Despre sinodul cretan ,pareri

[Ratoon]

În prealabil postat de Lancelot

tocmai am vazut la "romanii au talent" un popa catolic cantand din postura de elvis presley "suspicious minds". admirabil. ma uit la popii nostri in fustanele, unii dintre ei cu barbi jegoase, predicand numai despre negreala si diavoli, despre boli si patimi, cearta si uratenie. nu asta e rostul Bisericii lui Hristos, nu are cum sa fie asta. rostul este lumina, curatenia, dragostea, apropierea dintre oameni, nu separarea, nu un apartheid religios.

tara asta se schimba, vom scapa de saracie si de incultura, ce vor face atunci? masa de manevra de astazi tinde sa dispara, ce veti face cand nu veti mai avea credinciosi? cei mai saraci europeni sunt ortodocsi. cei mai inculti sunt ortodocsi. cea mai mica urbanizare e la ortodocsi, credeti ca nu are legatura cu Biserica?

preotii nostri se lauda cu faptul ca Biserica noastra nu "a mers in pas cu lumea"... pai d'aia suntem asa, vai mama noastra.

Da. Dar să știi că am văzut mulți popi cu mașini și telefoane de ultimă generație. Nu-ți face griji... sunt în pas cu lumea.

[sofiaiuga]

În prealabil postat de Lancelot

sofiaiuga, am impresia ca-ti fileaza cipul, fos-mu!

n-am cip ,dar cind ma grabesc ,apas pe tastatura ....

[sofiaiuga]

În prealabil postat de iuliu46

Sofia tu ai fost la conferinta aia de la Piatra Neamt ?

nuuuuu..eu n-am timp sa ma misc de acasa si sunt la 1000km distanta.DAR AM AUZIT-O LA AUDIO ,N-AM ASCULTAT-O IN INTREGIME

[sofiaiuga]

În prealabil postat de Ratoon

Tot o dați unii cu ecumeniştii alții cu sectarii și tot așa. Unii pro alții contra sinod. De ce anume vă e frică ?
Nu s-a spus ca porțile iadului nu vor birui Biserica. Deci care e problema? Vor sa plece? Să plece. Vor să rămână? Să rămână. Puteți voi sa adăugați staturii voastre un cot? Nu. Puteți să schimbați ce e profețit că se va întâmpla? Nu. Și atunci de ce vă faceți griji? Trăiți clipa asta, că nu știți mâine ce va fi.

DACA NOI TACEM PIETRELE VOR STRIGA,UITE CE SPUNE sf.TEODOR STUDITUL
Atunci când Credința e primejduită, porunca Domnului este de a nu păstra tăcerea.Dacă e vorba de Credință, nimeni nu are dreptul să zică: „Dar cine sunt eu? Preot, oare? N-am nimic de-a face cu acestea. Sau un cârmuitor? Nici acesta nu dorește să aibă vreun amestec. Sau un sărac care de-abia își câstigă existenta? … Nu am nici cădere, nici vreun interes în chestiunea asta. Dacă voi veți tăcea și veți rămâne nepăsători, atunci pietrele vor striga, iar tu rămâi tăcut și dezinteresat?” „Sinodul nu este aceasta: să se întrunească simplu ierarhi și preoți, chiar dacă ar fi mulți; ci să se întrunească în numele Domnului, spre pace și spre păzirea Canoanelor… și nici unuia dintre ierarhi nu i s-a dat stăpânirea de a încălca aceste Canoane, fără numai să le aplice și să se alăture celor predanisite, și să urmeze pe Sfinții Părinți cei dinaintea noastră… Sf. Ioan Gură de Aur a spus deschis că dușmani ai lui Hristos sunt nu numai ereticii, ci și cei aflați în comuniune cu ei.” „Avem porunca de la însuși Apostolul Pavel ca, atunci când cineva învată ori ne silește să facem orice alt lucru decât am primit și decât este scris de canoanele Sinoadelor Ecumenice și locale, acela urmează a fi osândit, ca nefacând parte din clerul sfințit. Nici un sfânt nu a încălcat legea lui Dumnezeu; dar nici nu s-ar fi putut numi sfânt, dacă ar fi călcat-o.” (…)

[sofiaiuga]

Patriarhul Ioannis Vekkos al XI-lea
şi prigonirea Athoniţilor
Între anii 1276 şi 1282, pe când Patriarh al Constantinopolului era Ioannis Vekkos al XI-lea, părinţii athoniţi au suferit mari prigoane din partea acestuia şi a latinilor (catolicilor), pentru că nu primeau unirea cu Roma şi împreună-slujirea cu papistaşii. Patriarhul Vekkos, incitat de împăratul Bizanţului Mihail al VIII-lea Paleologul, care simpatiza cu latinii, a declarat că este de acord cu unirea celor două biserici, adică a Bisericii Ortodoxe cu papismul, şi că va aşeza Biserica Ortodoxă sub puterea Papei. Îndată a izbucnit furtuna împotrivirilor în sânul Bisericii, aşa încât preoţii şi monahii l-au anatemizat pe Patriarh şi în aproape nicio biserică nu mai pomeneau numele lui. Patriarhul, ca să înăbuşe mişcarea clerului răzvrătit, s-a dus în Sfântul Munte însoţit de armată şi de clerici papistaşi. Acolo, pentru că nu a fost primit de aproape nicio mănăstire, pentru a teroriza comunitatea monahală, a poruncit soldaţilor să îi tortureze şi să îi omoare pe monahii care nu se supuneau poruncilor sale. Astfel, trecând pe la Manastirea Zografu, au ars într-un turn pe monahii care nu voiau să îl primească şi să accepte unirea cu Roma. La Manastirea Vatoped au spânzurat 12 monahi şi au înecat în mare pe stareţul lor legat în lanţuri. De asemenea, la Manastirea Iviron, de asemenea, i-au înecat pe monahi, scufundândui în mare cu corabia lor cu tot.
Ajungând însă la Manastirea Marea Lavra, monahii de acolo i-au făcut o primire oficială în toată regula. A urmat împreună-liturghisirea în biserica centrală a mănăstirii, Patriarhul slujind Sfânta Liturghie ajutat de un ierodiacon al Lavrei şi de şapte monahi, precum şi de către preoţii latini care îl însoţeau. După izgonirea lui Ioannis Vekkos de pe tronul patriarhal la anul 1282 şi după ce s-au zădărnicit planurile acestuia de unire a celor două Biserici, cei şapte monahi şi ierodiaconul de la mănăstirea Marea Lavră care au slujit împreună cu Patriarhul şi cu latinii, au fost înlăturaţi din Sfântul Sinod al Sfântului Munte. Ierodiaconul, la scurt timp, s-a îmbolnăvit şi, potrivit mărturiilor scrise ale mănăstirii Marea Lavră, s-a topit în câteva zile precum se topeşte o lumânare.
Respectivii monahi, după ce au murit şi au fost îngropaţi în afara cimitirului mănăstirii, la dezgroparea lor, au fost găsiţi neputreziţi, având trupurile cu totul negre şi o înfăţişare înspăimântătoare, de neînchipuit pentru mintea umană. Trei dintre cele şapte trupuri de monahi au fost aduse în pronaosul bisericii Sfinţilor Apostoli a cimitirului mănăstirii, unde au şi rămas spre vederea tuturor până în secolul al XIX-lea. În ultimii ani ai şederii trupurilor lor acolo, un pelerin, zărindu-i, a păţit atac de cord şi a murit pe loc. Acesta a fost şi motivul pentru care au fost duşi într-o peşteră, pe plaja schitului românesc, unde, după ce i-au aşezat, au zidit intrarea cu pietre, ca să nu îi mai poată vedea nimeni. Restul de patru trupuri, care sunt şi cele mai înfricoşătoare, au fost transportate îndată după dezgroparea lor într-o peşteră greu accesibilă aproape de Mănăstirea Marii Lavre, unde se află până astăzi.

[sofiaiuga]

Un frate auzise despre călugării afurisiţi de la Marea Lavră a Athonului, care l-au primit pe Ioannis Vekkos, Patriarhul latinofil al Constantinopolui, şi care au slujit cu el. Se îndoia însă că ar fi adevărate toate spusele acestea şi cerceta neobosit şi întreba dacă se găseşte cineva care să fi văzut cu ochii lui trupurile călugărilor afurisiţi, vreun martor ocular, ca să se convingă şi să nu mai aibă îndoieli. 26
Şi întrebând pe mulţi a aflat că Gavriil ieromonahul i-a văzut. Aşa a venit şi m-a întrebat dacă cunosc ceva şi dacă i-am văzut cu ochii. Şi l-am înştiinţat că eu i-am văzut şi că faptul este o certitudine. Eu am venit în Sfântul Munte la anul 1885, în vârstă de 20 de ani. După doi ani de la intrarea mea în Sfântul Munte, pentru că s-a întâmplat să mergem să luăm grâu de la Manastirea Constamonitu, am pornit pe mare cu barca noastră să îl aducem. Eram în vârstă de 22 de ani pe atunci şi era luna lui Septembrie, la două zile de la Înălţarea Sfintei Cruci.
Am mers şi pe seara am ajuns la Marea Lavră unde am şi rămas peste noapte, iar unde a doua zi de dimineaţă ne-am continuat călătoria. La scurt timp însă după ce am părăsit Marea Lavră, îl aud pe Bătrânul meu, monahul Meletie, spunând:
„Fiul meu, Gavriil, aici în faţă se află afurisiţii, cei care i-au primit pe latinofili în Marea Lavră şi au slujit împreună cu Ioannis Vekkos şi cu ai lui, pe care eu i-am văzut şi altădată, dar pentru că eşti tânăr şi e posibil ca vreodată să se vorbească despre asta şi să spună unii că sunt minciuni toate astea şi că nu există nimic, nici afurisiţi, nici trupurile lor neputrezite, ci că se spun spre înspăimântarea oamenilor, de aceea să mergem şi să îi vezi cu ochii tăi, ca să nu crezi ce îţi va spune unul şi altul mai apoi, pentru că spune şi Sfânta Scriptură că ochiul e mai de crezut decât auzul”. Şi spunând Bătrânul acestea, am ajuns la o râpă abruptă, pe care numai să o vadă omul se sperie, şi îmi spune: „Aici este”. Eu eram curios să îi văd şi îi spun: „Tu râzi de mine?”. El însă a zâmbit şi mi-a spus: „Ce crezi, că e vreo cruce sau vreo icoană la locul unde au fost puşi, ca să le vadă oamenii şi să-şi facă semnul crucii trecând pe aici? Ei au luat chipul diavolului, vei vedea şi atunci vei crede…”.
Atunci, dară, ne-am apropiat de acea vale abruptă şi după mult efort, am ieşit afară şi, „cu 20 de unghii”, cum spune vorba, am urcat 4-5 metri şi apoi am văzut o peşteră şi am intrat şi văd acolo o privelişte vrednică de tânguire: Trei oameni sprijiniţi de stâncă, drepţi, cu hainele pe ei, cu rasele şi cu centurile, cu ochii deschişi, părul şi barba, la toţi trei, lungi şi albe, chipurile lor însă de culoarea funinginei (negre), la fel şi mâinile lor, cu degetele întoarse către interior, unghiile mâinilor

