S-au descoperit documente vechi de 1600 de ani

[Iustin44]

http://www.e-ziare.com/ziar.php?url=http://www.ziua.net

Neoprotestantii care cauta sincer adevarul de credinta, au material suficient.

[Iustin44]

-- Istoricii au descoperit fragmente din cel mai vechi manuscris crestin, care dateaza de aproape 1600 de ani
La un an de cand romanii au parasit Britania lasand-o la mila anglo-saxonilor, in anul 410 d.Hr., un scrib din Edessa, (Turcia zilelor noastre ) a facut o lista a martirilor care au fost ucisi atunci pentru ca aparau credinta crestina in Persia. Intr-o margine a acelui manuscris, scribul notase: "noiembrie 411". Din nefericire pentru martiri, istoria i-a uitat. Pana recent. La un moment dat, pagina respectiva a fost rupta din cartea din care facea parte. Din anul 1840, volumul a fost una dintre comorile Bibliotecii Britanice. Nu e cunoscut decat cu codul de catalog: ADD 12-150. Pagina lipsa din respectiva carte a constituit un mister fascinant pentru istorici si cercetatori. Acum, dupa ani de cercetare demna de munca unui detectiv, fila misterioasa a fost recuperata. Aceasta se afla, alaturi de alte fragmente antice in manastirea Deir al-Surian din Egipt.



Potrivit lui dr. Sebastian Brock, de la Universitatea Oxford, cercetatorul sirian care a identificat fragmentele, fila ar fi cel mai vechi text crestin care a supravietuit pana in prezent: "este vorba despre o lista a martirilor care a fost adaugata la cartea respectiva in ultimul moment. Am descoperit trei fragmente din ultima pagina. Contin un scris de mana distinct, si a fost deosebit de interesant sa le descoperim. Este foarte important sa completam cartea. Multe din numele pe care le-am descifrat nu le-am mai intalnit niciodata. Este incredibil, pentru ca ni se ofera o multitudine de indicii despre acea perioada. La acea vreme, Roma era oficial crestina, astfel incat rivalii lor, persii, ii persecutau pe crestini".
Pe langa aceste fragmente, care au fost descoperite sub podeaua din manastirea Deir al-Surian, au mai fost gasite si alte sute de manuscrise extrem de importante. De fapt, manastirea este renumita pentru comorile sale literare pe care le gazduieste.








Dr. Brock si colegul sau, Dr Lucas Van Rompay de la Universitatea Duke din North Carolina, lucreaza acum la primul catalog care ar trebui sa includa numeroase manuscrise, toate mai vechi de o mie de ani.
Elizabeth Sobczynski, fondatoarea Fundatiei Levantine care suporta costurile de conservare ale manuscriselor manastirii, strange bani pentru a construi o biblioteca in care sa se pastreze cartile antice. "Am descoperit patru fragmente, si am reusit sa unim trei dintre ele. Aceste fragmente au supravietuit multe secole, ceea ce este uluitor... trebuie sa realizam ca era exrem de simplu ca acestea sa fie distruse sau pur si simplu sa dispara".
Deir al-Surian, manastirea din desert
Legenda spune ca manastirea Deir al-Surian a fost construita dupa modelul Arcei lui Noe, mai ales ca zidurile par a contura o barca. Insa Deir al-Surian este, dintr-un punct de vedere, o Arcp, pentru ca a reusit, timp de secole, sa conserve emeple unice de arta crestina foarte veche, unele manuscrise avand chiar si peste 1600 de ani








Izolarea zonei si zidurile inalte de 12 metri a ajutat la protejarea micutei oaze si a comorilor sale. Deir al-Surian este situata in desertul Sahara, la vest de delta Nilului. In jurul anilor 330 d.Hr. calugarii crestini au inceput sa se stabileasca in zona, locuind initial in chilii izolate.
In curand, au aparut manastirile, iar Deir al-Surian a fost ridicata in secolul al VI-lea, fiind dedicata Fecioarei Maria despre care se spune ca s-a oprit in zona in timpul Fugii din Egipt.
Manastirea ("deir") a fost denumita al-Surian ("a sirienilor") la scurta vreme dupa anul 800 d. Hr. cand un grup de calugari sirieni s-a alaturat celor de religie copta. Sirienii au ramas in zona pana in secolul al-XVII-lea. Acum, manastirea gazduieste 130 de calugari de religie copta, dintre care marea majoritate sunt tineri absolventi de facultate.
Pana recent, linistea manastirii Deir al-Surian era foarte rar tulburata, insa acum este la doar o ora de condus din Cairo. Din anul 2000, schimbarile in zona au fost dramatice: la Deir al-Surian a ajuns electricitatea si liniile telefonice. Pamanturile lacasului au fost extinse, s-au construit noi ziduri si sisteme de irigatie a pamanturilor. Din punct de vedere economic, este un mare progres, iar manastirea are acum culturi pe care le exploateaza si apoi le vinde. Insa se pare ca mediul initial s-a pierdut pentru totdeauna. Dupa cum spunea Fratele Bigoul, bibliotecar la Deir al-Surian, desertul este foarte important din motive religioase: "Daca spatiul este gol, ne putem concentra mult mai usor asupra vietii spirituale".