Cum stim ca am tinut postul cu folos?

[georgeval]

Asemana Parintele Staniloae pe cel care se osteneste cu postul cu agricultorul care sapa pamantul, rupe buruiana si arunca asemenea Semanatorului samanta cea buna. Dupa ce postul s-a incheiat asteapta roadele.

[Fani71]

Cred ca un rezultat important al postului 'cu folos' ar fi sa ne putem bucura cu toata fiinta de Inviere, si bucuria si intelegerea asta sa o aplicam in viata noastra de zi cu zi. Sa ne simtim si noi innoiti. 'Astazi toate s-au umplut de lumina' - cantam in parioada pastelui.

[laraG]

Cred ca bucuria simtita dupa spovedanie si impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului, la sarbatorirea Sfintei Invieri, in urmatoarele zile din saptamana luminata si nu numai, ne incredinteaza ca postul ne-a fost de folos.Si ne-a fost de folos si ca am putut sa privim mai atent in interiorul nostru,ca am reusit partial macar, sa vedem aspectul duhovnicesc si spiritual al postului ."Postul este , de fapt, ca un far care lumineaza in toate unghiurile vietii tale:te vadeste cat de buna sotie esti, te vadeste cat de buna mama esti..."(Pr.Constantin Necula, din Conferinte)

[Mia Mia]

In perioada postului crestinul care tine post este mai ispitit decat in restul zilelor? nu stiu parca mie asa mi se intampla parca... si pana la urma e bine sau nu sa zicem ca tinem post? sau deja cadem in pacatul mandriei?

[George.m]

În prealabil postat de Mia Mia

In perioada postului crestinul care tine post este mai ispitit decat in restul zilelor? nu stiu parca mie asa mi se intampla parca... si pana la urma e bine sau nu sa zicem ca tinem post? sau deja cadem in pacatul mandriei?

Desigur, suntem mai ispititi in vremea postului, intrucat diavolul nu se bucura cand omul posteste pentru Dumnezeu. S-a discutat despre asta si in cadrul topicului Ispitele postului.

Nu cred ca trebuie sa spunem altora ca postim daca nu suntem nevoiti; sa nu trambitam ca postim. Sa inchinam postul nostru lui Dumnezeu, si sa avem constiinta ca reusim sa postim doar din mila Lui, ajutati de El.

[windorin]

În prealabil postat de George.m

Nu cred ca trebuie sa spunem altora ca postim daca nu suntem nevoiti; sa nu trambitam ca postim.
Sa inchinam postul nostru lui Dumnezeu, si sa avem constiinta ca reusim sa postim doar din mila Lui, ajutati de El.

Personal acoper cu taina posturile personale, tinute in afara celor patru mari posturi si a celor de miercuri/vineri.
Consider ca pe cele poruncite/randuite de Biserica nu trebuie sa le acoperim.
Este bine sau nu ?!

Gandesc la faptul ca spunand colegului de serviciu ca nu mananci friptura, pentru ca e Postul Pastelui, marturisesti intr'un fel pe Hristos. Daca ocolesti subiectul, cel de langa tine poate gandi ca nimeni nu mai posteste posturile randuite de Biserica.

[tabitha]

În prealabil postat de windorin

Personal acopar cu taina posturile personale, tinute in afara celor patru mari posturi si a celor de miercuri/vineri.

Dorin, iertare de intrebare, dar ce fel de posturi personale tii, in afara celor randuite de biserica? Sunt date de duhovnic, sau ti le stabilesti tu singur? N-am mai auzit pana acum de posturi personale (ca slava Domnului sunt destule zile de post "normale" intr-un an, macar daca le-am tine cum trebuie) si daca vrei sa raspunzi, iti multumesc ptr lamuriri.

[windorin]

În prealabil postat de mirela.t

Dorin, iertare de intrebare, dar ce fel de posturi personale tii, in afara celor randuite de biserica? Sunt date de duhovnic, sau ti le stabilesti tu singur? N-am mai auzit pana acum de posturi personale (ca slava Domnului sunt destule zile de post "normale" intr-un an, macar daca le-am tine cum trebuie) si daca vrei sa raspunzi, iti multumesc ptr lamuriri.

Biserica ne traseaza niste linii de maxima trebuinta, cam obligatorii, daca putem spune asa.
Pe langa acestea insa, fiecare trebuie sa inmulteasca pe cat poate postul, rugaciunea si faptele dragostei crestine.
Citim in vietile sfintilor, parintilor si ale altor nevoitori crestini, ca postul si nevointele se intindeau cam peste toata vremea.

Niciodata nu tin post fara a vorbi cu parintele meu duhovnic.
Eu hotarasc numarul zilelor si motivul, iar parintele binecuvinteaza sau modifica cele dorite de mine.
Mi s'a intamplat sa tin post pentru un examen greu, pentru casatorie, pentru nastere, pentru o mare ispita, etc.

Putem tine post (1-7 zile) si pentru praznicele imparatesti (in calendar nefiind mentionat "post"), spre a ne putea impartasi.
Duminical ar trebui sa se impartaseasca macar cativa crestini. Sunt atatea Liturghii, peste an, fara impartasiti.

