Povestea vietii mele

[manuela-g]

În prealabil postat de NIMENEA

Multumesc cozia ptr raspuns!
Vreau sa-ti spun ca daca voi folosi acea formulare, mi-am dat foc la valiza! imi va sari in cap imediat si-mi va zice: 'nu ti-e rusine mai magarule sa spui ca te-am dracuit, ca am tipat la tine, cum iti permiti sa spui asa ceva, te-am crescut din greu, am luptat...etc...' si de aici incepe placa pe care o aud de cand m-am nascut, mereu aceleasi reprosuri ca m-a crescut si a luptat ptr mine, ca m-a imbracat, ca m-a plimbat, etc....
Oricum, nu stiu daca se va rezolva ceva, in sensul bun, singura solutie va ramane sa plecam, asa nu se poate trai, intr-un continu stres, tristi si abatuti toti!
Nu exista zambet in aceasta casa, decat cel al copilului!!!

Imi cer iertare pt ca imi permit sa dau sfaturi dar va recomand sa mergeti la biserica impreuna cu mama dv sa va citeasca un preot dezlegari .Sa povestiti situatia in care va aflati si se va gasi o solutie.Mergati regulat la biserica nu doar la dezlegari postiti, rugati-va la Maica Domnului si Sf Nectarie si situatia se va schimba.O mama nu trebuie sa-i reproseze mereu fiului ca a muncit pt el deoarece daca ar fi fost singura oricum ar fi trebuit sa munceasca de aceea aveti grija cum ii vorbiti fiului dv .Doamne ajuta.

[Laurentiu]

În prealabil postat de NIMENEA

Povestea vietii mele.
Am 40 de ani, sunt casatorit, am un copil, si o gramada de probleme.
Traim impreuna cu mama mea de aprox 10luni, intr-un apartament cu 3 camere, spatios, deci nu asta e problema.
In urma unor 'inginerii financiare' din partea noastra, avand niste afaceri am ramas fara apartament, acesta luandu-l banca, motiv ptr care ne-am mutat cu mama.
Acum am inceput alta afacere, dar nici asta n-a fost cine stie ce .
Am avut nenumarate discutii cu mama pe aceasta tema, iar in final s-a ajuns a ne da afara din casa.
Eu unul consider ca am gresit in viata, dar pun aceste greseli si asupra comportamentului ei de-a lungul timpului, mai exact am fost un copil traumatizat.
De cand sunt mic mama mea m-a dat diavolului la aproape orice nemultumire a ei, am fost pedepsit sa stau la colt cand greseam, am fost batut cu furtunul de la masina de spalat, nu mergeam la joaca in vacanta decat cu program 2-3ore/zi in timp ce ceilalti copii erau afara,
si ceea ce este cel mai grav, mi-a spus mereu de mic copil fiind urmatoarele lucruri: n-ai sa faci nimic in viata firai al..., n-ai sa ai nici un ban firai al...
o sa se aleaga praful de tot, etc si numai astfel de afirmatii. E adevarat, a facut si sacrificii crescandu-ma singura, a luptat mult, mi-a oferit destul ptr mine, a rabdat si de foame sa am eu, dar asta nu cred ca justifica acele vorbe.
Mi-a mai adresat niste cuvinte pe care nu le voi uita pana la moarte: 'mai bine te nasteam mort' , 'mai bine te duceam la casa de copii'
Consider din tot ce am citit pana acum despre Dumnezeu, ca aceste lucruri spuse din partea unui parinte sunt ca niste blesteme.
Am mai citit ca parintii care concep un copil si nu sunt cununati in fata Domnului acel copil are numai probleme in viata(situatia parintilor mei n-o stiu, daca au fost sau nu religios casatoriti, ptr ca ei s-au despartit la scurt timp dupa ce m-am nascut eu).
Mi-a tot repetat aceste lucruri in viata mereu, si tind sa cred ca si de aici sunt problemele mele.
Inca o precizare, mama este un om cult, cu scoala, dar cu credinta e pe afara,(zic eu) desi zice ca e credincioasa
, totusi dracuie in fiecare zi aproape.
Am sa va mai spun o mica intamplare de-a mea din clasa a doua. scriam acasa o poveste, copiere dupa abcdar, si ptr ca am depasit putin liniutele caietului, si ptr ca literele nu erau asa frumos arcuite, mi-a rupt foaia, si iar si iar,
, mi-a apasat cu stiloul pe caiet pana a rupt foaia, mi-a tras vreo cateva palme, iar in final n-a mai avut cine sa scrie povestea caci eu eram terminat de plans, si a scris-o ea.

Acum am la dvs urmatoarea intrebare si rugaminte:
Ce am gresit eu copil fiind sa fiu astfel tratat(si mai sunt multe de spus dar nu e spatiu), si daca acele vorbe care mi le adreseaza permanent, sunt cazuza vietii mele distruse.
Nu vreau s-o denigrez, nu va cunosc nu ma cunoasteti, dar vreau sa aflu de la oamenii care cunosc si iubesc religia si pe Dumnezeu adevarata realitate, si felul cum vad aceasta intamplare si aceste lucruri.
Va multumesc si va rog sa ma scuzati ptr lungimea textului.
Astept cu nerabdare replicile Dvs , oricare ar fi ele.
Vreau sa va mai spun ca o iubesc pe mama mea, ptr ca e mama.

Ai auzit de Maica Crestinilor. Nadejdea Crestinilor. Maica Domnului. Izvorul Tamaduirilor. Cea grabnic ajutatoare. Nadejdea celor fara de nadejfe.

Daca ii vei spune necazul tau Maicii Domnului cu siguranta te va ajuta.

Imparateasa mea cea prea buna si nadejdea mea,
Nascatoare de Dumnezeu, primitoarea saracilor si ajutatoarea strainilor,
Bucuria celor mahniti, acoperirea celor necajiti,
Vezi-mi nevoia, vezi-mi necazul meu;
Ajuta-ma ca pe un neputincios, hraneste-ma ca pe un strain.
Necazul meu Il stii, dezleaga-L precum vrei, ca n-am alt ajutor afara de Tine,
Nici alta folositoare grabnica, nici alta mangaietoare buna afara de Tine,
Maica lui Dumnezeu, ca sa ma pazesti si sa ma acoperi in vecii vecilor. Amin”.

[Red_Rose]

În prealabil postat de NIMENEA

Din cele care le spui cred ca mama ta sufera de probleme psihice cauzate de neimplinirile ei, de viata grea prin care a trecut in tinerete si care a marcat-o.
Aceste probleme psihice netratate nu duc decat la manifestari zilnice prin crize de nervi, nemultumire, stare de negare, rabufnire verbala etc. Viata ta din familie alaturea de ea e un iad. Trebuie sa te muti, pentru sanatatea ta si a familiei tale.

Chiar daca te-a blestemat si te-a dracuit, daca nu esti vinovat, nu se prinde, iar daca ea vorbeste asa din cauza tulburarilor mintale, nu e vinovata nici ea. Dumnezeu le vede pe toate.

Se stie ca daca parintii blestema copii, acestora le merge rau in viata, dar daca te ti de Biserica nu se poate sa nu se schimbe situatia.

