Crezi in evolutie?

ORIGINEA OMULUI
După teoria evoluţionistă omul ar fi apărut dintr-o specie de maimuţă printr-un proces de evoluţie lentă, trecând prin mai multe “verigi intermediare”. Acest proces ar fi durat câteva milioane de ani. Pentru a explica absenţa blănii şi poziţia bipedă, bieţii noştri strămoşi sunt alungaţi din junglă în savană şi invers, invocându-se tot felul de pretexte, iar vorbirea articulată şi dezvoltarea gândirii abstracte nu au primit explicaţii convingătoare.
În sprijinul teoriei lor, evoluţioniştii au adus, după cum era de aşteptat, câteva “dovezi” paleontologice. Numai că, la o analiză mai atentă, s-a constatat că toate fosilele care reprezentau “verigi intermediare” între maimuţă şi om erau ori false (după cum am mai amintit, paleontologia abundă în falsuri), ori greşit interpretate (cum este, de exemplu, cazul omului de Neanderthal, despre care se afirma iniţial că ar fi un “om-maimuţă”, dar care s-a dovedit a fi de fapt tot un Homo sapiens). În faţa acestei situaţii, atitudinile cercetătorilor au fost diferite.
Unii se agaţă cu încăpăţânare de unele sau altele din fosilele care au fost prezentate ca verigi intermediare, încercând să reconstituie un “arbore genealogic” al omului. Aproape fiecare din autorii care au urmat această cale are propriul său “arbore”, mulţi dintre ei prezentând chiar şi ramificaţii despre care se spune că nu au condus la apariţia omului, fiind numai nişte tentative nereuşite de umanizare a maimuţei (ne punem întrebarea: dacă evoluţia are loc la întâmplare, sub acţiunea unor forţe oarbe ale naturii, atunci cine a fost cel care a încercat să umanizeze maimuţa?). Această atitudine este absolut neserioasă, fiind în contradicţie şi cu alte date, aşa cum se va vedea în continuare.
Alţii, constatând lipsa fosilelor, au încercat să elaboreze teorii care să o explice, păstrând totuşi idea de evoluţie a speciilor. Conform unei asemenea teorii, transformarea maimuţei în om ar fi avut loc în apă, verigile intermediare fiind vieţuitoare înotătoare, şi de aceea fosilele nu s-ar fi păstrat. În acest caz, însă, devine absolut inexplicabilă poziţia bipedă, precum şi alte caractere umane.
O a treia categorie, mai rezonabilă, acceptă faptul că la ora actuală nu dispunem de fosile autentice ale “oamenilor-maimuţă”, dar speră ca acestea să fie găsite în viitor. Vom arăta mai jos că avem motive întemeiate să nu le împărtăşim speranţa.
Ultima categorie o reprezintă cei care acceptă că aceste “verigi intermediare” nu au fost găsite pentru că nu au existat niciodată.
Vom menţiona în continuare câteva fapte care contrazic teoria evoluţionistă cu privire la originea omului.
Analiza genomului mitocondrial uman a scos în evidenţă faptul că toţi oamenii din lume descind dintr-un unic strămoş comun de sex feminin, pe care chiar şi evoluţioniştii îl numesc “Eva mitocondrială”. Conform estimărilor geneticienilor, această Evă ar fi trăit cu cel mult 200 000 de ani în urmă (unii autori indică cifre chiar mai mici). Vedem deja că faptele nu concordă cu ideea unei populaţii întregi de maimuţe care s-ar fi transformat în oameni, iar din punct de vedere cronologic, teoria evoluţiei pe parcursul mai multor milioane de ani se dovedeşte a fi falsă.
O altă problemă care se ridică este cea a numărului de cromozomi. Aşa cum am mai spus, acest număr, care este o caracteristică de specie, este întotdeauna întreg, iar la mamifere, care sunt animale cu reproducţie sexuată, numărul cromozomilor este par. Determinările arată că toate speciile de maimuţe au 48 de cromozomi, în timp ce omul are numai 46. Prima observaţie care se impune este aceea că, datorită acestei discontinuităţi, nu putea avea loc o evoluţie continuă de la maimuţă la om, deoarece nu poate exista nici o specie de mamifer cu 46,5 cromozomi (sau alt număr neîntreg) şi nici măcar cu 47 de cromozomi. Aşadar nu are nici un rost să căutăm ipotetice verigi intermediare între om şi maimuţă.
Există şi unii autori care, încercând să salveze idea evoluţionistă, susţin că transformarea maimuţei în om s-ar fi făcut brusc, prin contopirea unor cromozomi ai maimuţei. Ei “uită”, însă, un fapt pe care l-am expus în capitolul dedicat mutaţiilor genetice, şi anume că, la mamifere, nu este posibilă apariţia unui individ viabil şi fertil, care să prezinte o mutaţie atât de radicală.
Am întâlnit chiar şi autori evoluţionişti care, în una şi aceeaşi carte, atunci când vorbesc despre fosile susţin că transformarea maimuţei în om s-ar fi petrecut lent, în milioane de ani, iar atunci când vorbesc despre cromozomi susţin că această transformare ar fi avut loc brusc. Consider că nu merită să mai risipesc cerneala pentru a comenta o asemenea atitudine “ştiinţifică”.
Să presupunem totuşi că, printr-o minune, o maimuţă cu 48 de cromozomi ar fi dat naştere unui om cu 46 de cromozomi sau măcar unui semi-om cu 47 de cromozomi. Întrebarea care se pune este următoarea: cu cine s-ar fi putut acesta împerechea pentru a da naştere la urmaşi? Cu o maimuţă în nici un caz, deoarece numărul diferit de cromozomi i-ar face incompatibili. Rezultă aşadar că ar fi necesară o nouă minune şi anume ca aproximativ în acelaşi timp şi în acelaşi loc să apară un alt individ de sex opus, care să prezinte exact aceeaşi mutaţie. Deja suntem nevoiţi să împingem şirul minunilor cam departe! Dar lucrurile nu se opresc aici: deoarece evoluţioniştii susţin că toate speciile de vieţuitoare ar fi evoluat unele din altele şi dată fiind marea diversitate a lumii vii, ar trebui ca asemenea “minuni” să fie destul de frecvente. Numai că, în ciuda timpului destul de îndelungat de când se fac observaţii sistematice în acest domeniu, până acum nu s-a descoperit nici un caz de genul acesta. În aceste condiţii credem că ar fi mai înţelept să renunţăm la teoria evoluţionistă.
CONCLUZII
Din cele expuse până acum, vedem că evoluţionismul este departe de a fi o teorie cu adevărat ştiinţifică, fiind de fapt o colecţie de falsuri şi ipoteze nedemonstrate. În plus, există numeroase aspecte asupra cărora nici măcar evoluţioniştii între ei nu se înţeleg, teoria unui autor fiind contrazisă de cea a altuia. Practic, majoritatea biologilor sunt conştienţi de lipsurile evoluţionismului, sau cel puţin de o parte din ele, singurul motiv pentru care mai este încă menţinut fiind refuzul adepţilor lui de a accepta existenţa lui Dumnezeu.
Însă ştiinţa nu numai că nu a demonstrat niciodată inexistenţa Divinităţii, ci chiar mulţi mari savanţi, din toate veacurile şi din toate domeniile, cum ar fi Pascal, Newton, W.Thomson (Lord Kelvin), Cauchy, N.Bohr, Schrodinger, Laplace, Maxwell, Marconi, Descartes, Euler, Lavoisier, Berzelius, Pasteur, Faraday şi mulţi alţii, şi-au mărturisit credinţa în Dumnezeu.
Vom cita în continuare două cazuri destul de surprinzătoare:
Lamark:
“Natura nefiind o inteligenţă, nefiind nici măcar o fiinţă, ci numai o ordine a lucrurilor, constituind o putere în întregime supusă legilor, această natură, zic, nu este însuşi Dumnezeu. Ea este produsul sublim al voinţei Sale atotputernice […] Astfel, voinţa lui Dumnezeu este pretutindeni exprimată prin funcţionarea legilor naturii, pentru că aceste legi vin de la El. Iar această voinţă nu poate fi limitată, puterea din care ea emană neavând limite.”
Ch. Darwin:
“O altă cauză a credinţei în existenţa lui Dumnezeu care ţine de raţiune iar nu de sentimente, mă impresionează prin greutatea sa. Ea provine din extrema dificultate – sau mai bine zis din imposibilitatea – de a concepe acest imens şi prodigios Univers, cuprinzând omul şi facultatea sa de a privi în viitor, ca pe rezultatul unui destin şi a unei necesităţi oarbe. Cugetând astfel, mă simt nevoit să admit o Cauză primară cu un spirit inteligent, analog într-o oarecare măsură cu cel al omului, şi merit numirea de deist.”
Vedem, deci, că înşişi întemeietorii evoluţionismului acceptau existenţa lui Dumnezeu. În acest caz ne întrebăm: ce anume i-a putut determina să creeze o teorie atât de evident potrivnică lui Dumnezeu? E greu de răspuns.


