Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Generalitati
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 09.09.2006, 17:04:40
Tiberiu_Rusu Tiberiu_Rusu is offline
Member
 
Data înregistrării: 09.09.2006
Mesaje: 31
Implicit

..suna ciudat intrebarea asta. este neobisnuita. si este o intrebare foarte buna.
gandeste-te. raspunde-mi te rog. foarte important: CAND ai inceput sa crezi ? si mai ales: de ce ?


P.S. Mi-au spus parintii cand eram mic: "Trebuie sa crezi in Dumnezeu".
Am pus cateva intrebari firesti la inceput. Parintii mei erau sa lesine. N-au stiut sa-mi raspunda. Raspunsul lor a fost agresiv desi eram doar un copil si aveam nevoie de explicatii, mi s-a spus ca risc sa primesc o cumplita pedeapsa si ca sa evit asta "trebuie" sa cred. Apoi mi s-a spus despre rasplata. Mi s-au spus o multime de citate din Biblie si totusi ei nu mi-au spus cu sinceritate parerea lor despre credinta, ci doar imi reproduceau cuvintele altora. Ciudat, am crezut eu atunci. Totusi eu i-am intrebat. Ei s-au speriat si mai tare.
Intrebarile erau:
Cine spune ca "trebuie" sa cred ?
Ce se intampla daca nu cred ?
De ce e necesar sa cred ?
De ce nu am crezut pana acum, iar acum "trebuie" sa-mi impun sa cred ?
apoi, cu timpul.. au venit alte intrebari..
Toti oamenii cred in Dumnezeu ? Nu. De ce nu ? Sunt unii care au alte credinte. De unde stiu ca noi avem dreptate si ei nu ?
.. nici pana acum nu am primit raspunsuri satisfacatoare la aceste intrebari.
..omoara-ma cu pietre, dar eu te-as ruga sa-mi raspunzi:
De ce crezi ?

Reply With Quote
  #2  
Vechi 09.09.2006, 19:05:34
Alexandr_Bazil Alexandr_Bazil is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.05.2006
Mesaje: 352
Implicit

M-am gandit demult la lucrurile acestea. Desi unii le considera niste intrebari existentiale lipsite de importanta, altii chiar zicand ca sunt dovezi de gandire eretica, eu zic ca pana nu iti pui astfel de intrebari, si pana nu realizezi cu exactitate ce crezi cu adevarat si cine esti cu adevarat, degeaba traiesti. Din pacate nu iti pot da un raspuns satisfacator... faptul ca eu cred in Dumnezeu rezulta din experienta mea personala de viata si lucrurile care le cunosc trecute prin procesul cognitiv. Daca as sti totul ti-as raspunde concret la intrebare, dar avand in vedere complexitatea intrebarilor care le pui singurul raspuns care ti-l pot da e ca eu cred in Dumnezeu pentru ca am ajuns la concluzia ca El exista, si pentru am o convingere interioara, care poate ca a aparut dupa ce de mic copil tot mi s-a spus asta. Si cum ziceam cuiva care ma intreba ce as zice daca gresesc: nu pot zice ca ce stiu eu este adevarul absolut, pentru ca tot ce zicem noi ca stim este doar un simplu punct de vedere, dar pot zice ca ceea ce stiu este punctul meu de vedere, realitatea mea, si prin urmare pentru mine este mai real decat orice altceva. Cu toate ca asta uneori ma opreste sa vad posibilitati infinite, momentan nu cred ca as fi capabil sa plutesc intre posibilitati fara sa am ceva concret de care sa ma leg.
Reply With Quote
  #3  
Vechi 09.09.2006, 20:52:44
silverstar's Avatar
silverstar silverstar is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.04.2006
Mesaje: 1.791
Implicit

De ce cred in Dumnezeu? Sau, mai curand, cand am descoperit atotputernicia lui Dumnezeu? A trebuit sa dau de necaz, de necaz foarte mare ca sa cred in Dumnezeu si in atotputernicia Lui.
S-a intamplat cu multi ani in urma. In viziunea unora, ca o anumita problema sa se rezolve favorabil lor, desi eu nu prezentam un pericol real pentru rezolvarea acelei probleme, eu trebuia sa dispar, adica sa mor. Fusesem avertizata ca persoana respectiva (printr-o vrajitoare, desigur!) imi face farmece cu oase de mort si pamant de pe morminte, dar nu am crezut, am ras spunand ca asa ceva exista numai in povesti, nu poate fi adevarat cu buna stiinta sa condamni pe cineva la moarte.
De la un timp, noaptea, mai ales joi spre vineri, dar nu stiu la ce intervale se repeta, o voce de femeie, fix la miezul noptii, ma scula din somn si-mi poruncea sa ma arunc de pe balcon. (Pe atunci locuiam la et. 6 intr-un bloc turn). De frica, de rusine, de teama de ridicol nu am spus la nimeni ce mi se intampla, dar nici nu am facut vreo legatura cu ce mi s-a spus in legatura cu farmecele. Cand se intampla, ma trezeam extrem de speriata, luam copilul in brate si cartea de rugaciuni pe care o tineam langa perna si plagand, citeam rugaciuni acolo unde se deschidea cartea, nu cautam o rugaciune anume. Dar la biserica nu mergeam, nu ma ducea mintea. Atat, faceam o cruce din cand in cand, iar in biserica daca intram de 2, 3 ori pe an, la vreo ocazie.
S-a intamplat ca printr-o asemenea stare sa trec acasa la parintii mei, casa pe pamant. Fix la miezul noptii, vocea, foarte autoritara, mi-a spus ca e ultima oara si ca trebuie sa ma arunc de pe balcon, pentru ca ea nu mai are rabdare cu mine, ca pentru mine totul s-a termint. Eu eram la departare de 100 de km. de casa mea, de apartamentul in care locuiam. Simteam ca nu mai rezist, asa ca atunci, in puterea noptii am trezit copilul si voiam sa plec spre casa ca sa fac ceea ce mi se cere. Copilul a inceput sa planga si-atunci mama a venit sa vada ce se intampla. Eu repetam intr-una ca trebuie sa ajung acasa, pe balcon. Intre timp, in puterea noptii, mama a chemat o vecina deoarece era speriata tare de starea mea. Dupa ce a trecut momentul acela cat eu am fost sub puterea vocii, a vrajei, plangand, am povestit ce mi se intampla de aproape un an de zile.
Dupa un timp m-am linistit si m-am culcat inapoi, numai linistita nu, la gandul ce s-ar fi intamplat daca eram acasa la mine, la bloc.
A doua zi, vecina mea a fost si i-a povestit unui preot ce mi se intampla. Preotul a spus ca sunt farmece si ca ar trebui sa vin la biserica, numai daca vreau eu, nu obligata, nu adusa cu forta. Sigur ca m-am dus de buna voie, singura. Slujbele pe care mi le-a facut mi-au fost de mare ajutor. Am simtit imediat puterea lui Dumnezeu. Am respectat ce mi-a spus parintele, am facut intocmai cum m-a invatat si m-am intors acasa la mine, dupa cateva saptamani, complet "vindecata" de tot raul care fusese aruncat asupra mea.
Dar, in tot acest timp, am facut o greseala foarte mare, greseala pentru care voi suferi toata viata. Nu mi-am luat si copilul cu mine la slujbe, nu l-am dus la biserica, nu l-am impartasit si, cam la 2 ani de lac cele povestite, intr-una din zile cand veneam acasa, copilul a calcat pe o movilita de pamant asezata in fata usii, chiar la iesirea din lift. Atunci nu mi-am dat seama ce e cu picul acela de pamant in usa noastra. La doua zile de la aceasta intamplare, copilul meu a murit in accident de masina, la numai 6 ani si 15 ore. I-a ramas tortul in frigider si mie durerea...
Reply With Quote
  #4  
Vechi 09.09.2006, 23:09:43
Tiberiu_Rusu Tiberiu_Rusu is offline
Member
 
Data înregistrării: 09.09.2006
Mesaje: 31
Implicit

Alexandr_Bazil: Bravo. Raspunsul tau e unul FOARTE bun. Un singur lucru vreau sa-ti spun. Tu ai zis asa: " momentan nu cred ca as fi capabil sa plutesc intre posibilitati fara sa am ceva concret de care sa ma leg. "
Ai perfecta dreptate ! si ramane acum sa te gandesti de CINE anume ar fi mai bine sa te legi. de El ? sau de Tine ? pentru ca e alegerea ta.
aici cel mai indicat ar fi sa-ti pui urmatoarele intrebari: Cum ar fi cel mai bine ? Sa am incredere in Mine sau in El ? Doar El ma poate ajuta si sprijini si ghida sau pot face toate aceste lucruri si singur ? Am nevoie de El sau am nevoie de Mine ? Am Eu resursele necesare pentru a obtine orice ? sau am nevoie de El pentru asta ?
Cum ar fi mai bine ?
acum.. stiu ca e greu sa raspunzi, dar trebuie. ca sa poti gasi raspunsurile la toate aceste intrebari cred ca ar trebui sa te gandesti putin la urmatoarea: Care e cea mai comuna caracteristica a oamenilor ? Frica sau Lenea ? pentru ca, in opinia mea, una din cele doua te obliga la aceasta dependenta.. de divin.
Reply With Quote
  #5  
Vechi 09.09.2006, 23:37:00
Tiberiu_Rusu Tiberiu_Rusu is offline
Member
 
Data înregistrării: 09.09.2006
Mesaje: 31
Implicit

silverstar: la un prim impuls as fi vrut sa spun ca-mi pare rau de intamplarea nefericita pe care ai descris-o. dar nu-mi pare. nu stiu ce sa-mi para. acelasi lucru mi s-a intamplat acum 2 luni cand a murit o persoana FOARTE apropiata mie. nu am plans si nu mi-a parut rau, nu am zambit si nu mi-a parut bine, nu mi-a fost tocmai indiferent, eram complet confuz. nu am simtit nimic pentru ca, sincer, cred ca nu stiam ce sa simt si nu stiam ce s-a intamplat. asta a fost senzatia.
asa cum nu stiu, sincer, nu stiu daca exista Dumnezeu, asa nu stiu ce parere sa am despre moarte de exemplu. de asta nu mi-a parut nici rau nici bine. Dacilor acum cateva mii de ani le parea bine cand cineva murea.. radeau si se distrau. la o nastere era nenorocire. cine spune ca ei se inselau ? oare e posibil ca ei sa fi stiut ceva s-a uitat pe parcurs ? de ce suntem noi tristi acum cand moare cineva ? doar din dorinta egoista de avea acea persoana langa noi in continuare ? a disparut. unde s-a dus ? stim ? habar nu avem. nimeni nu stie. sunt o multime de teorii insa nici una verificata.
si am o dilema. si sunt confuz. si recunosc, ca eu inca nu cunosc nici un graunte din muntele de realitate care exista. si asta fiind situatia, si nestiind ce se intampla dupa moarte sau ce anume inseamna acest lucru pe care noi il denumim "moarte"... nestiind aceste lucruri, nu-mi permit sa cred nimic, nu-mi permit sa simt nimic, pana nu aflu adevarul.

P.S. a-ti schimba perceptia asupra realitatii e MULT mai util decat a schimba realitatea. si MULT mai util si pretios este sa vezi adevarul universal ca perceptia sa fie clar imaginea identica a realitatii, numai ca pana acolo... trebuie sa...
...va urma..
Reply With Quote
  #6  
Vechi 09.09.2006, 23:52:44
Alexandr_Bazil Alexandr_Bazil is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.05.2006
Mesaje: 352
Implicit

Efortul de autodepasire e in mod clar unul personal orice ar spune unii. Ti se ofera conditiile dar tu trebuie sa te descurci si nu sa astepti sa-ti vina totul de-a gata. Realitatea este un concept impartit in 2 lumi: lumea in care traim(sau mai bine zis in care alegem sa traim),unde ne impunem limite, si lumea potentiala. Ce nu realizeaza multi este ca oamenii sunt niste nimicuri in comparatie cu lumea in care exista, insa daca si-ar atinge potentialul,nu ar avea limite in ceea ce fac, si ei si-ar modifica realitatea. Dar oamenii sunt prea comozi cu ce au, si au idei fixe inradacinate, sunt invatati ca sunt nimicuri, si nici nu isi imagineaza ca au potential infinit. El ti-a dat posibilitatea de a alege, conditiile in care ai putea evolua, dar te-a lasat sa te trezesti singur. Si ca tot suntem pe un forum crestin pana si Iisus zicea"daca ati avea credinta ati putea muta muntii"(parafrazare), deci daca am avea destula incredere in fortele proprii nu am avea limitare potentialului.As zice mai multe dar nu prea am timp acum deci las pe alta data.
Reply With Quote
  #7  
Vechi 10.09.2006, 00:41:51
Tiberiu_Rusu Tiberiu_Rusu is offline
Member
 
Data înregistrării: 09.09.2006
Mesaje: 31
Implicit

Alexandr_Bazil: "Dar oamenii sunt prea comozi cu ce au, si au idei fixe inradacinate, sunt invatati ca sunt nimicuri, si nici nu isi imagineaza ca au potential infinit."
...de ce sunt oamenii asa ? NU este o coincidenta nefericita sa stii. Este intentionat ca oamenii sa fie asa. Intentionat de cei cativa care conduc lumea asta. Manipularea in masa se face de mii de ani. Cei putini care ne conduc ne impiedica sa accesam potentialul. Ne conving ca suntem nimicuri.

"Nu te poti impotrivi statului." "De doua lucruri nu te poti feri cu siguranta, de moarte si de impozite." "Nu vorbi despre politica sau religie." Acestea sunt echivalentul propagandei inamice, care se "toarna" intr-una pe linia frontului. "Aseaza-te la pamant si accepta-ti soarta!"
Am vazut-o tot secolul 20. Iar acum in secolul 21, e timpul sa ne trezim si sa realizam, ca NU trebuie sa acceptam sa fim inghesuiti in acest labirint pentru sobolani.
NU trebuie sa ne supunem dezumanizarii! Nu stiu cum ganditi voi, dar pe mine ma ingrijoreaza ce se intampla in lumea asta. Ma ingrijoreaza structura. Ma ingrijoreaza sistemele de control si manipulare. Cele care imi controleaza viata si care vor s-o controleze SI MAI MULT! Vreau LIBERTATE. Asta vreau, si asta ar trebui sa vreti si VOI! Depinde de fiecare dintre noi sa ne eliberam de macar o parte din lacomie, de ura, de invidie, si da, de nesigurante, pentru ca asta e modalitatea principala de control si de manipulare, sa ne faca sa ne simtim patetici, mici, ca de buna voie sa renuntam la suveranitate, la libertate, la destinul nostru. TREBUIE sa realizam ca suntem conditionati in masa. Incepeti si contestati aceasta coorporatie a sclaviei! Secolul 21 va fi un nou secol! NU secolul sclaviei, nu secolul minciunilor si a problemelor nesemnificative, al totalitarismului si al opresiunilor, sau al tuturor celorlalte moduri de control, de manipulare... va fi o epoca a omenirii, si ne vom trezi si vom lupta pentru ce este PUR si ce este DREPT!
Ce porcarii... liberal, democratic, conservator, republican, sunt toate facute pentru a va controla, doua fete ale aceleiasi monede! Doua echipe de control, care liciteaza pentru postul de ADMINISTRATOR al PLANETEI - SCLAVIA SRL!
ADEVARUL e chiar in fata voastra, dar ni se pune in fata un intreg meniu de MINCIUNI! M-am saturat de el, si N-AM SA MAI INGHIT NICI O BUCATA! ATI INTELES? Impotrivirea NU e in zadar, o sa castigam lupta asta, omenirea e prea pretioasa, NU SUNTEM O ADUNATURA DE INCOMPETENTI, O SA LUPTAM, SI O SA FIM OAMENI! O SA NE APRINDEM CA E VORBA DE LUCRURI REALE, IMPORTANTE, LUCRURILE CARE CONTEAZA - CREATIVITATEA, SI DINAMICUL SPIRIT UMAN CARE REFUZA SA SE SUPUNA!! GATA, asta e tot ce-am avut de spus. Mingea e in terenul vostru acum.
Reply With Quote
  #8  
Vechi 10.09.2006, 12:00:00
Nicola3 Nicola3 is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 30.08.2006
Mesaje: 21
Implicit

