Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Biserica ortodoxa > Biserica Ortodoxa si Massmedia
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #3801  
Vechi 30.10.2016, 22:23:55
ioan67 ioan67 is offline
Banned
 
Data înregistrării: 30.07.2016
Mesaje: 1.458
Implicit

Citat:
În prealabil postat de cristiboss56 Vezi mesajul
Pelerinii prezenți la București cu prilejul manifestărilor religioase dedicate Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, au primit duminică, 23 octombrie 2016, alimente și ceai cald din partea parohiilor aflate în componența Protoieriei Ilfov Nord.

Reprezentanții Protoieriei Ilfov Nord au împărțit 2.000 sandvișuri credincioșilor pelerini care au venit să-l cinstească pe Sfântul Dimitrie, dar și pe Sfântul Arhidiacon Ștefan, primul martir al credinței creștine.
..............................
Reply With Quote
  #3802  
Vechi 30.10.2016, 22:53:36
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.924
Implicit

Cuvântul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, adresat în Catedrala patriarhală cu prilejul Ceremoniei de ridicare în demnitatea de Mitropolit a Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Nicolae al celor două Americi, duminică, 30 octombrie 2016.

În Biserica Ortodoxă, slujba de ridicare la rangul de mitropolit este plină de semnificații teologice și duhovnicești, fiind de fapt momentul prin care chiriarhul unei eparhii, în urma alegerii de către Sfântul Sinod, este recunoscut în mod public și solemn de Biserică în noua demnitate de mitropolit și prezentat clerului și credincioșilor prezenți la slujba de ridicare în rang sau de întronizare.

Solemnitatea slujbei, departe de a fi doar o simplă ceremonie formală, în care sunt prezentate însemnele rangului noului mitropolit, este menită de fapt să evidențieze rolul de învățător al dreptei credințe, de slujitor al Sfintelor Taine, de arhipăstor al clerului și credincioșilor din eparhia sa și de apărător al unității bisericești din mitropolia încredințată lui.

Această slujbă de ridicare în demnitatea de mitropolit a conținut rugăciuni de mulțumire și cerere rostite în timpul Sfintei Liturghii, deoarece prin Sfânta Liturghie se realizează cea mai vie legătură duhovnicească a lui Hristos cu Biserica Sa, cea mai bogată comunicare și cea mai intensă comuniune dintre Hristos, Capul Bisericii și Biserica Sa, care este Trupul Său tainic sau mistic.

Astfel, învățăm că după cum Hristos a trimis pe Ucenicii Săi în lume să învețe, să boteze și să păstorească toate popoarele (cf. Matei 28, 19) și le-a făgăduit: „Iată, Eu cu voi sunt în toate zilele până la sfârșitul veacului”(Matei 28, 20), tot așa El cheamă și trimite la misiune pastorală noi slujitori ai Săi.

Rugăciunea de mulțumire și cerere este adresată Mântuitorului Iisus Hristos, Arhiereul Cel veșnic, ca să ajute pe noul mitropolit „pentru a spori în dreapta credință, în dra*gostea cea către Dumnezeu și către aproapele și în toate faptele cele bune”.

După sfârșitul Sfintei Liturghii, a avut loc citirea Tomosului Sinodal de înființare a Mitropoliei Ortodoxe Române a celor două Americi și apoi Gramata patriarhală, documente oficiale de recunoaștere și de prezentare a noului mitropolit, prin care acesta primește oficial, în public, învestirea sau confirmarea canonică de păstorire a noii mitropolii, pe baza hotărârii Sfântului Sinod. Apoi, noului mitropolit i-au fost acordate în mod solemn însemnele mitropolitane: mantia arhierească, crucea pectorală, engolpionul, camilafca însemnată cu Cruce și cârja arhierească, fiecare având o semnificație aparte:

Mantia arhierească, de culoare roșiatică, amintește de jertfa Domnului Iisus Hristos, „Cel îmbrăcat în veșmânt stropit cu sânge”(Apocalipsa 19, 13) și simbolizează o lucrare cerească sau îngerească. Ea este haina de arhipăstor, învățător și slujitor al eparhiei în lucrarea de păzitor și călăuzitor al oamenilor pe calea mântuirii, împreună cu îngerii păzitori și călăuzitori trimiși de Dumnezeu în lume. Sfântul Simeon al Tesalonicului spune că mantia este „darul lui Dumnezeu Cel purtător de grijă, cuprinzător și acoperitor”[1]. Iar Sfântul Gherman al Constantinopolului spune că râurile sau pliurile mantiei înseamnă „învățăturile ce izvorăsc necontenit din cele două Legi”[2], Vechiul și Noul Testament, „care trebuie să izvorască deplin din mintea și gura arhiereului”[3].

Crucea pectorală simbolizează crucea lui Hristos, fiind semn al biruinței Lui Hristos asupra păcatului și asupra morții, dar și simbol al lucrării jertfelnice a Păstorului cel bun pentru mântuirea oamenilor. Ea aduce aminte de cuvintele Domnului Hristos: „Cel ce voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie”(Marcu 8, 34), de îndemnul Sfântului Apostol Pavel: „Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda decât în crucea Domnului nostru Iisus Hristos!”(Galateni 6, 14), dar și de glasul Bisericii: „Iată, prin Cruce a venit bucurie la toată lumea!” (Slujba Utreniei de Duminică).

Engolpionul, după învățătura Sfântului Simeon al Tesalonicului, simbolizează „pecetea și mărturisirea credinței cea din inimă”, având zugrăvită pe el icoana Mântuitorului Iisus Hristos purtând Evanghelia iubirii smerite și milostive pe brațul stâng, lângă inimă, iar cu mâna dreaptă binecuvântând; sau purtând globul pământesc, arătând că El, Arhiereul veșnic este Pantocratorul, Atotțiitorul și Mântuitorul lumii. Atunci când pe engolpion se află imprimată icoana Maicii Domnului, aceasta simbolizează „puterea mijlocitoare și ocrotitoare a Preacuratei, căreia i se încredințează arhiereul”, ea fiind Mama Arhiereului Hristos, apărătoarea, protectoarea și călăuzitoarea tuturor arhiereilor, preoților și diaconilor. Totodată, engolpionul simbolizează și marea responsabilitate a arhiereului în Biserica lui Hristos, zidită pe temelia sfinților apostoli (cf. Efeseni 2, 20), întrucât lui, ca următor și moștenitor al aceluiași dar și har dumnezeiesc, i se încredințează grija pentru Biserică, precum odinioară ucenicului iubit, Ioan, Domnul Iisus i-a încredințat-o pe Mama Sa (cf. Ioan 19, 26-27), ea fiind icoana vie a Bisericii, întrucât arată lumii pe Hristos. Astfel, înțelegem că noul arhipăstor primește de la Însuși Hristos Arhiereul veșnic responsabilitatea de a păstori Biserica locală încredințată lui, deoarece „nimeni nu-și ia singur cinstea aceasta, ci dacă este chemat de Dumnezeu” (Evrei 5, 4).
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #3803  
Vechi 30.10.2016, 22:56:34
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.924
Implicit

CONTINUARE :

Cârja arhierească*amintește detoiagul de sprijin*pentru*călători(cf.*Facere*32, 10),*păstori*(cf.Ieșire*4, 2) și*nobili*(cf.*Facere*38, 18), dar și de*toiagul lui Aaron(cf.*Numeri*17; și*Evrei*9, 4),Arhiereu al Vechiului Testament, care însă prefigura pe Arhiereul veșnic Hristos, despre Carecartea Apocalipsei*spune că:*„Se numește Credincios și Adevărat și judecă și Se războiește întru dreptate*(…)*și este îmbrăcat în veșmânt stropit cu sânge și numele Lui se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu*(…)*și El îi va păstori cu toiag de fier”(Apocalipsa*19, versetele 11, 13 și 15) ca un păstor drept.

Pe scurt,*cârja arhiereascăsimbolizează*demnitatea, dreptatea și responsabilitatea arhipăstorului de suflete, care va da seamă în fața Dreptului Judecător pentru cei încredințați lui spre păstorire părintească pe calea mântuirii, după cum îndeamnă Sfântul Apostol Pavel, zicând:*„Ascultați pe mai-marii voștri și vă supuneți lor, fiindcă ei priveghează pentru sufletele voastre, având să dea de ele seamă”*(Evrei 13, 17). De aceea, cârja arhierească dăruită noului Arhipăstor este numită în *cartea*Arhieraticon:*toiag de sprijin și întărire*– pentru cei ascultători, iar pentru cei neascultători și nestatornici –toiag de deșteptare și îndreptare.

Prin urmare, arhipăstorul are datoria sfântă de a păstra cu fidelitate adevărul deplin al mesajului evanghelic (cf.*1Timotei*6, 20; 1, 3 ș.u.;*2 Timotei3, 14) și de a lucra*cu timp și fără timp*pentru a binevesti Evanghelia lui Hristos și a face roditoare credința apostolică (cf.2 Timotei*4, 1-4).

Această mare responsabilitate de a veghea permanent ca dreapta credință mântuitoare a Bisericii să fie păstrată de către toți preoții, diaconii și *credincioșii din eparhie explică de ce la toate slujbele ei Biserica pomenește pe episcopul arhipăstor iar episcopii sufragani pomenesc pe mitropolitul lor, *cerând lui Dumnezeu: „dăruiește-l sfintelor Tale Biserici în pace, întreg, cinstit, sănătos, îndelungat în zile, drept învățând cuvântul adevărului Tău!” (cf. 2 Timotei 2, 15).

Comuniunea sau legătura permanentă a preoților, diaconilor și credincioșilor din toate parohiile, precum și a monahilor și monahiilor din mănăstiri și schituri, cu arhipăstorul lor canonic este semnul sau*dovada menținerii acestora în dreapta credință și în comuniunea Bisericii Ortodoxe universale de azi, din toate timpurile și din toate locurile.

Mitropolitul, ca arhipăstor întâistătător și bun chivernisitor al eparhiei încredințate lui de Dumnezeu spre păstorire, dar și ca veghetor asupra Mitropoliei, precum și ca reprezentant al acesteia în Sfântul Sinod, trebuie să-i adune și păstreze pe toți păstoriții lui în Biserica lui Hristos și în iubirea Preasfintei Treimi, călăuzindu-i prin rugăciune, cuvânt și faptă pe calea mântuirii sau a dobândirii vieții veșnice.

Chiriarhul Mitropolit este arhipăstor pentru eparhia sa, dar în același timp el estecoliturghisitor, coresponsabil și împreună-slujitor în*și*pentru Biserica cea una, sfântă, sobornicească și apostolească a lui Hristos. Mai precis el este întâiul slujitor al lui Hristos pentru clerul și credincioșii din eparhia sa, înțeleasă nu ca fragment dintr-un întreg, ci ca oepifanie*sau*manifestare*într-un loc și un timp anume a Bisericii sobornicești sau universale a lui Hristos din toate timpurile și toate locurile, după cum Hristos-Domnul nu este parțial sau fragmentar prezent în Sfânta Euharistie, ci*întreg prezent în fiecare părticică din Sfânta Euharistie, pe care o primește cel ce se împărtășește, potrivit făgăduinței Sale:*„Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru El”*(Ioan*6, 56).

Marea demnitate și responsabilitate de a mărturisi și sluji, prin cuvânt și faptă, prezența și lucrarea lui HristosMarele-Preot*sau*Arhiereul veșnic*în Biserica Sa, explică de ce episcopul a fost numit încă din primele veacuri ale Bisericii „om al lui Dumnezeu” (cf. 1Timotei*6, 11), „slujitor al lui Hristos și iconom al tainelor lui Dumnezeu”*(cf. 1*Corinteni*4, 1), învrednicindu-se de îndoită cinste, ca unul ce se ostenește „cu (vestirea) cuvântului și cu învățătura” (1*Timotei*5, 17).

Astăzi, prin voia lui Dumnezeu, împreună cu întreaga Biserică Ortodoxă Română, cu reprezentanți ai clerului și credincioșilor din Mitropolia ortodoxă română a celor două Americi, în prezența reprezentanților autorităților centrale ale statului român, sărbătorim ridicarea la demnitatea de Mitropolit a Înaltpreasfințitului Părinte Nicolae.

*Calitățile teologice, pastorale și administrative deosebite pe care Înaltpreasfinția Sa le-a arătat în slujirea de chiriarh alArhiepiscopiei Ortodoxe Române a celor două Americi,vreme de 14 ani, ne îndreptățesc speranța că lucrarea pe care o începe astăzi ca mitropolit va fi o lucrare binecuvântată de Dumnezeu și mult folositoare românilor ortodocși care viețuiesc pe continentul american, dar având dorul de-a revedea România și de-a păstra comuniunea cu poporul român.

De aceea, cu multă bucurie, Vă încredințăm, Înaltpreasfinția Voastră, de sprijinul nostru personal și al ierarhilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în lucrarea sfântă la care ați fost chemat, spre slava Preasfintei Treimi, binele Bisericii noastre și mântuirea celor binecredincioși!

*† D A N I E L

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #3804  
Vechi 30.10.2016, 22:59:58
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.924
Implicit

n anii Ž90, pe străzile din capitala țării noastre luase amploare fenomenul copiilor străzii, încât, de exemplu, în anul 1995 numărul acestora depă*șise 5.000. Sensibili față de suferințele acestor semeni, părintele Iustin Marchiș, duhovnicul Mănăstirii Stavropoleos din București, și preotul catolic Georg Sporschill, care a derulat numeroase proiecte sociale în Europa de Est, au avut inițiativa de a realiza o fundație care să dezvolte servicii sociale pentru copiii străzii. Acestui demers i s-au alăturat mai multe persoane cu inimă bună care au înființat încă din anul 1996 o fundație pentru copiii străzii. Părinte spiritual l-au ales pe sfântul care ocrotește Bucureștiul, și anume pe Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou.
Au trecut 20 de ani. Fundația „Sfântul Dimitrie” și-a dezvoltat activitățile și proiectele prin înființarea unui atelier destinat persoanelor cu dizabilități și a Centrului pentru educație și sprijin comunitar, iar beneficiari ai serviciilor sociale oferite sunt copii ai „copiilor străzii” din anii Ž90, dar și copii din familii defavorizate.
Irina Zaharia este asistent social și activează în domeniu de la inaugurarea fundației. Din luna mai a acestui an este directorul Centrului pentru educație și sprijin comunitar. Ea este una dintre persoanele din cadrul centrului care își jertfesc aproape întreg timpul unei zile ca să-i ajute pe acești copii să-și îmbunătățească încrederea în sine, să-și dezvolte capacitățile intelectuale, ca apoi să se integreze pe piața muncii. „De când am venit la «Sfântul Dimitrie», am vrut să cunosc familiile copiilor, mai ales că i-am văzut pe copilași frumoși, curați. Dar, ajungând acolo, am văzut că este o situație foarte grea. Așa am descoperit o lume subterană a Bucureștiului care m-a înfiorat de-a dreptul. Nu cred că cineva din Bucureștiul ăsta de fițe poate crede că în subteran este o adevărată lume. Nu credeam că pot fi oameni care să trăiască în asemenea condiții, adică în subsolurile unor clădiri părăsite, iar aceasta fiindcă nu au alternativă. Nivelul lor de instruire nu le permite să aibă locuri de muncă ca să-și permită o chirie decentă și, având 3, 4, 5 copii, este cu atât mai greu. Unii dintre copii, când pleacă de la centrul nostru, se duc în subteran. Eu aș invita și profesorii, și directorii de școli, care au pretenții foarte mari de la copii, dar nu le oferă nimic, și chiar oamenii care îi privesc într-un fel anume, să vină să vadă în ce condiții trăiesc copiii aceștia. Poate așa am fi mai sensibili la nevoile lor și ne-am opri în a-i eticheta atât de repede”, a explicat Irina Zaharia, directorul Centrului pentru educație și sprijin comunitar.
30 de copii, cu vârste cuprinse între 6 și 15 ani, beneficiază de o masă caldă, sprijin la efectuarea lecțiilor, consiliere psihologică și vocațională, logopedie, activități de dezvoltare personală, jocuri de grup și alte activități recreative. Beneficiarii provin din familii foarte sărace din București, mai mult de 75% dintre ei fiind din familii monoparentale și cu mai mulți frați și surori. Echipa centrului este formată din 3 pedagogi, un psiholog, un artist plastic și un asistent social. Fiecare membru al centrului este responsabil de câte o grupă de copii și de realizarea unui plan personalizat cu nevoile, respectiv soluțiile pentru fiecare copil. Totodată, au fost organizate sesiuni pentru părinți în privința relaționării cu copiii, cursuri de calificare pentru părinți și au fost oferite ajutoare materiale, în limita posibilităților.
Viața lui ar fi fost urâtă dacă nu ar fi ajuns aici
Din dorința de a-i sprijini și a-i motiva pe copii să continue studiile, directoarea Centrului pentru educație și sprijin comunitar a încercat să organizeze întâlniri cu directori și profesori de la școlile din apropiere pentru a prezenta cazurile de copii care se confruntă cu diferite probleme și pe care ei, în cadrul unității școlare, nu le pot gestiona. Dar nu toți au fost deschiși acestei inițiative. „A venit la centrul nostru un copil de 6 ani cu deficit de vorbire. Adică acest copil a fost mai întâi la grădiniță, dar, pur și simplu, nu l-a ajutat nimeni. La noi a început un program cu logopedul. De astfel de probleme doream să-mi vorbească, dar nu-i interesează. Am fost surprinsă foarte neplăcut de lipsa de interes și de implicare. Din fericire, există și oameni implicați, interesați pentru rezolvarea problemelor acestor copii. Avem copii în centru primiți la recomandarea școlilor pe diferite probleme. Am abordat familia, iar copilul vine în centru, își face temele, mănâncă, primește ce-i trebuie”, a precizat directoarea Irina Zaharia.
Ștefan Rotaru este elev în clasa a 5-a, iar activitățile din centru îi plac mai mult decât cele de la școală, deoarece „pe doamnele de aici le cunosc mai bine decât pe profesorii mei”. Întrebat cum ar fi fost viața lui dacă nu ar fi venit în acest centru, Alin Mocanu, elev în clasa a 8-a, a răspuns: „Urâtă”. Iar apoi i-au dat lacrimile, nemaifiind nevoie de alte cuvinte.
Sprijinul voluntarilor
Din luna noiembrie, când vor fi definitivate grupele cu copiii care s-au integrat în cadrul centrului, vor fi derulate mai multe tipuri de programe, inclusiv de consiliere spirituală. Astfel, sunt așteptați voluntari, chiar dintre studenții teologi, care să-i învețe pe cei mici colinde, dar și orice alte activități. „Lucrul cu copilașii este fascinant și mă bucur foarte mult că pot contribui într-un fel la evoluția lor intelectuală și spirituală. Îmi place foarte mult să le ofer atenția și cunoștințele mele. Odată ce devii voluntar, îți dorești să ajuți tot timpul și să faci parte din viața copiilor, să-i ajuți, fiindcă te atașezi de ei foarte mult”, a spus Simona Badiu, voluntară pentru atelierul de pictură și creativitate.
Activitatea de zi cu zi în Centrul pentru educație și sprijin comunitar, a precizat psihologul Roxana Gogiu, este provocatoare, dificilă și, în același timp, plăcută. „Sunt zile când copiii sunt agitați, dar reușim să-i atragem să lucreze. Aici, cred că ei învață să fie mai responsabili, fiindcă, dacă s-ar duce acasă după școală, ar uita de teme, mai ales că, din păcate, sunt și puțini părinții care să îi încurajeze să lucreze”.
Eforturile acestor oameni pentru îmbunătățirea calității vieții, mai ales sufletești, a acestor copii marginalizați, aflați în lipsuri materiale, în indiferența și nepăsarea altor semeni, poate nu se concretizează în schimbări imediate de comportament și mentalitate. Însă, datorită dăruirii lor, ei au pus în sufletul copiilor gânduri de iubire care vor da roade bune în timp. Această părere mi-a fost întărită de Ionuț Dănică, elev în clasa a 8-a. Prin venirea lui la centru încă din clasa a 3-a, copilăria lui a fost mai frumoasă, a spus el, iar mulțumirea față de binefăcătorii lui se va manifesta „tot prin acest lucru, adică să ajut și eu pe cineva”.
Președintele executiv al Fundației „Sfântul Dimitrie” este doamna Elena Reta Avramescu, membru fondator. Pentru cei care doresc să desfășoare acțiuni de voluntariat, Centrul pentru educație și sprijin comunitar al Fundației „Sfântul Dimitrie” se află pe str. Agricultori, nr. 62, sector 2. Alte informații se pot afla la tel./fax: +4 031 425 08 09 sau prin e mail: centrusfdimitrie@gmail.com.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #3805  
Vechi 30.10.2016, 23:05:17
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.924
Implicit

Mai aproape de România prin sfântul lor ocrotitor :)


Odată cu stabilirea a milioane de români în țările din vestul Europei, parohiile din diasporă s-au înmulțit consi*de*rabil, iar cele cu o exis*tență mai înde*lungată au sporit în privința numărului de credincioși. Ele pot fi privite nu doar prin prisma rostului lor fun*damental, cel de ordin spiritual, dar și ca nuclee de identitate româ*nească, păstrătoare de cultură și tradiții. Parohia românească „Sfântul Dimitrie cel Nou” din Dortmund, Ger*mania, constituie un model, în această perspectivă.
Parohia „Sfântul Dimitrie cel Nou” din Dortmund s-a în*ființat la inițiativa unor credincioși români de acolo în anul 2000, prin numirea preotului Gabriel Vasile (aflat la o bursă de studii în Münster) de către Mitropolitul Serafim pentru această parohie. Din 2002 parohia a fost deservită de părintele Ioan Hodoș (actualul preot al comunității românești din Essen), iar din februarie 2008, de preotul Ispas Ruja.
Nihil sine Deo
„Fiind stabiliți în Dortmund din anul 2001, se poate spune că facem parte din nucleul «vechi» al parohiei din acest oraș. Foarte multă vreme nu a existat aici decât posibilitatea unei Liturghii o dată pe lună, iar comunitatea inițială era destul de mică. Lucrurile s-au schimbat în anul 2008 odată cu venirea părintelui paroh Ispas, când sfintele slujbe au putut fi ținute săptămânal, la Dortmund sau în împrejurimi. În urma strădaniilor neobosite ale părintelui, am asistat la sporirea numărului de credincioși români cu fiecare an care trecea, încât parohia noastră s-a mutat din capela unui azil de bătrâni într-o biserică mai spațioasă, unde plătim o chirie rezonabilă. Nădăjduim și ne rugăm ca într-o zi să ne putem închina în propria noastră biserică”, mărturisește Flavius Guiaș.
Viața în cadrul parohiei s-a desfășurat în paralel cu traseul profesional în domeniul academic în orașul Dortmund, unde soții Guiaș s-au stabilit. Flavius și-a susținut în anul 2007 abilitarea în cadrul Facultății de Matematică a Universității din Dort*mund. Soția sa, Adina, și-a susținut doctoratul în matematică în anul 2005 și predă matematică și informatică la un liceu din oraș. „Prima noastră experiență a unei parohii din exil e legată de prezența vreme de câțiva ani ca bursieri doctoranzi la Heidelberg. Însă venind la Dortmund, odată cu posibilitatea unei vieți liturgice firești, în ritm săptămânal, pentru comunitatea noastră, ne-am integrat tot mai mult în acest mod de viață prin care ne străduim să menținem o legătură vie cu Dumnezeu și cu tradiția din care facem parte”, adaugă Adina Guiaș. Dacă în timpul săptămânii Flavius Guiaș se dedică activității universitare, duminica e închinată lui Dumnezeu. Din postura de paraclisier el îl ajută pe părintele paroh în cadrul Sfintei Liturghii, dar și la organizarea necesară în prealabil și după încheierea ei. Soția sa Adina cântă la strană cu o pricepere pe care a deprins-o încă din tinerețea petrecută la Timișoara, într-un mediu familial religios.
Familia Guiaș are doi băieți, Horia și Marcel, primul la vârsta studenției, al doilea încă elev. Părinții lor consideră că cel mai bun mod de a-și familiariza copiii cu viața în Biserică nu este atât impunerea, mai ales într-un mediu cultural și spiritual diferit, cât exemplul personal, prin implicarea proprie.
O altă enoriașă, Liliana Constantin, vorbește despre întâlnirea cu membrii comunității din Dortmund. „Au trecut mai bine de opt ani de când l-am cunoscut pe părintele Ispas și am devenit enoriașii Parohiei «Sfântul Dimitrie cel Nou». De existența ei am aflat prin intermediul internetului. Eram împreună cu familia într-o situație grea, ne simțeam singuri printre străini. Părintele Ispas, Liturghiile la care cu ajutorul Bunului Dumnezeu am luat parte în mica capelă din Iosephinen Stift, și întreaga comunitate ne-au deschis calea către credința noastră ortodoxă, pe care până atunci o cunoscusem superficial. Viața noastră a luat o altă întorsătură, a căpătat un alt sens.
Aceasta *ne-a adus liniște și mulțumire sufletească. Cu timpul am început să ne integrăm din ce în ce mai mult în comunitate și să îi acordăm sprijinul nostru părintelui Ispas în tot ceea ce organiza parohia. Soțul meu deține funcția de consilier și este angajat împreună cu ceilalți membri ai consiliului în toate activitățile, începând de la agapele care au loc o dată pe lună și care oferă posibilitatea enoriașilor de a se cunoaște mai bine, până la vizitele în parohia noastră a numeroși oaspeți de seamă, pe care i-am primit cu mare bucurie și care ne-au împărtășit din experiența lor duhovnicească. Părinții Constantin Necula, Vasile Mihoc, Pantelimon de la Oașa, maica Siluana sunt numai câțiva dintre cei care ne-au onorat, ne-au umplut sufletele de liniște și mai ales ne-au alinat un pic dorul de țară. Am întreprins împreună cu părintele Ispas și câteva vizite la diverse parohii și mănăstiri din Germania și ne-am bucurat împreună de tot ceea ce am văzut și au trăit împreună și asta ne-a apropiat și mai mult. Părintele Ispas este acum duhovnicul familiei noastre și mulțumim Bunului Dumnezeu pentru acest dar. Primitor la orice oră, indiferent cât ar fi de ocupat, părintele găsește timp pentru toți care îi cer sfatul, și nu numai sfatul, ci de multe ori sprijin material. Suntem fericiți că trăim în această parohie”.
„Activitatea cea mai importantă în parohie este slujirea liturgică, precum și îndrumarea pastorală a credincioșilor, la care se adaugă și strădania de a lucra «liturghia de după Liturghie», adică slujirea aproapelui prin activități sociale”, spune părintele Ispas.
La Sfânta Liturghie duminicală participă regulat 70-100 de credincioși din Dortmund și din împrejurimi. „În cadrul școlii de duminică avem în jur de 10-15 copii pe care îi îndrumăm în tainele credinței împreună cu Alina Trenkel, povestește doamna preoteasă Lavinia Ruja. Acești copii sunt cei care în fiecare an, de Nașterea Domnului, organizează o mică serbare, spre *bucuria tuturor credincioșilor și mai ales a părinților lor.”
Ajutoare pentru cei din țară
Românii ortodocși sunt în Dortmund un important factor de integrare în comunitatea locală, în cadrul parohiei desfă*șurându-se multiple activități de traducere, de întocmire de formulare și acte pentru cei care vor să muncească în zonă. Pe lângă acestea, cei aflați în necaz sau dificultăți materiale beneficiază de un sprijin serios. S-au strâns bani pentru întrajutorarea unor copii bolnavi veniți din România să se opereze în Germania sau a celor care au suferit accidente de muncă aici. Însă parohia nu i-a uitat nici pe cei nevoiași din țară. Colectele făcute anual pentru copiii din Valea Plopului, aflați în grija părintelui Nicolae Tănase, ajutorul trimis maicii Iustina de la Mănăstirea Mărcuș din județul Covasna sunt doar câteva din activitățile social-filantropice desfășurate de parohia românească din Dortmund.
Anul acesta, credincioșii din Dortmund vor sărbători hramul Sfântului Cuvios Dimitrie împreună cu Mitropolitul Serafim al Germaniei, Europei Centrale și de Nord, care va sluji Sfânta Liturghie, duminică 30 octombrie, împreună cu un sobor de preoți din parohiile învecinate.
Istoria orașului
Dortmund se situează în partea centrală a landului Nord*rhein-Westfalen, fiind cel mai mare oraș din aglomerația Ruhr (590.000 de locuitori în 2014). Atestat documentar în 880 sub numele Throtmanni, obține drepturi comerciale în 990, fiind una dintre reședințele imperiale ale regelui Frederic Barbarossa (1152). Cunoaște o puternică înflorire economică din secolul al XIX-lea, ca urmare a extracției de cărbuni din bazinul Ruhr și a prelucrării oțelului, fiind conectat în 1847 la calea ferată și în 1899 la rețeaua fluvială. În urma celui de-al Doilea Război Mondial, e distrus în proporție de 98%, însă are parte de o reconstrucție rapidă, în 1950 înregistrând o populație de 500.000 de locuitori. Istoria postbelică înregistrează o nouă dezvoltare economică în domeniul industrial, al asigurărilor, comerțului și tehnologiei informației.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #3806  
Vechi 31.10.2016, 00:17:41
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.924
Implicit

„Smerit, fără de răutate, blând și fără vicleșug, pașnic, părinte, mai presus de om, cu adevărat, în trup stricăcios fără stricăciune, locaș vrednic lui Dumnezeu te-ai făcut, luând de la Dânsul daruri de tămăduiri și nouă izvorându-le”, așa zugrăvește chipul sufletesc al Sfântului Dimitrie cel Nou una dintre cântările din slujba închinată sfântului. Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucu*reștilor, ale cărui moaște se află în Catedrala Patriarhală, este sărbătorit la 27 octombrie pe Colina Bucuriei din Capitală.
La racla lui au îngenuncheat, de peste două sute de ani, șiruri de strămoși și credincioși ai noștri, căutând la el ajutor, alinare de necazuri și suferințe, izbăvire din nevoi, așa cum căutăm și noi astăzi, și nu numai o dată și-a arătat sfântul puterea și mila sa. Sfântul Dimitrie cel Nou a trăit în veacul al XIII-Iea. S-a născut în localitatea Basarabi, așezată pe râul Lom, un afluent al Dunării, în apropierea orașului Ruse din Bulgaria.
Părinții lui erau oameni săraci, care nu l-au putut da la învățătură, de aceea de mic a fost nevoit să-și câștige el însuși cele necesare traiului. Ani în șir a păscut vitele și oile țăranilor din sat, pe colinele din preajma Dunării și pe văile înverzite ale râului Lom. În duminici și sărbători a luat parte alături de părinți și de ceilalți credincioși la slujbele săvârșite în biserica satului. Atmosfera de viață autentic creștină din familie, ca și învățăturile pe care le auzea la biserică l-au făcut să fie blând și milostiv cu toți semenii săi.
Mânat de iubirea pentru Dumnezeu spre monahism
Cunoscând pe unii călugări din mănăstirile din apropiere, a aflat de viața îmbunătățită pe care o duceau aceștia, departe de lume și de grijile ei. Pe măsură ce creștea cu vârsta și cu înțelepciunea, s-a trezit în el dorul după viață monahală. De aceea aceea a părăsit lumea și s-a călugărit într-o mănăstire din apropiere. S-a așezat într-o peșteră săpată în stâncă, pe malul râului Lom. Acolo a petrecut ani în șir în post aspru, înfrânare și rugăciune, izolat cu totul de lume și chiar de ceilalți monahi. Nu se știe câți ani a trăit în această peșteră și nici cum își agonisea cele necesare traiului, după cum nu se știe nici data trecerii sale la cele veșnice.
Se spune în viața lui că, pe când și-a simțit sfârșitul aproape, a venit pe malul Lomului și s-a așezat între două lespezi de piatră ca într-un sicriu. Și astfel și-a încredințat sufletul lui Dumnezeu.
Mulți ani nimeni n-a știut de trecerea la cele veșnice a sfântului. Dar în urma unor ploi puternice au căzut în apa Lomului și cele două lespezi de piatră în care era adăpostit trupul cuviosului. Acesta a fost acoperit de nisip și de prundiș, rămânând iarăși o bucată de vreme neștiut de nimeni în albia râului Lom. Moaștele sfântului n-au fost atinse de putreziciune. Într-o noapte, Cuviosul Dimitrie s-a arătat în vis unei tinere care suferea de o boală grea, căreia i-a spus că dacă părinții ei îl vor scoate din apă va fi tămăduită de boală. Tânăra a povestit părinților visul ei și împreună cu aceștia și cu alți credincioși din sat s-au îndreptat spre locul pe care însuși cuviosul îl arătase în vis acelei tinere. Și căutând cu stăruință au aflat cinstitul trup al Cuviosului Dimitrie întreg și neputrezit. Binecredincioșii creștini din localitate, împreună cu preoții, au dus cinstitele moaște în biserica satului. Tânăra bolnavă, atingându-se de ele, și-a recăpătat de îndată sănătatea.
Vestea despre aflarea cinstitelor sale moaște s-a răspândit curând atât în localitățile din sudul Dunării, cât și în cele din nordul ei. Numeroși credincioși de pe ambele sale maluri se îndreptau spre locul unde erau sfintele moaște pentru a se închina și a cere sfântului ajutor. Tradiția spune că unul din domnii Țării Românești a ridicat în sat o biserică nouă, în care au fost așezate moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou spre a fi cinstite de credincioși.
Moaștele sfântului au rămas acolo aproape cinci secole. Între anii 1768 și 1774 a avut loc un război între ruși și turci, purtat și pe pământul românesc, dar și în sudul Dunării, pe teritoriul Bulgariei de astăzi.
Primit cu mare evlavie în Țara Românească
Generalul rus Petru Saltâcov a ajuns cu armata sa în localitatea Basarabi. Pentru ca cinstitele moaște să nu fie profanate de ostașii turci musulmani, generalul a poruncit ca ele să fie duse în Rusia. Ajungând racla cu sfintele moaște în București, un negustor bogat, cu numele Hagi Dimitrie, precum și Mitropolitul Grigorie II al Țării Românești au rugat pe generalul rus să lase cinstitele moaște ale Sfântului Dimitrie cel Nou Mitropoliei țării, ca o mângâiere pentru pagubele materiale și suferințe îndurate de români în cursul acelui război. Ascultându-le dorința, moaștele au fost așezate cu mare cinste în Catedrala Mitropolitană din București, în iulie 1774. Mâna dreaptă a sfântului a fost trimisă, totuși, la Kiev.
Sfântul Dimitrie a fost primit cu mare bucurie și evlavie în Țara Românească. Aducând multe binecuvântări orașului și țării, evlavia credincioșilor față de acesta a crescut mereu.
În vremea lui Vodă Caragea, sfântul a izbăvit orașul de ciumă, fiind cuprinse mahalale întregi de această molimă. Locuitorii nu aveau nici o șansă de supraviețuire. Ciuma a omorât mulți oameni. Doar scoaterea moaștelor Cuviosului Dimitrie pe străzile Bucureștilor a făcut să înceteze această boală. Atunci, pentru numeroasele vindecări, a fost declarat ocrotitor al orașului București.
Istoria Capitalei vorbește de un alt fapt minunat petrecut în timpul Primului Război Mondial, când un grup de soldați bulgari a încercat să fure moaștele Cuviosului Dimitrie. Noaptea, într-un moment de neatenție, au intrat în catedrală, au luat moaștele și au plecat cu ele către Dunăre, sperând că pot trece dincolo, în teritoriul bulgar. Dar, din senin, o ceață deasă i-a înconjurat pe soldații bulgari, care nu mai știau în ce direcție este drumul. Acest fenomen neașteptat al naturii a ajutat pe autorități și soldații germani să îi ajungă, salvând astfel moaștele Cuviosului Dimitrie și aducându-le din nou în catedrală, unde au fost așteptate cu entuziasm și dragoste de toți bucureștenii.
În anul 1950, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis generalizarea cultului său în întreaga Biserică Ortodoxă Română, ceea ce s-a și făcut, printr-o slujbă specială, în 27 octombrie 1955.
Bunătate, blândețe, compătimire și iubire nesfârșită față de toți oamenii și față de toate făpturile lui Dumnezeu sunt virtuțile care au ridicat pe un umil păzitor de vite pe treptele sfințeniei și au făcut din el un sfânt încununat cu slavă în ceruri și cinstit de mulțime de credincioși pe pământ. Aceasta este mai ales lecția pe care ne-o dă Dumnezeu prin viața minunată a sfântului pe care-l sărbătorim la 27 octombrie. A fost un sfânt al smereniei, al bunătății și al milostivirii, virtuți care au fost totdeauna în mare cinste la binecredincioșii noștri creștini.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #3807  
Vechi 31.10.2016, 01:04:09
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.924
Implicit

Zece citate celebre ale IPS Arhiepiscop Iustinian Chira

Rugăciunea are darul de a face să picure în suflet neîncetatul izvor al bucuriei. Sufletul din care nu se înalță spre Cer glas de rugăciune este asemenea unei case pustii, plină de păienjeniș, locuită numai de păsările întunericului. Un suflet care nu se știe ruga, nu va ști ce-i fericirea, chiar de ar avea toate bogățiile pământului. Rugăciunea adevărată este trudă sfântă.
Când ești mâhnit, când ești necăjit, când ai ispite, nu te tulbura. Du-te la fratele tău și intră în vorbă cu el: „Ce faci, frate?”. Fără să-i spui că ai venit fiindcă ești tare neliniștit. Discută banalități. Tristețea se poate risipi și primești putere din puterea lui.
Trebuie să ne păstrăm și să ne cultivăm dorul de Dumnezeu, dorul de Maica Domnului, dorul de sfinți. Să căutăm să anulăm barierele care ne răcesc sufletește, care ne împietresc, prin care uităm de Dumnezeu.
Când un om reușește să iubească, în adevăratul înțeles al cuvântului, se îndumnezeiește, devine asemenea cu Dumnezeu.
Prin răbdare ajungi să‑l iubești pe fratele tău, să‑l ierți pe fratele tău, să‑l respecți pe fratele tău, să vezi că‑i mai bun decât tine, să vezi că‑i mai frumos decât tine, să vezi că‑i mai harnic decât tine. Prin răbdare le vezi pe toate acestea. Abia atunci te ridici.
Cea mai puternică rugăciune este pomenirea numelui lui Iisus Hristos. Cu răbdare și practică, rugăciunea lui Iisus ajunge să facă parte din viața noastră, la fel ca aerul pe care-l respirăm.
Când Iisus este cunoscut și ascultat cu adevărat, atunci se face pace și în suflet, și în familie, și în țară, și în lume.
Omul, abuzând de libertatea pe care a primit-o de la Dumnezeu, a căzut din starea lui cea dintâi și, din stăpân a devenit rob, rob al instinctelor; toate s-au întunecat înlăuntrul lui, iar odată cu căderea lui s-a tulburat toată creația.
Stresul se creează din grija exagerată. Din grijă și iar din grijă. Toate relele vin din această exagerată grijă…
Voi sta la poarta Raiului și voi aștepta să sosiți cu toții acolo!
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #3808  
Vechi 31.10.2016, 08:56:57
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.924
Implicit

Solidaritatea Bisericii Ortodoxe Române față de cei greu încercați în urma incendiului de la Clubul Colectiv din București s-a manifestat de-a lungul unui an atât prin rugăciunile stăruitoare către Dumnezeu pentru odihna sufletelor celor 64 de victime, prin ajutorul financiar oferit celor suferinzi și familiilor acestora, cât și prin ridicarea unui monument funerar din marmură, construit de Arhiepiscopia Bucureștilor, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. Monumentul a fost sfințit ieri, 30 octombrie 2016, de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.
Monumentul funerar, realizat din marmură românească de Rușchița, a fost amplasat în incinta Bisericii „Sfântul Nicolae”- Broșteni, locaș de rugăciune aflat în imediata vecinătate a Clubului Colectiv. La slujba de sfințire, apoi la slujba Parastasului au participat, alături de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, numeroși preoți și credincioși, dar și familiile îndoliate, care au pierdut pe cei dragi în tragicul eveniment din 30 octombrie 2015. Slujba de sfințire a fost precedată de Sfânta Liturghie, oficiată în biserica amintită de Preasfinția Sa, în cadrul căreia au fost rostite ectenii și rugăciuni pentru Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Justinian al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, care a trecut la cele veșnice ieri, 30 octombrie 2016, dar și pentru victimele incendiului de la Clubul Colectiv.
„În acest răstimp, Biserica Ortodoxă Română a făcut numeroase rugăciuni de pomenire a celor care au pierit în urma incendiului de la Colectiv din 30 octombrie 2015. Astfel, în Catedrala Patriarhală, în catedralele chiriarhale, în mănăstiri și parohii s-au înălțat rugăciuni la împlinirea soroacelor de pomenire, la 40 de zile, la trei luni, la jumătate de an, la nouă luni și acum la un an. (...) Și astăzi, în foarte multe biserici și mănăstiri au fost înălțate rugăciuni pentru iertarea păcatelor celor care au sfârșit în urmă cu un an. Rugăm pe Părintele Îndurărilor să așeze sufletele lor întru Împărăția iubirii Sale, iar pe familiile îndoliate să le mângâie, să le întărească în aceste momente de grea încercare”, a evidențiat Prea*sfințitul Părinte Timotei Prahoveanul.
Monumentul funerar din incinta Bisericii „Sfântul Nicolae”-Broșteni, a fost realizat de meșteri din zona Hunedoarei, pe el fiind inscripționate următoarele versuri, scrise de Claudia Șuteu: „Pentru chipurile lor ce nu vor fi uitate/ Pentru cei ce au suflete îndurerate/ Pentru cei ce până ieri erau mamă și tată/ Dar azi privesc în gol o cruce și dată”. „Orice monument vine spre a opri timpul din goana lui nebună, spre a pregusta veșnicia, spre a ne aminti nouă, tuturor, de faptul că pe 30 octombrie 2015 într-un mod cu totul tragic și nefericit și-au pierdut viața 64 de tineri în Clubul Colectiv. Cu nădejdea învierii și a vieții veșnice am ridicat acest monument, mărturisind astfel într-un glas comun învierea morților și viața veacului”, a spus pr. Costinel Ailioaei, consilier eparhial în cadrul Sectorului cimitire, monumente și servicii funerare al Arhiepiscopiei Bucureștilor.
În cadrul Sfintei Liturghii, diac. Ionuț Necula a fost hirotonit preot pe seama Parohiei „Podul Cheii”, Protopopiatul Câmpina, iar lect. dr. Alexandru Mihăilă, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București, a fost hirotonit diacon pe seama Parohiei „Sfânta Parascheva”, Protopopiatul Sector 6 Capitală. „Fiecare slujbă de pomenire ne-a adus în memorie nouă, dar mai ales familiilor îndoliate, chipurile celor dragi care, în floarea vârstei, au plecat dintre noi. La un an de zile, am însemnat acest moment printr-un monument ridicat din marmură românească, simțire românească, trăire ortodoxă și cele mai alese sentimente de compasiune”, ne-a declarat pr. Aurel Mihai, vicar eparhial.
După slujba de sfințire și cea de pomenire, oficiate în incinta bisericii Parohiei „Sfântul Ni*colae”-Broșteni, PS Episcop Timotei Prahoveanul împreună cu preoți și credincioși au mers și la monumentul funerar ridicat chiar în fața Clubului Colectiv, unde a fost depusă o coroană de flori, din partea Arhiepiscopiei Bucureștilor. Ierarhul a oficiat și aici slujba Parastasului și a stropit cu agheasmă monumentul funerar.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #3809  
Vechi 31.10.2016, 11:37:19
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.924
Implicit

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,a oficiat ceremonia de ridicare la rangul de mitropolit a Înaltpreafințitului Părinte Nicolae. La eveniment au participat ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române și reprezentanți ai autorităților centrale .

În cuvântul de învățătură intitulat O demnitate mai înaltă înseamnă o responsabilitate mai mare, Preafericirea Sa a evidențiat importanța slujirii arhierești.

Solemnitatea slujbei, departe de a fi doar o simplă ceremonie formală, în care sunt prezentate însemnele rangului noului mitropolit, este menită de fapt să evidențieze rolul de învățător al dreptei credințe, de slujitor al Sfintelor Taine, de arhipăstor al clerului și credincioșilor din eparhia sa și de apărător al unității bisericești din mitropolia încredințată lui, a spus Patriarhul României.

De asemenea, Preafericirea Sa explicat credincioșilor prezenți semnificația însemnelor arhierești.

La rândul său, Înaltpreasfințitul Părinte Nicolae a arătat importanța înființării unei Mitropolii pentru românii care locuiesc pe continentul american.

Ridicarea Arhiepiscopiei la rang de Mitropolie este împlinirea unui gând mai vechi pentru o mai bună organizare a ortodocșilor români risipiți nu pe un continent, ci pe mai multe, căci SUA și Canada nu sunt doar două țări ci, după mărime, sunt două continente, la care se adaugă și cel sud-american. Mitropolia noastră oferă acum cadrul administrativ bisericesc potrivit pentru unitate a tuturor românilor ortodocși prin cuprinderea mai multor eparhii, a spus Înaltpreasfinția Sa.

În cadrul ceremoniei au mai luat cuvântul reprezentanți ai statului și ai Arhiepiscopiei din Statele Unite.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #3810  
Vechi 31.10.2016, 21:10:50
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.924
Implicit

Facultatea de Teologie Ortodoxă din Arad împlinește la începutul lunii noiembrie 25 de ani de la reînființare. Manifestările prilejuite de acest eveniment au debutat duminica, 30 octombrie 2016, cu oficierea Sfintei Liturghii de Înaltpreasfințitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, la Catedrala istorică din Arad, informează site-ul oficial al Arhiepiscopiei Aradului

Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost oferite de corul mixt al Facultății de Teologie din Arad. Din sobor au făcut parte părintele Cristinel Ioja, decanul instituției de învățământ, împreună cu părinți profesori ai Facultății de Teologie din Arad.

În cadrul sfintei slujbe s-au înălțat rugăciuni de mulțumire pentru binefacerile revărsate în cei 25 de ani, asupra profesorilor, studenților și ostenitorilor școlii de teologie arădene.

În cuvântul de învățătură, Înaltpreasfinția Sa a explicat celor prezenți înțelesurile duhovnicești ale pericopei evanghelice citite la Sfânta Liturghie.

După cuvântul de învățătură, a fost citit mesajul de consolare și comuniune la un an de la tragedia din Clubul Colectiv, transmis de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, precum și comunicatul Biroului de Presă al Patriarhiei Române, cu privire la sfințirea monumentului funerar dedicat victimelor din Colectiv.

De asemenea, a fost oficiată slujba Parastasului pentru tinerii trecuți la Domnul în urma incendiului din Colectiv și pentru profesorii, studenții, ctitorii și ostenitorii Institutului Teologic, Academiei Teologice și Facultății de Teologie din Arad (1822/1927-1948; 1991-2016).

La final,părintele decan a adresat un cuvânt de mulțumire Arhiepiscopului Aradului pentru întreaga purtare de grijă arătată Facultății de Teologie, profesorilor și studenților.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
O hotararea noua publicata pe www.basilica.ro mihailt Generalitati 6 14.01.2011 23:11:54
Activitatile saptamanii la Centrul de Formare si Consiliere fragmente Stiri, actualitati, anunturi 0 13.09.2010 10:25:35
Centrul Academic International Eminescu ( 121 de ani in eternitate ) cristiboss56 Resurse ortodoxe on-line 0 14.06.2010 18:59:31
Am noutati: cred ca stiu cine e NOI mq Generalitati 19 02.09.2009 14:54:01
Noutati uimitoare la Altermedia!Tesla a fost roman!Parol! mihailt Generalitati 3 21.05.2009 22:43:39