A iubi inseamna a ierta

[OvidiuO]

A! stiam ca nu de mustrare e vorba, am adus eu vorba.:)

[OvidiuO]

E bine sa ne ocolim vrajmasii, daca nu suntem in stare sa-i iertam ?
Da, da. Trebuie sa-i ocolim si sa fugim de tulburare pentru ca inca nu suntem desavarsiti.

Mi se intampla uneori sa ma cert cu mama sau cu tatal meu, apoi imi pare foarte rau, dar nu sunt in stare sa-mi cer iertare. Ce ma sfatuiti sa fac ?
Ce greutate este in a-ti cere iertare ? Nu faceti un ritual intreg, in care vii si zici: "Stii, vreau sa discut ceva cu tine...Evanghelia ne spune ca noi, crestinii, trebuie sa avem dragoste intre noi. Eu am gresit, te rog sa ma ierti..."
Trebuie sa mergi simplu si sa zici: "Ieri n-am avut eu dreptate, m-am suparat degeaba, iarta-ma. M-am suparat cu unii, dar m-am descarcat pe tine, iarta-ma." Si-atunci si el zice: "Nu-i nimic, de fapt eu m-am suparat degeaba. "Daca le facem pe toate cu simplitate, omul primeste. Sa n-o facem pe moralistii, sa nu facem din faptul de a ne cere iertare o demonstratie de pietate crestina, ca omul n-o rabda. Sa ne apropiem de cel cu care ne-am certat ca de cineva care acum ne-a iertat. Nu trebuie sa gandim ca celalalt nu iarta, pentru ca asa-l desconsideram, il socotim un rau si un pomenitor de rau. Dar daca gandim ca el ne-a iertat, ne apropiem mai usor, firesc si simplu. Mai in joaca, mai asa...Fa-te ca ai uitat, ca nu stii nimic si cauta prilej de mai bine. Sa fim precum copiii care primesc o palma la fund, se supara, dar cand vine vremea de mancare le trece.

În prealabil postat de mirelat

poate ca cineva a gresit fata de tine, public, dar nu vrea sa se impace defel. si totusi tu vrei sa te impaci, sa fiti in pace. nu cred ca e indicat un "spectacol" public de impacare, tinand cont ca cealalta parte nu vrea sa stie de asa ceva; mai bine sa te rogi la Dumnezeu sa aduca pacea, voi ce ziceti?

:)Rugaciune Mirela...rugaciune si va fi pace

[OvidiuO]

Daca la iubire se ajunge treptat recomandati-ne niste "exercitii" de iubire.
Cautati ce este bine in celalalt. Nu mai vedeti raul, iertati. De ce este asa ? Pai, poate l-a batut mama cand era mic, l-a ascuns in dulap. Cine stie ce are omul pe suflet, ce trecut are, ce stare de sanatate. E mai morocanos pentru ca asa-i el, dar stii ce face el in chilia sa ? Poate bate si el metanii, plange la icoane, ii pare rau si cred ca ii e rusine si lui de felul cum este si ii e greu sa vina sa-si ceara iertare.
Parintii ne ziceau asa: "Cand cineva iti greseste, te cearta, tu da vina pe diavol." Pentru ca nimeni dintre noi nu vrea sa faca raul. Nici noi nu-l vrem, pentru ca toti credem in Hristos si vrem sa-I slujim Lui. Dar noi facem si rau. De ce ? Pai, de ce ? Cu voie ? Nu cu voie, pentru ca diavolul ne invata sa facem rau. Da vina pe diavol si scuteste-l pe aproapele tau de vina asta.
S-a-ntamplat, e trecator. E un accident. Raul pe care il face aproapele nostru este accidental. Nu trebuie sa ne facem impresia despre el si sa-l vedem prin prisma acestui rau pe care il face. Asta inseamna a judeca.
Ce inseamna a judeca ? Inseamna a-l vedea pe cel din fata noastra prin prisma faptelor rele pe care le face, socotind ca ele il caracterizeaza. El a strigat ieri la mine, e adevarat, dar asta nu-l caracterizeaza, el nu striga tot timpul. Si chiar daca striga tot timpul, sa gandesc ca inseamna ca nu se manie, pentru ca daca asa s-a obisnuit, nici nu mai tine atata rautate.
Cu tot felul de ganduri de acest fel sa incercam sa iertam, sa iubim. Sa iubim pe fiecare in toata nebunia lui, pentru ca fiecare avem niste "pasarele" ale noastre, dar ni le iertam. Si pe celalalt trebuie sa-l ierti! De ce pe tine te accepti asa cum esti, dar pe celalalt vrei sa-l faci ca la carte, ca asa scrie in Evanghelie, ca asa scrie la Sfintii Parinti. Vezi-l si pe el in toata complexitatea lui, in toate nebuniile lui, pentru ca Dumnezeu si pe el l-a chemat la botez, i-a dat o gramada de daruri si nu stii tu cum il judeca Dumnezeu.
Si mai este un lucru, sa stiti ca oamenii care au la vedere neajunsuri si tot felul de apucaturi din astea ciudate, au in spate daruri pe care Dumnezeu asa vrea sa le ascunda.
Pentru ca daca le-ar da pe fata doar darurile, omul s-ar mandri si ar distruge totul. Atunci cand Dumnezeu da daruri, mai da si cate un betesug si cate o ciudatenie.

