Cum s-a dorit sa se indemne la ura interetnica in Covasna si ce a iesit

[andreicozia]

În prealabil postat de NTatiana

in SUA nu si-ar permite sa ceara invatamant de Stat in limba lor, sau sa aiba Tribunal cu judecatori care sa le vorbeasca limba lor !!! acolo daca vrei sa devii cetatean al SUA trebuie sa vorbesti Limba Engleza-Americana ...si mai mult decat atat , trebuie sa inveti CONSTITUTIA SUA ...SI MAI MULT ...SA SLUJEASCA INTERESELOR SUA ...CA ALTFEL ...PA PA SI PUSI. !!!

hahaha, nu m-am mai amuzat asa de copios demult de cind cu conversatiile cu Anna21,... O intrebare draga TatiAna:
Tu vad ca gindesti ca o americanca, insa te-ai intrebat vreodata CE ANUME are statul roman de oferit ca subiect de lucru PENTRU INTERESELE tarii asa cum o fac americanii( ce comparatie..mor de ris)

da, si inca ceva..nu stiu daca ai observat ca GUVERNUL ROMAN manelisto-fripturisto-boschetar nu mai lucreaza demult pentru interesele sale proprii si tu ii ceri sa impuna altor nationalitati sa o faca. lol, hahahaha, hai ca esti haioasa

[Decebal]

FORUMUL CIVIC AL ROMÂNILOR DIN HARGHITA ŞI COVASNA
www.forumharghitacovasna.ro

Nr. 19 / 12 aprilie 2011

CONSIDERAŢII GENERALE ŞI APRECIERI (OBSERVAŢII) PUNCTUALE REFERITOARE LA PROIECTUL DE LEGE PRIVIND STATUTUL MINORITĂŢILOR NAŢIONALE DIN ROMÂNIA

I. Consideraţii generale referitoare la proiectul Legii statutul minorităţilor naţionale

Încă de la supunerea spre dezbatere publică a proiectului Legii statutului minorităţilor naţionale, reprezentanţii societăţii civile şi ai principalelor partide politice din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, precum şi ai mediului academic, şi-au exprimat public dezacordul faţă de adoptarea acestui proiect de lege, subliniind consecinţele grave ce le-ar avea adoptarea lui în forma propusă de UDMR.

Din multitudinea demersurilor întreprinse, în acest sens, prezentăm:

a) MEMORANDUM înaintat la 1 noiembrie 2005, de către reprezentanţii organizaţiilor civice şi formaţiunilor politice din judeţele Covasna şi Harghita (Anexa nr. 1);

b) Concluziile cercetării sociologice întreprinse de Centrul European de Studii în Probleme Etnice (C.E.S.P.E.), din cadrul Academiei Române publicate, în iunie 2006, în studiul intitulat „ Aprecieri asupra proiectului de lege privind statutul minorităţilor naţionale din România” (Anexa nr. 2);

c) Comunicatul de presă al Forumul Civic al Românilor din Harghita şi Covasna, din 7 septembrie 2006 (Anexa nr. 3);

d) Apelul pentru apărarea demnităţii naţionale al Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, din 2 aprilie 2011 (Anexa nr. 4)

e) Analizele efectuate au avut la bază studiul legislaţiei europene în materie, concluziile unor cercetări sociologice şi poziţia principalelor segmente ale societăţii civile româneşti şi ale partidelor politice din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş.

Toate demersurile întreprinse au pus în evidenţă faptul că, autorii acestui proiect legislativ configurează viitorul statut al minorităţilor etnice din România pe câteva paliere dominante:

a) reglementarea drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor etnice ca drepturi colective;
b) teritorialitatea, ca element fundamental al exercitării drepturilor colective;
c) delegarea competenţelor autorităţilor statului (la nivel central şi local) către organe alese pe criterii etnice;
d) configurarea trecerii de la statul naţional la statul multinaţional.

Garantarea constituţională a egalităţii în drepturi a tuturor cetăţenilor români indiferent de naţionalitate, precum şi prevederile din unele acte normative precum Legea educaţiei sau Legea administraţiei publice, care deja consacră o discriminare pozitivă în raport cu cetăţenii de naţionalitate română, sunt măsuri la standarde sau chiar peste standardele europene, suficiente pentru asigurarea drepturilor identitare ale cetăţenilor români de alte naţionalităţi. Simpla adoptare a unui „statut al minorităţilor naţionale”, precum şi consacrarea pe această cale a drepturilor colective şi a unor instituţii paralele excede drepturilor ce ţin de sfera păstrării identităţii persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale. Aceste situaţii vizate de proiectul legii se concretizează doar în acţiuni de destructurare a statutului naţional unitar român, a ordinii constituţionale şi a capacităţii statului de a îşi exercita puterea suverană asupra întregului teritoriu naţional, asupra tuturor cetăţenilor săi şi asupra tuturor domeniilor şi serviciilor de interes public.

sursa: http://www.ziaristionline.ro/2011/04...gariei-studiu/

[Decebal]

Prin prevederile sale, proiectul Legii statutului minorităţilor naţionale, va genera cel puţin următoarele consecinţe:

a) trecerea “de facto” de la statul naţional la statul multinaţional, cu toate complicaţiile ulterioare şi în total dezacord cu istoria construcţiei Statului Roman. Printr-un act normativ născut din şantajul UDMR sunt anulate toate etapele esenţiale ale devenirii şi construirii Statului Roman de-a lungul secolelor şi de către toate generaţiile poporului român. De cele mai multe ori, aceste etape sunt rezultatul direct al sutelor de mii de jertfe şi sacrificiilor umane făcute de generaţiile anterioare. Cu ce drept actuala generaţie, pe timp de pace, spulberă construcţia statală naţională făurită în 2000 de ani.?

