Asemanari intre budism tibetan si crestinism ortodox

[ioan67]

În prealabil postat de AlinB

Inteleg ca poate ai o experienta nasoala cu urmasele ei...

Intelegi prost.
Ca de obicei...:)

În prealabil postat de florin.oltean75

Talcuirea VT - Cine este sarpele amagitor?

Sarpele amagitor este parerea-de-sine.

Acest sarpe amageste fiecare faptura fara exceptie.

Din parerea de sine izvorasc toate patimile, toti proorocii falsi, toti lupii in piei de oaie. Toate sunt lucrari inlauntrul omului.

Cel cu parere de sine in orice miscare pe care o face lasa mult fum in urma lui cu miros de cartire, aprindere patimasa, aroganta, lamentare, necuviinta...

Cel fara parere de sine este ca o pasare in zbor. In tot ce face nu lasa in urma nicio dara. Este acelasi, indiferent de context, provocari si actiuni.

Si cum poti sa scapi de sarpele amagitor atunci ?
Dupa mine nici Crestinismul si nici Buddhism-ul nu sunt solutii ideale. Sunt solutii, dar nu ideale, nu pentru omul care isi duce viata in ritm normal, cu familie, serviciu, copii, si alte obligatii.

Nu Crestinism deoarece:
- e greu de crezut. Punct.

Nu Buddhism deoarece:
- desi spune sa vezi realitatea asa cum e si nimic mai mult, eu vad ca picioarele mele sunt facut ca sa merg si sa alerg, nu sa imi pun calcaiul stang peste coapsa dreapta si calcaiul drept peste coapsa stanga. Asta a nenatural, si in consecinta in contradictie cu invataturile budhiste (e ceva in plus). Ori practica zazen-ului, ca despre asta vorbesc aici, e centrala si obligatorie in budhism. Deci cum sa poti obtine echilibrul perfect, vacuitatea, iluminarea, etc, printr-o pozitie care este de-a dreptul nenaturala si in contradictie cu natura umana. Stiu ca prin suferinta, ca si la Crestinism dealtfel, dar picioarele intortocheate nu sunt singura solutie de a suferi. Exista o infinitate de moduri. Poate exista o forma de obtinere a iluminarii intr-un mod mai direct, mergand zi de zi la serviciu si suferand vazand ce sefi prosti ai. Sunt deschis la orice propunere.

În prealabil postat de ioan67

In Scriptura nu se vorbeste despre vreo creatie perfecta. Zice ca dupa ce Dumnezeu a facut lucrurile a vazut ca erau bune. Nu perfecte.
Bune, in raport cu Voia si Dreptatea Lui.

Scopul lui Dumnezeu nu pare sa fie alcatuirea nu stiu carei perfectiuni, a nu stiu carui lucru sau fiinta caruia sa nu-i lipseasca nimic, in mod absolut. Dumnezeu nu da semn ca ar vrea sa faca vreun lucru suficient lui insusi. Dimpotriva, voieste o lume care sa traiasca si sa se desavarseasca prin El, in relatie de iubire jertfelnica, nu prin completitudinea proprie. Absolutul nu e o insusire a Creatiei, ci a Creatorului. Care si El, insa, este in Unitate Treimica desertindu-Se.

Deci ideea care te preocupa mai sus, aceea a unei "creatii perfecte", nu pare a fi in acord cu Voia lui Dumnezeu. Ca urmare, argumentul adus de tine privind existenta simultana a raiului si a iadului e din capul locului strain de Dumnezeu asa cum S-a revelat El oamenilor.

*
Pe de alta parte, omul e cocreator cu Dumnezeu. Isi creeaza propriul iad, atunci cand traieste rupt de Dumnezeu, pacatuind. Iadul nu face parte din Creatie, ci e un adaos lasat sa fie prin exercitarea libertatii omului. Apare ca o consecinta a pacatului primilor oameni.

Frumos

În prealabil postat de ioan67

Nebunica i-a zis serpisorului: vrei sa ne amagim nitel, cat nu e Tata pe aici si barbatu ala prost e plecat dupa melci? Hai sa facem nitelus iad, vrei mai degetel lunecos si istet? Si s-au facut.
Ce treaba avea Dumnezeu cu nebuniile Evei si cu toropeala lasa a lui Adam?

Foarte tare.


Eva si sarpele ...
https://www.youtube.com/watch?v=S9N_UVbPIXc
este criptic

[AlinB]

În prealabil postat de iliegh

Si cum poti sa scapi de sarpele amagitor atunci ?
Dupa mine nici Crestinismul si nici Buddhism-ul nu sunt solutii ideale. Sunt solutii, dar nu ideale, nu pentru omul care isi duce viata in ritm normal, cu familie, serviciu, copii, si alte obligatii.

Motivul?

Nu Crestinism deoarece:
- e greu de crezut. Punct.

"Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu."

1Corinteni 1:18

În prealabil postat de AlinB

Motivul?


"Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu."

1Corinteni 1:18

Exact ce spuneam. Greu de crezut 2, deoarece:

- crucea are cuvant ? (o forma geometrica). Simbolul crucii ca suferinta a lui Isus sau a celor care sufera intru Isus e cuvantul de fapt ? Prea mult simbolism. Dauneaza claritatii conceptelor. Te indeparteaza de la credinta.

- ce-i aia mantuire ? iluminare ? vacuitate ? viata vesnica? eliberarea de pacate ? Daca faci o sinteza a doar catorva carti scrise de sfintii parinti o sa gasesti o multime de definitii care le cuprind pe toate enumerate mai sus. E o confuzie totala. De aici dificultatea de a crede.
- puterea lui Dumnezeu ? Din start trebuie sa cred ca exista un Dumnezeu ? Macar Buddhismul nu te obliga sa crezi nimic, e mai rezonabil din punctul asta de vedere, dar tot nu e ideal.

Pana la urma incep sa cred ca nu exista o religie, filozofie sau metoda ideala, universal valabila pentru toti. Fiecare trebuie sa se multumeasca cu ce functioneaza pentru el. Pentru unii Crestinismul e foarte bun, altii zic ca Mohamed e cel mai tare, mormonii sunt convinsi ca sunt de pe alta planeta si se simt foarte bine, ateii apeleaza la psihologi si scapa de gandurile negre in felul asta, etc, etc.

Credinta e o chestiune personala, nici nu ar mai trebui sa existe ura intre practicantii diferitelor religii, pentru ca nu are sens, nu e o greseala, e un non-sens.

Si mai cred ca pana la urma oamenii incearca sa obtina linistea interioara aici si acum, in viata asta. Spunandu-le ca exista viata dupa moarte, si ca trebuie sa fii bun in viata asta ca sa obtii viata vesnica, e doar o metoda, o "manipulare" sa zicem, desi e cam dur. Ganditi-va cati dintre enoriasi merg la biserica si se roaga sa scape de pacate pentru a avea viata dupa moarte asigurata ? Prea putini, mult prea putini. Poate doar calugarii sau cei avansati in credinta. Majoritatea se roaga sa le dea Domnul sanatate la copii si la familie, sa le creasca salariile, sa se faca bine , etc.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de iliegh

Si cum poti sa scapi de sarpele amagitor atunci ?

Dupa mine nici Crestinismul si nici Buddhism-ul nu sunt solutii ideale. Sunt solutii, dar nu ideale, nu pentru omul care isi duce viata in ritm normal, cu familie, serviciu, copii, si alte obligatii.

Nu Crestinism deoarece:
- e greu de crezut. Punct.

Nu Buddhism deoarece:
- desi spune sa vezi realitatea asa cum e si nimic mai mult, eu vad ca picioarele mele sunt facut ca sa merg si sa alerg, nu sa imi pun calcaiul stang peste coapsa dreapta si calcaiul drept peste coapsa stanga. Asta a nenatural, si in consecinta in contradictie cu invataturile budhiste (e ceva in plus). Ori practica zazen-ului, ca despre asta vorbesc aici, e centrala si obligatorie in budhism. Deci cum sa poti obtine echilibrul perfect, vacuitatea, iluminarea, etc, printr-o pozitie care este de-a dreptul nenaturala si in contradictie cu natura umana. Stiu ca prin suferinta, ca si la Crestinism dealtfel, dar picioarele intortocheate nu sunt singura solutie de a suferi. Exista o infinitate de moduri. Poate exista o forma de obtinere a iluminarii intr-un mod mai direct, mergand zi de zi la serviciu si suferand vazand ce sefi prosti ai. Sunt deschis la orice propunere.

