Universul dinainte de căderea în păcat

[DragosP]

Ce crezi tu are mai puţină relevanţă, chiar deloc dacă e cine ştie ce aberaţie.
E adevărat că lumea e perfectă şi acum dar mai puţin perfectă ca atunci. :)

[Corinusha]

pai daca e mai putin perfecta, inseamna ca e imperfecta :))) pentru ca omul a facut-o imperfecta prin lucrarea sa...

Zi-mi te rog cu ce am aberat in ce am spus. Daca tot ai vb de aberatii, ca vb aberatii, macar argumenteaza sa pot casca si eu ochii, sa-mi pot da si eu seama unde si cu ce am aberat...

[Mihnea Dragomir]

Eu, unul, astept citate din Sfintii Pariti si Invatatori ai Bisericii din care sa invat ca natura umana, ba chiar natura Universului era alta in starea primordiala. Ca erau alti atomi, alta materie, ca oamenii ar fi urmat sa se reprduca altfel decat prin pars genitalia. Am cerut citate din Sfintii Parinti, am primit citate din sfantul Larchet...

[Corinusha]

Nu cred ca oamenii in starea perfecta din rai trebuia sa se reproduca, dar nu bag mana-n foc; porunca de "cresteti si va inmultiti..." nu mai stiu exact cand a fost data; inante sau dupa cadere?

[iuliu46]

Daca inteleg eu bine unii spun ca universul era perfect dar exista si potentialul degradarii de la inceput, adica exista legea entropiei dar era suspendata ( probabil o argumentatie de genul 'Dumnezeu care e atotstiutor, stia ca protoparintii or sa cada asa ca a pregatit universul pentru acel moment ), iar ceilalti spun ca degradarea apare dupa cadere in momentul in care Dumnezeu "blestema" pamantul.

Nu vorbeste nimeni despre alti atomi sau alta materie. Ceea ce spun toti este ca nu exista entropia - ori pentru ca era "suspendata", ori pentru ca inca nu era creata ca proprietate a universului.

În prealabil postat de Corinusha

porunca de "cresteti si va inmultiti..." nu mai stiu exact cand a fost data; inante sau dupa cadere?

Si inainte si dupa.

[Corinusha]

daca a fost si inainte, atunci si eu astept ce asteapta si dl. Mihnea Dragomir :)


Dar ce mi-e mie clar, e ca omul, dupa cadere si mai ales in vremurile numite moderne, a influentat ff tare si negativ Pamntul (ca sa nu zic universul, ca as eagera probabil).

[DragosP]

Aşteptaţi.
Eu am dat un citat, sugestiv după părerea mea, cu destule indicaţii bibliografice.

Cine vrea să aprofundeze e liber s-o facă, inclusiv pe site sunt informaţii bune despre păcatul originar şi ce scriu Părinţii despre el.

2, 9 Si a facut Dumnezeu sa rasara inca din pamant tot pomul frumos la vedere si bun la mancare, si pomul vietii in mijlocul Raiului, si pomul cunostintei binelui si raului.

Legatura intre Rai si pamant e inteleasa de Sfantul Efrem in chip atat de literal, incat spune anume in Talcuirea la Facere ca, fiind un loc cu copaci, a fost zidit in Ziua a Treia, impreuna cu restul creatiei vegetale.

Dar care poate fi legatura intre acest Rai pamantesc, in care cresc copaci, si Raiul vadit duhovnicesc pe care l-a vazut Sfantul Pavel ? Am putea afla un raspuns la intrebare in descrierea Raiului facuta de un Sfant Parinte cu o inalta viata duhovniceasca, Sfantul Grigorie Sinaitul, care a vizitat Raiul in aceeasi stare de vedenie dumnezeiasca precum Sfantul Pavel:

"[Raiul] cel din Eden este un loc foarte inalt [...], sadit de Dumnezeu cu tot felul de verdeata bine mirositoare. El nu este nici cu desavarsire nestricacios, nici cu totul stricacios, ci asezat la mijloc intre stricaciune si nestricaciune, incat este pururea incarcat cu roade si impodobit cu flori, avand neincetat si poame crude si poame coapte. Caci pomii putregaiti si roadele rascoapte cazute la pamant se fac huma bine mirositoare si nu imprastie miros de stricaciune ca plantele lumii. Iar aceasta se intampla din marea bogatie si sfintenie a harului, care covarseste acolo pururea."

