Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Generalitati
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #71  
Vechi 12.08.2013, 01:20:05
Jamaica Jamaica is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.12.2009
Religia: Ortodox
Mesaje: 358
Implicit

http://www.doxologia.ro/terapie-pent...ti-psihologice
__________________
„Dumnezeu poartă pașii omului”
Reply With Quote
  #72  
Vechi 12.08.2013, 12:18:44
-Irina- -Irina- is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 03.06.2013
Religia: Ortodox
Mesaje: 9
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Demetrius Vezi mesajul
Nu dezbat subiectele din topic ”pe la spate”(în MP)!

Pe de altă parte, ți-am pus întrebările de mai sus pentru că am observat că faci confuzie între mândrie și orgoliu și e de înțeles (uneori), dacă și în DEX sunt explicate împreună.

Mândria este un sentiment de conștiință deplină pentru onoare și demnitate; însă orgoliul este o impresia nejustificată pentru aceleași valori morale generate de conștiința de ”buric al pământului”, însă această patimă atinge în societate,mai mult sau mai puțin, pe aproape orice om; de aceea unii călugări se izolează în schituri.
Un caz celebru de mândrie(ca să înțelegem despre ce vorbim) găsești aici: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mucius_Scaevola .
Iertare! Intentia mea era sa nu blocam topic-ul cu comentarii care mie mi se pare ca nu aduc niciun folos Jamaicai, nicidecum sa o vorbim pe la spate. Deci nu vroiam sa va (te?) iau de maneca intr-un colt, "la barfa" cum s-ar putea zice.

Trebuie sa-mi explici mai pe larg, pentru ca tot nu pricep. Deci, mandria = onoare si demnitate pana la extrem, iar orgoliul = momentul in care treci de la dorinta de onoare si demnitate proprii la ideea ca ai fi deasupra tuturor celorlalti?

Sa nu ia nimeni de bun ce-am scris! Cum am zis, nu cred ca e ok.
Reply With Quote
  #73  
Vechi 13.08.2013, 03:58:11
Annyta
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Pentru Jamaica

Dragă Jamaica,

Iată ce am citit ieri în cartea arhimandritului Sofronie, "Rugăciunea, experiența Vieții Veșnice", și m-am gândit la tine, căci mi se pare un fragment dătător de nădejde:

"Experiența străveche a vieții în Biserică a dovedit fără greș faptul că pentru rugăciune - adică pentru Dumnezeu - nicio boală a duhului nu este incurabilă. Putem să ne naștem în cele mai nefavorabile împrejurări. Putem crește în medii ignorante, dure și chiar criminale, putem să fim atrași de exemplele de viețuire generale din jurul nostru. Putem suferi orice fel de lipsuri, ocări, pierderi. Putem fi diformi din naștereși putem ști ce înseamnă a fi disprețuiți, răniți, respinși. Tot ceea ce e nenorocire în lumea de astăzi își poate lăsa amprenta asupra noastră. Dar, din clipa în care ne întoarcem la Dumnezeu, din clipa în care ne-am hotărât să urmăm poruncile Lui, începe un proces de tămăduire fundamentală. Și nu numai că suntem vindecați de rănile sau patimile noastre, dar chiar și înfățișarea noastră exterioară se poate schimba. [...] Dacă vreunul din cititorii mei suferă de vreo rană psihologică prilejuită de un eșec în viață, el poate atinge o libertate împărătească a duhului schimbându-și radical întreaga viață, dacă se adresează în fiece zi lui Dumnezeu cu o rugăciune personală ca aceasta, de exemplu:

Doamne Cel veșnic și Făcătorule a toate, Care în bunătatea Ta cea nepătrunsă m-ai chemat în această viață, Care ai revărsat peste mine harul Botezului și pecetea Duhului Sfânt, Care ai sădit în mine dorința de a Te căuta pe Tine, singurul adevăratul Dumnezeu, ascultă rugăciunea mea.

N-am viață, nici lumină, nici bucurie, nici înțelepciune, nici tărie fără numai în Tine, Dumnezeule. Din pricina fărădelegilor mele nu îndrăznesc să-mi ridic ochii mei spre Tine. Dar Tu ai spus ucenicilor Tăi: „Tot ce veți cere în rugăciune cu credință, veți primi” și: „orice veți cere în numele Meu, voi face vouă”. De aceea, îndrăznind să Te chem: Păzește-mă de orice prihană a trupului și a duhului. Învață-mă să Te rog cum se cuvine. Binecuvintează această zi pe care ai dat-o slugii Tale nevrednice.

Cu puterea binecuvântării Tale fă-mă în stare să grăiesc și să lucrez în toată vremea spre slava Ta cu duh curat, cu smerenie, răbdare, dragoste, blândețe, pace, curaj și înțelepciune, dându-mi de-a pururea seama de prezența Ta.

Doamne Dumnezeule, în necuprinsa Ta bunătate, arată-mi calea voii Tale, și dă-mi să umblu în fața Ta fără păcat.Tu Doamne, Tu știi cele de care am nevoie. Cunoști orbirea și neștiința mea, cunoști neputința și stricăciunea sufletului meu, dar nici durerea și întristarea mea nu-ți sunt ascunse Ție. De aceea, Te rog, ascultă rugăciunea mea și prin Duhul Tău Cel Sfânt învață-mă calea pe care să merg; iar atunci când voința mea ticăloasă mă va conduce pe alte cărări nu mă cruța, Doamne, ci silește-mă să mă întorc la Tine.

Prin puterea iubirii Tale, fă-mă să mă țin cu tărie de ceea ce este bine. Păzește-mă de tot cuvântul sau fapta care strică sufletul; de orice porniri care nu găsesc bună plăcere înaintea Ta și-l rănesc pe semenul meu. Învață-mă ce trebuie să spun și cum trebuie să vorbesc. Dacă e voia Ta să nu răspund, fă-mă să tac în duh de pace, să nu întristez, nici să-i rănesc pe semenii mei.

Așează-mă în calea poruncilor Tale și până la ultimea mea răsuflare să nu mă lași să rătăcesc departe de lumina îndreptărilor Tale, ca poruncile Tale să fie singură lege a ființei mele pe acest pământ în veci.
Doamne, rogu-Te, ai milă de mine. Păzește-mă în întristarea și nenorocirea mea și nu ascunde calea mântuirii de la mine. În nebunia mea, Dumnezeule, cer de la Tine lucruri multe și mari. Dar îmi aduc pururea aminte de răutatea mea, de ticăloșia și josnicia mea.

Miluiește-mă! Nu mă depărta de la fața Ta din pricina nevredniciei mele. Ci sporește în mine conștiința acestei nevrednicii și dă-mi mie, celui mai rău dintre oameni, să te iubesc pe Tine așa cum ai poruncit: din toată inima mea și din tot sufletul meu și din tot cugetul meu și cu toată tăria mea: din toată ființa mea.

Da, Doamne, prin Duhul Tău Cel Sfânt, învață-mă dreapta judecată și conștiință. Dă-mi să cunosc adevărul Tău înainte de a intra în mormânt. Ține-mă în viață în această lume ca să-ți pot aduce pocăință după vrednicie. Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, nici când mintea mea e oarbă încă.

Când Îți va bineplăcea să pui capăt vieții Mele, dă-mi de veste dinainte ca să-mi pot pregăti sufletul să vină înaintea Ta. Fii cu mine, Doamne, în acel ceas înfricoșător și dă-mi bucuria mântuirii Tale. Curățește-mă de toate gândurile tainice, de toată răutatea ascunsă întru mine; și dă-mi răspuns bun la scaunul Tău de judecată.
Doamne, în mare mila Ta și necuprinsa Ta dragoste de oameni, ascultă rugăciunea mea!
"
Reply With Quote
  #74  
Vechi 13.08.2013, 14:01:07
Marimira's Avatar
Marimira Marimira is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 01.10.2009
Religia: Ortodox
Mesaje: 574
Implicit Multumesc!

Citat:
În prealabil postat de Annyta Vezi mesajul
Dragă Jamaica,

Iată ce am citit ieri în cartea arhimandritului Sofronie, "Rugăciunea, experiența Vieții Veșnice", și m-am gândit la tine, căci mi se pare un fragment dătător de nădejde:

"Experiența străveche a vieții în Biserică a dovedit fără greș faptul că pentru rugăciune - adică pentru Dumnezeu - nicio boală a duhului nu este incurabilă. Putem să ne naștem în cele mai nefavorabile împrejurări. Putem crește în medii ignorante, dure și chiar criminale, putem să fim atrași de exemplele de viețuire generale din jurul nostru. Putem suferi orice fel de lipsuri, ocări, pierderi. Putem fi diformi din naștereși putem ști ce înseamnă a fi disprețuiți, răniți, respinși. Tot ceea ce e nenorocire în lumea de astăzi își poate lăsa amprenta asupra noastră. Dar, din clipa în care ne întoarcem la Dumnezeu, din clipa în care ne-am hotărât să urmăm poruncile Lui, începe un proces de tămăduire fundamentală. Și nu numai că suntem vindecați de rănile sau patimile noastre, dar chiar și înfățișarea noastră exterioară se poate schimba. [...] Dacă vreunul din cititorii mei suferă de vreo rană psihologică prilejuită de un eșec în viață, el poate atinge o libertate împărătească a duhului schimbându-și radical întreaga viață, dacă se adresează în fiece zi lui Dumnezeu cu o rugăciune personală ca aceasta, de exemplu:

Doamne Cel veșnic și Făcătorule a toate, Care în bunătatea Ta cea nepătrunsă m-ai chemat în această viață, Care ai revărsat peste mine harul Botezului și pecetea Duhului Sfânt, Care ai sădit în mine dorința de a Te căuta pe Tine, singurul adevăratul Dumnezeu, ascultă rugăciunea mea.

