|
|
Înregistrare | Autentificare | Întrebări frecvente | Mesaje Private | Căutare | Mesajele zilei | Marchează forumurile citite |
|
Thread Tools | Moduri de afișare |
#31
|
|||
|
|||
Ii plac barbatii biologic, dar religia il constrange sa nu aiba o relatie cu un barbat, fiind un pacat.
|
#32
|
||||
|
||||
^exact. Motiv pentru care, in cel mi bun caz, peste ctiv ani va ajunge sa fie frustrat si scarbit de el insusi, depresiv si cin stie ce poate fce.
Bogdan, iti da un sfat prietenesc: accepta-te asa cum esti si mergi la un psiholog. Deja problema ta, asa cum e ea nu prea cred ca o poate rezolva duhovnicul singur. Ori tu cred ca stepti de la un preot sa iti dea undaverde sa fi cu un baiat/barbat, ceea ce nu se va intampla. Asa ca mergi rumos la un specialist pe probleme de genul, discuta cu el si da-ti seama ce vrei, pana nu e prea tarziu. Si...daca e adevarat ce ai scris pe-aici si nu esi troll, esti intr-adevar gay, dar frica de iad te constrange sa fii cin esti. Scurt si la obiect. Asa ca ai doua variante: ori te accepti asa cum esti si continui sa fii cine esti, ori "te schimbi" si devii depresiv din cauza ca Biserica nu ccepta homosexualitatea. Decizia e la tine. Oricum nu e vei "vindeva" e aceasta "boala" pentru ca pur si simplu nu e o boala. PS: nu va chinuiti sa imi sariti in cap; stiu ca un forum ortodox, dar fiind la sectiunea dedicata homosexualitatii, mi-am permis a dau un sfat realit, fie el si neortodox. Pentru ca sta e realitatea. PS2: Scuzati mancatul e litere; tastatura nu merge cum trebuie si nu stiu cand va fii schimbata.
__________________
Zambeste, maine poate fi mai rau. Iarta, maine poate ai tu nevoie de iertare. Iubeste si nu astepta nimic in schimb. Daruieste si vei primi la randul tau. Traieste ca si cum ar fi ultima ta zi de viata. |
#33
|
||||
|
||||
Uneori e nevoie sa apara cineva care sa aiba o problema, ca sa descoperim ce mari probleme avem noi insine. Si... din pacate nu constientizam ca o avem, iar daca totusi constientizam (cazul lui Bogdan), sub nicio forma nu vom accepta sfaturile celorlalti, pentru ca, in opinia noastra, sunt mai prosti sau mai rataciti decat noi! Raman la parerea ca psihologul nu rezolva problema mantuirii decat daca are atata intelepciune incat sa sfatuiasca el insusi clientul sa-si caute un duhovnic, ceea ce se intampla extrem de rar.
Tie, Bogdan, ti-ar trebui trei "femei" sa-ti rezolve problema: Credinta, Smerenia si Rabdarea. Din pacate am serioase rezerve ca esti dispus sa ti le apropii. Deocamdata lasi impresia de filozofie, nu de indreptare!
__________________
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ Iubirea de vrajmasi, nu e un sfat, este o porunca! (Parintele Arsenie Papacioc) |
#34
|
||||
|
||||
clar, psihologul nu rezolva problemele duhovnicesti, dar macar il poate ajuta sa isi dea seama ce e cu el.
Dar bogdan pare sa caute defapt acceptul bisericii, ceea ce nu vagasi, asta e clar. homosexualitatea este pacat pentru Biserica. punct. Ce ramane de facut este in primul rand sa isi ea seama de fapt ce vrea si cine este, apoi sa e gandeasca biiiine ce vrea. Pentru ca fie alege sa fie gay pe bune si atunci sa nu ia in considerare parerea bisericii, fie sa isi refuleze identitarea (daca chiar pe asta o are) si asculte de Biserica, oricum vor fi consecinte, indiferent care varianta o alege; oricum vor fi frustrari; cel putin pana nu isi pun ordine clara in ganduri. PS: am zis in postarea trecuta ca suntem in sectiunea de homosexualitate; cum mi-am at seama ca am gresit. scuze.