Din Vietile sfintilor si dreptilor cunoastem cazuri de fructe adevarate aduse de catre cei ce au fost inaltati in Rai - de pilda, merele aduse de Sfantul Eufrosin Bucatarul, care au fost mancate de catre credinciosii ce le socoteau a fi ceva sfant, cu o fire deosebita de cea a fructelor pamantesti obisnuite (Vietile Sfintilor, 11 Septembrie).

O izbitoare experiere a Raiului se gaseste in viata Sfantului Andrei cel Nebun pentru Hristos din Constantinopole (sec. IX). Trairea lui a fost descrisa chiar cu cuvintele Sfantului, de catre prietenul sau, Nichifor:

"Odata, intr-o iarna cumplita, cand Sfantul Andrei zacea pe o ulita din cetate inghetat si aproape mort, a simtit dintr-o data o caldura in launtrul sau si a vazut un tanar cu fata stralucind ca soarele, care l-a dus in Rai si in al treilea cer. "Cu voia lui Dumnezeu, am ramas vreme de doua saptamani intr-o dulce vedenie... M-am vazut intr-un stralucit si minunat Rai... in minte si in suflet ma uimeam de negraita frumusete a Raiului lui Dumnezeu si ma indulceam primblandu-ma prin el. Erau acolo multime de gradini, pline de copaci ce isi clatinau crestetul, desfatandu-mi ochii, iar din ramurile lor iesea o mireasma puternica... Frumusetea copacilor nu se putea asemui cu nici un copac pamantesc...in gradinile acelea erau nenumarate pasari cu aripi aurii, albe ca neaua si de felurite culori. Ele sedeau pe crengile copacilor Raiului, cantand asa de minunat, ca din dulceata cantarii lor mi-am iesit din sine-mi."

Asadar, Raiul, desi la inceput era o realitate a pamantului acestuia, inrudit cu firea lumii de dinainte de caderea omului, este dintr-o "materie" diferita de materia lumii pe care o cunoastem astazi, asezata intre stricaciune si nestricaciune. Aceasta corespunde intrutotul firii omului de dinainte de cadere - caci "hainele de piele" pe care le-a imbracat cand a fost izgonit din Rai (asa cum vom vedea) arata, in chip simbolic, carnea cea grosolana cu care s-a imbracat atunci. De atunci, in starea sa grosolana, omul nu mai e in stare nici macar sa vada Raiul, pana ce nu i se deschid ochii cei duhovnicesti si este "inaltat" precum Sfantul Pavel. "Localizarea" prezenta a Raiului, care a ramas neschimbat in firea sa, se afla in taramul cel de sus, care pare, de asemenea, a corespunde unei efective "inaltari" de pe pamant; intr-adevar, unii Sfinti Parinti afirma ca si inainte de cadere Raiul era intr-un loc inalt, fiind "mai sus decat tot pamantul".

2,25 Si erau amandoi goi, si Adam si femeia lui, si nu se rusinau.

Adam si Eva au fost facuti, asemeni intregii zidiri dintru inceput, in floarea tineretii si frumusetii, avand de la inceput deosebirile fiecarui sex, ce urmau a le fi necesare in starea lor cazuta, dar inca nu exista dorinta, nici ganduri patimase intre ei. Aceasta, dupa parerea Parintilor, este cea mai limpede aratare a nepatimirii lor inainte de cadere si a faptului ca, mai presus de toate, cugetele lor erau indreptate catre slava lumii ceresti.

