Frica - este produsul unei credinte slabe?

[vsovivi]

Frica de ispidoli sau frica necurată, frica din superstiț bănuind că ești înșelat, frica absurdă a savanților și științificilor, teroarea vicleană a libertinajului, a afaceriștilor, a tâlharilor criminali, a bețivilor și violatorilor, aia vrea să vredem necuratul și cu aia ne păcălește și ne face să ne dorim mereu să fim plini de necurăție, și ne unește frica cu necurăția lui căci necuratul este necurat.

Dar frica cea curată se cuvine a fi închinată doar Domnului, de unde ea, prin umilință în ascultarea de după pocăință va învia în sfințenia cea fără de frică, pentru că moartea din ea a murit, deoarece creștinii sunt binecuvântați de Dumnezeu căci nu mai păcătuiesc niciodată. Iar dacă iubind curat mai cad, ei se ridică repede și cu smerenie revin pe calea răbdării tuturor umilințelor, pe calea cea dreaptă și tainică și apoi iubesc din nou căci iubirea în Adevăr nu cade niciodată.

Ar vrea spurcatool necuratool dracool ca să înlocuiască pe Cuvântul cred din noi cu vRED, Credința cu vreDINȚa, iar pe Dumnezeu cu dumnezidolul, prin metodele ispititoare și teroriste, stârnind frica necurată pentru a se uni ea cu necuratul.

[George.m]

În prealabil postat de dianagroza

Pentru inceput, am cautat sa vad daca mai exista un subiect asemanator si nu am gasit, in cazul in care m-am inselat, imi cer scuze.
Intr-un moment sau altul al vietii sunt sigura ca toti ne-am confruntat cu stari de frica, provocate de diferite evenimente: in caz de operatie, de boala in general, de moarte, de intuneric sau de orice vietate s.a.m.d.
Eu ma confrunt cu o problema din punctul meu de vedere, cu o frica de intuneric. De multe ori am pus aceasta stare pe seama unor povesti despre diavoli si vraji (se intampla de multe ca la reuniunile nepotilor, bunicii mei sa ne impartaseasca intamplari din tineretile lor care implicau si aceste subiecte). Mergand pe la bunici se intampla sa ies si sa ma intorc singura acasa, dar numai eu stiam prin ce treceam. Acum nu sunt in stare sa merg pe la 11 noapte singura pe drum de tara care e pustiu, mai bine evit sa ies. Ma rog neincetat in gand, dar frica nu trece, ca si cum cineva ar fi in spatele meu si oricand poate sa apara. Adesea simt o raceala pe sira spinarii si cand ma duc din dormitor la bucatarie, mai ales daca stiu ca nu e nimeni treaz in casa (se intampla uneori). Aceste stari i le-am explicat unui calugar si i-am zis ca citind mult si vazand ce face diavolul mi s-a accentuat starea iar la culcare am nevoie de o lumina sa pot adormi asa ca programez televizorul sa se inchida si nu mi-a dat o explicatie, doar mi-a zis sa inlocuiesc televizorul cu o candela pe care sa o tin tot timpul aprinsa.
Ziua merg singura si prin padure daca e, oriunde, dar nu pot noaptea. Insotita de cineva nu am stresul asta, dar singura, desi incerc sa ma autoeduc nu reusesc, ca de fiecare data cand sunt singura se intampla ba sa miaune o pisica, mai apare un caine sau mai pocneste ceva si simt ca-mi iese inima din piept. Poate si prietenii care mi-au povestit diferite evenimente ciudate, gen ca a vazut-o pe sor-sa la geam, i-a facut din mana si cand a ajuns acasa nu era nimeni, si plangand pe langa usa o vede pe sor-sa venind de la cumparaturi impreuna cu mama sa, si inca multe altele.
Incerc sa gasesc o explicatie, am fel si fel de variante.
Ma inspaimanta ideea ca aceasta frica e produsul unei credinte slabe!
Mentionez ca incerc sa ma rog cat mai mult si sa urmez invataturile din credinta ortodoxa, cu tot ce implica.

Incearca sa nu dai atentie acelor ganduri care-ti inspira teama. De regula, acestea vin de la demoni, care doresc sa ne stapaneasca mintea. In acele clipe de spaima poti rosti o rugaciune scurta, concentrandu-te asupra cuvintelor ei. Dumnezeu iti va aluga aceasta temere, doar sa-i ceri ajutorul.
Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălăşlui. Va zice Domnului: "Sprijinitorul meu eşti şi scăparea mea; Dumnezeul meu, voi nădăjdui spre Dânsul".

Că El te va izbăvi din cursa vânătorilor şi de cuvântul tulburător. Cu spatele te va umbri pe tine şi sub aripile Lui vei nădăjdui; ca o armă te va înconjura adevărul Lui. Nu te vei teme de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua, de lucrul ce umblă în întuneric, de molima ce bântuie întru amiază.