[sofiaiuga]

Am vrut să îi ating să văd dacă într-adevăr trupul era moale sau doar piele uscată şi oase, dar nu ma lăsat Bătrânul, care mi-a spus: „Nu băga tu mâna peste urgia lui Dumnezeu…” În toate celelalte însă am fost foarte atent, doar mâna nu am pus. Şi atunci deloc nu m-am speriat, acum însă, când îmi aduc aminte, mi se tulbură sufletul şi nu pot să dorm zi şi noapte, nici să mănânc 2-3 zile la rând, câtă vreme atunci când i-am văzut nici nu am băgat de seamă.
Am scris prezenta, cu mâna mea, pe 2 martie 1964 la Sfânta Manastire Xenofont, Gavriil Ieromonahul şi Duhovnicul, de la Chilia Ivirită „Naşterea Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan”.57 (Engolpion aghioritic – Calendar pe anul 2004)

În prealabil postat de suslik

Antonia, tu esti tipa de la sinodultalharesc.tk? Ca prea seamana stilurile.

De ce imi dai idei? Nu am timp sa scriu pe toate blogurile. Vrei sa ma alunge barbatul de acasa?

În prealabil postat de suslik

Pai dupa ce faci 100, 1000, 10000, 100000 matanii, te duci si faci dus, ca nu e greu. Cristos nu ne vrea jegosi. Nu imi amintesc sa fi citit in Evanghelii: "nu va spalati". Si a placea lui Dumnezeu NU este neaparat antitetic cu a fi un om placut in toate sau in cit mai multe. In caz ca ai uitat, sintem fiinte sociale. Sau, tu esti alta specie? Daca as avea de ales intre o rivna patologica de a fi mintuit si rivna normala de a fi curat, as alege fara sovaiala pe a doua.
Si aici se vede ca monahismul rasaritean a devenit, cu timpul, o tumoare sociala. In Apus, monahismul a contribuit la stiinta si viata cotidiana, enorm (si spalindu-se intre timp). In Orientul Apropiat si Mijlociu, monahii miafiziti si nestorieni sint luptatori si martiri. Insa in Rominia, Grecia, si Rusia, sint, cu putine exceptii, "a stinky army" de trancanitori fanatici, care produce tot felul de probleme.

Cu toata dragostea iti repet: curatenia exterioara nu este un criteriu in vederea mantuirii! Pe Dumnezeu nu-L cuceresti cu asta. Dumnezeu vrea un suflet curat. Daca ar fi centre ,,Nufarul" si pentru suflet, ce bine ar mai fi! Daca ai sufletul curat, pe Dumnezeu nu-L intereseaza de cate ori pe zi faci duş.

[suslik]

În prealabil postat de antoniap

Cu toata dragostea iti repet: curatenia exterioara nu este un criteriu in vederea mantuirii! Pe Dumnezeu nu-L cuceresti cu asta. Dumnezeu vrea un suflet curat. Daca ar fi centre ,,Nufarul" si pentru suflet, ce bine ar mai fi! Daca ai sufletul curat, pe Dumnezeu nu-L intereseaza de cate ori pe zi faci duş.

Lasa locurile comune ale propagandei pro-monahale. Dumnezeul meu a zis sa curatam deopotriva "partea dinauntru" ca si "partea dinafara" a paharului. Sper sa nu ajung vreodata un singuratic sau monah, sau alt ciudat din astia, indiferent daca ma mintuiesc sau nu. Traiesc, si tu deasemenea, intr-o societate, si trebuie sa ne purtam ca atare, nu visind la cerinte absurde chipurile de la Dumnezeu, dar de fapt apartinind unor entitati abstracte, imaginare, din mintea celor in negru, cu paduchi in barbile lor lungi si slinoase.