Creștinismul traco-latin

[RappY]

La „înălțare” spunem „ascension” în engleză. În italiană, „ascensione”, în spaniolă „ascensión”, în portugheză „ascensão” și în franceză „ascension”. Atunci de unde vine „înălțare”? De la latinul „altus”, la fel cum, în aromână, este „analtsu”.

De ce alte limbi latine au folosit altă rădăcină (ad + scando în loc de altus)? Pentru că, după cum argumentează atât Pr. Dumitru Stăniloae cât și Pr. Mircea Păcurariu, creștinismul român și-a dezvoltat limbajul despre credință din traco-latină sau „latină orientală”.

Astfel, nu am fost încreștinați de misionari occidentali, ci creștinismul s-a născut pe pământurile noastre din vorbitori de latină populară în Răsăritul Europei (adică ce vor fi numiți mai târziu „vlahi”). Astfel, creștinismul românesc nu este doar apostolic, ci este și unic în dezvoltare, nefiind nici grec, nici slavon, dar nici de natură latină occidentală: este un creștinism format în și prin populația traco-latină.

„Înălțare” nu este singurul astfel de cuvânt. Mai jos, primul cuvânt din fiecare pereche are rădăcini traco-latine, iar al doilea cuvânt este forma latină occidentală.

• Dumnezeu vs. Deus
• Făcătorul lumii vs. creator mundi
• Biserică vs. ecclesia
• Credință vs. fides
• Rugăciune vs. oratio
• Tată, părinte vs. pater
• Întrupare vs. incarnatio
• Înălțare vs. assumptio
• Răscumpărare vs. redemptio
• Înviere vs. resurrectio
• Iertare vs. remissio
• Împărăția lui Dumnezeu vs. regnum Dei
• Fecioară vs. virgo

Aceste lucruri sunt detaliate aici (https://ro.orthodoxwiki.org/Limba_română) dar tot nu cred că e un concept foarte bine cunoscut.