[vultur77]

În prealabil postat de dianagroza

Nu urmaresc stirile in general. Asta cu povestile cam asa e, povesteam tot felul de tampenii, de fapt altii povesteau si eu ascultam, ma gandesc ca au ramas undeva reprimate si imi mai apar in cap. E ciudat ca nu e o stare permanenta, de exemplu o perioada am facut naveta la facultate si veneam singura in tren pe la 11 noaptea si mergeam pana acasa printre blocuri pe intuneric si nu simteam nimic.
Am uitat sa mentionez ca mai am prostul obicei sa ma mai uit la filme de alea horror :D
Poate e ca o claustrofobie, se poate? Cam ca atunci cand stai in lift si se blocheaza si incepi sa devii isteric, ca nu suporti spatiile inchise. Cumnatul meu e dascal si are rau de spatii inchise, in masina nu poate sa mearga pe bancheta din spate. Ar putea fi asociata si asta ca o lipsa de credinta?

Te uiti la filme horror,si te mai si intrebi de ce ti-e frica?Hai ca ma faci sa rad!!!

[dianagroza]

În prealabil postat de vultur77

Te uiti la filme horror,si te mai si intrebi de ce ti-e frica?Hai ca ma faci sa rad!!!

Ma bucur pentru asta. Uite asa mai binedispun eu lumea.

[anna21]

Un citat mai lung care mie mi-a placut foarte mult.
Cred ca fiecare avem cate ceva de invatat din el.

Maxim, un sfant grec din secolul IV, aude intr-o zi citindu-se in biserica pasajul din Epistola Sfantului Pavel in care Apostolul recomanda sa ne rugam neincetat. Tanarul e atat de miscat, incat se gandeste ca n-are nimic mai bun de facut decat sa urmeze acest sfat. Parasind biserica, se duce in muntii din apropiere si isi impune sa se roage fara incetare. Ca orice tanar grec din acea vreme, abia stia Tatal nostru si alte cateva rugaciuni. Incepe asadar sa le recite fara oprire. Se simte, pentru moment, foarte fericit. Se roaga, este cu Dumnezeu, e incantat, totul pare minunat pana ce, treptat, soarele dispare la orizont, frigul si noaptea nu intarzie a se lasa si, odata cu noaptea, o multime de zgomote nelinistitoare: plesnituri de ramuri care se rup sub labele unor fiare cu ochi scanteietori, lupte intre animalele salbatice, cele mai puternice ucigand pe cele mai slabe, etc. El se simte atunci cu adevarat singur, o biata faptura fara aparare intr-o lume unde domneste pericolul, moartea, cruzimea; intelege ca este pierdut, daca Dumnezeu nu-i vine in ajutor. Parasind Tatal nostru si Crezul face intocmai ca Bartimeu, striga: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, fie-Ti mila de mine!“. Striga astfel toata noaptea, caci fiarele si ochii scanteietori nu-i dau ragaz sa doarma. Cand zorile se ivesc si toate animelele salbatice au intrat in vizuina lor, el isi spune: “Acum am sa pot ruga!”, dar simte deodata ca ii este foame. Vrea sa culeaga afine, se apropie de tufisuri si deodata ii vine in minte ca in ele s-ar putea ascunde ochii scanteietori si ghearele ascutite. El inainteaza deci cu prudenta, spunand la fiecare pas: “Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma, vino in ajutorul meu, miluieste-ma, Doamne, ocroteste-ma!“, se roaga de mai multe ori, inainte de a culege o afina.

La multi ani dupa aceea, el intalneste un pustnic foarte batran si plin de experienta care-l intreaba cum a invatat sa se roage fara incetare. Maxim ii raspunde: “Cred ca diavolul m-a invatat“. Batranul ii spune: “Mi se pare ca inteleg ce spui, dar as vrea sa fiu sigur ca nu ma insel“. Maxim ii explica, cum s-a obisnuit incetul cu incetul cu incetul cu zgomotele si pericolele din zi si din noapte. Dar atunci s-au abatut asupra lui ispite, ispite ale carnii, ispite ale duhului, ale sensibilitatii si, ceva mai tarziu, atacuri si mai violente din partea demonilor. Pana la urma, nu trecea o singura clipa, ziua sau noaptea, in care sa nu aiba nevoie sa cheme pe Dumnezeu, strigand: “Fie-Ti mila, fie-Ti mila, ajutor, ajutor, ajutor!“ Apoi intr-o buna zi, dupa 14 ani de o astfel de viata, Domnul i-a aparut: in clipa aceea linistea, pacea, seninatatea s-au salasluit in el. Nu i-a mai ramas nicio teama, nici de intuneric, nici de tufisuri, nici de diavoli: “Domnul ajunsese stapan pe situatie“. Intelesesem, in sfarsit, continua Maxim, ca atata timp cat Domnul nu intervine, chiar El, sunt in chip iremediabil neputincios. Astfel, chiar in sanul seninatatii, al pacii, al bucuriei, am continuat sa spun: “Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, fie-Ti mila de mine!“. Stia de acum inainte ca nu exista pacea inimii si a sufletului, potolirea carnii in indreptarea vointii, decat in milostivirea lui Dumnezeu.

In felul acesta a invatat sa se roage, nu in ciuda agitatiei si a tulburarii, ci din cauza lor, si pentru ca ele prezentau un pericol real. Daca am putea intelege ca noi ne aflam intr-un tumult si intr-o confuzie mult mai mare, ca diavolul da tarcoale, cautand sa ne prinda pentru a ne distruge, ca fiecare intalnire omeneasca este o judecata, o “criza“, o situatie in care suntem chemati sa primim pe Hristos sau sa fim mesagerul Lui, daca am avea constiinta ca intreaga noastra existenta are o semnificatie la fel de adanca, ne-ar fi posibil sa-L chemam si sa ne rugam fara incetare; zgomotul si agitatia nu ar mai fi pentru noi un obstacol, ci insusi prilejul care ne invata sa ne rugam, atata timp cat suntem fara experienta pentru a face acest lucru dinlauntrul nostru insusi, fara a fi impinsi, fara a interveni un factor exterior”.

sursa:http://www.razbointrucuvant.ro/2011/...te/#more-21907

[anna21]

In alta ordine de idei: renunta si tu la televizor.
Eu ascult aum o carte audio (cam un episod pe zi) "Stiinta si razboiul sfarsitului lumii".
Extraordinar de buna cartea. In capitolele pe care le-am ascultat de curand, autorul face o paralela intre reeducarea din lagarele totalitare si reeducarea operata la nivel social prin intermediul televiziunii.
Este cutremurator sa vezi cum aceleasi principii sunt aplicate in ambele fenomene.

Ei bine, unul dintre efectele televiziunii este teroarea (exact ca in lagarele totalitare, dar intensitate mult redusa este compensata cu succes de timpul expunerii). Omul vede multe acte de violenta, mult mai mult decat exista in realitatea.. adica imaginea prezentata de televiziune nu este o oglinda a realitatii, ci prezinta lumea ca fiind mult mai periculoasa. Televiziunea creeaza teama (prin multe mecanisme) si pastreaza omul intr-un stress continuu. Acest stress este artificial intretinut deoarece este esential pentru controlul populatiei si pt modificarea dupa plac a gandirii oamenilor (oamenii au o sugestibilitate foarte crescuta in conditii de teama, stress, oboseala).

Poate voi avea timp sa fac eu un rezumat la un moment dat.

Eu ascult cartea pe un site care atentie: nu este ortodox:http://www.radiounison.ro/resurse/au...u-gheorghe-mp3

[heaven]

Pe lanaga rugaciune incearca sa faci si niste sedinte de psihoterapie pentru a ajunge la cauza acestor temeri si sa reusesti sa gestionezi situatia.
Daca spui ca dupa o anumita ora nu mai reusesti sa iesi pe strada din cauza acestei frici,inseamna ca ea deja iti creaza un handicap si iti guverneaza viata,deci trebuie sa actionezi in consecinta.
Si inca o sugestie,daca imi permiti:evita sa mai citesti tot felul de istorisiri despre necurat,ce poate face el,filme de groaza si orice ar putea amplifica aceasta stare.
Cu ajutorul unui duhovnic si in aceasi timp al unui psihoterapeut bun vei scapa de aceste stari si vei putea trai o viata la a carei carma vei fi tu si nu temerile tale.

[dianagroza]

Nici nu va pot explica ce senzatie am acum, dupa ce am reusit sa va impartasesc aceasta teama a mea. Va multumesc din inima, cuvintele voastre au avut efect asupra mea, mi-am schimbat un pic perspectiva. M-am gandit mult la ce mi-ati zis, si zic eu, ca am inceput sa ma "vindec".

[lucian187]

am avut aceeasi problema, trebuie sa te rogi, cu inima si cu mintea. eu nu am facut o si am patit o. acel fior pe sira spinarii se duce pe cap, si este ai senzatie ca te apasa ceva pe cap, daca aveti aceeasi simptome spuneti mi si mie. am facut niste prostii si cam ma chinuie diavolul. nu pot sa mai stau in casa, mi e frica, parca sunt sub stare de ebrietate.

[AlinB]

Frica e un produs biologic, potentat probabil si de o doza de vinovatie, ceva credinta pe minus...
Insa ce e mai important, deciziile luate din frica impotriva a ceea ce stim ca este bine, sunt categoric produsul unei credinte slabe.