:)Multumim Ovidiu! Frumoase cuvinte si foarte folositoare.
Un bătrân oarecare era bolnav de multă vreme si multe zile n-a mâncat, nici n-a băut, iar ucenicului lui, văzând că atâtea zile n-a mâncat nimic, i s-a făcut milă de dânsul si îl ruga, zicând: "Te rog, părinte, mănâncă ceva, cât de putin, si ti se va mai deschide gustul si te vei mai răcori din boală". Si îndată făcând foc, a pus de i-a gătit putină mâncare. Căci avea două vase: în unul avea putină miere, iar în altul putin ulei de cânepă, pe care îl tinea de multă vreme pentru candelă si care era rânced, amar si împutit. Deci, voind fratele să ia putină miere ca să îndulcească bucatele pe care le făcuse pentru bătrânul său, n-a luat seama bine din care vas să ia si, în loc să ia miere, a gresit si a luat ulei rânced si amar si a pus în bucatele bătrânului său si a dus la bătrânul, rugându-l să guste. Iar bătrânul luând o dată si gustând, îndată a cunoscut greseala fratelui si a tăcut, nezicând nimic.
Fratele îl ruga cu osârdie să mai guste măcar o dată sau de două ori. Însă bătrânul nu mai voia să guste, zicând: "Ajunge, fiule". Fratele, însă, îl silea să mai guste, zicând: "Te rog, mai gustă, părinte, că foarte bune bucate ti-am făcut. Iată că si eu am să mănânc cu tine". Si luând cu lingura si gustând, atunci a văzut ce a făcut si, căzând la picioarele bătrânului, i-a zis: "Amar mie, ce-am făcut! Iartă-mă, părinte, că ti-am gresit si n-am stiut si în loc de miere ti-am pus în bucate ulei rânced si amar si te-am prăpădit si nu mi-ai spus când ai luat o dată de ai gustat, socotind, poate, că eu înadins am făcut aceasta, punând asupra mea acel păcat".
Bătrânul i-a zis: "Nu te scârbi de aceasta, fiule, că de ar fi vrut Dumnezeu ca să-mi pui miere în bucate, miere mi-ai fi pus, iar acum, ce a vrut Dumnezeu, aceea mi-ai pus". Si aceasta zicând bătrânul, îndată s-a simtit desăvârsit sănătos si, sculându-se din patul lui, I-a multumit lui Dumnezeu, mângâindu-l si pe ucenicul său.

În prealabil postat de mirelat

Da, Ovidiu, dar ce zici tu aici e mai mult teorie (pe care o stiam oricum)... si poate se aplica intocmai in viata monahala, dar ptr mireni, mai greu. Oricum, eu una nu sunt genul sa tin supararea sau ranchiuna. In rest, Dumnezeu cu mila.

Apropo, nu vorbeam de mustrare, ci de impacare pentru o cauza fictiva. Probabil ca esti la curent cu faptul ca multe lucruri se "instrumenteaza" in ziua de azi.

Practica ar trebui sa fie cat mai apropiata de teorie, indiferent ca suntem mireni sau monahi. Daca Dumnezeu ar astepta ceva de la mireni si altceva de la monahi, am avea doua biblii: una pentru mireni si alta pentru monahi.

În prealabil postat de jenica

:)Rugaciune Mirela...rugaciune si va fi pace

multumesc, jeny... ca intotdeauna, te simt aproape, ca pe o prietena adevarata, nu una cu suflet de tabla. :)

Imi pare rau Mirela, ca te-a suparat raspunsul meu, dar daca acceptam discrepanta dintre teorie, adica biblie, si practica noastra, atunci inseamna ca vom face lucrurile doar pe jumatate si nu cred ca e bine placut lui Dumnezeu. Sa ne straduim deci dupa puterile noastre sa indeplinim cele pe care le asteapta Dumnezeu de la noi, ca suntem calugari sau mireni. Dumnezeu ne va aprecia stradania si va completa El ce lipseste, ca nu noi ne mantuim singuri, ci El, milostiv fiind, ne mantuieste.

[ory]

Ce ironic!!! Taman pe acest topic v-ati gasit sa va luati la harta,sau mai degraba,sa va atingeti cu subtilitati rautacioase!Nu ma mira nimic,noi oamenii stim cel mai bine sa vorbim,ca doar suntem cea mai superioara rasa,inzastrata cu acest dar,de aceia vorbim cate-n luna si-n stele...iar cand ajungem la fapte,devenim mai prejos decat dobitoacele cele necuvantatoare!(nu ma exclud).

În prealabil postat de ory

Ce ironic!!! Taman pe acest topic v-ati gasit sa va luati la harta,sau mai degraba,sa va atingeti cu subtilitati rautacioase!Nu ma mira nimic,noi oamenii stim cel mai bine sa vorbim,ca doar suntem cea mai superioara rasa,inzastrata cu acest dar,de aceia vorbim cate-n luna si-n stele...iar cand ajungem la fapte,devenim mai prejos decat dobitoacele cele necuvantatoare!(nu ma exclud).

Despre ce cearta vorbesti ory? Care harta?