Vremea potrivita

Voi cand v-ati gasit pocainta si in ce imprejurare? De unde ati stiut ca e ceea ce vrea Dumnezeu (adevarata intoarcere) si nu numai o pasa de moment?
Ati reusit de la prima spovedanie-dupa revenirea la credinta-sa respectati rugaciunile si canonul dat de duhovnic?

Stiu ca viata crestinului trebuie sa fie o asceza in fiecare moment, fie el mirean sau monah, dar CUM anume ati ajuns la inceputul urcusului? Ma refer la momentul de siguranta ca ratacirea a pierit si v-ati gasit drumul, fiind hotarati sa-I urmati calea.

Iertare daca s-a mai discutat, eu nu am gasit...

Eu nu mi-am gasit pocainta pentru ca sufar de mandrie, smerenia imi e un termen strain. M-am spovedit prima oara in postul Craciunului cand aveam 14 ani. Am ramas uimit ca preotul mi-a acordat atata atentie, ca a avut rabdare cu mine desi eram un pusti si era aglomerat. Cand am plecat parca mergeam pe norisori.
La Pasti m-am dus din nou la acelasi preot. Nu a mai fost la fel. Am intrat intr-un conflict de idei si spovedania s-a metamorfozat in cu totul altceva. Am mers la alt preot. Mi-a pus numai intrebari si nu m-a lasat sa vorbesc liber. Cand m-am ridicat l-am facut ipocrit. Mi se parea ca e fals iar cerintele sale imi depaseau posibilitatile si varsta! Am incercat la altul. Am reusit sa capat din nou acea senzatie de eliberare, a avut rabdare mai bine de o ora sa-mi inteleaga problemele. Cand a venit vremea canonului m-a pus sa mi-l aleg si apoi sa revin. Am revenit dupa 3 saptamani in care am postit si m-am rugat mai mult ca niciodata. Devenisem mai bun...Dar a fost ultima intalnire cu acel preot deoarece s-a tranferat departe. Apoi am fost la tara la bunici. Spovedania mi s-a parut o formalitate. M-am spovedit apoi la un preot in varsta. Nu ma intelegeam cu ai mei si faptul ca nu m-a invinovatit m-a facut sa pastrez multi ani relatia cu dansul. In facultate am fost la parintele Bogdan de la biserica Sfantu Gheorghe Nou din Bucuresti. Pot sa-l dau exemplu de duhovnic ancorat in realitate. Am avut o relatie extraordinara cu dansul. Nu mai stiu nimic de viata lui pentru ca dupa studii a trebuit sa plec acasa. Pentru mine a fost un duhovnic extraordinar.
Acasa nu am mai regasit decat cu greu un duhovnic care sa ma suporte-pun prea multe intrebari si cer explicatii. Am incercat si cu duhovnici de manastire, m-am intors dezamagit si chiar pornit. Voiam pe cineva sa inteleaga viata mea complicata, stilul meu de a pune problema. Norocul mi-a suras cu un preot tanar de care am mai scris pe aici. E genial. Rascoleste totul in mine si ma face sa constientizez unde am gresit si mai ales totul e logic la dansul. Cand plec calc din nou pe norisori, dau din mine cateva zeci de kile de poveri.
E greu sa-ti gasesti duhovnicul potrivit si vad ca regulile nu se prea aplica.
De unde mi-a pornit dorinta de a avea o relatie cu Dumnezeu? Am constientizat ca Ceva imi poarta de grija. Cineva imi arata calea. In sufletul meu o forta patrunde cu sau fara voia mea si lucreaza. Dar niciodata nu am simtit ca trebuie sa-mi schimb atitudinea, sa ma pocaiesc in sensul ca trebuie sa tac si sa accept cu resemnare tot ce mi se intampla, din contra imboldul este acela de a spune lucrurilor pe nume, de a zbiera din toti rarunchii daca am dreptate. Privind inapoi am reusit multe si sunt fericit. Si cand nu mi s-au implinit dorintele am realizat la scurt timp ca eu de fapt ma bagam in vreun r_h_t si Cineva nu voia sa intru! Sunt multe de povestit dar concluzia mea este ca pocainta e de fapt o lupta! Trebuie tinut cu dintii de relatia cu Dumnezeu si pentru asta e nevoie mare de sinceritate! Fericiti cei curati cu inima caci aceia vor vedea pe Dumnezeu!

