Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Intrebari utilizatori
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #21  
Vechi 23.06.2014, 14:15:16
ioana3 ioana3 is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 03.02.2009
Mesaje: 16
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Costea2014 Vezi mesajul
Ce poti face cand sotul e infidel?
Sa te rogi lui Dumnezu sa se faca voia lui intru toate!
Sa va rugati pentru el si sa uitati de banuielile dv.
Sa ascultati sfatul duhovnicului.
Sa rezistati tendintei de a-l controla si spiona, controlandu-va gandurile rele si inlocuindu-le cu increderea in Dumnezeu. Pentru ca ce ne poate face noua omul fara ingaduinta lui Dumnezeu?
Cititi cartea Staretului Tadei Cum iti sunt gandurile asa iti este si viata. O gasiti pe net.
Reply With Quote
  #22  
Vechi 28.06.2014, 21:55:29
gabriela8 gabriela8 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 31.10.2009
Locație: Romania
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.127
Send a message via Skype™ to gabriela8
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Costea2014 Vezi mesajul
Sunt divortata si recasatorita. Si prima data si a doua oara m-am casatorit religios. Acum citesc aici ca de fapt nu se poate sa te recasatoresti!
Prima cununie este considerata Taina si in fata lui Dumnezeu la judecata va prezentati cu primul sot.Adevarata sotie a barbatului ramane cea dintai. Daca el lasa sotia fara motive canonice, cea de pe urma nu ii este sotie dreapta. Si femeile sunt vinovate daca se duc dupa alti barbati stiind ca ei si-au lasat femeile fara nici o pricina binecuvantata de Biserica! La fel sunt vinovati si barbatii.Ca divortul sa fie ingaduit de biserica trebuie sa existe motive intemeiate. Noi stim despre casatorie ca este indisolubila. Totusi, sunt unele exceptii: adulterul sau preacurvia insistenta, apostazia unuia dintre soti (renuntarea la ortodoxie), intrarea unui sot in monahism si evident decesul unui sot (care nu este un motiv de divort insa permite o noua casatorie). Cu toate acestea in molitfelnic nu exista nici o molitfa de dezlegare a cununiei. Motivele de mai sus despart definitiv pe cei casatoriti.(Pravila lui Matei Basarab, gl 219, 232)

"Nunta intai este lege, a doua iertare, a treia calcare de lege." ( P.M.B., gl 205)

Banuiesc ca aveti un duhovnic, discutati cu el pentru ca problema este adanca.
Reply With Quote
  #23  
Vechi 02.09.2014, 00:21:13
tabitha's Avatar
tabitha tabitha is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.04.2011
Locație: usa
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.955
Implicit Despre divorț și recăsătorire. Când Biserica trebuie să refuze Cununia

de pe portalul www.teologie.net al părintelui Petru Pruteanu :

Citat:
Acest subiect este foarte serios și delicat, iar interpretarea și punerea în practică a principiilor biblice și canonice legate de căsătorie, trebuie să recunoaștem, deseori se face prin prisma patimilor omenești și nu a voii dumnezeiești. Formatul acestui articol nu permite o analiză profundă a învățăturii Bisericii cu referire la acest subiect, dar putem sistematiza următoarele idei:

1. Căsătoria este legătura sfântă dintre un bărbat și o femeie, care își asumă liber și responsabil calea mântuirii prin dragoste, ajutor reciproc și naștere de prunci. Pentru realizarea acestui scop Biserica binecuvântează căsătoria, iar fiecare soț (credincios și conștient) îl primește pe celălalt soț ca pe un dar de la Dumnezeu și ca pe „o jumătate a lui” fără de care nu se simte împlinit. Biserica cheamă și ajută soții să biruie patimile și să-și înduhovnicească dragostea reciprocă, iar căsătoriile încheiate din porniri pătimașe, interese sau obligații nu sunt binecuvântate de Dumnezeu, pentru că dragoste adevărată poate exista doar acolo unde este libertate (atât fizică și juridică, cât mai ales duhovnicească, față de patimi/vicii).

2. Căsătoria este considerată un act unic și irepetabil, care este rupt doar de moartea unuia dintre soți (cf. Romani 7:2-3). Atunci când Sfântul Pavel spune că o femeie „e mai bine să se căsătorească decât să ardă” (I Corinteni 7:9), el se referă la văduve și la cele care nu au mai fost căsătorite (I Corinteni 7:8) sau care, fiind căsătorite și-au lăsați bărbații adulteri, dar fără ca ele însele să fi săvârșit adulter, pentru că altfel ar contrazice un alt text biblic (Matei 5:32). Același principiu e valabil și în cazul bărbaților, iar speculațiile precum că bărbaților li s-ar îngăduit ceva mai mult decât femeilor este total greșit! Prin urmare, recăsătorirea este îngăduită de Biserică doar pentru persoanele văduve (de obicei, după un an de la moartea soțului/soției) și pentru cei care au rămas singuri după ce soțul/soția și-a abandonat familia împreunându-se cu altcineva.