b) Obiectivul principal al proiectului de act legislativ îl reprezintă obţinerea cu orice preţ a autonomiei teritoriale pe criterii etnice a aşa-zisului „Ţinut Secuiesc”, obiectiv pentru care autonomia culturală este, după cum nu se sfiesc să o declare, un pas decisiv. Consecinţele nu se vor regăsii doar în judeţele Covasna, Harghita şi Mureş. Efectele distructive pentru statul naţional, autoritatea statală, autoritatea instituţiilor centrale şi locale ale statului, modificarea regimului juridic al cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, transformate într-un corp omogen, străin, distinct şi privilegiat faţă de cetăţenii români de naţionalitate română, se vor produce asupra Statului Roman în ansamblul său, organizatoric, funcţional şi teritorial.

c) Discriminarea românilor în care aceştia sunt numeric inferiori, constatată inclusiv prin mai multe hotărâri definitive ale CNCD, practicată de autorităţile judeţene şi locale din Covasna, Harghita şi, în unele situaţii Mureş, în condiţiile actuale în care aparent, în baza legislaţiei în vigoare, Statul Român are o minimă autoritate în zonă, se va adâncii. Inechităţile şi discriminarea la care sunt deja supuşi cei cca. 400.000 de românii din “ţinutul secuizat”, şi care, de facto, fiind numeric inferiori, suportă toate avatarurile situaţiei de minoritari, vor lua amploare până la determinarea mai mult sau mai puţin paşnică de părăsire a judeţelor Covasna şi Harghita, deziderat ce reiese din unele discursuri publice ale liderilor politici şi civici maghiari precum şi din presa controlată de aceştia. Într-o atare situaţie Statul Român va asista neputincios la un nou genocid antiromânesc.

Printre aspectele prevăzute în proiectul de lege privind „Statutul minorităţilor naţionale din România” se regăsesc o serie de concepte care, în eventualitatea adoptării legii, ar facilita separatismul pe criteriu etnic, precum:

a) descentralizarea învăţământului, într-o formulă care să permită constituirea unui sistem paralel de învăţământ în limba maternă, scos practic de sub autoritatea statului român. Un rol important în acest sens îl va avea Consiliul Naţional al Autonomiei Culturale – CNAC (autoritate administrativă autonomă), care va avea puteri discreţionare de decizie în ceea ce priveşte funcţionarea sistemului paralel de învăţământ în limba maternă, gestionarea bugetului şi exercitarea controlului financiar;

b) folosirea limbii minorităţii naţionale (scris şi oral) în alte situaţii decât cele în prezent reglementate constituţional şi chiar în afara Cărţii limbilor minoritare sau regionale;

c) autonomia culturală, prin care reprezentanţii minorităţilor naţionale ar urma să capete competenţe decizionale în problemele privind identitatea culturală, lingvistică şi religioasă, prin consiliile alese de către membrii săi. De asemenea, CNAC va aviza numirea conducerii instituţiilor publice de cultură ale minorităţii naţionale.

Proiectul legislativ adoptă un punct de vedere centrat nu pe individ ci pe colectivităţi, „comunităţile naţionale”, abordare ce contravine normelor dreptului internaţional în materie, încălcând, totodată, ordinea juridică constituţională şi valorile fundamentale ale statului român. Nicio convenţie internaţională nu acordă minorităţilor etnice dreptul la autonomie sau la autodeterminare. Normativul european în materie reglementează drepturi pentru persoanele aparţinând minorităţilor naţionale şi nu drepturi colective. Autonomiile teritoriale din câteva state europene au avut la constituire un cu totul alt izvor şi nu pot constitui un model pentru România. Tirolul de Sud, atât de des invocat, este, spre exemplu, rezultatul unui tratat de pace încheiat după cel de al doilea război mondial.

Unele dispoziţii ale proiectului pot conduce, prin consecinţele lor, la construirea unei realităţi dominată de existenţa separată a minorităţilor naţionale, punctele de legătură dintre acestea şi populaţia majoritară urmând să fie reduse la minimum.

sursa:
http://www.forumharghitacovasna.ro/n...minoritati.pdf
http://www.ziaristionline.ro/2011/04...gariei-studiu/

[Decebal]

II. Aprecieri (observaţii) punctuale:

În textul proiectului de lege se regăseşte în repetate rânduri noţiunea de comunitate naţională ca sinonim pentru minoritate etnică. Semnificaţia acestei înlocuiri este aceea că separatiştii maghiari nu se consideră o minoritate ci o comunitate, un popor care trăieşte pe pământul său natal şi care are dreptul la autonomie. Raportat la zona autodenumită „Ţinutul secuiesc”, ei nu se consideră o minoritate nici din punct de vedere numeric. În plus, „comunitatea” presupune şi un teritoriu, autodefinirea în acest fel reprezentând un pas către revendicare autonomiei teritoriale.

a) art. 7 al. (2) are o exprimare condiţional – optativă ambiguă: „ar putea fi victime..” lipsind total un criteriu în baza căreia să intervină obligaţia autorităţilor române de a lua „măsuri”. Când considerăm că o persoană ar putea fi victimă a ameninţărilor sau actelor de discriminare? Dacă este victimă, avem deja legi şi organisme care sancţionează asemenea fapte: art.317 şi 324 din Codul Penal, Ordonanţa nr137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.

b) art. 8 al. (2) e în mod intenţionat ambiguu, astfel încât măsurile de discriminare pozitivă nu pot fi invocate şi de românii care sunt în minoritate numerică în anumite unităţi administrativ teritoriale. În plus măsurile respective se pot adresa inclusiv „unei comunităţi” fiind astfel o legiferare a drepturilor colective.