[sofiaiuga]

ispitele din familia dvs. apar pt ca sa va apropiati mai mult de Dumnezeu ,caci va cam lipseste si dvs. si mamei dvs. credinta ,postul si rugaciunea!In primul rind tre sase spovedeasca mama dvs. la un preot si sa spuna si faptul ca v-a dracuit ,asta NEAPARAT ,caci ea va primi un canon pt asta ,caci este un pacart f.serios ,considerat ,dracuirea ,cu atit mai ult a copiilor.1Dar cum dvs. nu aveti puterea aceasta de a o detremina pe ea sa procedeze cum am spus ,va recomand rugaciunea pe care par .GHERONTIE PUIU DE LA MAN CARAIMAN O REC CREDINCIOSILOR:DOAMNE INTORCE-I LA BUNATATE SI RUGACIUNE PE TOTI DUSMANII MEI ,zisa de 30 ori pe zi timp de 40 zile ,si cu credinta ..apoi veti vedea ca se deblocheaza toate situatiile de criza .Sa va mai pomeniti la manastiri la acatistesi la 40 de sfinte Liturghii pe toti memebrii familiei si pe mama dvs.Mai multe puteti citi chiar pe acest forum ,la rubrica ,mari duhovnici

Am citit de doua ori povestea ta.Este trist.Am si eu un fiu si cred ca te inteleg,dar o inteleg si pe mama ta deoarece locuesc cu mama mea in virsta de 83 ani.Ar fi bine daca este posibil sa locuiti separat.Daca nu se poate incearca s-o intelegi.Aduceti un preot sau doi in casa,faceti o agheazma si chear un sf maslu spovediti-va si tu si sotia ta,cere-ti iertare de la mama. Oricit te-ar fi gresit nimeni nu-ti va da dreptate tie.De cite ori o supar pe mama mea ii cre iertare,ii cumpar ceva bun o sarut.Aici nu cred ca vei gasi alfel de sfaturi.Dumnezeu sa te intaresca.Mine este ziua Maicii Domnului,mergi la biserica si roag-o sa te ajute!

[goldfinger17]

În prealabil postat de NIMENEA

Vreau sa va mai spun ca o iubesc pe mama mea, ptr ca e mama.

Nu spune pe niciunde ca trebuie sa iti iubesti parintii...in porunca Domnului zice sa ii cinstesti :) nu neaprat sa ii iubesti....adica daca te-a crescut cum spui si a facut sacrificii ai si tu grija de ea la batranete sau cand i-o fi greu :).....Poti spune cumva daca ai un venit dintr-o slujba anume sau cum spui dumneata doar dintr-o afacere...(banuiesc ca comert)...?

[goldfinger17]

În prealabil postat de Crysti_Elena

Din pacate,si in familia mea se dracuie foarte mult.Am incercat sa le spun ca nu e bine,insa imi tot spuneau ca sunt nebuna cu religia,pocaita.Este adevarat ca au avut si au multe necazuri,si mult stres,insa nu e bine sa tot dracuie.Intr-un timp,aveau obiceiul sa si blesteme,insa datorita scandalurilor mele(asa cred eu),s-au dezobisnuit.Acum insa au ramas cu dracuitul.Nu o spun la adresa mea,fiindca stiu ca ma infurii,insa o spun chiar la adresa mancarii,a soarelui(mama,fiindca vara sufera foarte tare de caldura;odata,la o criza de nervi,a spus-o si la adresa Domnului).
As vrea sa stiu cum as putea sa le dezvat de acest obicei rau,fara sa se infurie,si,eventual sa-mi spuna ca fac propaganda(asta,deoarece,cand ma enervez,mai scap cate o injuratura).Am mai incercat sa le dezvat,dar nu reuseam decat pe moment.Dupa aceea,o iau de la capat.

Poate ca fac deviere de la subiectul thread-ului si sigur fac.....cum spui tu ca la tine in familie se dracuie foarte mult asa o am si eu pe bunica....i-am explicat de atattea ori e bolnava,batrana si i-am zis ca sa aiba grija ca Dumnezeu nu iarta pe oricine...Nu am numarat niciodata de cate ori dracuie pe zi insa iti spun ca niciodata mai putin de 15 ori nu o face!!!animalele,lucrurile,oamenii din sat pe toti ii ia si ii face ca pe carpa...Fiindca face lucrul asta de atata timp i-a intrat in obisnuinta si vai vai ca dupa cum stim ,,obisnuinta e a doua fire a omului,,!!greu o mai scoti din om...Asa este si cu ai tai,dracuie din obisnuinta:Dracul i-a programat si greu o sa se mai opreasca.... dar cine stie....Intotdeauna exista nadejde!!! Eu am incercat cat am putut cu bunica dar e femeie batrana si zice ca ce a ramas de la batrani e totul adevarat nici nu vrea sa ii intre in cap daca ii spun ceva nou....Inca o data pentru Domnul cu threadul imi cer iertare ca am deviat de la subiect si de la problema dumnealui....Doamne Iisuse Hrisotase miluieste-ne pe noi!