N-am viață, nici lumină, nici bucurie, nici înțelepciune, nici tărie fără numai în Tine, Dumnezeule. Din pricina fărădelegilor mele nu îndrăznesc să-mi ridic ochii mei spre Tine. Dar Tu ai spus ucenicilor Tăi: „Tot ce veți cere în rugăciune cu credință, veți primi” și: „orice veți cere în numele Meu, voi face vouă”. De aceea, îndrăznind să Te chem: Păzește-mă de orice prihană a trupului și a duhului. Învață-mă să Te rog cum se cuvine. Binecuvintează această zi pe care ai dat-o slugii Tale nevrednice.

Cu puterea binecuvântării Tale fă-mă în stare să grăiesc și să lucrez în toată vremea spre slava Ta cu duh curat, cu smerenie, răbdare, dragoste, blândețe, pace, curaj și înțelepciune, dându-mi de-a pururea seama de prezența Ta.

Doamne Dumnezeule, în necuprinsa Ta bunătate, arată-mi calea voii Tale, și dă-mi să umblu în fața Ta fără păcat.Tu Doamne, Tu știi cele de care am nevoie. Cunoști orbirea și neștiința mea, cunoști neputința și stricăciunea sufletului meu, dar nici durerea și întristarea mea nu-ți sunt ascunse Ție. De aceea, Te rog, ascultă rugăciunea mea și prin Duhul Tău Cel Sfânt învață-mă calea pe care să merg; iar atunci când voința mea ticăloasă mă va conduce pe alte cărări nu mă cruța, Doamne, ci silește-mă să mă întorc la Tine.

Prin puterea iubirii Tale, fă-mă să mă țin cu tărie de ceea ce este bine. Păzește-mă de tot cuvântul sau fapta care strică sufletul; de orice porniri care nu găsesc bună plăcere înaintea Ta și-l rănesc pe semenul meu. Învață-mă ce trebuie să spun și cum trebuie să vorbesc. Dacă e voia Ta să nu răspund, fă-mă să tac în duh de pace, să nu întristez, nici să-i rănesc pe semenii mei.

Așează-mă în calea poruncilor Tale și până la ultimea mea răsuflare să nu mă lași să rătăcesc departe de lumina îndreptărilor Tale, ca poruncile Tale să fie singură lege a ființei mele pe acest pământ în veci.
Doamne, rogu-Te, ai milă de mine. Păzește-mă în întristarea și nenorocirea mea și nu ascunde calea mântuirii de la mine. În nebunia mea, Dumnezeule, cer de la Tine lucruri multe și mari. Dar îmi aduc pururea aminte de răutatea mea, de ticăloșia și josnicia mea.

Miluiește-mă! Nu mă depărta de la fața Ta din pricina nevredniciei mele. Ci sporește în mine conștiința acestei nevrednicii și dă-mi mie, celui mai rău dintre oameni, să te iubesc pe Tine așa cum ai poruncit: din toată inima mea și din tot sufletul meu și din tot cugetul meu și cu toată tăria mea: din toată ființa mea.

Da, Doamne, prin Duhul Tău Cel Sfânt, învață-mă dreapta judecată și conștiință. Dă-mi să cunosc adevărul Tău înainte de a intra în mormânt. Ține-mă în viață în această lume ca să-ți pot aduce pocăință după vrednicie. Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, nici când mintea mea e oarbă încă.

Când Îți va bineplăcea să pui capăt vieții Mele, dă-mi de veste dinainte ca să-mi pot pregăti sufletul să vină înaintea Ta. Fii cu mine, Doamne, în acel ceas înfricoșător și dă-mi bucuria mântuirii Tale. Curățește-mă de toate gândurile tainice, de toată răutatea ascunsă întru mine; și dă-mi răspuns bun la scaunul Tău de judecată.
Doamne, în mare mila Ta și necuprinsa Ta dragoste de oameni, ascultă rugăciunea mea!
"
Foarte frumoasa aceasta rugaciune! Foarte folositoare aceasta postare!

Multumesc!
__________________
1.Toate respira prin darul lui Dumnezeu!
2. Oricat ai fi de bun, nu esti suficient de bun!
3. Omul smerit poate sa miste astrele!
Reply With Quote
  #75  
Vechi 13.08.2013, 20:23:04
Florinvs Florinvs is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.12.2012
Locație: Husi, judetul Vaslui
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.893
Implicit

Intradevar- foarte utila postarea!
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare