Formalism in Biserica

[Templier Knight]

Salutari colegi de forum, nu am mai deschis de mult un nou topic dar acum chiar simt nevoia sa o fac .Sincer m-am cam saturat de formalismul in biserica si de multi asa zisi ''credinciosi''.Dau exemplu duminicile in care ma duc la biserica , si vad cum stau doamnele in varsta , ca sa nu zic babe, stau si discuta , si barfesc , numai gandul la slujba nu-l au , si sunt sigur ca multe , multe dintre ele nu au nici cele mai mici cunostinte de religie si Biserica si Ortodoxia in general nu reprezinta decat o adunatura de superstitii si reguli pe care trebuie sa le respecte cu strictete ca doar '' te bate Dumnezeu'', si se duc la biserica doar din formalism , si din traditie. spuneti-mi daca nu-i asa.De multe ori ma analizeaza din cap pana in picioare cand stau in biserica si sunt atente la orice gest pe care il fac eu sau altii , si de aceea prefer in unele duminici sa ascult Sfanta Liturghie pe Trinitas , sau pur si simplu sa citesc din Cartile Sfinte.

Alt exemplu : Sfintele moaste , se calca in picioare pentru a atinge moastele unui sfant , ajungand la idolatrie curata , asta inseamna credinta ,sa te calci in picioare pentru a atinge niste moaste intr-o anumita zi ( Ex Sfanta Parascheva de la Iasi) cand poti foarte bine in oricare zi a anului sa vizitesi moastele sfantului respectiv?

Parerea mea : putini au ajuns sa inteleaga cu adevarat ce inseamna Ortodoxia ,pentru multi reprezinta o adunatura de superstitii cum am mai spus , sau un loc unde iti poti rezolva problemele rugandu-te la Dumnezeu , doar in momentele alea de necaz , doar atunci, in rest ignorand Biserica.

[glykys]

Draga Templier, si eu aveam aceeasi problema cu cativa ani inainte. Bine, nu renuntam eu sa merg la biserica din cauza asta, dar tot ma simteam prost cand vedeam si simteam ca ma analizeaza. Ba chiar le judecam,gandindu-ma ca cine stie ce or fi facut toata viata si ca acum s-au trezit la batranete sa faca pe evlavioasele, ma rog... cred ca orice tanar a trecut prin aceste incercari. Dar sa stii ca de cand i-am povestit aceste lucruri parintelui la spovedanie, am inceput, incet-incet, sa am alta atitudine fata de ele. Deci un prim remediu pe care ai putea sa il incerci si care a dat roade la mine este sa marturisesti la spovedanie aceste ganduri pe care ni le-ai scris pe forum. O sa vezi ca incet-incet, te va face Domnul sa vezi lucrurile altfel. Sunt multe plangeri si la noi, de vreme ce parintii au inceput sa mustre, mai ales cand vorbesc pana si in timpul predicii. Un preot le-a spus o data, cerandu-si iertare, ca li se potriveste cuvantul acela din Evanghelie despre fariseii care nici nu intra in imparatie, dar nici pe altii nu ii lasa sa intre. Multi sunt smintiti si cunosc chiar eu persoane care nu mai vin a biserica sau chiar au schimbat biserica din cauza acestui fenomen.

Apoi, un al doilea remediu este sa te asezi intr-un loc unde sa nu fii in vizorul lor in timpul slujbei. Pana la urma, nu sunt doar babe in biserica.

Al treilea remediu care, iarasi, a dat roade la mine, este sa incerci sa le faci cumva sa se simta bine. Pentru ele, biserica are o latura foarte sociala, asa ca daca le vei saluta atunci cand se uita la tine, vor fi foarte multumite. Sau macar le vei zambi. Daca stai incruntat, nu e bine. Sau daca le vei strange mana sau daca le vei face loc la miruit sau daca le vei intinde o pernita, lucruri din astea minore, se vor simti foarte apreciate si nu te vor mai suspecta de intentii necurate. Sa stii ca, deschizandu-ma putin fata de ele, acum mi se par chiar simpatice si dragute. Am povestit eu pe alte topicuri. Spre exemplu, este o babuta la mine care sta in spate de tot, cam surda. Mi se cam casunase si pe ea, ca o vazusem cam certareata, mereu tipa din spate sa se inchine mai repede lumea la Evanghelie, ca nu mai e timp si culmea, fiind mai surda, nu se sincronizeaza si se trezeste spunand "Amiiiiin" in cele mai nepotrivite momente. Ei... dar perceptia mi s-a schimbat cand am incercat sa ii vad si partile bune. Am vazut, de pilda, ca atunci cand merge la altar sa dea pomelnicul, da mana tuturor pe care ii vede in cale, isi cere iertare de la toti, spune ca sfarsitul ii e aproape... Si m-am deschis si eu. Odata am ajutat-o sa coboare o treapta, altdata i-am intins mana cand am iesit si de atunci ma stie si cum ma vede, e foarte bucuroasa, ma pupa. Nu-i vorba, zbiara la fel de tare la lume sa se grabeasca la Evanghelie, daca ii ia cineva scaunul, face taraboi si se trezeste spunand Amiiiin, e neschimbata, daaaar ceva s-a schimbat la mine. S-a schimbat felul meu de a o percepe si de a o intelege si atitudinea mea. Si acum ma bcuur cand o vad si mi-e tare draga cand o aud Amiiiin. De fapt, problema era la mine.

[Florin-Ionut]

Formalismul, bîrfele babelor şi ceea ce se întimplă la coadă la moaşte nu constituie motive de stat acasă ascultînd Liturghia la televizor.

Apropo de babe, Alexandru Paleologu povestea într-o carte cum a devenit el creştin. S-a întîmplat că a participat la o Liturghie ţinută de Părintele Stăniloae, iar un moment dat Părintele a întrerupt slujba din cauza unor femei care nu se mai opreau din vorbit. Acea lecţie pe care Stăniloae le-a dat-o femeilor din faţa altarului l-a făcut pe Paleologu să-l aştepte pe preot după slujbă pentru o discuţie care să-i dea răspunsul probabil la nişte întrebări, iar din acel moment Paleologu a devenit creştin pînă la moarte.

[glykys]

In ceea ce priveste moastele si hramurile, uite, inchipuie-ti un lucru: azi e ziua celui mai bun prieten al tau. E om celebru si i se incing telefoanele de ziua lui, toata lumea vrea sa il vada si sa il felicite. Oameni mai mult sau mai putin apropiati, oameni care se gandesc sa il sune numai o zi pe an. Ce faci tu? Ii dai telefon, asteptand sa nu mai sune ocupat si te bucuri sa vorbesti cu el un minut sau te gandesti, lasa sa treaca ziua asta, sa se duca toti nataraii si voi vorbi cu el cand om fi amandoi mai liberi?

[Marcel_Ionut]

Stii si pe mine ma enerveaza chestia asta cateodata,te inteleg, si i-am zis si eu parintelui, " parinte ma enerveaza babele astea vor sa para asa smerite cand ele defapt is doar niste prefacute " , acum o zic cu rautate, adica toata viata ai facut pacate si acuma vii la biserica si tot impietrit esti?, nici stare de pocainta nici o lupta? nimic? asa si stii ce mi-a spus parintele, " ceea ce te enerveaza la ceilalti este defapt la tine" eu ramasesem uimit, nu stiu de unde a scos fraza asta dar nu intelegeam si apoi mi-a explicat " uite daca pe tine te enerveaza ca is prefacute defapt tu esti prefacut fiindca oamenii sunt oglinda nooastra". Nici acum nu mi-a trecut dar nu mai am ura aia ca inainte

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Templier Knight

Salutari colegi de forum, nu am mai deschis de mult un nou topic dar acum chiar simt nevoia sa o fac .Sincer m-am cam saturat de formalismul in biserica si de multi asa zisi ''credinciosi''.Dau exemplu duminicile in care ma duc la biserica , si vad cum stau doamnele in varsta , ca sa nu zic babe, stau si discuta , si barfesc , numai gandul la slujba nu-l au , si sunt sigur ca multe , multe dintre ele nu au nici cele mai mici cunostinte de religie si Biserica si Ortodoxia in general nu reprezinta decat o adunatura de superstitii si reguli pe care trebuie sa le respecte cu strictete ca doar '' te bate Dumnezeu'', si se duc la biserica doar din formalism , si din traditie. spuneti-mi daca nu-i asa.De multe ori ma analizeaza din cap pana in picioare cand stau in biserica si sunt atente la orice gest pe care il fac eu sau altii , si de aceea prefer in unele duminici sa ascult Sfanta Liturghie pe Trinitas , sau pur si simplu sa citesc din Cartile Sfinte.

Alt exemplu : Sfintele moaste , se calca in picioare pentru a atinge moastele unui sfant , ajungand la idolatrie curata , asta inseamna credinta ,sa te calci in picioare pentru a atinge niste moaste intr-o anumita zi ( Ex Sfanta Parascheva de la Iasi) cand poti foarte bine in oricare zi a anului sa vizitesi moastele sfantului respectiv?

Parerea mea : putini au ajuns sa inteleaga cu adevarat ce inseamna Ortodoxia ,pentru multi reprezinta o adunatura de superstitii cum am mai spus , sau un loc unde iti poti rezolva problemele rugandu-te la Dumnezeu , doar in momentele alea de necaz , doar atunci, in rest ignorand Biserica.

Dumnezeule ! Mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, bârfitor, superstiţios şi formalist! Sau ca această babă, care se îngesuie să vadă moaştele sfinţilor Tăi !

De citit: Luca 18:10 şi urm.

[Tartaruga]

În prealabil postat de Templier Knight

Salutari colegi de forum, nu am mai deschis de mult un nou topic dar acum chiar simt nevoia sa o fac .Sincer m-am cam saturat de formalismul in biserica si de multi asa zisi ''credinciosi''.Dau exemplu duminicile in care ma duc la biserica , si vad cum stau doamnele in varsta , ca sa nu zic babe, stau si discuta , si barfesc , numai gandul la slujba nu-l au , si sunt sigur ca multe , multe dintre ele nu au nici cele mai mici cunostinte de religie si Biserica si Ortodoxia in general nu reprezinta decat o adunatura de superstitii si reguli pe care trebuie sa le respecte cu strictete ca doar '' te bate Dumnezeu'', si se duc la biserica doar din formalism , si din traditie. spuneti-mi daca nu-i asa.De multe ori ma analizeaza din cap pana in picioare cand stau in biserica si sunt atente la orice gest pe care il fac eu sau altii , si de aceea prefer in unele duminici sa ascult Sfanta Liturghie pe Trinitas , sau pur si simplu sa citesc din Cartile Sfinte.

Alt exemplu : Sfintele moaste , se calca in picioare pentru a atinge moastele unui sfant , ajungand la idolatrie curata , asta inseamna credinta ,sa te calci in picioare pentru a atinge niste moaste intr-o anumita zi ( Ex Sfanta Parascheva de la Iasi) cand poti foarte bine in oricare zi a anului sa vizitesi moastele sfantului respectiv?

Parerea mea : putini au ajuns sa inteleaga cu adevarat ce inseamna Ortodoxia ,pentru multi reprezinta o adunatura de superstitii cum am mai spus , sau un loc unde iti poti rezolva problemele rugandu-te la Dumnezeu , doar in momentele alea de necaz , doar atunci, in rest ignorand Biserica.

Lipseste educatia. Cine ar trebui sa o faca?
Eu am gandit la trei solutii:
1. Sa-i spun preotului ca ar fi de datoria lui sa faca aceasta educatie si astfel sa ceara mereu pastrarea linistii pana lumea pricepe
2. Sa ma apuc eu sa le spun dupa slujba ca nu-i frumos ce fac, cu riscul de a parea nelalocul meu
3. Sa il rog pe Dumnezeu sa faca El educatia

Dupa ce am gandit acestea am optat pentru varianta 3. si eu zic ca are rezultate. Incercati si dvs.

[Templier Knight]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Dumnezeule ! Mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, bârfitor, superstiţios şi formalist! Sau ca această babă, care se îngesuie să vadă moaştele sfinţilor Tăi !

De citit: Luca 18:10 şi urm.

Da , stiu, nu sunt cel mai smerit , am defecte , multe ,dar pur si simplu am vrut sa scot in evidenta unele lucruri, chiar vroiam sa le spun cuiva. Va multumesc ca ati spus-o asa de mustrator , de acum voi avea grija sa fiu mai smerit.God bess you!!

[Templier Knight]

În prealabil postat de glykys

Draga Templier, si eu aveam aceeasi problema cu cativa ani inainte. Bine, nu renuntam eu sa merg la biserica din cauza asta, dar tot ma simteam prost cand vedeam si simteam ca ma analizeaza. Ba chiar le judecam,gandindu-ma ca cine stie ce or fi facut toata viata si ca acum s-au trezit la batranete sa faca pe evlavioasele, ma rog... cred ca orice tanar a trecut prin aceste incercari. Dar sa stii ca de cand i-am povestit aceste lucruri parintelui la spovedanie, am inceput, incet-incet, sa am alta atitudine fata de ele. Deci un prim remediu pe care ai putea sa il incerci si care a dat roade la mine este sa marturisesti la spovedanie aceste ganduri pe care ni le-ai scris pe forum. O sa vezi ca incet-incet, te va face Domnul sa vezi lucrurile altfel. Sunt multe plangeri si la noi, de vreme ce parintii au inceput sa mustre, mai ales cand vorbesc pana si in timpul predicii. Un preot le-a spus o data, cerandu-si iertare, ca li se potriveste cuvantul acela din Evanghelie despre fariseii care nici nu intra in imparatie, dar nici pe altii nu ii lasa sa intre. Multi sunt smintiti si cunosc chiar eu persoane care nu mai vin a biserica sau chiar au schimbat biserica din cauza acestui fenomen.