[anita]

În prealabil postat de Crysti_Elena

Din pacate,si in familia mea se dracuie foarte mult.Am incercat sa le spun ca nu e bine,insa imi tot spuneau ca sunt nebuna cu religia,pocaita.Este adevarat ca au avut si au multe necazuri,si mult stres,insa nu e bine sa tot dracuie.Intr-un timp,aveau obiceiul sa si blesteme,insa datorita scandalurilor mele(asa cred eu),s-au dezobisnuit.Acum insa au ramas cu dracuitul.Nu o spun la adresa mea,fiindca stiu ca ma infurii,insa o spun chiar la adresa mancarii,a soarelui(mama,fiindca vara sufera foarte tare de caldura;odata,la o criza de nervi,a spus-o si la adresa Domnului).
As vrea sa stiu cum as putea sa le dezvat de acest obicei rau,fara sa se infurie,si,eventual sa-mi spuna ca fac propaganda(asta,deoarece,cand ma enervez,mai scap cate o injuratura).Am mai incercat sa le dezvat,dar nu reuseam decat pe moment.Dupa aceea,o iau de la capat.

Draga Elena ,chiar duminica trecuta mi-a spus o doamna ca cei care dracuie si vor sa nu mai darcuie in viata lor sa incerce sa nu mai dracuie trei simbete la rand.Mi-a spus ca functioneaza.
Eu nu am cum sa verfic ,dar incearca.

[veilur]

Dracuitu aduce felurite necazuri, mai mari sau mai mici. Daca suntem constienti de treaba asta si o mai si acceptam, adica sa nu mai dracuim, ne vom mai scapa de diverse necazuri pe care le-am fi avut daca dracuiam.

[NIMENEA]

Va multumesc tuturor, celor ce ati raspuns. Acum se revin la tema, lucrurile s-au mai indreptat, e ceva mai bine, incercam sa ne indreptam cat de mult, adica sa pasim pe calea Domnului, mai ales ca ultima perioada a fost destul de nefasta, baiatul nostru s-a imbolnavit de doua ori in doua saptamani, acum multumim lui Dumnezeu e bine.
Alta problema avem, dorim sa mergem la biserica si mereu se intampla cate ceva si nu ajungem, sotia a mai mers cu baietelul, dar eu cam greu. In afara de asta, in momentul in care merg la biserica nu am stare sa stau la slujba, sa ma rog, sa cer iertare Domnului, ceva ma impinge de la spate sa ies, sa plec, lucru pe care il fac, plecand din Sfanta Biserica dupa doar 10-15 minute.
Acum, ceva interior imi spune sa caut un preot si sa-mi descarc sufletul in fata lui, sa-i spun tot, asa simt, dar la biserica nu prea as merge, la o manastire mai degraba, sa gasesc pe cineva care sa ma asculte cu rabdare, caruia sa-i spun totul si sa-mi dea sfaturi, sa-mi spuna ce se intampla, ptr ca eu ma gandesc ca aici ar fi si niste lucrari diavolesti, aproape sigur.
Ce pot spune, daca aveti idee si cunoasteti un preot bun, o anume manastire, dispus sa asculte un om pierdut, va rog sa-mi spuneti, voi merge unde nevoie.
Multumesc tuturor ptr rabdare si sfaturi.