Universul dinainte de căderea în păcat

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Noul Testament il clarifica pe cel Vechi (si invers). In cazul in care nu ne e clar, judecand numai pe baza versetului Gen 2:24, cine a spus acele cuvinte, le regasim in Matei 19:5. Acolo, vedem bine ca aceste cuvinte sunt rostite de Fiul lui Dumnezeu.

Ideea este reluata si de Apostolul Pavel in Efeseni 5.31

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Efeseni 5.31

Da, numai ca un curent de opinie, de extractie modernista, considera intreg capitolul 5 din Efeseni ca fiind "conditionat social". Mai pe sleau spus, o viziune patriarhala, ca sa nu spunem falocrata asupra lucrurilor. Dimpotriva, cuvintele lui Isus, nimeni din cei care isi spun crestini nu indrazneste sa le considere conditionate social. Deocamndata...

[florin.oltean75]

Integrarea plurimodală o fi, da, un mecanism cheie al vieţii noastre sufleteşti (ca oameni "psihici", "sufleteşti"). Poftim, sinteza nu e altceva decât o operaţie/acţiune de integrare.
Însă aceste lucruri se referă, repet, la viaţa biologică şi psihologică a omului căzut. Nu putem extinde mecanismul peste limitele sale. Dacă facem asta, picăm în reducţionism şi desfiinţăm nivelurile ori palierele de fiinţare ale omului. Fiecare nivel are legi specifice. Nivelul duhovnicesc are legile lui şi nu poate fi înţeles prin apelul la legile altor niveluri, ci operînd cu "instrumentarul" dinlăuntrul lui.

Pe de altă parte, pentru a întrezări diferenţa ireductibilă dintre neuroştiinţe şi cunoaşterea duhovnicească, îţi sugerez să acorzi ceva vreme pentru studiul unei cărţi în care, sunt sigur, vei găsi cea mai înaltă psihologie posibilă. (Şi vei fi, cred, foarte mulţumit şi mângâiat, după cum te cunosc...:))
E vorba despre Filocalia - Isaac Sirul.
Acolo te vei îmbogăţi cu mult mai mult şi mai veridic decât cu orice lectură din orice tratat de neuroştiinţe. Vei depăşi înţelegerea "de dincoace" întrezărind subţirimea şi bogăţia inexprimabilă a unei înţelegeri "de dincolo" de condiţia psihologiei naturale a omului căzut.

Afirmatia potrivit careia intre neurostiinta si cunosterea duhovniceasca este o "diferenta ireductibila" pare o particularizare a unei ireductibilitati mai generale: cea dintre stiinta si Dumnezeu.

Pot sa inteleg ca insertia unor neologisme tehnice in vocabularul duhovnicesc poate sa afecteze oarecum "duhul invataturii" - in sensul unei alterari a pragmatismului lingvistic - dar, ca observatia stiintifica este incompatibila cu cunosterea duhovniceasca mi se pare o exagerare.

Bineinteles ca instrumentarul duhovnicesc foloseste o anumita terminologie, o pedagogie specifica - anumite linii de rationament congruente cu viziunea crestina asupra realitatii.

In contextul unor descoperiri in domeniul neurostiintei, probabil ca aceste invataturi vor trebui reasezate intr-o matca mai generala, articulata stiintific, care se va impune de la sine pe baza unor validitati/ evidente incontestabile.

Nu va insemna o "distrugere" a traditiei ci, clarificarea acesteia si reasezare pe un cadru rational mai profund.

Ca soarele nu se invarteste in jurul Pamantului a fost o descoperire generata de observatie si rationament.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de florin.oltean75

intre neurostiinta si cunosterea duhovniceasca

(...)
In contextul unor descoperiri in domeniul neurostiintei, probabil ca aceste invataturi

Neurostiinta ? Si cunoasterea duhovniceasca ? Ma iertati, dv nu erati cu budismul ? Si cunoasterea duhovniceasca, bineinteles, la asta suntem toti experti.