Sfantul Efrem scrie: "Ei nu se rusinau, caci cu slava erau invesmantati." Acelasi lucru il invata si Sfantul loan Gura de Aur: "Nu intrase inca pacatul si neascultarea; erau imbracati cu slava cea de sus, de aceea nici nu se rusinau. Dupa calcarea poruncii insa a intrat si rusinea si au cunoscut ca sunt goi. Iar Sfantul loan Damaschin scrie: "Asa de nepatimasi a voit Dumnezeu sa ne faca! Caci aceasta este culmea cea mai de sus a nepatimirii."

Sa rezumam acum starea lui Adam in Rai cu cuvintele unui Parinte mai apropiat de vremurile noastre, Sfantul Serafim din Sarov: "Adam a fost facut a fi de nevatamat de lucrarea oricareia dintre stihiile zidite de Dumnezeu in asemenea masura, incat nici apa nu-l putea ineca, nici focul nu-l putea arde, nici pamantul nu-l putea inghiti in adancurile sale, nici vazduhul nu-l putea vatama cu vreo lucrare oarecare. Toate ii erau supuse lui, ca unui ales al lui Dumnezeu, ca unui imparat si stapan al fapturii. Si toate il admirau ca pe o cununa cu totul desavarsita a zidirilor lui Dumnezeu. Din suflarea de viata, insuflata atunci in fata lui Adam din atoatefacatoarea gura a Atotziditorului si Atottiitorului Dumnezeu, Adam atat s-a inteleptit, ca din veac nu a mai fost vreodata, si abia de va mai fi sa fie candva pe pamant vreun om mai intelept si mai insemnat decat el.

Cand Domnul i-a poruncit sa dea nume celorlalte fapturi, el a dat fiecareia in parte un astfel de nume, incat cuprindea deplin toate inzestrarile, toata puterea si toate insusirile osebite pe care le avea fiecare dupa darul lui Dumnezeu, daruit de el in clipa zidirii. Datorita acestui dar suprafiresc al harului lui Dumnezeu, trimis lui prin suflarea cea de viata, a putut Adam sa vada si sa inteleaga pe Domnul umbland prin Rai, sa priceapa cuvintele lui si impreuna-vorbirile sfintilor ingeri si graiul tuturor animalelor, al pasarilor si al taratoarelor traitoare pe pamant, si tot ceea ce acum pentru noi, din pricina caderii din har si a pacatoseniei, ne este ascuns, iar lui Adam, pana la cadere, ii era atat de limpede. Domnul Dumnezeu a daruit si Evei aceeasi intelepciune, aceeasi tarie si atotputernicie, precum si toate celelalte insusiri bune si sfinte."

Intr-o oarecare masura, omul se poate si astazi intoarce la ceva din starea Raiului prin harul lui Dumnezeu, cum se poate vedea din vietile multor sfinti, pline de minuni de necrezut oamenilor lumesti. De pilda, Viata Sfantului Gheorghe (23 aprilie) care a ramas nevatamat in mijlocul celor mai cumplite munci, ne aduce aminte de invulnerabilitatea lui Adam in Rai.

Totusi, in starea sa cazuta, omul nu poate ajunge decat sa intrezareasca o sclipire din starea lui Adam; numai in veacul viitor ne va fi redat Raiul in toata plinatatea sa, si atunci (daca vom fi printre cei mantuiti) vom vedea ce anume este (si a fost) starea ingereasca.

Sfantul Grigorie al Nyssei scrie:
"Harul invierii nu trebuie inteles altfel decat ca o reasezare a oamenilor in vechea stare pe care au avut-o inainte de caderea in pacat. Intr-adevar, harul pe care-l asteptam este reintoarcerea la viata cea dintai, cand va fi adus din nou in Rai omul ce fusese scos de acolo. Asadar, daca viata celor reasezati se aseamana cu cea a ingerilor, atunci e limpede ca viata de dinainte de pacat era un fel de viata ingereasca. De aceea si reintoarcerea vietii noastre la vechea ei stare ne face asemenea ingerilor."

In scrierile ascetice ortodoxe, unde telul avut necontenit in vedere este reasezarea noastra in Rai, firea neprihanita si nepatimasa a lui Adam inainte de cadere este ridicata la rangul de model si tel al nevointei ascetice.