Mangaietorul si starea noastra de orfani
Intrucat inca ne aflam in perioada de dupa-praznuire a Pogorarii Sfantului Duh, va supun atentiei aceste ganduri ale Mitropolitului Antonie Bloom despre Duhul Sfant, Mangaietorul:
"Am spus ca Sfantul Duh este si Mangaietor. Acest cuvant, in limba greaca [Paráklitos] este destul de complex. Inseamna "cel care aduce mangaiere, cel care da putere, cel care da bucurie”, si toate aceste trei caracteristici sunt deopotriva de importante. Este Mangaietorul, Cel Care aduce mangaiere celor care pot spune dimpreuna cu Apostolul Pavel: "pentru mine viata este Hristos si moartea un castig” - pentru mine viata este Hristos, fara Hristos nu exista viata si, de aceea, moartea e un castig (Filipeni 1, 21 si Romani 7, 24). Ii mangaie pe cei care sunt in stare sa inteleaga ca sunt orfani - starea de orfani se datoreaza absentei lui Hristos din cele vazute ale lumii si faptului ca prezenta Lui nu mai are concretetea pe care o avea pe cand se afla in mijlocul Ucenicilor Sai, in timpul vietii Sale pamantesti. Suntem orfani, oricat de aproape de noi ar fi Hristos, oricat de mult ne-am fi unit cu El. Atat timp cat procesul acesta inca nu s-a incheiat, atat timp cat Biserica si omenirea nu au devenit in mod real, esential si adevarat Hristosul universal, exista in noi un dor si o tanguire, precum si un sentiment ca suntem orfani si ca avem nevoie de cineva care sa fie alaturi de noi, sa ne mangaie, sa ne dea curaj, sa ne intareasca. Si, intr-adevar, Duhul Sfant este Cel Care da din belsug putere: putere sa induram conditia noastra de orfani; putere sa traim in lume, unde am fost trimisi in numele lui Hristos, cata vreme noi suntem atat de departe de ceea ce, intru El, ne da putere sa traim in lume, desi am fost chemati sa fim in El, fara ca in acelasi timp sa fim si in afara Lui. Exista in noi o contradictie dureroasa, un simtamant jalnic ca facem parte concomitent din doua lumi, cata vreme ar fi trebuit sa reunim in noi aceste doua lumi, asa cum le-a reunit Hristos.
In acelasi timp, insa, Sfantul Duh este aceasta Persoana Care aduce bucuria: bucuria cunoasterii lui Hristos, bucuria participarii la viata lui Dumnezeu, bucuria de a fi om viu tocmai datorita Duhului Sfant. Asadar, in felul acesta, simtim prezenta Duhului Sfant, daca suntem destul de crestini incat sa avem constiinta absentei (relative, dar in acelasi timp reale) a lui Hristos; daca suntem destul de crestini incat sa dorim garantia pe care nu o avem, dar la care am fost chemati. Duhul Sfant este Cel Care ne va da puterea sa induram fiecare incercare - si incercarile vor fi multe si diverse - si, desi suntem orfani si supusi ispitelor, sa ne bucuram asa cum Apostolul Pavel stia sa se bucure in mijlocul prigoanelor, chinurilor, foamei si fricii. Duhul Sfant este Cel Care ne va arata ce este al lui Hristos - adica invatatura Lui si, inca mai mult, cunoasterea lui Dumnezeu, cunoasterea Tatalui. In ultimele Lui cuvinte, Hristos spune, adresandu-Se lui Dumnezeu-Tatal: "Si le-am facut cunoscut numele Tau” (Ioan 17, 26). Si daca cititi cu atentie acest fragment, veti vedea ca numele lui Dumnezeu este Dragoste, Adevar, Viata - insa toate acestea trebuie sa fie intelese, trebuie sa fie aratate. Si Hristos, vorbind Tatalui, spune: "toate ale Mele sunt ale Tale si ale Tale sunt ale Mele” (Ioan 17, 10). Astfel, Duhul Sfant, descoperindu-ne ce este Hristos, ne descopera adancimile dumnezeirii.
Apostolul Pavel spune ca va veni vremea cand vom cunoaste asa cum noi am fost cunoscuti. Acest lucru incepe inca de acum. Si in acest sens, Duhul Sfant este, tot El, semnul lumii ce va sa fie vie, al vremii ce va sa vie."
(Mitropolitul Antonie de Suroj, Viata noastra in Hristos)
|