Crucea - semnul puterii lui Hristos

[pui]

[SIZE=3]Sfântul Efrem Sirul scrie "Insemneaza-te cu semnul crucii. Acopera-te cu el ca un scut. Nu înceta, crestine, a purta aceasta arma în tot locul si în toata vremea. Nimic sa nu faci fara cruce. Inarmeaza-ti toate membrele tale cu acest semn si de nimic nu te vei înfricosa".[/SIZE]

Crucea - semnul puterii lui Hristos

Adevarata viata a crestinului sta in "a-si lua crucea sa in toate zilele" pentru a urma lui Hristos, sau chiar de "a urca pe Crucea lui Iisus", de-a fi rastignit impreuna cu El, pentru a putea invia impreuna cu El. Astfel, toata viata crestinului, toate gesturile si gandurile sale trebuie marcate de semnul Crucii. Urcand pe Cruce, imbracand Crucea, crestinul ajunge mort pentru lume si viu pentru Dumnezeu. Viata sa nu mai poate fi ranita de nici un pa­cat. Dupa a imbracat crucea mortificarii poftelor trupesti, a realizat doar dimensiunea orizontala a Crucii lui Hristos. Aceasta trebuie completata cu dimensiu­nea ei verticala: rastignirea mintii in rugaciune, urcusul spre Dumnezeu in contemplatie si lupta impotriva oricarui gand strain, care nu poate avea limita.Sfantul Chril al Ierusalimului ne invata: "Din coasta lui Adam a intrat stricaciunea in lume, iar din coasta lui Hristos a izvorat viata in lume. In paradis a rasarit moartea, iar pe cruce a fost desfiintata si s-a deschis raiul. Ia ca temelie nezdruncinata Crucea si cladeste pe ea toate celelalte puncte de credinta.”Mantuitorul spune: "Cine va cauta sa-si scape viata sa o va pierde; iar cine o va pierde, o va dobandi" (Luca XVII, 39). In aceste cuvinte, nu se vorbeste de distrugerea chipului divin din noi, nu este vorba aici de pierdere, caci "Fiul Omului n-a venit sa piarda, ci sa mantuiasca" (Luca IX, 55). Este vorba de lepadare si de pierde a iubirii patimase de sine: a raului, a ceea ce a devenit stricacios in noi, "pentru ca ceea ce e muritor sa fie inghitit de viata" (II Cor. V, 4). E vorba de rastignirea unei lumi si firi vechi pentru a obtine in schimb, cum spune Mantuitorul, "o dovada", un "castig", mai multa "viata, un plus de existenta. "A muri este castig" zice Sfantul Pavel (Filip. 1, 21). "Grauntele de grau daca moare, multa roada aduce" (Ioan XII, 24). [COLOR=#4386ce]Crucea[/COLOR] aduce o noua viata: Invierea. De aceea [COLOR=#4386ce]Biserica[/COLOR] o preamareste: "Bucura-te cruce vistierul vietii; bucura-te cruce vasul luminii; bucura-te cruce usa tainelor...!". In timpul rastignirii, Domnul era supus ultimei ispitiri: "Daca esti Fiul lui Dumnezeu coboara-Te de pe cruce" (Matei XXVII, 42-43). Insa, El pentru cruce a venit! Si, a invia e cu mult mai mult decat a se cobori de pe cruce. A cobori, ar exprima intoarcerea la un trecut depasit. Prin cruce nu ne impartasim de o viata cazuta in pacat, ci de viata dumnezeiasca.De aceea crestinul se insemneaza cu [COLOR=#4386ce]semnul crucii[/COLOR], ca si cu o pecete a lui Hristos. Pecetluirea cu acest semn in Biserica incepe inca din pruncie. La a opta zi dupa nastere, preotul binecuvinteaza pruncul, in chipul crucii, rostind asupra lui: "Sa se insemneze Doamne lumina fetii Tale peste robul Tau acesta.., si sa se insemneze crucea Unuia-Nascut Fiului Tau in inima si in cugetul lui. La Botez si indeosebi la ungerea cu Sfantul Mir se insemneaza toate simturile si incheieturile, rostindu-se: "Pecetea darului Sfantului Duh"; a Sfantului Duh care pecetluieste in noi viata, crucea si invierea lui Hristos. De-a lungul intregii vieti, crestinul dreptmaritor se insemneaza cu acest semn dumnezeiesc: cand incepe rugaciunea, in timpul ei, si cand o termina; la iesirea din casa, la plecarea in calatorie, ca si la intoarcere; la inceputul ca si la sfarsitul lucrului; inainte de culcare, pentru a ne incredinta grijii lui Dumnezeu, si la trezirea din somn, spre a ne agonisi binecuvantarea Lui, in toata ziua; cand ne asezam si ne ridicam de la masa; in vreme de mahnire, primejdie sau ganduri rele… Si in atatea imprejurari asa cum faceau cei dintai crestini, dupa cum ne da marturie scriitorul bisericesc Tertulian ( 160-240) care spune: "Inainte si in timpul treburilor, intrind si iesind, imbracandu-ne, inainte de somn, in toate lucrarile noastre, la fiecare pas si la fiecare fapta, noi ne insemnam cu semnul sfintei cruci" (P.L. II, col. 99).In chipul crucii preotul binecuvinteaza credinciosii; cu aceasta incepe savarsirea [COLOR=#4386ce]Sfintelor Taine[/COLOR], sfinteste darurile aduse la altar, ca si apa, zidirea toata. Si tot crucea sta pe altar, ea insasi fiind altar precum si deasupra Sfintelor locasuri, cele mai multe fiind zidite in forma ei. Crucea se zugraveste pe sfintele vase, pe odajdii, pe cartile de cult; se vede ridicata la unele raspintai de drumuri; se aseaza la capataiul celor adormiti intru nadejdea invierii si a vietii de veci. Cuprinde astfel intreg orizontul vietii noastre, este semnul prin definitie al crestinului drept-credincios si aceasta pentru ca esential e semnul iubirii.Fragmente din lemnul Sfintei Cruci se pastreaza in Biserica [COLOR=#4386ce]Sfantului Mormant[/COLOR] din Ierusalim, la Roma, Venetia, Constantinopol, in Franta (Saint Sernin de Toulouse; Capela "La Vraie-Croix" din Morbihan, Bretania; Anjou), Germania (Limburg an der Lahn), Belgia (Colegiul "Sf. Cruce" din Liege), Spania (Santo Toribio de Liebana) etc. La Manastirea Xiropotamou (Muntele Athos), se afla cel mai mare fragment din Sfanta Cruce. Acesta a fost adus in anul 1992, pentru cateva saptamani si in tara noastra, spre inchinare.

[eu-cristina83]

Ce frumos a spud candva un parinte:" Crucea uneste cerul cu pamantul si ne imbratiseaza pe toti."

[icamilin]

.


Sfânta Cruce





Sfânta Cruce izvorăşte râuri de iubire,
Sfânta Cruce binecuvintează întreaga zidire;
.
Sfânta Cruce împodobeşte casa sufletului,
Sfânta Cruce sfinţeşte roada pământului;
.
Sfânta Cruce e izvorul minunilor din care sorbim,
Sfânta Cruce e puntea între efemer şi sublim;
.
Sfânta Cruce ne izbăveşte de jugul păcatului greu,
Sfânta Cruce e scutul şi tăria neamului meu;
.
Sfânta Cruce e Lumina oraşului în care locuim,
Sfânta Cruce e acoperământul ţării unde odrăslim;
.
Sfânta Cruce ne luminează viaţa mereu,
Sfânta Cruce ni-i călăuza sfântă către Dumnezeu.

[eea]

Cand am fost sa vorbesc cu duhovnicul i-am spus ca visasem intr-o noapte ca a venit Sf Spiridon şi mi-a luat crucea pe care o purtam la gat, in mana si mi-a spus ca nu e cruce ortodoxa...m-am inspaimantat de acest vis..cand i-am aratat duhovnicului crucea pe care o purtam, era de argint, mi-o adusese sotul meu din Sf Munte...mi-a spus ca e cruce de malta , cu toate bratele egale, si ca o poarta si masonii...i-am spus daca el imi spune sa o schimb eu o schimb...mi-a spus ca ar fi bine sa o schimb si sa-mi iau una de lemn....am facut intocmai cum a spus duhovnicul dar ma gandeam de ce a spus de lemn, ca ar fi putut sa-mi spuna simplu sa-mi iau alta...Duminica, am inteles de ce..cand l-am auzit la predica spunand ca Mantuitorul a sfintit crucea de lemn pe care era rastignit, nu de aur ,nu de argint sau alte metale..ptr ca si lemnul fusese viu...

[pui]

Asa este. Dar eu port la gat 3cruci pentru ca sunt sfintite in locuri diferiteO cruciulita de argint si doua de lemn, le port mereu.......:)

[COLOR=#2982b6]http://www.crestinortodox.ro/editori...-sfintei-cruci[/COLOR]

[ioan_si.atat]

În prealabil postat de eea

Cand am fost sa vorbesc cu duhovnicul i-am spus ca visasem intr-o noapte ca a venit Sf Spiridon şi mi-a luat crucea pe care o purtam la gat, in mana si mi-a spus ca nu e cruce ortodoxa...m-am inspaimantat de acest vis..cand i-am aratat duhovnicului crucea pe care o purtam, era de argint, mi-o adusese sotul meu din Sf Munte...mi-a spus ca e cruce de malta , cu toate bratele egale, si ca o poarta si masonii...i-am spus daca el imi spune sa o schimb eu o schimb...mi-a spus ca ar fi bine sa o schimb si sa-mi iau una de lemn....am facut intocmai cum a spus duhovnicul dar ma gandeam de ce a spus de lemn, ca ar fi putut sa-mi spuna simplu sa-mi iau alta...Duminica, am inteles de ce..cand l-am auzit la predica spunand ca Mantuitorul a sfintit crucea de lemn pe care era rastignit, nu de aur ,nu de argint sau alte metale..ptr ca si lemnul fusese viu...

Adevarul este ca ne-am intoxicat de atatea "metale pretioase". Observ des la oamenii din jurul meu nu una, ci multe astfel de "podoabe". Ce sunt ele? Desertaciuni. Obiecte ale mandriei noastre. Cred ca o cruciulita de lemn este cea mai benefica: simpla, sugestiva si sfanta.

Doamne-ajuta!

[andrei25]

Am niste muzica psaltica foarte frumoasa despre Sfanta Cruce, cine vrea, sa-mi spuna.

"Crucii Tale ne inchinam Hristoase, si Sfanta Invierea Ta, o laudam si o marim!"
"Mare este puterea Crucii Tale Doamne, ca s-a infipt in loc, si lucreaza in lume. Si a aratat din pescari, apostoli, si din pagani, mucenici, ca sa se roage pentru sufletele noastre"

Doamne ajuta!

[axios]

În prealabil postat de pui

Asa este. Dar eu port la gat 3cruci pentru ca sunt sfintite in locuri diferiteO cruciulita de argint si doua de lemn, le port mereu.......:)

sper sa nu te dezamagesc dar... crucile nu se sfintesc. ele sunt sfinte de la sine prin forma si prin insemnatatea lor... ele sunt doar binecuvantate de vreun duhovnic cel mult...
iarta-ma, dar asa am primit eu raspuns de la duhovnic cand m-am dus sa-i cer sa sfinteasca o cruce pentru finul meu...
Doamne ajuta!

[costel]

Crucile se sfintesc. Ele nu au putere prin ele insele. Puterea lor izvoraste din Hristos care se intipareste tainic in ele prin sfintire.