L'am numit post personal pentru ca nu stie nimeni despre el, insa postul nu poate fi decat eclesial (in comuniune).
Cand un om tine post, lumea din jurul lui se intareste si se binecuvinteaza, familia, natura, comunitatea crestina.

[glykys]

În prealabil postat de Mia Mia

In perioada postului crestinul care tine post este mai ispitit decat in restul zilelor? nu stiu parca mie asa mi se intampla parca... si pana la urma e bine sau nu sa zicem ca tinem post? sau deja cadem in pacatul mandriei?

Iata un raspuns al parintelui Teofil Paraian la aceasta intrebare:
"- Se spune in Pateric ca la o adunare, unul dintre frati a zis: Eu nu mananc aceasta mancare, caci postesc. Parintele il cearta, zicandu-i: Mai bine nu posteai, decat sa te lauzi pentru fapta aceasta! Noi cand suntem in vreme de post si mergem la rude, daca ne pun pe masa bucate care nu sunt de post, ce sa facem?"
Par. Teofil: "SA SPUNETI CA POSTITI SI SA POSTEASCA SI EI! Draga, asta din Pateric, ca eu postesc, era o pravila a lui personala, nu randuiala bisericeasca. Eu, de exemplu, daca ma duc undeva unde nu se posteste si mi se pune o mancare de dulce in post, refuz mancarea de dulce! De ce? Pentru ca si omul care imi ofera trebuie sa posteasca! Acum exista o randuiala precisa, pe atunci nu existau randuieli precise, ca existau niste deprinderi ale unora si ale altora... Daca tu te duci intr-o adunare unde nu se posteste si tu vrei sa postesti intr-o chestiune particulara, e una, iar daca postesti pentru ca e randuiala Bisericii sa postesti, e alta. De exemplu, daca mergem la pomeni de inmormantare sau la parastas, daca e zi de miercuri, de vineri sau zi de post, eu nu mananc de dulce, ca oamenii baga de seama ce mananci. De altfel, eu nici acasa nu mananc de ducle in zi de post. Si atunci, de ce sa imi stric randuiala cand ma duc la o pomana? Le spun oamenilor: nu mananc, fiindca azi se mananca de post. Si atunci oamenii se orienteaza, eventual, iti dau altceva sa mananci, iar daca nu-ti dau, trece, te duci acasa si mananci ce poti manca. Asta este randuiala noastra de acum.

Deci sunt chestiuni care sunt precise si sunt chestiuni cu elasticitate, si nu e nicio greseala ca le spun oamenilor ca azi e post si trebuie sa postim, fiindca nu ma laud cu postul, ci vreau sa implinesc o randuiala pe care trebuie sa o implineasca si ei."


Acum... eu merg pe varianta asta si am si scris pe un anumit topic, in spiritul acestor cuvinte, ca bunicul meu, la 82 de ani, tine, poate pentru prima data in viata lui, intreg postul Pastilor, in ideea de a ii intari si de a-i incuraja pe unii ca se poate tine post, cu ajutorul lui Dumnezeu, chiar daca ai o anumita varsta si anumite boli - daca un batran de 82 de ani tine post (bine, a mai avut si vreo 3-4 zile cand a fost nevoit sa calce randuiala si a mancat de dulce), desi la drept vorbind, ar avea dezlegare sa nu tina de ce altii, mai tineri si mai zdraveni, sa nu poata? Cineva a inteles ca ma laud... Deci nu poti sa ii multumesti pe toti. Conteaza intentia cu care zici si cu care faci un anumit lucru. Daca spui ca tii post, pentru a ii atentiona si pe ceilalti sa tina, e bine, daca spui ca tii post pentru a le arata ca esti om credincios si ei nu sunt, nu e bine...

[windorin]

În prealabil postat de glykys

Parintele Teofil Paraian: "SA SPUNETI CA POSTITI SI SA POSTEASCA SI EI!

Draga, asta din Pateric, ca eu postesc, era o pravila a lui personala, nu randuiala bisericeasca. Eu, de exemplu, daca ma duc undeva unde nu se posteste si mi se pune o mancare de dulce in post, refuz mancarea de dulce! De ce? Pentru ca si omul care imi ofera trebuie sa posteasca! Acum exista o randuiala precisa, pe atunci nu existau randuieli precise, ca existau niste deprinderi ale unora si ale altora. Daca tu te duci intr-o adunare unde nu se posteste si tu vrei sa postesti intr-o chestiune particulara, e una, iar daca postesti pentru ca e randuiala Bisericii sa postesti, e alta. De exemplu, daca mergem la pomeni de inmormantare sau la parastas, daca e zi de miercuri, de vineri sau zi de post, eu nu mananc de dulce, ca oamenii baga de seama ce mananci. De altfel, eu nici acasa nu mananc de ducle in zi de post. Si atunci, de ce sa imi stric randuiala cand ma duc la o pomana? Le spun oamenilor: nu mananc, fiindca azi se mananca de post. Si atunci oamenii se orienteaza, eventual, iti dau altceva sa mananci, iar daca nu-ti dau, trece, te duci acasa si mananci ce poti manca. Asta este randuiala noastra de acum."

La acest lucru ma refeream si eu mai sus.
Ma bucur de cuvantul parintelui, intru totul simplu si edificator problemei ridicate.