c) art. 11 se impune voinţa UDMR în toate deciziile „autorităţilor competente”… „în toate problemele ce privesc drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale”. În plus nu se referă la drepturile prevăzute de prezenta lege, ci la „toate problemele ce privesc drepturile” în general, deci persoanele aparţinând minorităţilor nu se mai supun statului român, ci UDMR.

d) art. 13 al (1) are o exprimare („poate avea ca efect”) care deschide calea pentru un şir interminabil şi discreţionar de acuze la adresa statului român , iar dovada contrarie este o „probatio diabolica”.

e) art. 14 al. (2) aceleaşi obiecţii ca la art. 13, respectiv poate fi invocat ca argument dacă autorităţile române ar decide reorganizarea teritorial-administrativă a României după criterii economice etc., altele decât cel etnic (de exemplu constituirea unei regiuni de dezvoltare formată din Braşov, Harghita şi Covasna poate fi interpretată ca o modalitate de schimbare a proporţiei etnice).

f) art.14 al. (4) şi (5) instituie în sarcina statului român obligaţia de a „asigura” adică de a plăti păstrarea contactelor/legăturilor cu alte state, aspect ce poate fi interpretat inclusiv din perspectiva faptului că vizitele demnitarilor din Ungaria şi programele guvernului de la Budapesta referitoare la organizarea de excursii ale copiilor maghiari vor fi plătite de la bugetul României. Practic se va impune statului român să „garanteze” legăturile cu Ungaria – „Politica naţională” de la Budapesta urmând să fie inclusă astfel în legislaţia românească.

g) Art. 15 nu precizează unde pot fi folosite simbolurile naţionale, practica demonstrând, în repetate rânduri, cum simboluri secuieşti (de exemplul drapelul) sunt amplasate pe instituţii publice din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, deşi secuii nu sunt minoritate şi nici naţiune.

sursa:
http://www.forumharghitacovasna.ro/n...minoritati.pdf
http://www.ziaristionline.ro/2011/04...gariei-studiu/

[Decebal]

Împlinirea, la 24 septembrie, a 72 de ani de la abominabilul masacru de la Mureșenii de Câmpie, comuna Palatca, judeţul Cluj, a constituit pentru participanţii la Sesiunea de comunicări cu tema „Refugiul românesc: 1940-1945”, desfăşurată la Muzeul Naţional al Refugiaţilor Etnici din Mureşenii de Câmpie, ocazia de a-și aduce aminte de cei peste 1000 de martiri români uciși în acel sângeros septembrie 1940. În numele lor și al zecilor de mii de români maltratați, persecutaţi, refugiaţi, expulzaţi sau deportaţi din teritoriul nordului Transilvaniei cedat Ungariei horthyiste după Dictatul de la Viena din 30 august 1940, precum şi al celor aproape 400.000 de cetăţeni de naţionalitate română din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, „uitaţi” astăzi de autorităţile române, istoricii, cercetătorii și juriştii, prezenţi la reuniune au pus în lumină mărturii inedite şi documente de ultimă oră privind pătimirile românilor şi evreilor din Ardealul ocupat vremelnic.

Expunerile au fost animate, simpozionul încheindu-se cu un comunicat dat publicităţii de către jurnalistul Dorin Suciu, preşedintele executiv al Forumului Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, în care, printre altele, se spune ca “statul roman”, sub forma sa debila de azi, “a renunțat la exercitarea autorității asupra județelor Covasna și Harghita”.

Iata Comunicatul:

„Federaţia Naţională a Românilor Persecutaţi Etnic „Pro Memoria 1940 -1945 şi Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş au luat act, cu îngrijorare, de lipsa de reacție a structurilor de putere din România, față de acțiunile liderilor maghiari și ai bisericilor tradiționale maghiare și față de agravarea problemelor politice, sociale și economice ale populației românești din cele trei județe. În acest fel, neo-hungariștii acționează nestingheriți pentru declararea independenței așa-numitului Ținut Secuiesc, o idee foarte dragă Partidului Crucii cu Săgeți, de tristă amintire.

Cercetările Centrului pentru Studii în Probleme Etnice al Academiei Române au pus în evidență un fapt îngrijorător: statul român a renunțat la exercitarea autorității asupra județelor Covasna și Harghita. În aceste condiții, comunitatea maghiară a devenit dominantă, în dauna comunității românești, care a rămas izolată, fără mijloace de exprimare și fără posibilități de reacție, la acțiunile agresive de maghiarizare, exercitate asupra ei.

Față de cele de mai sus, solicităm guvernului României să ia următoarele măsuri:

- elaborarea unui documentar în limbile română și engleză cu privire la drepturile persoanelor aparținând minorităților naționale din România, prevăzute în Constituția și legile țării. În acest mod, se poate demonstra opiniei publice din țară și străinătate că România respectă standardele internaționale în această materie;

- reinstaurarea autorității Statului Român în județele Covasna și Harghita și oprirea prin toate mijloacele legale a acțiunilor de deznaționalizare și de maghiarizare a populației românești din aceste județe;

- tragerea la răspundere a cetățenilor maghiari care desfășoară în România acțiuni ostile împotriva unității, suveranității și independenței Statului Român, incită la violență și ură interetnică, încearcă să reabiliteze criminali de război ori lezează grav demnitatea națională a românilor;

- asigurarea cadrului legal și a suportului financiar necesare comunităților românești din cele trei județe pentru depășirea actualei crize instituționale, economice și culturale.”

sursa: http://www.ziaristionline.ro/2012/09...ta-familia-sa/

[Decebal]

Anexa nr. 1

MEMORANDUM

Organizaţiile civice şi formaţiunile politice semnatare ale prezentului memorandum, dând expresie voinţei şi intereselor majore ale societăţii româneşti din judeţele Covasna şi Harghita, precum şi aspiraţiilor legitime ale acesteia spre o bună convieţuire interetnică în zonă, prin asigurarea şi aplicarea în spiritul dreptăţii şi echităţii, al normelor constituţionale şi de drept internaţional, a cadrului legislativ care să asigure egalitatea în drepturi a tuturor cetăţenilor români care trăim în acest areal, prin eliminarea discriminărilor pe criteriul etnic şi a tensiunilor generate de acestea,

Analizând cu responsabilitate situaţia creată prin promovarea în Parlamentul României a proiectului legii Statutului minorităţilor naţionale şi consecinţele grave ce le-ar avea adoptarea lui în forma dată de UDMR, vă solicită să luaţi act de următoarele:

1. Considerăm că acest proiect de lege impus de UDMR contravine flagrant Constituţiei României şi dreptului internaţional, urmărind introducerea în dreptul intern a drepturilor colective şi a conceptului de autonomie culturală, nerecunoscute de dreptul internaţional, fiind un demers legislativ incompatibil cu spiritul, valorile şi tendinţele europene actuale care promovează interculturalitatea, unitatea în diversitate şi nu separatismul şi segregarea pe criterii etnice.

2. Adoptarea lui ar duce la adâncirea inechităţilor şi discriminării la care sunt deja supuşi românii din Covasna şi Harghita, care, de facto, fiind numeric minoritari, suportă toate avatarurile situaţiei de minoritari, fără a se bucura de jure de protecţia statutului juridic de care beneficiază toate minorităţile naţionale, confesionale, sexuale sau de altă natură.

3. Actualul cadru juridic asigură pe deplin protecţia minorităţilor naţionale, asigurând maghiarilor exercitarea nestingherită a tuturor drepturilor identitare, culturale, educaţionale, la standarde superioare celor europene, reprezentanţii acestora deţinând în mod exclusiv la nivel local toate pârghiile de decizie în consiliile judeţene, consiliile locale, primării, prefectură, servicii deconcentrate din domeniul educaţiei, culturii, ş.a., iar la nivel naţional UDMR fiind la guvernare, participă la decizie, preşedintele UDMR, în calitate de viceprim ministru coordonând tocmai domeniile educaţiei, culturii şi integrării eropene şi având reprezentanţi la nivel de decizie în celelalte autorităţi ale statului român.

4. În această zonă ce se doreşte a fi „autonomizată”, UDMR este perpetuu la guvernare, promovându-şi nestingherit interesele. Cei care nu au nici un acces la decizie, cei dezavantajaţi şi discriminaţi sunt românii. În această situaţie, cei care au nevoie de un cadru legal de protecţie sub acest aspect sunt românii, ce constituie o minoritate numerică supusă discriminării şi marginalizării în mijlocul României. Majoritatea articolelor din proiectul de lege oferă UDMR legalizarea unor instrumente de purificare etnică, inclusiv prin impunerea cunoaşterii limbii maghiare pentru ocuparea unor funcţii publice.

5. Ne exprimăm îngrijorarea faţă de demersurile liderilor UDMR privind realizarea cu orice preţ a autonomiei teritoriale pe criterii etnice a aşa-zisului „Ţinut Secuiesc”, obiectiv pentru care autonomia culturală este, după cum nu se sfiesc să o declare, un pas decisiv, acesta asigurând cadrul instituţional şi funcţional al autonomiei teritoriale pe criterii etnice. Considerăm că acest demers, făcut cu ignorarea totală a comunităţii româneşti, este un act nepermis de aroganţă si sfidare la adresa locuitorilor care nu aparţin etniei maghiare din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş şi un atac la adresa unităţii naţionale. Datele ultimului recensământ pun în evidenţă faptul că structura etnică a acestei zone este cu mult diferită faţă de imaginea care s-a creat în timp, de bloc monoetnic maghiar. Astfel, în judeţele amintite românii reprezintă 36% din totalul populaţiei, 5% fiind rromi, germani ş.a. şi doar 59% maghiari.

6. Salutăm şi apreciem responsabilitatea, maturitatea politică şi atitudinea proeuropeană de care a dat dovadă Senatul României în abordarea proiectului legii privind statutul minorităţilor naţionale, iniţiat de UDMR

7. Având în vedere cele de mai sus, complexitatea problematicii şi efectele grave pe care le-ar avea adoptarea acestui proiect de lege, solicităm ca dezbaterea lui în Camera Deputaţilor să se facă în procedura normală şi nu de urgenţă, invocarea pretinselor solicitări ale Comisiei Europene fiind lipsită de temei (o intoxicare a populaţiei româneşti), raportul de monitorizare neincluzând vreo recomandare în acest sens. Mai mult decât atât, Înaltul Comisar pentru Minorităţi Naţionale al OSCE, referitor la acest proiect de lege, a menţionat că „Autonomia culturală nu este o noţiune universal acceptată, nici în dreptul internaţional, nici în cel comparat… Nu există nici un drept acceptat al autonomiei culturale din perspectiva dreptului internaţional şi nici nu apare această noţiune în cadrul tratatelor internaţionale”. Considerăm absolut necesar să se dea posibilitatea dezbaterii aprofundate a proiectului şi a amendamentelor grupurilor parlamentare, care să facă posibilă adoptarea unei reglementări care să exprime voinţa întregului electorat prin aleşii săi în forul legiuitor al ţării.

8. Salutăm recentele iniţiative legislative menite să asigure exercitarea unor drepturi fundamentale ale românilor din Covasna şi Harghita şi atenuarea discriminării la care suntem supuşi, dar solicităm iniţiatorilor consultarea reprezentanţilor societăţii civile româneşti, respectiv a Forumului Civic al Românilor din Harghita şi Covasna, pentru perfectarea acestor demersuri legislative care să creeze cadrul legal apt să acopere problematica complexă generată de situaţia noastră de minoritate numerică supusă discriminării.

9. Speranţa noastră sinceră este că tot mai mulţi oameni politici, inclusiv Camera Deputaţilor, vor da dovadă de aceeaşi înţelepciune şi responsabilitate faţă de valorile europene şi naţionale ca şi Senatul României, punând interesele fundamentale ale statului român mai presus de iluzoriile câştiguri ale unor aranjamentele politice conjuncturale şi efemere.

10. Considerăm legitimă dorinţa noastră ca orice decizie care priveşte soarta comunităţii românilor din aceste judeţe, să fie adoptată numai prin consultarea reprezentanţilor acestora.

În acest sens, solicităm Domnului Traian Băsescu, Preşedintele României, conducerii Parlamentului României şi şefilor partidelor parlamentare destinatare ale prezentului memorandum, acordarea unor întrevederi cu reprezentanţii societăţii civile româneşti din judeţele Covasna şi Harghita în vederea găsirii unor soluţii, inclusiv legislative, pentru problemele majore cu care ne confruntăm.

Sfîntu Gheorghe,
1 noiembrie 2005

FORUMUL CIVIC AL ROMÂNILOR DIN HARGHITA ŞI COVASNA
drd. Codrin MUNTEANU, preşedinte

LIGA CULTURAL – CREŞTINĂ „ANDREI ŞAGUNA”
av. Ioan SOLOMON, preşedinte

DESPĂRŢĂMÂNTUL ASTRA COVASNA – HARGHITA
prof. Rădiţa ALBU, v. preşedinte

ASOCIAŢIA CULTURAL–CREŞTINĂ „JUSTINIAN TECULESCU”, Covasna,
prof. Dumitru FURTUNĂ, preşedinte

ASOCIAŢIA PEDAGOGILOR ROMÂNI DIN JUDEŢUL COVASNA
prof. Ligia GHINEA, preşedinte

ASOCIAŢIA DE TINERET „ECOU”, Sf.Gheorghe
prof. Luminiţa CORNEA, preşedinte

CENTRUL EUROPEAN DE STUDII COVASNA – HARGHITA
dr. Ioan LĂCĂTUŞU, director

FUNDAŢIA „ADEVĂRUL HARGHITEI”
prof. Mihai GROZA, preşedinte

FUNDAŢIA „CUVÂNTUL NOU”
prof. Gabriel FLORESCU, preşedinte

FUNDAŢIA „MIHAI VITEAZUL”
prof. Vasile STANCU, preşedinte

FUNDAŢIA CULTURALĂ „MIRON CRISTEA”
drd. Dorel MARC, preşedinte

FUNDAŢIA NAŢIONALĂ „NEAMUL ROMÂNESC”,
prof. Maria PELIGRAD, preşedinte

ALIANŢA D.A. – DREPTATE ŞI ADEVĂR, Covasna
Dumitru MANOLĂCHESCU, purtător de cuvânt

PARTIDUL DEMOCRAT,
organizaţia judeţeană Covasna, organizaţia judeţeană Harghita
ec. Gheorghe BACIU, preşedinte ing. Vasile MIHALCEA, preşedinte

PARTIDUL LIBERAL
organizaţia judeţeană Covasna, organizaţia judeţeană Harghita
dr. Adrian ZAHEU, preşedinte dr. Ion SÂNGEORZEAN, preşedinte

PARTIDUL CONSERVATOR,
organizaţia judeţeană Covasna organizaţia judeţeană Harghita
ec. Horea MUNTEAN, preşedinte Ioan COTFAS, preşedinte

PARTIDUL SOCIAL DEMOCRAT,
organizaţia judeţeană Covasna organizaţia judeţeană Harghita
av. Adrian CĂŞUNEAN VLAD, ec. Mircea DUŞA, preşedinte
preşedinte

PARTIDUL ROMÂNIA MARE,
organizaţia judeţeană Covasna organizaţia judeţeană Harghita
jr. Gică AGRIGOROAIE, preşedinte ing. Ion TEOSLOVEANU, preşedinte

PARTIDUL UNITĂŢII NAŢIUNII ROMÂNE,
organizaţia judeţeană Covasna
prof. Maria PELIGRAD, preşedinte

sursa: http://www.forumharghitacovasna.ro/n...minoritati.pdf
http://www.ziaristionline.ro/2011/04...gariei-studiu/

[Decebal]

Centrul European de Studii în Probleme Etnice (C.E.S.P.E.)

Având in vedere dezbaterea pe tema adoptării unui act normativ referitor la reglementarea statutului minorităţilor naţionale din România, C.E.S.P.E formulează următoarele

APRECIERI ASUPRA PROIECTULUI DE LEGE PRIVIND STATUTUL MINORITĂŢILOR NAŢIONALE DIN ROMÂNIA

I. Proiectul legii privind statutul minorităţilor naţionale îşi propune, potrivit autorilor săi, să reglementeze statutul juridic şi drepturile minorităţilor naţionale din România. Efectele sale depăşesc însă cadrul strict al drepturilor minorităţilor naţionale; cel puţin la fel de important, forma în care va fi adoptată legea (fără a ne pronunţa asupra necesităţii şi oportunităţii unei asemenea act normativ) va determina conţinutul şi modul de desfăşurare a relaţiilor dintre diferitele minorităţi, dintre acestea şi populaţia majoritară. Conţinutul proiectului reclamă în mod absolut necesar o amplă dezbatere publică, dublată de eforturi ştiinţifice de investigare a consecinţelor aplicării dispoziţiilor sale. Este cunoscut faptul că între dispoziţiile unui act normativ şi efectele sale concrete distanţa este uneori foarte mare; frecvent, în aplicarea actelor normative, eficienţa legii este diminuată de apariţia unor efecte neaşteptate, ignorate (deliberat sau nu) în procesul de adoptare a legii. Dată fiind natura obiectului acestui proiect de lege problema consecinţelor sociale este, dincolo de orice îndoială, de o importanţă capitală. Nu cunoaştem să fi existat o dezbatere publică pe marginea proiectului; credem că este absolut necesar ca societatea civilă, ONG-urile minorităţilor naţionale dar şi cele ale populaţiei majoritare, institutele de cercetare si universităţile să fie implicate într-o amplă dezbatere pe marginea proiectului.

Plecând de la aceste considerente, Centrul European de Studii în Probleme Etnice a realizat o cercetare cu caracter exploratoriu, principalul obiectiv fiind acela de a evalua impactul aplicării legii statutului (în varianta depusă în Parlamentul României) în zonele cu populaţie multietnică. Cum resursele umane si financiare de care dispunem sunt limitate, cercetarea a fost realizată în judeţele Harghita si Covasna. În acelaşi timp, considerăm că validitatea rezultatelor cercetării nu poate fi pusă la îndoială; caracteristicile regiunii, îndeosebi concentrarea numerică a populaţiei de etnie maghiară fac din această zonă „spaţiul ideal” al aplicării legii statutului. Cu atât mai mult cu cât, principial, credem ca bună parte din economia textului va avea o existenţă formală, fiind imposibil de aplicat în „formă pură”, ca urmare a faptului că precondiţiile esenţiale (îndeosebi concentrarea unei minorităţi pe un teritoriu determinat) avute în vedere de către iniţiatorii legii nu sunt îndeplinite decât în cazul minorităţii maghiare, pe o arie geografică relativ clar determinată.

Cercetarea a fost proiectată ca un demers calitativ, centrat pe evidenţierea percepţiei relaţiilor interetnice, atât pe dimensiunea lor concretă, actuală, cât şi pe cea proiectivă. Conlocuirea unor comunităţi de origine etnică diferită presupune, dincolo de starea de fapt, şi o permanentă negociere subiectivă a raporturilor dintre ele, presupuneri şi interpretări privind evoluţia (numerică, profesională, educaţională, politică) a fiecăreia dintre ele.

Analiza acestora s-a făcut urmărind o serie de dimensiuni pe care le putem considera ca extrem de relevante, fundamentale chiar, pentru problematica urmărită. Enumerăm, în cele ce urmează, aceste dimensiuni:

• Memoria socială şi reorganizarea ei administrativă
• Limba română/maternă în şcoală, administraţie şi economie
• Identificarea locală şi naţională a populaţiei judeţelor
• Românii ca minoritate numerică în Harghita şi Covasna. Percepţia atitudinii statului faţă de populaţia românească din zonă.
• Percepţia comunităţilor asupra legii statutului. Conceptul de autonomie culturală.

În acelaşi timp reiterăm o parte din observaţiile deja prezentate la solicitarea Comisiei pentru Drepturile Omului, Culte şi Problemele Minorităţilor Naţionale a Camerei Deputaţilor.

sursa: http://www.forumharghitacovasna.ro/n...minoritati.pdf
http://www.ziaristionline.ro/2011/04...gariei-studiu/

[Decebal]

II. Obiectul proiectului de lege este, potrivit iniţiatorilor săi, reglementarea statutului juridic şi drepturilor minorităţilor naţionale din România. (art.1)

În opinia noastră, autorii configurează viitorul statut al minorităţilor etnice din România pe câteva paliere dominante: reglementarea drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor etnice ca drepturi colective; teritorialitatea, ca element fundamental al exercitării drepturilor colective; delegarea competenţelor autorităţilor statului (la nivel central şi local) către organe alese pe criterii etnice.

Primele doua elemente generează percepţia că proiectul de lege are drept scop reglementarea statutului minorităţii maghiare în zonele în care aceasta este majoritară sau are o pondere importantă şi mai puţin de a reglementa cadrul naţional al “problemei”. Estimăm că această percepţie este determinată îndeosebi de importanţa teritoriului în redactarea dispoziţiilor referitoare la utilizarea limbii în administraţie şi învăţământ, „autonomia culturală” şi organele de exercitare a acesteia.

Zona studiată de noi este una foarte sensibilă din acest punct de vedere. Raportul numeric dintre majoritate şi minoritate este clar inversat în aria Harghita-Covasna. Regiunea are un profil istoric şi cultural aparte, în bună parte „construit”, „metaforizat” recent; din punct de vedere al structurii populaţiei, în judeţul Harghita ponderea populaţiei româneşti este de 14,6% iar în Covasna de 23,28%. Comunitatea românească din zona Harghita-Covasna, minoritară numeric, este obligată, prin natura situaţiei sociale în care se găseşte, să îşi asume profilul multietnic al zonei; una dintre consecinţe este aceea ca românii din această zonă se simt asimilaţi de catre populaţia maghiară. Percepţia dominantă pare sa fie aceea ca statul roman nu sprijină comunitatea romanească din zonă, principalul pericol fiind acela al pierderii identităţii. În opinia respondenţilor de etnie română principalele argumente în sprijinul ideii “abandonării acestei zone de către stat” sînt modul defectuos de organizare şi funcţionare a învăţământului, lipsa de sprijin pentru viaţa culturală, degradarea simbolurilor romăneşti, aspectul sărăcăcios şi formal al sărbătorilor naţionale precum şi statutul periferic al utilizării limbii române în administraţie. Pe acest fond, una dintre notele dominante ale discursului respondenţilor etnici români este migrarea către alte zone.

Chestiunea statutului minorităţilor naţionale având în această zonă conotaţii atât istorice cât şi teritoriale, comunitatea românească locală tinde să perceapă legea statutului ca “oficializare a părăsirii zonei” de către Bucureşti. Ideea “autonomiei culturale” este percepută de către populaţia românească ca autonomie teritorială şi politică; pe fondul lipsei suportului statului român şi al “aproximărilor mediatice” referitoare la legea statutului, reacţia românilor din zonă este una de nelinişte şi îngrijorare.

Pe lângă factorii enumeraţi mai sus, aceste reacţii sunt generate, în opinia noastră, şi de faptul că nu există o dezbatere publică consistentă asupra proiectului de lege; credem că această dezbatere este necesară îndeosebi pentru a armoniza aşteptările comunităţilor din zonele cu populaţie multietnică.

Pe de altă parte, această dezbatere este cu atât mai necesară cu cât, după părerea noastră, filosofia proiectului de lege este discordantă atât cu practica şi recomandările europene cât şi cu Constituţia României. Astfel, politica promovată de Uniunea Europeană se bazează în primul rând pe protecţia culturii şi a limbilor populaţiilor minoritare; există o evitare constantă a termenului “naţional” în formulările din diferitele acte elaborate la nivelul organismelor Uniunii Europene, drepturile persoanelor care aparţin minorităţilor etnice nefiind reglementate în termeni colectivi. În mod evident, abordarea autorilor proiectului analizat este fundamental diferită: deşi uneori sunt folosite sintagme precum “persoanele aparţinând minorităţilor naţionale” (art.4, al.1), intenţia autorilor proiectului este de a reglementa drepturile colective ale minorităţilor etnice concentrate in anumite zone.

Principalul argument consta in modul in care este construit articolul 13 din proiectul de lege. La prima vedere scopul acestui articol este de a recunoaşte şi garanta dreptul “minorităţilor naţionale” de a trăi pe teritoriul României (în formularea proiectului “…de a trăi liber pe pământul natal”) (art13, al.1). Potrivit al.3 art.13, “Este interzisă modificarea limitelor unităţilor administrativ-teritoriale, respectiv a circumscripţiilor electorale în defavoarea ponderii minorităţilor naţionale care locuiesc în mod tradiţional în acestea”. Cum suveranitatea statului român nu poate fi limitată această teză este, în mod evident, ireconciliabilă cu dispoziţiile Constituţiei. Pe de altă parte trebuie subliniat faptul că “locuirea în mod tradiţional” în anumite zone nu este nicidecum o caracteristică a tuturor minorităţilor etnice din România; în cazul anumitor “minorităţi naţionale” putem observa o concentrare ridicată a locuirii în anumite zone, însoţită de o anumită vechime a locuirii (cazul cel mai sugestiv este cel al minorităţii maghiare); în alte cazuri, cum este cel al comunităţii roma, constatăm o dispersare ridicată a locuirii (îndeosebi în mediul urban) şi o scăzută importanţă a “locuirii tradiţionale” în anumite zone. Preluând un text constituţional, chiar autorii proiectului stipulează în art.7 că “Toate persoanele sunt egale în faţa legii şi sunt îndreptăţite fără nici o discriminare la protecţia egală a acesteia”. Diferenţele dintre “minorităţile naţionale” în privinţa dispunerii şi densităţii locuirii pe teritoriul României fac inaplicabil acest principiu, formulat chiar de către autorii proiectului. Credem că reglementarea legală trebuie să urmărească acele caracteristici comune tuturor beneficiarilor legii şi nu elemente specifice doar unora dintre aceştia.

sursa: http://www.forumharghitacovasna.ro/n...minoritati.pdf
http://www.ziaristionline.ro/2011/04...gariei-studiu/

[Decebal]

APRECIERI ASUPRA PROIECTULUI DE LEGE PRIVIND STATUTUL MINORITĂŢILOR NAŢIONALE DIN ROMÂNIA

III. Una din temele centrale ale proiectului legii statutului este tema învăţământului în limba maternă. Comunitatea maghiară vede utilizarea limbii materne în şcoală ca un element de facto, fiind considerat ca un drept câştigat. În consecinţă, preocuparea pentru reflectarea acestui drept în lege este redusă. Ceea ce pare important pentru membrii comunităţii maghiare este înfiinţarea în zonă a unei universităţi cu predare în limba maghiară. Atitudinea pro autonomie, manifestă la bună parte a etnicilor maghiari intervievaţi, se conjugă la mulţi dintre aceştia cu necesitatea, pe latură educaţională, a unei universităţi maghiare de stat în zonă. Se întâlneşte o asemenea opţiune şi la persoane care altfel nu sunt direct interesate sau vizate de problematica studiilor universitare.

Există tendinţa ca inclusiv familiile mixte să valorizeze mai degrabă educaţia în limba maghiară a copiilor, mai ales la baza ciclului de învăţământ.

O problematică fundamentală a chestiunii relaţiilor interetnice în Covasna şi Harghita ţine de procesul segregării. O parte a maghiarilor intervievaţi merg pe ideea necesităţii separării instituţiilor locale între maghiari şi români.

Există însă o parte a populaţiei maghiare locale care percepe segregarea – de exemplu, cea educaţională – drept dezavantajoasă pentru maghiari, în special pentru generaţiile foarte tinere. Cunoaşterea limbii române este percepută ca necesară pentru succesul profesional în afara zonei – zona însăşi oferă posibilităţi limitate de dezvoltare – începând cu studiile universitare efectuate la Braşov, Bucureşti, Cluj, Craiova etc.

În general, indiferent de etnie, subiecţii intervievaţi sunt de acord cu faptul că, într-o zonă în care populaţia maghiară este majoritară este firească organizarea învăţământului şi în limba maternă. În acelaşi timp există o anumită nemulţumire a respondenţilor români în ceea ce priveşte predarea disciplinelor în limba română, în cadrul instituţiilor cu predare in limba maghiară. Această nemulţumire, exprimată de membri ai comunităţii romaneşti, sugerează caracterul formal al predării acestor discipline; în opinia respondenţilor, studiul istoriei românilor şi al limbii române constituie discipline periferice în procesul de învăţământ.

Segregarea învăţământului după criteriul limbii, fenomen accentuat după 1990, a determinat accentuarea dificultăţilor de comunicare şi implicit distanţarea socială a celor două comunităţi. Fără a pune sub semnul întrebării legitimitatea dreptului minorităţilor etnice considerăm că studiul limbii române în instituţiile cu predare în limba maternă a minorităţilor trebuie sa se bucure de o atenţie deosebita. Argumentul nu se rezumă doar la faptul că limba română este limba oficială a statului ci şi la observaţia că limba este principalul instrument de participare la viaţa socială. Necunoaşterea limbii române limitează mobilitatea socială a indivizilor, elementul de raportare devenind aproape exclusiv propria comunitate. La nivelul relaţiilor dintre grupurile sociale, lipsa instrumentelor de comunicare are drept principală consecinţă tendinţa de segregare, inclusiv in aspectele legate de viaţa cotidiană. Exista riscul configurării unei realităţi sociale caracterizate prin lipsa legăturilor organice între membrii diferitelor comunităţi etnice care ocupă o anumită zonă geografică, între aceştia şi restul societăţii. Cum educaţia şcolară constituie una din componentele fundamentale ale socializării copiilor, credem ca este absolut necesar ca statul roman sa ofere cadrul învăţământului în limbile materne, acordând în acelaşi timp o atenţie specială promovării învăţării limbii române şi a istoriei românilor în instituţiile cu predare în altă limbă decât româna. În acelaşi timp, credem că este important ca în cadrul instituţiilor cu predare în limba română sa fie studiată civilizaţia minorităţilor etnice existente în zona respectivă. Principiul esenţial în această problemă trebuie să fie, în opinia noastră, cel al cunoaşterii, respectării şi valorizării moştenirii culturale a tuturor comunităţilor din zonele cu populaţie multietnică.

sursa: http://www.ziaristionline.ro/2011/04...gariei-studiu/

[Decebal]

Subliniem faptul că problema învăţământului în limba maternă este deja reglementată în legislaţia României; de altfel, proiectul analizat reia o serie de principii şi instituţii deja existente în legea învăţământului. Proiectul cuprinde şi o serie de elemente noi, unele dintre ele extrem de criticabile. Astfel, se conferă „organizaţiilor şi asociaţiilor minorităţilor naţionale dreptul de a înfiinţa, organiza şi de a asigura funcţionarea unităţilor şi instituţiilor de învăţământ particulare în limba maternă, care, în condiţiile legii, beneficiază de subvenţii din bugetul de stat sau bugetele locale”.(art.15, al.2) Pe lângă faptul că acordarea acestui drept pe baze etnice este discutabilă, textul este şi neconstituţional. Potrivit Constituţiei si legislaţiei în vigoare doar învăţământul public este gratuit, nu şi cel privat; dacă suntem perfect de acord cu ideea că statul român trebuie să sprijine, inclusiv financiar, funcţionarea instituţiilor publice de învăţământ în limbile materne, este la fel de evident ca instituţiile particulare de învăţământ, fie ele cu predare în limba română sau în limbile materne, nu pot funcţiona din fonduri publice. În acelaşi timp, credem că, deşi autorii proiectului nu fac nici o referire, aceştia au avut în vedere nu doar principiul etnicităţii ci şi îndeplinirea standardelor de performanţă pentru înfiinţarea şi funcţionarea instituţiilor de învăţământ, astfel cum sunt acestea definite în legislaţia în vigoare. Credem că o asemenea referire în cuprinsul legii este absolut necesară, pentru a nu crea impresia că funcţionarea instituţiilor de învăţământ în limbile materne excede cadrul legal existent. Învăţământul constituie o problemă de interes general si nu poate fi organizat decât pe baza aceloraşi principii si standarde, indiferent de limba de predare.

Un alt aspect criticabil se referă la garantarea accesului „minorităţilor naţionale” în învăţământul de stat cu predare în limba maternă la nivelul preprimar, primar, gimnazial, de arte si meserii, liceal, postliceal, universitar şi postuniversitar (art.16), în funcţie de „cerinţe” sau de „solicitări”. Autorii proiectului nu lămuresc însă ce înţeleg prin „cerinţe” şi „solicitări”, după cum este neclar dacă statul este obligat să înfiinţeze clase şi grupe distincte cu predare în limba maternă în instituţiile de învăţământ cu predare în limba romană la toate nivelurile sau îşi va asuma obligaţia de a înfiinţa instituţii distincte, inclusiv la nivelul universităţilor şi şcolilor doctorale. Atragem atenţia asupra faptului că organizarea claselor şi a grupelor pe criterii etnice este departe de a fi o problemă simplă. Segregarea pe criteriul limbii şi apartenenţei la o anumită minoritate etnică are implicaţii nu doar de ordin tehnic ci, mai important, la nivelul modului în care indivizii se raportează unii la alţii. Prin consecinţele sale, ea poate genera procese de discriminare şi stigmatizare, cu efecte dezastruoase asupra relaţiilor dintre indivizi. Studiile centrate pe educaţia copiilor romi (conform datelor recensământului populaţiei comunitatea romă este a doua ca pondere, după comunitatea maghiară însă o serie de evaluări plasează această minoritate etnică pe prima poziţie) au demonstrat caracterul iluzoriu al convingerii că grupele si clasele speciale cu predare în limba romani ar avea efecte benefice în ceea ce priveşte participarea şcolară. Dimpotrivă, acest tip de segregare a generat reacţii de stigmatizare si discriminare, cu consecinţe negative asupra personalităţii copiilor. Soluţia adoptată a fost aceea a predării limbii si civilizaţiei minorităţii romă fără a izola copiii romi în grupe si clase speciale.

sursa: http://www.ziaristionline.ro/2011/04...gariei-studiu/