Apoi, un al doilea remediu este sa te asezi intr-un loc unde sa nu fii in vizorul lor in timpul slujbei. Pana la urma, nu sunt doar babe in biserica.

Al treilea remediu care, iarasi, a dat roade la mine, este sa incerci sa le faci cumva sa se simta bine. Pentru ele, biserica are o latura foarte sociala, asa ca daca le vei saluta atunci cand se uita la tine, vor fi foarte multumite. Sau macar le vei zambi. Daca stai incruntat, nu e bine. Sau daca le vei strange mana sau daca le vei face loc la miruit sau daca le vei intinde o pernita, lucruri din astea minore, se vor simti foarte apreciate si nu te vor mai suspecta de intentii necurate. Sa stii ca, deschizandu-ma putin fata de ele, acum mi se par chiar simpatice si dragute. Am povestit eu pe alte topicuri. Spre exemplu, este o babuta la mine care sta in spate de tot, cam surda. Mi se cam casunase si pe ea, ca o vazusem cam certareata, mereu tipa din spate sa se inchine mai repede lumea la Evanghelie, ca nu mai e timp si culmea, fiind mai surda, nu se sincronizeaza si se trezeste spunand "Amiiiiin" in cele mai nepotrivite momente. Ei... dar perceptia mi s-a schimbat cand am incercat sa ii vad si partile bune. Am vazut, de pilda, ca atunci cand merge la altar sa dea pomelnicul, da mana tuturor pe care ii vede in cale, isi cere iertare de la toti, spune ca sfarsitul ii e aproape... Si m-am deschis si eu. Odata am ajutat-o sa coboare o treapta, altdata i-am intins mana cand am iesit si de atunci ma stie si cum ma vede, e foarte bucuroasa, ma pupa. Nu-i vorba, zbiara la fel de tare la lume sa se grabeasca la Evanghelie, daca ii ia cineva scaunul, face taraboi si se trezeste spunand Amiiiin, e neschimbata, daaaar ceva s-a schimbat la mine. S-a schimbat felul meu de a o percepe si de a o intelege si atitudinea mea. Si acum ma bcuur cand o vad si mi-e tare draga cand o aud Amiiiin. De fapt, problema era la mine.

Va multumesc pentru sfaturile date , pana la urma o fapta si o vorba buna pot schimba multe , si de obicei stau in spatele bisericii , deoarece acolo ma simt mai linistit sa zicem asa .Va urez sanatate si fericire!:D

În prealabil postat de Templier Knight

Salutari colegi de forum, nu am mai deschis de mult un nou topic dar acum chiar simt nevoia sa o fac .Sincer m-am cam saturat de formalismul in biserica si de multi asa zisi ''credinciosi''.Dau exemplu duminicile in care ma duc la biserica , si vad cum stau doamnele in varsta , ca sa nu zic babe, stau si discuta , si barfesc , numai gandul la slujba nu-l au , si sunt sigur ca multe , multe dintre ele nu au nici cele mai mici cunostinte de religie si Biserica si Ortodoxia in general nu reprezinta decat o adunatura de superstitii si reguli pe care trebuie sa le respecte cu strictete ca doar '' te bate Dumnezeu'', si se duc la biserica doar din formalism , si din traditie. spuneti-mi daca nu-i asa.De multe ori ma analizeaza din cap pana in picioare cand stau in biserica si sunt atente la orice gest pe care il fac eu sau altii , si de aceea prefer in unele duminici sa ascult Sfanta Liturghie pe Trinitas , sau pur si simplu sa citesc din Cartile Sfinte.

Alt exemplu : Sfintele moaste , se calca in picioare pentru a atinge moastele unui sfant , ajungand la idolatrie curata , asta inseamna credinta ,sa te calci in picioare pentru a atinge niste moaste intr-o anumita zi ( Ex Sfanta Parascheva de la Iasi) cand poti foarte bine in oricare zi a anului sa vizitesi moastele sfantului respectiv?

Parerea mea : putini au ajuns sa inteleaga cu adevarat ce inseamna Ortodoxia ,pentru multi reprezinta o adunatura de superstitii cum am mai spus , sau un loc unde iti poti rezolva problemele rugandu-te la Dumnezeu , doar in momentele alea de necaz , doar atunci, in rest ignorand Biserica.

Din cate am constatat pana acum, pe lumea asta se perinda tot felul de oameni...:)
Vreau nu vreau, pe lume sunt altele mai dihai: fiare, taratoare veninoase, cutremure, taifunuri, prabusiri de avioane, lepra, SIDA, sifilis, rosii din import si asa mai departe. Cum oare am supravietuit pana azi in acest teritoriu ostil si primejdios numit Terra? ...

Cu toate astea, uneori m-am simtit bine pe pamant.
Candva am dat un gol la un meci de fotbal cu miza si am fost purtat pe brate si zvarlit in sus de suporterii echipei. (Mi-a parut rau cand am revenit in bratele lor dar ma mangaie gandul ca m-au prins, totusi...)
Altadata am auzit o privighetoare cantind, dupa Slujba de Inviere, in parcul din Piata Unirii...
Altadata am devenit tata...

Asemanator si in Biserica: uneori m-am simtit cel mai iubit dintre pamanteni, alteori orfan...

Odata, la inceputul mersului meu la biserica din cartier, nestiind care sunt socotelile pe-acolo, m-am asezat pe un scaun in fata, in partea stanga, in naos (deh!).
Slujba inca nu incepuse iar eu, speriat ca un pitigoi ratacit, asteptam cuminte, abia tinindu-mi respiratia, sa inceapa spectacolul (pe vremea aceea nu faceam distinctia intre o slujba ortodoxa si o piesa de teatru)... Si mult m-am mirat cand am vazut ca se lungeste inaintea mea o doamna pensionara, cu o palarie mare, cu boruri largi dantelate, cu un coc de revista, alb-galbui (din pacate) si cu buzele rujate strident si neingrijit. M-a privit cum privesti o omida, a dat capul pe spate si, tremurind toata, a dat sa spuna (urle? cante?) ceva. Dar n-a apucat: am sarit ca ars si am fugit ca muscat de sarpe, in strada... M-am intors timid, sovaielnic si am ascultat slujba din tinda, gata sa o iau iarasi la fuga daca se intorcea scorpia...
Chiar si cu preotul am avut oarecari momente de mirare. In special cand eu devenisem student la Teologie si capatasem un orizont mai larg asupra celor bisericesti - atat de larg incat ar fi trebuit sa simt ca deveneam un punct tot mai mic intr-un cerc care se largeste tot mai mult...
Cat despre urletele cantaretilor, nu mai amintesc... La noi in biserica ele se compara doar cu Racnetul Carpatilor... O vreme preferam sa ascult mai degraba taietorii in piatra, care tot muta tevile cu apa calda, de vreo 7 ani, la noi in cartier, decat sa imi mai las urgisite urechile si inima de prea-slobozite emisii ale inchinatorilor vocali. Pe langa acestea, pikamerele de sub fereastra casei sunt un dulce cantecel de leagan...

Ca urmare, dupa ce mi-am umplut sacul de nemultumire, critici si dispret, am ajuns la concluzia ca nu-i de mine sa pierd timpul cu profanatorii aceia... Asa incat am trecut la o etapa noua: cautarea unei biserici pe masura mea, demna de unul asa de inalt cum sunt eu...
Dar aceasta etapa a fost scurta, deoarece m-am convins repede ca nici o biserica nu e perfecta, adica nu e pe masura mea. Si am trecut la penultima etapa: Trinitas! Si TV si radio, iar de vreo 3 ani doar radio, ca am dus TV-ul la ghena.

In fine, cum la radio nu ma puteam spovedi, cum copiii trebuiau botezati si impartasiti, cum nevasta incepuse sa prinda ea drag de mersul la biserica, cu chiu cu vai a trebuit sa ma reintorc la slujbe.
Iar acum, dupa atatea peripetii (din care am amintit aici a mia parte, poate) Multumesc lui Dumnezeu ca m-a adus iarasi Acasa, in turma Lui pestrita din care, ca un berbec gras de uitare si nepasare, mai fac si eu din cand in cand umbra gresiei rabdatoare si treptelor intelepte, din piatra...

Slava lui Dumnezeu pentru toate!
Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu sa ne ocroteasca in veci! AMIN+