În prealabil postat de bogdan.mx
Salutare.
Sunt în situația aflată mai sus și doresc o părere. Știu că lucruri ca acestea se discută la Spovedanie însă nu am găsit un duhovnic cu care să simt că vorbii orice fără rețineri.
Nu știu dacă e vina părinților sau nu, dar în opinia mea de la o anumită vârstă unui copil ar trebuii să i se explice puțin despre sexualitate ca să nu ajungă să o cunoască în mod pornografic. Poate ca orice copil pe la vârsta de 12 ani, am început să cunosc această parte omenească însă sub un mod păcătos. Iar prin gândurile mele pot să zic că mi-am făcut-o cu mâna mea, însă cred că poate dacă aveam o educație mai creștină nu se ajungea aici...
Cum spuneam de pe la 12 ani, am început să fiu stăpânit de astfel de gânduri dar nu sub formă gay ci sub formă "normală". Însă de la un timp m-am gândit eu așa, cum ar fi dacă lucrurile s-ar petrece invers, și aș păcătuii cu un băiat? Am făcut cea mai mare greșală a vieții mele să persist în gândurile acestea care în prezent mi s-au transformat într-o patimă foarte periculoasă. Acum am 20 de ani și credeți-mă că am ajuns să nu mă mai intereseze fete din punct de vedere sexual.Mai mult mi-e chiar scârbă... Bineînțeles că toate aceste lucruri se petrec înăuntrul meu, pentru că o problemă de asta nu o poți discuta cu oricine... sunt fel și fel de persoane care nu te-ar înțelege atâta timp cât ei nu știu cum e să trăiești așa ceva. Sunt conștient că această orientare nu este un lucru bun. Nu am avut prietene, dar nici prieten. Pentru că nu sunt deacord cu mine însumi și mi se pare patetic să ai ca iubit un bărbat. :)) Pur și simplu totul este de natură sexuală. Cum spuneam nu am avut relații cu un bărbat și nici nu intenționez să am pentru că dacă de alte păcate de abia fac sau nici nu fac pocăință suficientă,vai de sufletul meu o să fie dacă mă prinde moartea așa... Poate unii îmi veți recomanda să încerc o relație cu o fată ca să uit,dar credeți-mă că nu este o soluție. Cum spuneam, nu sunt interesat de fete, doar ca și amice și nimic mai mult. Ce trece mai departe mi-e scârbă pur și simplu... Dacă m-aș căsătorii aș face prostia vieții mele.Nici măcar nu aș putea avea o relație intimă... Întrebarea ar fi vreau să mă vindec de asta? Sincer... aș vrea, dar dacă nu îmi plac fetele e ciudat... Aș vrea să mă vindec, da. Dar fără să îmi placă fetele. Adică să nu mă mai atragă deloc băieții.
Citeam aici pe forum la un subiect că spunea cineva că omul e la fel și aici și în veșnicie. Dacă voi murii cu această poftă pe care nu am dus-o la capăt,îmi v-a afecta mântuirea?
Sper că nu voi primii răspunsuri răutăcioase.Zic răutăcioase pentru că poate unii care sunt acel tip de creștini care critică totul,vor crede că sunt la fel ca și cei care umblă din floare în floare și au o popularitate mai ceva ca vedetele. A, mai precizez că am un comportament normal, fără aere de damă și îmbrăcăminte strâmtă și colorată. Îmi place să mă îmbrac bine, și cu haine de ultimă modă (nu o să neg lucrul acesta), dar nu cu tentă colorată care să sară în ochi.
Apropo, nici nu mă gândesc la mănăstire pentru că acolo este o viață grea. Sunt crescut într-un oraș destul de nice , zic eu (Cluj Napoca) , și cum nu sunt obișnuit cu munca serioasă nu m-aș adapta. Doar aș comenta și așa ceva nu se face într-o mănăstire.
Știu că mă așteaptă o viață grea, mă refer la singurătate din punctul de vedere al unei partenere,însă sper ca acest lucru să nu îmi pună în pericol mântuirea...
|