De mic copil am fost crescut sa cred in Dumnezeu,mergeam la biserica,etc.Ei,pe la o anumita varsta,16-18 ani am inceput sa imi pun intrebarile despre care se discuta aici si incepeam sa ma indoiesc.Insa nu stiu sigur ce s-a intamplat,dar tot incercand sa gasesc un raspuns si facand comparatii si analogii am inceput sa cred din ce in ce mai mult,si "credinta" ce pana atunci fusese una platonica(nu stiu cat de corecta e exprimare) se transforma din ce in ce mai mult in iubire de Dumnezeu.Aceasta era si intrebarea care ma framanta cel mai mult:"Cum sa il iubesc pe Dumnezeu cand nu il cunosc,cum sa il iubesc mai mult decat pe mama sau pe tata".Ei bine pot sa spun ca il iubesc intradevar,nu stiu daca mai mult sau mai putin decat pe parinti,fiinda e o iubire diferita,cum este si dragostea pe care o port bunicilor(care m-au crescut).

Eu am fost invatat ca exista Dumnezeu,nu a trebuit sa il descopar singur(ma refer daca nu as fi fost invatat ca trebuie sa cred)A trebuit doar sa imi fundamentez credinta pe ceva,sa gasesc motivul,ceea ce e mai usor poate decat daca m-as fi convertit de exemplu de la o alta religie la crestinism.Dumnezeu cere de la noi credinta/iubire fara sa il cunoastem direct,dar semnele existentei lui sunt peste tot in jurul nostru.Cateodata stau si ma minunez cum de mai traiesc,sunt atat de multe situatii limita prin care trec si nu se intampla nimic grav incat e greu sa nu vezi ca cineva are grija de tine.

a,si cu riscul de a face postul acesta mult mai lung decat ma gandisem initial va prezint niste chestii pe care le-am gasit mai demult cand cautam sa dau raspuns intrebarilor unui coleg,nu stiu daca sunt satisfacatoare sau nu dar le scriu:
"Panteismul sustine omniprezenta a TOT CE ESTE. Dumnezeu (dupa mari fizicieni ca: Max Planck, David Bohm etc) nu este profesorul de la catedra iar oamenii, scolarii din banci, ci fiecare om, piatra, planta, animal, fiecare planeta, este o parte din corpul lui Dumnezeu. Stagnarea si involutia spirituala in cursul timpului a produs diferentierea sufletelor. Create egal initial, sufletele au evoluat inegal in cursul timpului. Nu exista (si nu va exista niciodata) un punct final, o stare de fericire eterna (promisa de religii). Aceasta stare de pseudo-fericire ar reprezenta adevarata moarte spirituala, plictiseala, stagnare. Fara reperul de contrast nefericire cum ar putea cineva simti ce e fericirea ? Cum ar putea cineva defini ce e intunerecul, daca nu vede lumina, cum ar putea cineva defini caldura, daca nu simte frigul etc ? Stiinta recunoaste ca materia este de fapt numai o forma de energie (energie condensata). Atomii sunt formati practic din spatii goale. Materia se aseamana unui balon umflat in care 99,999% din spatiu este gol, iar numai 0,001% este ocupat de particule materiale. Daca s-ar comprima intreaga omenire, cele 6 miliarde de oameni ar incape intr-o sfera cu raza de 1 cm, pamantul intr-o sfera de 100 m, soarele intr-una cu raza de 3 km. Ceace vedem noi drept materie nu reprezinta altceva decat orbitele electronilor care se rotesc in jurul nucleelor atomice. Daca electronii s-ar roti ceva mai incet, nu s-ar vedea lumea inconjuratoare. Acest fenomen este similar cu rotirea unei elice de avion. La o rotire obisnuita elicea nu se vede. Daca s-ar roti mai repede, s-ar putea din nou vedea. Daca se compara nucleul atomic cu un bob de mazare si daca acest bob s-ar aseza in mijlocul unui teren de fotbal, electronii ce se rotesc in jurul nucleului ar urma traiectoria pistei care inconjoara terenul. Raportata la dimensiunea universului, galaxia noastra are dimensiunea unui graunte de nisip cu diametrul de 0,1 mm, ratacit intr-un cub cu latura de 20 m (dimensiunea galaxiei). Reducand galaxia noastra (Calea Lactee) la dimensiunea continentului Asia, sistemul nostru solar ar avea dimensiunea unei pietricele de 2-3 cm. Dozarea fortelor energetice din univers este incredibil de exacta si potrivita cerintelor de existenta ale materiei si vietii. Cineva trebuie sa fi planificat inteligent aceasta minunata dozare, inainte de facerea lumii... Cateva exemple: Daca la creerea universului gravitatia si forta de atractie atomica ar fi fost numai cu ceva mai mari sau mai mici, nu ar fi fost posibila formarea materiei, planetelor, galaxiilor. De forta gravitatiei a depins expansiunea universului dupa presupusa explozie primordiala de acum cca. 15 miliarde ani (Big Bang). Daca viteza de expansiune a universului in prima secunda dupa Big Bang ar fi fost numai cu 0,00000001% mai mica, universul s-ar fi recomprimat dupa 50 milioane de ani. Daca gravitatia ar fi fost cu numai 0,00000001% mai mare nu s-ar fi putut forma galaxiile. De marimea gravitatiei si fortei electromagnetice a depins si aparitia vietii in univers. La cea mai mica abatere a lor, nu ar fi aparut viata. In caz ca energia nucleara ar fi fost numai cu ceva mai redusa, in univers ar exista la ora actuala numai atomi de hidrogen. Nici macar heliul (elementul urmator din tabloul periodic) nu s-ar fi putut forma. Daca energia nucleara ar fi fost numai cu ceva mai mare, nu s-ar fi format apa, caci toti protonii si neutronii ar fi fuzionat formand elementul heliu. Daca electronii si quarkurile ar fi fost ceva mai grele, stelele ar fi demult consumate, inclusiv soarele nostru. Stiinta actuala nu poate explica gravitatia, electricitatea, magnetismul, forta nucleara... Sa admitem ca ar fi existat un Big Bang. Ce a existat insa inaintea declansarii lui ? Singularitatea, cum o numesc oamenii de stiinta, este imposibil de explicat, caci implica energie, temperatura si o densitate infinita. Alta intrebare: cum se poate explica ordinea actuala din univers, creata din dezordinea totala existenta dupa Big-Bang ? Aceast fapt contrazice flagrant principiul al doilea al legii termodinamice, principiu dupa care dezordinea ar trebui sa creasca pe masura scurgerii timpului, nu sa descreasca, cum s-a petrecut in realitate. Alt mister este cel al vietii. Atomii din lumea anorganica nu se deosebesc cu nimic de atomii corpurilor vii. Cum se poate explica paradoxul ca atomii anorganici se transforma in atomi organici dupa introducerea lor in organismul viu ? Calcule statistice au demonstrat ca probabilitatea aparitiei spontane a moleculelor mai complicate (DNS etc), ca rezultat al unui lant de pure intamplari, este practic zero. Originea vietii ramane in continuare o mare enigma. Probabilitatea nasterii intamplatoare a vietii pe pamant (sau pe alte planete din univers) este nula. Inexplicabil este si modul cum constiinta actioneaza asupra materiei. Cum poate un simplu gând sa puna in miscare muschii picioarelor spre a face cativa pasi prin camera sau muschii mainii spre a ridica o carte de pe masa ? Unde este loc in lumea determinismului (cu legile sale fizice previzibile) pentru libertatea de vointa ? Fiintele nu pot fi numai simple masini automate, dirijate de legi fizico-chimice. Unul din principiile fizicii cuantice este indeterminismul lumii microscopice. Misterul lumii microscopice (lume care nu se supune legilor macroscopice determinist-previzibile) consta in faptul ca nu se poate explica de ce (la depasirea unui anumit prag) lumea microscopica (nebuloasa, haotica, imprevizibila) se transforma brusc intr-o lume macroscopica ordonata, previzibila. Un scaun, de pilda, este compus dintr-o suma de particule nebuloase, care se misca haotic si imprevizibil. Macroscopic insa scaunul ne apare ca un corp stabil, supus unor legi fizice bine definite. Cum se explica atunci faptul ca dintr-o masa amorfa, haotica, lipsita practic de particule materiale, organele noastre de simt definesc scaunul drept a fi un obiect material solid, stabil, constant in spatiu si timp ?

In incheiere, câteva citate:

Newton: Acest extraordinar de frumos sistem format din soare, planete si comete a luat nastere numai prin proiectul si dominatia unei Fiinte inteligente si puternice.

Darwin: A presupune ca ochiul, cu toate inimitabilele sale mecanisme de reglare a focalizarii la diverse distante, pentru a primi diverse cantitati de lumina si pentru a corecta aberatiile cromatice si de sfericitate ar putea sa se fi format prin selectie naturala, marturisesc ca pare absurd în cel mai înalt grad.

Darwin: Unde sunt infinit de numeroasele verigi de trecere care ar ilustra actiunea selectiei naturale ? Ca si ochiul, urechea este si ea mult prea complexa pentru a fi produsul evolutiei.

Max Planck: Punctul esential este ca lumea senzatiilor nu este singura lume a carei existenta o putem concepe, ci mai exista si o alta lume. Cu siguranta, aceasta lume nu ne este direct accesibila, dar existenta ei ne este indicata în repetate rânduri, cu o claritate care obliga, nu numai de viata practica, ci si de munca stiintifica.

Einstein: Oricine este serios implicat în cautarea stiintei se convinge ca exista un Spirit, o Inteligenta Superioara, care apare evident în legile universului, un Spirit mult superior celui al omului si unul în fata caruia noi, cu puterile modeste, trebuie sa ne simtim umili. În aceasta consta slabiciunea pozitivistilor si a ateilor, care se simt mândri de convingerea lor ca au reusit sa dezbare lumea nu numai de zei, ci si de miracole. Frumusetea acestui lucru este ca trebuie sa ne multumim cu recunoasterea miracolelor dincolo de care nu exista cale de iesire.

Einstein: Doresc sa stiu cum a creat Dumnezeu lumea. Nu ma intereseaza un fenomen sau altul, spectrul unui element sau al altuia. Doresc sa cunosc gândurile lui, restul sunt amanunte.

Carl Gustav Jung (dupa ce a trait o experienta extra-corporala): Ceea ce se întâmpla dupa moarte este atât de minunat, încât imaginatia si simturile noastre nu sunt suficiente pentru a ne forma macar o idee aproximativa.

La 17.12.1273, Toma de Aquino a avut o viziune care l-a determinat sa rosteasca aceste cuvinte: "Mi s-au dezvaluit asemenea lucruri, încât tot ceea ce am scris mi se pare ca nu valoreaza nimic". El nu a mai pronuntat si nu a mai scris niciodata nici un cuvânt, si a murit dupa trei luni, la 7.03.1274, în drum spre Roma"
Reply With Quote
  #9  
Vechi 10.09.2006, 12:05:27
Nicola3 Nicola3 is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 30.08.2006
Mesaje: 21
Implicit

In legatura cu ce se spune mai sus despre panteism,nu sunt de acord cu ce se spune despre fiecare om,piatra ca ar fi parte din corpul lui Dumnezeu,aceea este doar gandirea unor minti care desi si-au dat seama de puterea Lui tot incearca sa o explice in mod stiintific.Biserica este cea care ne invata cel mai bine,ea fiind "specialista" in acest domeniu.
Reply With Quote
  #10  
Vechi 10.09.2006, 22:46:37
Laurentiu Laurentiu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.08.2005
Mesaje: 1.328
Implicit

"PENTRU CA EL IMI DA CREDINTA"
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Crezi în semne? metafora Generalitati 30 21.01.2012 13:37:39
Este mai tarziu decat crezi... Rodica50 Intrebari utilizatori 3 16.10.2010 14:15:46
Crezi in evolutie? radugherasim Teologie si Stiinta 680 07.03.2010 19:25:54
Sa vezi si sa nu crezi Mara2009 Nunta 11 15.09.2009 09:34:10