Sursa: http://www.creationism.info.ro/blog81/Despre-evolu%C5%A3ionism-(II).htm

În prealabil postat de mihai07

Analiza genomului mitocondrial uman a scos în evidenţă faptul că toţi oamenii din lume descind dintr-un unic strămoş comun de sex feminin, pe care chiar şi evoluţioniştii îl numesc “Eva mitocondrială”. Conform estimărilor geneticienilor, această Evă ar fi trăit cu cel mult 200 000 de ani în urmă (unii autori indică cifre chiar mai mici). Vedem deja că faptele nu concordă cu ideea unei populaţii întregi de maimuţe care s-ar fi transformat în oameni, iar din punct de vedere cronologic, teoria evoluţiei pe parcursul mai multor milioane de ani se dovedeşte a fi falsă.

Evolutionismul nu este o teorie inchisa. Din contra, se considera a fi o teorie sanatoasa, in sens stiintific. Pentru ca ea evolueaza, cu fiecare noua dovada gasita.
Un exemplu in acest sens este descoperirea asa-zisei Eve mitocondriale, care a dus la ipoteza ca Homo sapiens a aparut in Africa acum aproximativ 140.000 de ani si a migrat apoi in toata lumea, inlocuind populatiile de Neaderthal si Homo erectus.

În prealabil postat de mihai07

O altă problemă care se ridică este cea a numărului de cromozomi. Aşa cum am mai spus, acest număr, care este o caracteristică de specie, este întotdeauna întreg, iar la mamifere, care sunt animale cu reproducţie sexuată, numărul cromozomilor este par. Determinările arată că toate speciile de maimuţe au 48 de cromozomi, în timp ce omul are numai 46. Prima observaţie care se impune este aceea că, datorită acestei discontinuităţi, nu putea avea loc o evoluţie continuă de la maimuţă la om, deoarece nu poate exista nici o specie de mamifer cu 46,5 cromozomi (sau alt număr neîntreg) şi nici măcar cu 47 de cromozomi. Aşadar nu are nici un rost să căutăm ipotetice verigi intermediare între om şi maimuţă.
Există şi unii autori care, încercând să salveze idea evoluţionistă, susţin că transformarea maimuţei în om s-ar fi făcut brusc, prin contopirea unor cromozomi ai maimuţei. Ei “uită”, însă, un fapt pe care l-am expus în capitolul dedicat mutaţiilor genetice, şi anume că, la mamifere, nu este posibilă apariţia unui individ viabil şi fertil, care să prezinte o mutaţie atât de radicală.
Am întâlnit chiar şi autori evoluţionişti care, în una şi aceeaşi carte, atunci când vorbesc despre fosile susţin că transformarea maimuţei în om s-ar fi petrecut lent, în milioane de ani, iar atunci când vorbesc despre cromozomi susţin că această transformare ar fi avut loc brusc. Consider că nu merită să mai risipesc cerneala pentru a comenta o asemenea atitudine “ştiinţifică”.
Să presupunem totuşi că, printr-o minune, o maimuţă cu 48 de cromozomi ar fi dat naştere unui om cu 46 de cromozomi sau măcar unui semi-om cu 47 de cromozomi. Întrebarea care se pune este următoarea: cu cine s-ar fi putut acesta împerechea pentru a da naştere la urmaşi? Cu o maimuţă în nici un caz, deoarece numărul diferit de cromozomi i-ar face incompatibili. Rezultă aşadar că ar fi necesară o nouă minune şi anume ca aproximativ în acelaşi timp şi în acelaşi loc să apară un alt individ de sex opus, care să prezinte exact aceeaşi mutaţie. Deja suntem nevoiţi să împingem şirul minunilor cam departe! Dar lucrurile nu se opresc aici: deoarece evoluţioniştii susţin că toate speciile de vieţuitoare ar fi evoluat unele din altele şi dată fiind marea diversitate a lumii vii, ar trebui ca asemenea “minuni” să fie destul de frecvente. Numai că, în ciuda timpului destul de îndelungat de când se fac observaţii sistematice în acest domeniu, până acum nu s-a descoperit nici un caz de genul acesta.

Indiferent care este explicatia evolutiei, lente sau rapide, de la 48 la 46 de cromozomi, evidenta ca cei doi cromozomi ai maimutelor sint contopiti in unul singur al omului este graitoare.

[acidironic]

În prealabil postat de mihai07

O altă problemă care se ridică este cea a numărului de cromozomi. Aşa cum am mai spus, acest număr, care este o caracteristică de specie, este întotdeauna întreg, iar la mamifere, care sunt animale cu reproducţie sexuată, numărul cromozomilor este par. Determinările arată că toate speciile de maimuţe au 48 de cromozomi, în timp ce omul are numai 46. Prima observaţie care se impune este aceea că, datorită acestei discontinuităţi, nu putea avea loc o evoluţie continuă de la maimuţă la om, deoarece nu poate exista nici o specie de mamifer cu 46,5 cromozomi (sau alt număr neîntreg) şi nici măcar cu 47 de cromozomi. Aşadar nu are nici un rost să căutăm ipotetice verigi intermediare între om şi maimuţă.

Cine spune ca numarul de cromozomi este important in reproducere? Genele sunt cele care conteaza si aici diferenta intre om si maimuta nu este chiar atat de mare.
Exista specii in care numarul de cromozomi nu este un numar fix, ci poate varia:

http://www.talkorigins.org/indexcc/CB/CB141.html

Ce vreau sa subliniez este faptul ca multi "oameni de stiinta" vor produce astfel de dovezi cat timp exista "cumparatori" exploatand o caracteristica a oamenilor religiosi: credinta oarba.
Nici eu nu sunt expert in genetica dar ma documentez inainte sa fac o afirmatie atat de categorica. Foarte multi dintre cei care postati tot felul de dovezi sau argumente nu folositi nici macar google sau wikipedia. Totul e din auzite sau din surse nestiintifice si partinitoare.

"Crede si nu cerceta" sigur nu e o capcana a diavolului? :p

[Laurentiu]

În prealabil postat de acidironic

Mesajul tau este specific unuia care nu s-a documentat corect sau chiar deloc! Ce prezinti tu ca evolutionism sau big bang nu seamana cu ce afirma oamenii de stiinta. Greselile pe care le faci imi arata ca tu ai aflat de aceste "argumente" barfind cu oameni slab informati la randul lor. In plus, interpretezi aceste teorii in mod eronat si faci afirmatii care iti convin dar pe care nu le pot sustine cu probe. Sfatul meu este sa te uiti mai putin la tvtrinitas si mai mult la national geographic daca vrei sa ai mai multe sanse sa intelegi corect ce afirma aceste teorii. Sau tu crezi ca preotii vor spune ca universul si viata au aparut fara sa fie nevoie de vreun d-zeu? Ei sunt direct interesati sa denigreze aceste teorii care arata ca viata lor e pierduta cu predici fara nicio baza.

Evolutionismul este o teorie solida si nu inteleg de ce il scrii intre ghilimele. Aceasta teorie afirma, bazat pe dovezi palpabile, ca viata a aparut acum cateva miliarde de ani prin procese aleatoare si de atunci a evoluat. Nu acum cateva milioane si nu "s-a facut"! Exista cateva experimente care arata ca viata ar fi putut sa apara prin cateva metode pornind de la conditiile initiale. Deci nu era imposibil ca viata sa apara fara vreo interventie divina! Cat despre dovezile evolutiei sunt destule trebuie doar sa nu le ignori intentionat.

Big Bang-ul nu are legatura cu evolutia deci nu ar fi trebuit sa-l incluzi in acest topic. Din nou, universul nu "s-a facut"! Faptul ca inca mai sunt dificultati in ce priveste lamurirea unor detalii nu inseamna ca aceasta teorie este gresita, dar mai ales, nu inseamna ca biblia are dreptate! un mic exemplu: Sa zicem ca eu spun ca 1+1=3 si tu ca 1+1=4. Daca eu gresesc nu inseamna ca tu ai dreptate! Are dreptate cine aduce dovezi care sa sustina afirmatiile pe care le face. in exemplu dat, amandoi gresim. Ai inteles?

Cat despre scopul omului in viata aceste teorii nu se exprima in niciun fel. De ce ai tu nevoie sa iti spuna cineva care este scopul tau in viata? Chiar nu esti capabil sa decizi de unul singur?

Tu nu faci ce vrei?
Vrei sa faci anumite lucruri si te opreste religia? Nu omori oameni doar pentru ca iti interzice dogma crestina? moralitatea este o caracteristica nu numai fiintelor umane si e independenta de indoctrinarea religioasa. Daca maine la biserica s-ar anunta ca nu exista d-zeu tu iesi pe strada sa omori oameni? "Argumentul" ca fiecare face ce vrea e de fapt in favoarea unor teorii care nu presupun existenta vreunei forte divine care sa forteze oamenii sa faca lucruri bune impotriva vointei lor.
Cum pui tu problema da senzatia ca tu VREI sa nu crezi in astfel de teorii si tocmai aici e marea diferenta intre religie si stiinta. Stiinta se bazeaza pe dovezi rezultate in urma unor experimente sau masuratori reproductibile! Oamenii de stiinta sunt "fortati" sa creada intr-o teorie de dovezile experimentale! Am pus fortati intre ghilimele si sper sa nu fie interpretat acest cuvant in vreun fel abject. Tin sa mai prezicez ca validitatea unei teorii nu este data de numarul adeptilor, ci de probele aduse in favoarea acesteia. Faptul ca multi nu cred in evolutionism impotriva cantitatii covarsitoare de probe, ridica mari semne de intrebare legate de puterea de rationament a acestora. Eu nu cred ce imi convine, cred ce pot proba!

Concluzia mea ar fi ca esti prost informat, ai intentii gresite, partinitoare in mod ilogic in favoarea religiei si refuzi sa vezi adevarul chiar daca acesta este demonstrat. Daca tu crezi ca rastalmacind, interpretand aiurea si luand in deradere teorii bazate pe probe solide iti da in vreun fel dreptate cand spui ca nu sunt valabile, comiti o eroare de logica elementara!

Daca mai vrei detalii despre aceste teorii, in masura in care cunostintele imi permit iti voi oferi raspunsuri la intrebarile tale.

N-ai venit cu nimic nou domnule.

Ai incercat numai sa spui ca preoti duc oameni de nas si sa negi creationismul dar nu ai
ai purtut argumenta nimic.

Nu au nici o baza cele ce le-ai spus. Chiar tu care zici, ignori intentionat divinitatea si se vede mai mult ca esti un razvratit impotriva preotilor si a tot ceea ce a aminte de divinitate,si nu unul bine intentionat care are argumente solide.

[Iustin32]

Pentru ateii sinceri in cautarile lor cum am fost si eu:
Alungand un muscoi afara, am vazut pe cer un avion si am simtit ca si cum as fi fost inspirat de un gand care se poate rezuma asa: Daca omul, fiinta rationala prin excelenta a avut nevoie sa vada in natura modelul zborului la pasari si insecte pentru a reusi dupa mii de ani de straduinta si esecuri sa construiasca un aparat de zbor a carui plan e facut la milimetru si tot da prabusiri, oare pasarile si insectele de unde si-au luat modelul de zbor, cum a fost posibil sa le treaca prin mintea lor lipsita de ratiune ca pot sa zboare? Si cum a fost posibil sa le creasca aripi doar pe baza unui presupus gand? Atunci oamenilor de ce nu le-au crescut aripi ca si ei inainte de Icar si Dedal au vrut sa zboare? Concluzia este ca pasarile si insectele au fost create de la inceput cu aripi de catre Dumnezeu si nu prin evolutia ateista.

Om rational e cel ce ingaduie sa fie indreptat. Iar cel ce nu ingaduie sa fie indreptat e neom caci s-a coborat pe sine in randul dobitoacelor. (Sf. Antonie cel Mare)

[Iustin32]

A.D.N.-ul, teoria informatiei si megacipul



Date fiind descoperirile recente din domeniile A.D.N.-ului si al teoriei informatiei, cum s-ar explica ele daca originile A.D.N.-ului sunt atribuite pur si simplu vreunui accident primordial (conform corifeilor evolutionisti)? Extraordinarul nivel de informatie organizata, intalnita in codul genetic, putea să apara dintr-o sursa inconstienta, precum „ceasornicarul orb” al savantului neodarwinist Richard Dawkins? Iata un fapt ce continua sa asurprinda pe orice om de stiinta din acest domeniu.
Ajuns pe coperta revistei Time, A.D.N.-ul este faimoasa molecula a ereditatii. El reprezinta structura macromoleculara complexa, cu rol de a stoca informatie genetica . Daca totalitatea informatiei genetice dintr-un organism este cuprinsa in genotip, din interactiunea acestuia cu mediul rezulta un ansamblu de insusiri morfologice, fiziologice si biochimice apartinand unui individ (fenotip).
Cercetările recente au scos în evidenta faptul ca astfel de interactiuni nu sunt suficiente pentru a explica toate caracterele individuale, deci mai exista un stoc de informatie, care, potrivit unor specialisti, ar putea avea un suport de o altă natura (probabil spirituala).
Directorul Procesării Datelor de la Institutul de Fizica si Tehnologie din Braunschweig (Germania), profesorul Werner Gitt aprecia ca cea mai inalta densitate a informatiei pe care o cunoastem este cea a moleculelor A.D.N.
Capacitatea de inmagazinare a A.D.N.-ului, transportorul de informatie al fiintelor vii, este de 45 de milioane de milioane ori mai eficace decat megacipul. Suma totala a cunostintelor depozitate in prezent in bibliotecile lumii este estimata la 10 la puterea 18 biti. Daca aceasta informatie ar putea fi stocata in molecula A.D.N., 1% din volumul unei gamalii ar fi suficient pentru acest scop. Pe de alta parte, daca aceasta informatie ar urma să fie incarcata cu ajutorul megacipurilor, am avea nevoie de o baterie mai inalta decat distanta dintre Pamant si Luna…
Molecula de A.D.N. este un sistem tridimensional de inmagazinare a informatiei deosebit de complex, in timp ce megacipul este numai bidimensional. Dar care ar putea fi sursa unei cantitati negandit de mari de informatie stocata atat de eficace in molecula A.D.N.?
Ramura importanta de investigatie stiintifica, teoria informatiei (domeniu in care profesorul Gitt este una dintre vocile autorizate) arata intr-un mod convingator ca informatia nu apare si nu poate aparea din vreo stare de non-informatie, tot asa cum viata nu purcede din ne-viata (dilemele evolutionismului). Mai mult, informatia a ajuns acum sa fie recunoscuta ca a Treia Cantitate Fundamentala a universului, care, pana in prezent, era gandit a fi constituit numai din doua cantitati fundamentale: materie si energie.
Acestea doua nu sunt suficiente pentru ca A.D.N.-ul sa functioneze. Ceea ce este necesar, cel putin pentru inceput, este o infuzie de informatie, de care nici materia, nici energia nu sunt responsabile si pe care nici una dintre ele nu o poate suplini. Potrivit fondatorului ciberneticii si al teoriei informatiei, Norbert Wiener, informatia nu poate fi de natura fizica, desi e transmisa prin mijloace fizice: informatia nu este nici energie, nici materie, ci informatie. Nici un materialism care esueaza in a da seama de aceasta, nu mai poate supravietui.
Insa, mai nelinistitor pentru sustinatorii materialismului decat descoperirea recenta a informatiei ca a Treia Cantitate Fundamentala este lamurirea originii ei: daca in orice sistem este gasit un cod de baza, se poate conchide că sistemul isi are originea intr-unul mintal si nu a apărut la intamplare. Sensurile reprezinta intotdeauna concepte mentale distincte de materie si energie, avandu-si originea intr-o sursa inteligenta. Informatia poate fi inmagazinata prin mijlocirea limbajului si transmisa prin transportori fizici. Ea insasi este în intregime invarianta. Cauza acestei invariante salasluieste in natura ei non-materiala.
S-ar parea ca, in vreme ce unii materialisti sunt ocupati sa caute prin locuri gresite vreun „ceasornicar orb”, lipsit de inteligenta si sens, alti cercetători se deschid catre Mintea lui Dumnezeu. Informatia cere ca sursa a sa inteligenta, iar inteligenta cere gandire…

[georgeval]

În prealabil postat de acidironic

Cine spune ca numarul de cromozomi este important in reproducere? Genele sunt cele care conteaza si aici diferenta intre om si maimuta nu este chiar atat de mare.
Exista specii in care numarul de cromozomi nu este un numar fix, ci poate varia:

http://www.talkorigins.org/indexcc/CB/CB141.html

Ce vreau sa subliniez este faptul ca multi "oameni de stiinta" vor produce astfel de dovezi cat timp exista "cumparatori" exploatand o caracteristica a oamenilor religiosi:

Ma intristez. Constat ca esti mai indoielnic decat Darwin, acesta nici macar in momentele sale de deznadejde nu a fost ateu, ci teist.(citatul l-am retinut de la un ateu).De ce trebuie sa umblam cu jumatai de masura si sa spunem ca nu mai ateii sunt oameni de stiinta?
Stiu ca exista trei aspecte fundamentale ale relatiei teologie-stiinta.
1. oameni de stiinta indiferenti cu privire la relatia teologie-stiinta.
2. oameni de stiinta care sunt pentru un conflict intre teologie -stiinta.
3. oameni de stiinta care sunt pentru dialogul dintre teologie-stiinta. Acestia sunt cu mai putin oameni de stiinta sau deloc?
Trebuie sa avem o privire de ansamblu a intregului nu sa ne orpim la partile intregului si sa generalizam.
Iti respect convingerile dar nu trebuie sa fii extrimist.

În prealabil postat de Iustin32

Pentru ateii sinceri in cautarile lor cum am fost si eu:
Alungand un muscoi afara, am vazut pe cer un avion si am simtit ca si cum as fi fost inspirat de un gand care se poate rezuma asa: Daca omul, fiinta rationala prin excelenta a avut nevoie sa vada in natura modelul zborului la pasari si insecte pentru a reusi dupa mii de ani de straduinta si esecuri sa construiasca un aparat de zbor a carui plan e facut la milimetru si tot da prabusiri, oare pasarile si insectele de unde si-au luat modelul de zbor, cum a fost posibil sa le treaca prin mintea lor lipsita de ratiune ca pot sa zboare? Si cum a fost posibil sa le creasca aripi doar pe baza unui presupus gand? Atunci oamenilor de ce nu le-au crescut aripi ca si ei inainte de Icar si Dedal au vrut sa zboare? Concluzia este ca pasarile si insectele au fost create de la inceput cu aripi de catre Dumnezeu si nu prin evolutia ateista.

Om rational e cel ce ingaduie sa fie indreptat. Iar cel ce nu ingaduie sa fie indreptat e neom caci s-a coborat pe sine in randul dobitoacelor. (Sf. Antonie cel Mare)

Nici o fiinta nu evolueaza pentru ca isi doreste ea. :):D:D
Evolutia nu se refera la dorintele fiintelor vii :hmmm:

[acidironic]

În prealabil postat de georgeval

Ma intristez. Constat ca esti mai indoielnic decat Darwin, acesta nici macar in momentele sale de deznadejde nu a fost ateu, ci teist.(citatul l-am retinut de la un ateu).De ce trebuie sa umblam cu jumatai de masura si sa spunem ca nu mai ateii sunt oameni de stiinta?
Stiu ca exista trei aspecte fundamentale ale relatiei teologie-stiinta.
1. oameni de stiinta indiferenti cu privire la relatia teologie-stiinta.
2. oameni de stiinta care sunt pentru un conflict intre teologie -stiinta.
3. oameni de stiinta care sunt pentru dialogul dintre teologie-stiinta. Acestia sunt cu mai putin oameni de stiinta sau deloc?
Trebuie sa avem o privire de ansamblu a intregului nu sa ne orpim la partile intregului si sa generalizam.
Iti respect convingerile dar nu trebuie sa fii extrimist.

Comparatia cu Darwin ma onoreaza dar nu o merit!
Ce as vrea sa intelegeti este ca stiinta are multe ramuri si nu toti oamenii de stiinta se documenteaza in legatura cu evolutionismul. Eu nu as lua de buna orice afirmatie a unui om de stiinta doar pentru ca imi convine mesajul. In stiinta orice afirmatie se verifica si abia dupa aceea merita increderea.