3. Recăsătorirea (și implicit a doua și a treia Cununie) sunt privite de Biserică ca o excepție ce se poate încuviința de maxim 2 ori (în plus față de prima căsătorie), iar aprobarea lor de către Biserică este însoțită de oprirea de la împărtășirea cu Sfintele Taine de la unu la trei ani (cf. Canonul 4 al Sf. Vasile cel Mare). Mai mult decât atât, unele norme canonice admit a treia căsătorie numai dacă persoana în cauză nu a împlinit 40 de ani și nu are copii. Chiar și slujba celei de a doua nunți nu pune un accent atât de mare pe fast și bucurie, cât pe pocăință și milă din partea lui Dumnezeu, care înțelege neputința omului. Acest caracter penitențial și oarecum excepțional al celei de a doua/a treia căsătorii trebuie clar explicat celor care solicită binecuvântarea pentru a doua/a treia căsătorie.

4. În Biserica Rusă și parțial cea Greacă, dezlegarea/dispensa pentru a doua și a treia căsătorie se dă de ierarhul locului, iar în Biserica Română – de către duhovnic. Din păcate însă, în puține cazuri solicitările de divorț și recăsătorire sunt examinate serios și în conformitate cu învățătura Bisericii (fundamentată obligatoriu pe Scriptură). După părerea mai multor teologi și duhovnici, binecuvântarea căsătoriilor nelegitime nu înseamnă nici pe departe „o venire în întâmpinare” și un imbold la pocăință, ci doar o încurajare a păcatului și a divorțurilor. Biserica nu poate și nu are dreptul să binecuvânteze o căsătorie întemeiată pe adulter (inițial amant/ă, apoi soț/ie). Deci dacă un bărbat și o femeie mai întâi au divorțat (din anumite motive, dar altele decât săvârșirea de către ei a adulterului) și abia după o anumită perioadă s-au cunoscut și doresc să se căsătorească, Biserica poate binecuvânta o astfel de căsătorie; dar chiar și așa – ca excepție, nu ca regulă. Dar dacă cineva fiind căsătorit și-a găsit un amant / o amantă, și abia apoi divorțează și solicită Cununie cu „noul partener”, Cununia trebuie refuzată, căci ea ar însemna binecuvântarea adulterului.

5. Preotul trebuie să cerceteze bine situația pentru a nu batjocori Tainele Bisericii, iar dacă din neglijență sau dorința de câștig încuviințează o astfel de căsătorie, trebuie să spunem clar că o astfel Cununie nu este valabilă (indiferent de fastul cu care a fost săvârșită și banii care au fost plătiți). Anume aici se încalcă foarte mult, iar cei care divorțează și încearcă să legalizeze juridic un adulter, trebuie să înțeleagă că bisericește acesta nu poate fi legalizat în nici un fel. Nu trebuie să existe excepții nici pentru politicieni și nici pentru „ctitori”, pentru că poruncile dumnezeiești au aceiași putere asupra tuturor și nu înseamnă că în urma unei astfel de Cununii (formale) relația celor care trăiesc în adulter nu va mai fi păcat, ci o binecuvântare. Nicidecum! O astfel de Cununie nu devine valabilă nici dacă ar fi săvârșită sau încuviințată de patriarh. Și atunci când cineva solicită binecuvântarea unei relații păcătoase (pornite din adulter), noi nu trebuie să le dăm impresii și iluzii false, ci să-i chemăm la pocăință și înfrânare. Să nu uităm nici de faptul că cei care au comis astfel de nelegiuiri, cer Cununia doar pentru a-și adormi conștiința, și nu pentru că ar simți nevoia binecuvântării lui Dumnezeu, știind prea bine că Dumnezeu i-a binecuvântat în prima căsătorie și nu-și schimbă fără temei voința și binecuvântarea după apucăturile lumești ale desfrânaților. Da, cei care trăiesc astfel nu trebuie nici cununați, nici împărtășiți, nici înmormântați până nu se lasă de păcat, indiferent dacă mai pot sau nu să refacă prima căsnicie. Ajungem și la concluzia că acceptarea unui divorț de către Biserică nu înseamnă (sau nu ar trebui să însemne) și aprobarea automată a unei noi căsătorii.

6. Unii se mai întreabă dacă relația dintre soți continuă și după moarte sau în lumea cealaltă. La această întrebare ne răspunde Însuși Hristos care precizează că dincolo nu mai există soți și soții, ci toți sunt ca îngerii din cer (Matei 22:30). Altfel spus, acolo nu există diferențiere pe sexe, după cum nu există nici la îngeri, ci toți sunt la fel. Pe de altă parte, din textele biblice și patristice înțelegem că în Împărăția lui Dumnezeu toți vor fi într-o comuniune deplină, indiferent că au fost sau nu rude de sânge, iar în iad toți vor fi într-o înstrăinare deplină, chiar dacă pe pământ au fost foarte apropiați. Nu este exclus și ca unul din soți să meargă în rai, iar altul în iad, de aceea, despre o continuitate a relațiilor de familie în lumea cealaltă nu putem vorbi sau, cel puțin, nu avem temei biblic sau patristic pentru a o face. Mai degrabă, în baza textului de la Romani 7:2-3, putem spune că legătura căsătoriei încetează definitiv prin moartea unuia dintre soți.