__________________
Zambeste, maine poate fi mai rau. Iarta, maine poate ai tu nevoie de iertare. Iubeste si nu astepta nimic in schimb. Daruieste si vei primi la randul tau. Traieste ca si cum ar fi ultima ta zi de viata. |
#35
|
||||
|
||||
Urmarind mesaje si thread-uri pe diverse teme si... tensiuni, am ajuns intr-o "fundătură". Oare de ce suntem atat de ciudati in sine? Ce sau cine ne influenteaza atat de puternic, astfel incat sa dorim sa aratam altora ceea ce nu suntem? Avem in sufletele noastre propriile framantari la care practic nu prea avem solutii, dar arareori dorim sau acceptam sa primim un sfat din partea cuiva, ca si cum ar atenta la personalitatea noastra si ne-am descoperi dintr-o data slabi, tocmai noi cei ce ne pozitionam de la sine "pe val"! Cine suntem noi de fapt, dincolo de toate aparentele. Am intalnit persoane care, daca le observi pe facebook, sunt de pus la rana. Dar daca se intampla sa imparti acelasi birou sau sa apelezi la un drept al tau la care persoana are obligatia sa lucreze, sa intampini cea mai oribila monstra de ostilitate si mahalagism de joasa speta. Sau, (tot pe facebook) alaturi de recomandari deosebit de folositoare ale sfintilor parinti sa descoperi interferente cu trimiteri sexuale, aluzii perverse, citate din personalitati controversate, profund antiortodoxe... Si nu poti sa nu te intrebi ce-l poate determina pe un om sa penduleze atat de mult spre extreme, intre Bine si Rau? Care este omul real, de fapt?
Probabil depindem extrem de mult de starea in care ne afalam pe moment. Daca se intampla rar ca cineva sa ni se adreseze direct, nu prea avem ocazia sa refulam (exemplu facebook). Daca insa, intram in dialog cu persoane care nu ne menajeaza neaparat, chiar daca sunt in "lista de prieteni", atunci trebuie sa acceptam ca adevarul despre noi nu este chiar cel pe care dorim sa-l aratam altora, ci acela care il observa cei din jurul nostru, la modul cel mai detasat si dezinteresat. Da. Cu totii avem framantarile noastre, chiar si acei care tind sa dea mereu solutii framantarilor celorlalti. Nenorocirea este ca si cei ce vrem solutii cat si cei ce lasam impresia ca le detinem, ne scaldam in aceeasi indaradnicie in a "face ascultare"! Citeam undeva o teorie legata de "critica". Cei mai avizi critici sunt acei care n-au reusit sa scrie in viata lor ceva interesant, dar din prea multa frustrare, i-au studiat indelung pe cei care au oferit lumii ceea ce n-au putut ei si astfel si-au facut un sablon care nu le-a apartinut si nu le apartine fiindca in sine... nu-i reprezinta!!! In credinta noastra ortodoxa, cam toti ne-am facut un obicei in a judeca si critica. Asta nu inseamna ca am inteles in sine cum stau lucrurile. Cred ca cel ce a fost odata sclav al pacatului si a ajuns prin mila lui Dumnezeu sa se desprinda, se situiaza cu mult deasupra criticii si a judecarii altora, iar eventualul sfat ce i s-ar cere, ar avea notiuni atat de simple incat omul superficial este tentat sa treaca foarte usor peste el!... E greu sa vorbim de indreptare, daca drumul nostru e pe "trei carari"! E greu sa cerem sfaturi, daca le tratam cu superficialitate si aroganta. Si e cu atat mai delicat sa dam lectii de morala crestina avand venin in varful limbii!
__________________
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ Iubirea de vrajmasi, nu e un sfat, este o porunca! (Parintele Arsenie Papacioc) |
#36
|
|||
|
|||
Citat:
De fapt nu "te-ai gandit tu asa" ci diavolul ti le-a insuflat ,dar in momentul in care le-ai acceptat au devenit ale tale.Creierul si-a format un pattern pe care il foloseste,ca un drum batatorit .Ce trebuie sa faci tu e sa bagi plugul pe drumul batatorit si sa-l ari ca sa revii unde erai . Daca ai putut singur sa-l batatoresti,nu stiu daca o sa poti sa-l ari singur.Incearca! Apoi daca nu reusesti ,ceri ajutor.De la un duhovnic,caci un duhovnic stie despre lupta cu dracul.Depinde de tine si hotararea ta.
__________________
http://creatie6zile.wordpress.com/ |
#37
|
|||
|
|||
Citat:
|
#38
|
|||
|
|||
Citat:
|
#39
|
|||
|
|||
Citat:
Nu de frica Bisericii nu ar vrea sa pacatuiasca, tu din nefericire nu poti intelege asta, ca nu vrea sa fie pacatos, sa-L piarda pe Dumnezeu. |
#40
|
|||
|
|||
Citat:
La biserică îl obișnuiești pe om cu o vecernie, cu o liturghie, nu cu dezlegări. Dacă l-ai fi trimis la Măn. Frăsinei, după o dezlegare, s-ar putea să nu mai calce pe la biserică niciodată. Citat:
Last edited by ovidiu b.; 22.01.2015 at 16:59:51. |
|