Asemanari intre budism tibetan si crestinism ortodox

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Mintea-suflet sau Sufletul-minte apartinand oricarei fiinte nu are o esenta ultima identificabila, pipaibila, tangibila...asa cum nu are nici Dumnezeu.

Eu zic ca identificabila este din moment ce i-ai spus 'minte' sau 'suflet.

Palpabila cu ce? Cu ..papilele gustative? Daca o cauti cu limba sau cu dejtele, sigur nu o vei gasi.

Deci' uite ca functioneaza deci exista. Sau la tine nu?

Aceasta este frumusetea profunzimii apofatice care permite mintii sa se adanceasca in sine, o miscare perpetua catre Dumnezeu avand in acelasi timp si pacea nemiscarii. Doar in Adevar este posibila simultaneitatea miscarii si nemiscarii, a timpului si eternitatii.

Nu exista nici un truc mental, fie ca ii spui "apofatic" sau orice altceva, prin care Dumnezeu sa ti se ofere tie pe tava.

Dumnezeu se releva pe sine prin Har pentru cei care au biruit in lupta cu pacatul.

Ce ai tu acolo e un fel de marijuana intelectuala, distractiv, relaxant poate, dar nimic autentic, tragi niste fum pe nas, te simti bine oleaca si cam atat.

[ioan67]

Nu-i pasa.
Lumina proasta e desertaciune. Iluzie, maya.... Gunoi.
In schimb lumina vie, eclatanta a psihologiei buddhiste... Eheeee, ce stii tu, ignorantule!....

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Sa reflectam putin...

Ce este un suflet fara de minte? Dar o minte fara de suflet?

Mintea si sufletul sunt aspecte ale aceluiasi fenomen, doua fete ale aceleiasi monezi. Depinde din ce punct de vedere il privim.

Daca ne referim la puterea de a cunoaste, atunci ii spunem minte, daca ne referim la puterea de a se misca catre obiectul cognitiei (mobilitate) atunci ii spunem suflu - suflet. Sufletul anima, pune in miscare.

In scripturile budiste avem faimoasa analogie calaret-cal, prin care este descrisa relatia minte - suflet.

Mintea nu se poate misca fara suflu, iar sufletul nu poate cunoaste fara minte.

Aspectul poate fi sesizat cu usurinta la nivel fiziologic, dar acest principiu este valabil si pentru aspectele subtile, diferite subtirimi ale mintii, pana la subtirimea ultima - "sufletul".

Cine isi purifica mintea atunci isi purifica automat si sufletul - pentru ca cele doua de fapt sunt o monada. Purifica suflurile si vei purifica mintea.

Mintile impure au ca radacini sufluri impure.

Mintile pure sunt generate de sufluri pure.

Budismul abordeaza holistic procesul purificarii prin angajarea echilibrata, concomitenta atat a mintii cat si a suflurilor (expresii ale sufletului la diferite niveluri).

Pai eu zic ca te strofoci degeaba.

In budhismul tau, nu exista suflet care sa aiba o existenta de sine statoare, bla bla.

Dupa voi, persoana e un soi de basica aparuta accidental si defect intr-o chestie care de fapt nici nu exista.

Deci de ce ar trebui sa se strofoace sa faca ceva, cand tot ce tine de propria persoana este ireal, lipsit de substanta?

Chiar si motorul efortului spiritual de care vorbiti voi, suferinta, nu are o substanta de sine statatoare, asa ca de ce te-ar durea ca te doare?

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

O intrebare simpla:
Pentru ca mantuirea sufletelor sa devina posibila, de ce a fost nevoie de Jertfa Lui Hristos?

Pentru ca total opus fata de convingerile tale, omul nu se poate ridica din starea lui cazuta prin sine, indiferent ce filosofie abordeaza sau efort moral strict personal.

Iertarea/iubirea Lui Dumnezeu oare este conditionata de o anume cauzalitate?

Sigur.

Portile iubirii dumnezeiesti se deschid doar daca imperfectiunea umana este contrabalansata de varsare de sange nevinovat?
Marinimia Lui Dumnezeu este conditionata de un anume eveniment (o crima in acest caz)?

A lui Dumnzeu nu, dar ale intelegerii umane, da.

Pai ce om intreg la minte ar urma vorbele unui grasan oarecare care a murit de imbuibare si ar respinge pe cele ale Unuia care prin fapte s-a aratat deplin Dumnezeu si care a murit intr-un mod cumplit pentru mantuirea lui?

Budismul mahayana promoveaza asumarea de catre credincios a unei atitudini jertfelnice (asemanarea cu conduita hristica este evidenta) care se angajeaza intr-un efort spiritual a carui scop este salvarea tuturor fapturilor suferinde samsarice (Bodhisattva).

De ce, ca i se spun o poveste ca Budha inainte de a fi un grasan care a murit de imbuibare a fost un iepure care s-a pus pe tava pentru a astampara foamea unora?

Scuze, da' sa dai jertfa lui Hristos pe asemenea povesti ceva mi se pare prostie crunta.

Spre deosebire de crestinism, nu este abandonat niciun suflet indiferent cat de multe pacate l-ar inlantui. Nu se lasa nimeni in urma. Nu se renunta niciodata la vreun suflet, chiar daca este aruncat in cel mai adanc iad. Nu se scutura praful de pe picioare...

Daca tin bine minte, chiar tu ai spus ca sunt unii care aluneca in lumi samsarice atat de jos incat e posibil sa nu revina niciodata.

Acum faceti pe fanii apocatazei?

Pai de ce i-ar pasa dumneeului tau budhist de soarta fiintelor cand el insusi le-a facut proaste din capul locului.

Daca ii pasa de ele, nu le face asa.

Asa ca sa lasam idealismul ieftin ca nu se potriveste in tabloul general care se pare ca e prea mare pentru gandira ta "apofatica".

Fara Jertfa personala mantuirea nu este posibila. Iisus doar a aratat cum ar trebui sa ne raportam fata de semeni.
Degeaba credem in Jertfa daca nu ne jertfim.

Deci cum ai spune cu alte cuvinte, Jertfa lui Hristos nu e importanta ci aia personala, chiar independenta de Hristos.

Realizezi ca e un soi de apostazie fata de credinta crestina, presupunand ca ai fi avut-o vreodata (ceea ce desigur, e posibil sa fie o asumtie gresita).

[stefan florin]

am cateva intrebari catre amicul budist: DE CE DUMNZEZEUL BUDIST A CREEAT OAMENI IMPERFECTI CONDAMNATI DIN START LA SUFERINTA? Oare nu putea mai mult acest Adi Budha? Era deja obosit cand i-a creeat pe oameni (sau a avut material insuficient) si din acest motiv au iesit niste chestii handicapate si violente pe care i-a numit oameni, si vazand apoi ce a iesit, i-a condamnat la suferinta vesnica?

[AlinB]

L-am intrebat si eu fix aceleasi chestii si a raspuns "apofatic" prin ...tacere.

Da' cand e vorba de invatatura crestina, chit ca o cunoaste foarte prost, e tare limbut in a emite critici si reinterpretari.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de AlinB

L-am intrebat si eu fix aceleasi chestii si a raspuns "apofatic" prin ...tacere.

Da' cand e vorba de invatatura crestina, chit ca o cunoaste foarte prost, e tare limbut in a emite critici si reinterpretari.

Am raspuns de fiecare data acestei intrebari, si voi continua sa raspund, cu rabdare, chiar daca vad ca se repeta din nou si din nou.

Budhismul nu postuleaza existenta unui Dumnezeu Creator asa cum este El inteles in conceptia iudeo-crestina, un Dumnezeu, care la un moment dat s-a decis sa creeze materie si fiinte. Care isi modifica subit continuumul Constiintei pentru a genera din Sine fenomene non-Sine - lucruri si fiinte.

Budhismul sustine ca tot ceea ce exista este fara inceput si sfarsit, ca fenomenele pe care le percepem sunt intr-o perpetua transformare. Postuleaza principiul impermanentei pe baza observatiei si rationamentului. Realitatea este o modulatie, fluctuatie continua, fara o esenta identificabila, desi simturilor apare ca fiind concreta, cu existenta proprie, independenta.

Adi Buddha este inteles ca Dharmakaya, natura ultima, inexprimabila, nedefinibila, intangibila a Realitatii in integralitatea ei, atotprezenta si atotpatrunzatoare.

Toate fenomenele manifestate sunt intelese ca fiind lipsite cu desavarsire de o existenta autonoma, fiind fara exceptie relationate-dependent. Toate transformarile, experientele fiintelor-efemeride sunt guvernate de principiul cauza-efect, fara exceptie. Nu sustine existenta unui Dumnezeu Creator care Judeca dupa propria Sa ratiune cum sa imparta fericirea si suferinta fiecarei fapturi.

Existenta unui Dumnezeu Creator in sens iudeo-crestin ridica probleme grave de moralitate/justitie intr-o lume macinata de boli, conflicte si moarte.

Din punct de vedere budist fiecare experienta pe care o resimte o anume faptura este efectul actiunilor sale anterioare pe un lant cauzal in desfasurare perpetua, fara un anume inceput. Desi se pare ca experientele unei fiinte sunt generate din exterior ( de dumnezei, demoni, alte fapturi, manifestari ale materiei), budismul sustine ca de fapt toate cauzele se afla in continuumul constiintei fiintei respective prin deciziile pe care le ia clipa de clipa.

[flying]

În prealabil postat de florin.oltean75

Existenta unui Dumnezeu Creator in sens iudeo-crestin ridica probleme grave de moralitate...

...si sa scrii ca esti ortodox ,cand nu esti, nu ridica probleme grave de moralitate? Un mincinos dovedit, ca tine, vorbeste de moralitate?

[Copacel]

În prealabil postat de florin.oltean75

Realitatea este o modulatie, fluctuatie continua, fara o esenta identificabila, desi simturilor apare ca fiind concreta, cu existenta proprie, independenta.
.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de flying

...si sa scrii ca esti ortodox ,cand nu esti, nu ridica probleme grave de moralitate? Un mincinos dovedit, ca tine, vorbeste de moralitate?

Orto-dox, din punctul meu de vedere, inseamna a crede in puterea mantuitoare a jertfei Lui Hristos. Punct. Cred, si in acest sens ma consider ortodox. Imi exercit liberul arbitru, de a crede si simti in consens cu ceea ce inteleg a fi rational, principial. In ceea ce priveste VT consider ca trebuie privit in sens simbolic, nu literal.