7. În cazul divorțului și al recăsătoriei trebuie acordată o atenție deosebită copiilor, care nu trebuie să sufere ca urmare a neînțelegerii dintre părinți. Și aici Biserica trebuie să se implice la maximum. De multe ori, divorțul este evitat tocmai datorită copiilor, iar alteori copiii devin o „marfă de negoț și șantaj” între soții care divorțează. Dar dacă divorțul totuși s-a produs, copiilor trebuie să le se asigure nu doar un trai decent, ci și posibilitatea de a comunica (în egală măsură) cum ambii părinți, cu excepția cazurilor când o astfel de comunicare ar pune în pericol sănătatea fizică sau psihică a copilului. Trebuie să ținem minte că copiii nu au nevoie doar de banii părinților, ci mai ales de persoana, autoritatea și dragostea părinților, care nu poate fi asigurată și simțită deplin decât în cadrul unei familii unite.
Reply With Quote
  #24  
Vechi 02.09.2014, 04:33:41
Ioan_Cezar Ioan_Cezar is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.06.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.632
Smile

Doamnă Costea,
dați-mi voie să vă reamintesc că noi oamenii suntem păcătoși, iar inima noastră, oricât trage azi la Dumnezeu, a adunat prea multă minciună și mizerii în ea ca să râvnim peste noapte puritate și virtute "ca la carte".
Că avem frică de Dumnezeu e bine, slavă Domnului! Că avem frici și griji nemăsurate nu e bine.
Că avem oarecare grijă de curăția noastră iar e bine. Dar să începem să vrem a fi "mai catolici decât Papa" iar nu e bine.
Mie îmi pare, să mă iertați de impresie, că teama de a avea un soț infidel vă concurează propria iubire pentru el. Și o cam pune în umbră...
Imaginați-vă ce se întâmplă dacă inima vi se înflăcărează de gelozie... Ferească Dumnezeu!
Dacă tot vă preocupă actuala căsătorie, pe care ziceți că ați blagoslovit-o și în Biserică, eu cred că e mult folositor pentru iertarea păcatelor și pentru bucuria vieții de credință: să vă iubiți soțul așa cum ne învață Biserica. Cred că e bine să aveți grijă de iubirea dvs. pentru soț, iar nu de a soțului pt. dvs. Nu de alta, dar sunteți stăpână, cu ajutorul lui Dumnezeu, pe sufletul dvs. iar nu pe sufletul soțului... De ce, dar, acordați atâta atenție neliniștită iubirii soțului pentru dvs.? Nu vă mulțumește atunci când dăruiți? Poate fi bucurie mai mare decât să iubești cu adevărat? Adică să ierți, de 70 de ori câte 7... Și așa să ai pacea, bucuria, credința mereu reînnoite...
Am învățat de la bătrâni că răul cel mai mare pentru un om este atunci când nu mai poate să iubească. Atunci sufletul e ca mort și nimic nu îl mai bucură pe om, nu îl mai împlinește, iar omul începe să alerge și să caute obosindu-se în surogatele iubirii, împătimindu-se și astfel năruindu-se.
Mult gol lasă pierderea iubirii și multă alinare aduce ea, când omul o simte zvâcnindu-i în suflet. Da, cea mai mare nenorocire e când ne pierdem dragostea din propriul piept. La această comoară să veghem, ca nu cumva să ne-o răpească gândurile, grijile, depărtările...

Cât despre un oarecare duh de puritanism care îmi pare că răzbate din mesajele dvs., eu zic să-l alungați.
De nu-l goniți degrabă, cred că vă va răpi din suflet orice urmă de iubire, orice milă, orice compasiune. Vă va preface în sloi, vă va preschimba credința în ideologie.

Hristos nu a predicat puritanismul, ci iubirea jertfelnică. Lărgiți-vă inima și faceți diferența între virtute creștină și puritanism, spre binele dvs. și al soțului.
Mă iertați!

Last edited by Ioan_Cezar; 02.09.2014 at 05:27:55.
Reply With Quote
  #25  
Vechi 02.09.2014, 10:14:56
stefan florin's Avatar
stefan florin stefan florin is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 09.02.2011
Religia: Ortodox
Mesaje: 4.834
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Costea2014 Vezi mesajul
Sunt divortata si recasatorita. Si prima data si a doua oara m-am casatorit religios. Acum citesc aici ca de fapt nu se poate sa te recasatoresti!
daca preotul a savarsit slujba cununiei in Biserica, atunci se poate recasatori omul si totul e OK. Preotul (care te-a cununat a doua oara) stie mai bine ce se poate si ce nu. Ai incredere in el
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare