nu stiu de ce, dar de multe ori asemuiesc stilul asta de "discutii" de pe forum ca pe marturisirile din confesionalul romano-catolic (no ofense pentru prietenii catolici!). Si, de ce sa nu recunosc, viata imi ofera in fiecare zi astfel de contacte "vii", interactive in timp real, de aceea neglijez prezenta mea pe acest forum. Am vazut reply-ul tau si ma obliga sa-ti raspund: nu consider ca vreunul dintre noi este depozitarul adevarului, cu atat mai mult cu cat acest loc de "discutii" nu este altceva decat o suma de pareri personale. Multi (printre care si eu) se aprind atunci cand dau peste cineva cu pareri total opuse fata de cele ale lor. Dar, convinsi fiind ca-L au de partea lor pe Hristos sau doar folosindu-L drept momeala, incearca sa convinga pe toti ceilalti ca au dreptate. Ei, eu incerc din rasputeri sa vorbesc mai putin si sa ascult mai mult, stiind ca "dreptatea noastra este inaintea lui Dumnezeu ca o carpa lepadata". Am citit mai multe thread-uri si am observat ca mai toate incep cu o idee si continua incet-incet sa devieze...eu stiu, poate datorita mandriei? :) Mai mult ca sigur! Incepe sa ni se para ca suntem CINEVA, ca ne pricepem sa dam sfaturi, ca (si mai grav!) ne apreciaza unul sau altul si, astfel, tot ajutorul pe care il cauta unii pe aceste forumuri "crestine" se transforma in niste manelisme de calitate superioara garantate TUV Cert. Ba, unde mai pui ca vine cineva cu o intrebare, cere pareri si, daca nu este multumit de ele, tot el/ea da raspunsul; bineinteles, raspunsul lui.
Sunt un om dependent de oameni, in permanenta cautare de multumire sufleteasca, in schimb ii prefer pe cei pe care pot pune mana! :)) Just joking... Am avut candva febra mIRC-ului, unde "asl pls" era legea nescrisa a oricarui gen de discutii. Ei, acuma, generatia "Mess" (sau, ca sa nu se inteleaga gresit - Messenger) este mult mai complexa, dar niciodata la fel de reala ca viata de zi cu zi. Aceasta este a doua oara cand intru pe forum si sunt bucuros ca are membri mai literati decat cei de pe Taraf TV. Sincer, chiar daca unele subiecte nu ma intereseaza, le citesc pentru ca NU au greseli de gramatica! Si alt lucru imbucurator este ca tinerii (si nu numai) sunt interesati SI de altceva in afara de subiecte gen "Acces direct", "By Monica Columbeanu", "Nora pentru mama 5" sau stirile PRO TV de dinainte de cina...
Mishi55 - imi cer scuze ca nu am percutat la aprecierile tale, desi mi-au incantat auzul mintii... Daca ti-a mers la inima tot ce am spus in post-ul anterior, inseamna ca gandim la fel, dar nu ne scuteste pe niciunul de prezumtia de vinovatie, nu? Eeeei, credinta este atat de simpla, dar noua tare ne mai place sa o complicam!!!
Oameni buni, toti suntem iubiti de Dumnezeu, dar noi nu facem mai nimic pentru El. Spre exemplu, eu sunt "mandru cu ochiul si nesatios cu inima..." si la Dumnezeu ma rog mai mult cerandu-I ceva, decat laudandu-L sau multumindu-I. E o carenta mare dar stiu ca moartea ma va gasi tot cerand, insa de data aceasta doar IERTARE.
Inchei cu o propunere: administratorii site-ului ne-ar putea face o favoare. Pentru cei care au nevoie de raspunsuri urgente nu s-ar putea uploada un soft de tip messenger? Astfel, toti user-ii aflati la un moment dat pe site ar putea vorbi in timp real. Daca nu, apelam tot la YM, ca tot "se poarta" acum... ID-ul meu este acelasi ca si pe CrestinOrtodox.ro Pe cine am deranjat, are ocazia sa-mi demonstreze ca sunt intr-o mare eroare. Doar ca intru si pe-acolo cam rar :)
Domnul sa ne ajute!



Cu respect, Constantin

[Ontario]

just_inn33, sper ca nu ai fost banat pentru posturile de-aici. Ca daca asa stau lucrurile, eu, care abia am devenit membru, nu as avea nici o sansa. Ciudat!
In rest, pareri interesante au postat mai toti. Cativa chiar au ceva de spus si ma inclin in fata lor.
Duhovnicul meu e un tip pe care, aparent, nu dai doi bani. Dar pentru mine este nepretuit. Are intr-insul o bunatate care inmoaie orice inima. Si nu e calugar. Deci, se poate!
Pentru cea care a deschis subiectul nu am un raspuns, pentru ca, din nefericire, locuim in zone diferite ale tarii. Raspunsul celui care a fost banat era interesant. Oricum, tu intre timp sigur ti-ai gasit un parinte duhovnic pe potriva inimii tale.
Toate cele bune tuturor!

[just_inn33]

Salutare tuturor! M-am intors printre cei vii! Multumesc 'admin'-ului pe aceasta cale! Duhovnicul meu a ramas acelasi! :))



Cu respect, Constantin