Budismul, probabil, este religia cea mai flexibila in ceea ce priveste identificarea unei solutii la problematica imperfectiunii existentiale pe care o resimtim fiecare dintre noi (boala/suferinta/moarte), in sensul ca ofera o gama variata de abordari functie de context si de inclinatiile specifice fiecarei persoane.

Zazenul este un anume tip de abordare al budismului (exportat via budim chinezesc) care a prins radacini in cadrul culturii japoneze, cu variatii corespunzatoare rinzai zenului si soto zenului. Este o forma simplificata de budism, focalizata pe identificarea naturii fundamentale a realitatii.

Pozitia corpului poate fi sau nu semnificativa functie de scoala, metoda sau o anumita tehnica. Insa, in principiu, pozitia corpului este irelevanta.

Formele elaborate de budism (mahayana/vajrayana), din punctul meu de vedere, se preteaza cel mai bine la contextul omului modern imersat intr-un mediu informational complex, cu multi factori de stres.

[AlinB]

În prealabil postat de iliegh

Exact ce spuneam. Greu de crezut 2, deoarece:

- crucea are cuvant ? (o forma geometrica). Simbolul crucii ca suferinta a lui Isus sau a celor care sufera intru Isus e cuvantul de fapt ? Prea mult simbolism. Dauneaza claritatii conceptelor. Te indeparteaza de la credinta.

Daca nu o ai, da, daca o ai nu. :)

- ce-i aia mantuire ? iluminare ? vacuitate ? viata vesnica? eliberarea de pacate ? Daca faci o sinteza a doar catorva carti scrise de sfintii parinti o sa gasesti o multime de definitii care le cuprind pe toate enumerate mai sus. E o confuzie totala. De aici dificultatea de a crede.

Daca esti confuz fata de ceea ce reprezinta sfintenia e si normal.

- puterea lui Dumnezeu ? Din start trebuie sa cred ca exista un Dumnezeu ?

Trebuie doar sa fii sincer cu tine. Ca uite ce e scris:



19. Pentru că ceea ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu este cunoscut de către ei; fiindcă Dumnezeu le-a arătat lor. 20. Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înţelegându-se din făpturi, adică veşnica Lui putere şi dumnezeire, aşa ca ei să fie fără cuvânt de apărare, 21. Pentru că, cunoscând pe Dumnezeu, nu L-au slăvit ca pe Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au rătăcit în gândurile lor şi inima lor cea nesocotită s-a întunecat. 22. Zicând că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni.
Romani, cap. 1

Macar Buddhismul nu te obliga sa crezi nimic, e mai rezonabil din punctul asta de vedere, dar tot nu e ideal.

Ba da, trebuie sa crezi ca ce zice Budha are sens si ca a ajuns unde a zis el ca a ajuns si nu e un grasan oarecare care a murit de lacomie.
Pe urma, dupa cum vezi, in versiunea renovata budhismu vine cu un sac plin de zeitati, in care trebuie sa crezi, la care trebuie sa te spovedesti, etc.

Pana la urma incep sa cred ca nu exista o religie, filozofie sau metoda ideala,

Sigur ca exista, da' neputintele sunt multe.

Ganditi-va cati dintre enoriasi merg la biserica si se roaga sa scape de pacate pentru a avea viata dupa moarte asigurata ? Prea putini, mult prea putini. Poate doar calugarii sau cei avansati in credinta. Majoritatea se roaga sa le dea Domnul sanatate la copii si la familie, sa le creasca salariile, sa se faca bine , etc.

Da' de unde stii tu care si cum e "majoritatea", esti Dumnezeu?

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Budismul, probabil, este religia cea mai flexibila in ceea ce priveste identificarea unei solutii la problematica imperfectiunii existentiale pe care o resimtim fiecare dintre noi (boala/suferinta/moarte), in sensul ca ofera o gama variata de abordari functie de context si de inclinatiile specifice fiecarei persoane.

Flexibila pe buda.

Are dogmele ei ca si orice alta relgiie, ca le-a sucit rasucit si s-a contrazis de-a lungul timpului nu e tocmai motiv sa te bati cu caramida in piept.

Formele elaborate de budism (mahayana/vajrayana), din punctul meu de vedere, se preteaza cel mai bine la contextul omului modern imersat intr-un mediu informational complex, cu multi factori de stres.

Ba pentru semidoctoului care se crede prea destept sa pupe mana preotului, mai bine sta acasa si scoate zgomote pe nas spovedindu-se la zei imaginari.

[ioan67]

În prealabil postat de iliegh

Exact ce spuneam. Greu de crezut 2, deoarece:

- crucea are cuvant ? (o forma geometrica). Simbolul crucii ca suferinta a lui Isus sau a celor care sufera intru Isus e cuvantul de fapt ? Prea mult simbolism. Dauneaza claritatii conceptelor. Te indeparteaza de la credinta.

Ilie, aci nu-i vorba (doar) de abstractii simbolice. Viata crestinului nu e o teorie noua peste alte teorii sau, ma rog, nu se reduce nicicum la asta. Tot sufletul participa la crucificare! Si mintea si inima si corpul, pe scurt intreaga fiinta trage la Cruce. Asa-i natura si menirea omului, ce vrei?
Dar ce este Crucea? Iata o intrebare de capatai, fara de care nu putem inainta nicicum in devenirea noastra ca oameni. Pentru ca despre asta e vorba, de fapt: despre devenire. Devenirea omului intru Fiinta.
Ce este Crucea, asadar?
Fara a da musai o definitie (scolareste), zic doar ca toata viata de credinta ajuta la lamurirea treptata (si deloc liniara a) acestei taine. Crucea este acea taina care te ajuta sa devii om intru Fiinta. Aci e toata smecheria. Nu strica sa tacem oleaca, odata ce-am ajuns cu gandul pe aici... Doamne ajuta!

În prealabil postat de iliegh

Daca faci o sinteza a doar catorva carti scrise de sfintii parinti o sa gasesti o multime de definitii care le cuprind pe toate enumerate mai sus. E o confuzie totala. De aici dificultatea de a crede.

....:) Sinteza poti sa faci, cum de nu... Dar in ce stare de spirit? In ce duh? Si cu ce inclinare a mintii?... Intr-un fel trece lumina prin ghiol, altfel prin apa limpede de izvor...
Si uite, ma mira un lucru: de ce spui ca e o confuzie daca, slava Domnului, multimea definitiilor converg in acelasi sens? Nu e mai degraba o intarire si o clarificare sporita? Si nu ajuta asta, inca mai mult, la a crede? Caci Sfintii au dat felurite marturii despre unul si acelasi lucru: iubirea lui Dumnezeu pentru om si taina devenirii noastre intru Fiinta. Aici e tot intelesul mantuirii si toate celelalte tocmai de aici decurg.

În prealabil postat de iliegh

- puterea lui Dumnezeu ? Din start trebuie sa cred ca exista un Dumnezeu ?

Atunci cand, din capul locului, pornesti de la faptul ca Dumnezeu Este - cugetarea si trairea, simtirea toata capata alt curs. Intelegi, printre altele, cu bucurie si cutremur, inclusiv cum e cu puterea lui Dumnezeu.

Oleaca de smerire a mintii si de recunostinta nu ne strica.

[florin.oltean75]

Talcuire NT: Lup in piele de oaie

Lupul in piele de oaie este ceea ce la aratare se arata inofensiv, dar de fapt este vatamator.

Aspiratiile/obsesiile lumesti, cele in care omul isi pune nadejdea si crede ca-i vor aduce pace si fericire, se arata inofensive, naturale - insa de fapt sunt lupi pradatori de suflet.

Omul se straduieste sa-si indeplineasca scopurile lumesti ca si cum ar trai vesnic in aceasta lume. Nu reflecteaza, nu este constient ca este doar un simplu trecator, ca tot ceea ce se straduieste sa acumuleze va fi lasat in urma.

Cine nu realizeaza conditia sa de efemerida in aceasta lume se aseamana cu cineva care ar trebui sa ajunga in varful muntelui dar pe drum este furat de peisaj si uita de scopul calatoriei sale.

Viata omului are sens doar atunci cand lucreaza cele vesnice, bogatiile nepieritoare. Cine lucreaza cele bune ale sufletului se aseamana cu cel care stie unde trebuie sa ajunga si isi face provizii pentru o calatorie lunga. Pierderea cea mai mare este o viata irosita in trivialitati.

In budism, patimile lumesti sunt asemanate cu mierea pe lame ascutite - adica la gust sunt dulci, insa efectul lor este ucigator.