3\fericiti cei blinzi,ca aceia vor mostenii pamintul

În prealabil postat de o nestiutoare_

Voi cand v-ati gasit pocainta si in ce imprejurare? De unde ati stiut ca e ceea ce vrea Dumnezeu (adevarata intoarcere) si nu numai o pasa de moment?
Ati reusit de la prima spovedanie-dupa revenirea la credinta-sa respectati rugaciunile si canonul dat de duhovnic?

Stiu ca viata crestinului trebuie sa fie o asceza in fiecare moment, fie el mirean sau monah, dar CUM anume ati ajuns la inceputul urcusului? Ma refer la momentul de siguranta ca ratacirea a pierit si v-ati gasit drumul, fiind hotarati sa-I urmati calea.

Iertare daca s-a mai discutat, eu nu am gasit...

momentul de siguranta, este respectarea canonului dat de duhovnic,poate nu vei reusii din prima dar mai insista, mai este loc, mai este timp, dar cu timpul sa fim zgirciti sa il scurtam cit e posibil, sa ne grabim incet, cu grija mare, si multa rabdare.

[dobrin7m]

În prealabil postat de o nestiutoare_

Voi cand v-ati gasit pocainta si in ce imprejurare? De unde ati stiut ca e ceea ce vrea Dumnezeu (adevarata intoarcere) si nu numai o pasa de moment?
Ati reusit de la prima spovedanie-dupa revenirea la credinta-sa respectati rugaciunile si canonul dat de duhovnic?

Stiu ca viata crestinului trebuie sa fie o asceza in fiecare moment, fie el mirean sau monah, dar CUM anume ati ajuns la inceputul urcusului? Ma refer la momentul de siguranta ca ratacirea a pierit si v-ati gasit drumul, fiind hotarati sa-I urmati calea.

Iertare daca s-a mai discutat, eu nu am gasit...

Drumul fiecaruia spre Dumnezeu este particular. la fiecare om exista un moment diferit cand l-a gasit pe Dumnezeu. Acesta depinde de foarte multe lucruri. Omul strabate mai multe etape. Prima este cea a cautarii si a aflarii de raspunsuri. Apoi a doua incepe cu pocainta, l-am aflat pe Dumnezeu, constientizez pacatele mele si ma pocaiesc. Dar nu e de ajuns pentru mantuire. De aici incepe a treia etapa, a luptei, a nevointei sub indrumarea duhovnicului. Nu trebuie sa te superi ca dupa prima spovedanie nu reusesti sa respecti rugaciunile si canonul, trebuie spovedanie deasa, ca cel care incepe urcusul e si ispitit. Si normal ca fiind la inceput de drum mai si cade, important este sa se ridice si sa continue.

Idea cu "siguranta ca ratacirea a pierit", vine de la diavolul.
te afli pe calea urcusului,. te nevoiesti, cazi te ridici si dintr-o data iti vine idea: ce siguranta am ca ratacirea a pierit si mi-am gasit drumul? Iata ispita. prima : greutatea implinirii canonului, a doua teama ca nu esti pe drumul bun.
Primul semn ca te afli pe drumul cel bun sunt ispitele. Dar trebuie sa le cunoastem. sa nu credem cumva ca e o idee de-a noastra, si ca e buna, trebuie sa deosebim gandurile bune de gandurile rele. ca diavolul la inceput prin ganduri ispiteste.
Primul lucru ce trebuie facut este sa ne analizam gandurile noatre. Sa ne invatam cu ele. ca sunt atat de multe. Cercetatorii spun ca pot fi si 70.000 de ganduri intr-o zi. Care sunt de la noi, care sunt ispita de la diavolul si care sunt de la Domnul si ingeri. Trebuie sa invatam sa le deosebim. Nu trebuie sa dam ascultare din prima gandului ci trebuie sa vedem un pic daca e curat si bun.

Eu dupa prima mea spovedanie, am avut o noapte foarte grea. Toata noaptea mii de diavoli mi-au strigat Scriptura in urechi. Acum o voce imi spunea un verset, nu termina bine si incepea alta. Si tot asa o noapte intreaga, din Vechiul si Noul testament. de-a valma. ca si cum ar fi zis: na , vrei Scriptura, na, uite Scriptura, ca sa ma opresc din cititul Scripturii.
Apoi la canon, am avut inclusiv greutatea trupului ca de plumb, parca subit aveam 200 kg, si nu eram in stare de nimic. ca si cum as fi ridicat greutati. Sau adormeam subit si faceam eforturi uriase sa stau treaza. O , si inca cate. Ganduri imprastiate care si acum apar. fuge gandul si trebuie sa il trag inapoi cu forta la rugaciune. 2 luni nu am fost in stare sa fac canonul. I-am spus parintelui si m-a sfatuit.
Deci, primul semn, ispitele, apoi o legatura stransa cu duhovnicul tau.
Despre cum am ajuns sa ma pocaiesc si sa vreau sa ma indrept, am sa iti povestesc in particular ca e o poveste lunga plina de dureri si suferinte. M-au izbit valurile lumii, cand sus , cand jos, cand aproape m-au inecat. Domnul a avut mila de mine.
Mare este mila Domnului.

Multumesc mult:).
Doamne, ajuta!

[AndreiM]

În prealabil postat de o nestiutoare_

Voi cand v-ati gasit pocainta si in ce imprejurare? De unde ati stiut ca e ceea ce vrea Dumnezeu (adevarata intoarcere) si nu numai o pasa de moment?
Ati reusit de la prima spovedanie-dupa revenirea la credinta-sa respectati rugaciunile si canonul dat de duhovnic?

Stiu ca viata crestinului trebuie sa fie o asceza in fiecare moment, fie el mirean sau monah, dar CUM anume ati ajuns la inceputul urcusului? Ma refer la momentul de siguranta ca ratacirea a pierit si v-ati gasit drumul, fiind hotarati sa-I urmati calea.

Iertare daca s-a mai discutat, eu nu am gasit...

Eu cred ca pocainta ne-o gasim in fiecare zi, cand constiinta lucreaza. Momentul cand am devenit (aproape) crestin, sau mai bine zis nu am mai fost pagan a fost cand am ajuns la facultate in Cluj, am intrat in biserica si am mers la viitorul meu tata duhovnicesc sa vorbim despre anumite probleme legate de parintii mei. Cand l-am vazut mi-a venit sa ingenunchez in fata lui. Nu stiu de ce.. Dar am mai venit, am fost fascinat de el.
Dupa prima spovedanie si canon am crezut ca o sa-mi fie usor, dar e greu sa-l fac in fiecare zi. Totusi Domnul e bun...
Asceza pentru mine inseamna postul sa fie cu adevarat post, nu numai dieta; inseamna sa iubesc pe toti si sa-i binecuvantez chiar daca ma enerveaza sau ma ranesc, sa am rabdare in probleme si necazuri si imi fac canonul.
Siguranta nu o am eu, numai Domnul ma ajuta si ma tine ca in fiecare zi sa-I urmez calea, cea a Vietii si a Luminii.

În prealabil postat de AndreiM

Eu cred ca pocainta ne-o gasim in fiecare zi, cand constiinta lucreaza. Momentul cand am devenit (aproape) crestin, sau mai bine zis nu am mai fost pagan a fost cand am ajuns la facultate in Cluj, am intrat in biserica si am mers la viitorul meu tata duhovnicesc sa vorbim despre anumite probleme legate de parintii mei. Cand l-am vazut mi-a venit sa ingenunchez in fata lui. Nu stiu de ce.. Dar am mai venit, am fost fascinat de el.
Dupa prima spovedanie si canon am crezut ca o sa-mi fie usor, dar e greu sa-l fac in fiecare zi. Totusi Domnul e bun...
Asceza pentru mine inseamna postul sa fie cu adevarat post, nu numai dieta; inseamna sa iubesc pe toti si sa-i binecuvantez chiar daca ma enerveaza sau ma ranesc, sa am rabdare in probleme si necazuri si imi fac canonul.
Siguranta nu o am eu, numai Domnul ma ajuta si ma tine ca in fiecare zi sa-I urmez calea, cea a Vietii si a Luminii.

Sinceritatea ta (si nu numai) ma dezarmeaza:|.

Ma bucur pentru tine, ca ai gasit un parinte bun si Dumnezeu sa-ti ajute la implinirea canonului.
Ai amintit un oras drag mie si te-as intreba care e biserica in care ai intrat:).

Maica Domnului sa te ocroteasca! Amin.