Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Tainele Ortodoxiei > Nunta
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #11  
Vechi 25.08.2010, 14:29:28
anna21 anna21 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 07.03.2009
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.461
Implicit

Citat:
În prealabil postat de costache marilena Vezi mesajul
Asa trebuie sa fac Rodica. Mi-am propus de mule ori sa incep o astfel de discutie cu ea. Dar, vezi tu, este foarte delicat. Eu sunt principala vinovata ca nu am dat copiilor mei o educatie mai profund crestina. Nu i-am familiarizat cu biserica. In afara de rugaciunile de culcare (pe care ei nici nu le mai zic) nu i-am invatat mai nimic.
Acum, la maturitate, mi-a venit si mie mintea la cap si am "luat legatura" cu Dumnezeu. MI-am dat seama ca i-am lipsit pe copii de cea mai inalta si necesara invatatura: nimic fara Dumnezeu.
Va trebui mult tact sa incep sa-i vorbesc fetei mele despre voia lui Dumnezeu, despre respectarea legilor Lui sau despre binecuvantarile Lui?
Majoritatea tinerilor "moderni" fara o oarecare educatie religioasa pufnesc si isi dau ochii peste cap:'"da...da...Bine...bla, bla, bla..."
Insa, oricum va reactiona ea, va trebui sa-i tin o lectie de morala crestina. Poate nu ma va asculta la inceput insa stiu sigur ca ii va ramane ceva in capusor. Este totusi un om bun, cu bun simt si relativ ascultatoare.
Dar ce mie nu-mi este cu putinta este cu putinta Lui Dumnezeu. In El imi pun nadejdea. Cu post si rugaciune!
Oooo, nu este timpul trecut.
Trebuie sa-i spui ce este bun, nu gresesti, chiar daca ea nu va asculta.

Parintii mei au fost destul de permisivi (desi eu nu i-am perceput asa la vremea adolescentei), dar cand am pus problema sa ma mut cu prietenul meu, efectiv au "explodat": era ceva care depasea nivelul lor de toleranta.
Au fost discutii f urate, ca eu nu puteam intelege "de ce" sa nu ma mut cu prietenul meu decat daca ma marit. . Nu puteam sa-i inteleg (eram chiar ingrozita de "anacronismul" lor - nici macar nu au ridicat obiectii religioase, ca probabil as fi fugit de acasa la cat de revoltata eram) si era f frustrant de ambele parti. Pana la urma i-a dat Dumnezeu gandul bun prietenului meu si a propus sa ne casatorim (evident, el stia despre atitudinea parintilor mei, cred ca asta a avut un rol).
Ceea ce au avut ei de spus atunci a contat enorm peste timp. Azi sunt mandra de parintii mei ca au principii sanatoase si ca au luat atitudine la momentul potrivit (desi, repet, motivatia lor nu a fost una religioasa, ci au vrut sa ma fereasca de aranjamente imorale).


Un alt fapt care-mi vine in minte.. Am in familie o persoana care traieste in concubinaj de ani intregi cu o tanara. Cand i-am vizitat, copilasul meu a intrebat: este maritata? cam jenant . A inceput sa intrebe cand se vor casatori, sa inisite ca fata ar trebui sa faca parte din familie etc.. L-am lasat sa vorbeasca (cineva poate sa spuna astfel de lucruri fara sa trezeasca revolta). I s-a parut copilului ca nu este suficient si cu alta ocazie a insistat in fata parintilor tanarului ca trebuie sa-l insoare.. Ma gandeam daca nu cumva chiar Dumnezeu ii mustra prin gura unui copil de 6 ani (dar ma tem ca va ramane fara efect).
Reply With Quote
  #12  
Vechi 25.08.2010, 15:03:25
Jamaica Jamaica is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.12.2009
Religia: Ortodox
Mesaje: 358
Implicit

am o prietena de familie care locuieste cu un barbat de multi ani fara sa fie cununati, ea se apropie de 30 de ani si doreste un copil si ii tot bate apropouri , iar el ii spune ca lor le e bine asa... imi pare rau de ea pt ca este o fata frumoasa si cu suflet bun. Concubinajul in opinia mea nu duce la nimic bun nici macar in viata aceasta
Reply With Quote
  #13  
Vechi 25.08.2010, 16:08:10
Marius22 Marius22 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.07.2007
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.345
Implicit

Concubinajul inainte de a reprezenta un compromis, exprima o stare de pacat. Problema, este ca orice compromis pe care il facem in viata privitor la pacat, deschide calea unor pacate si mai mari.

Cred ca nu este deloc intamplator faptul ca intr-o lume in care concubinajul este generalizat si avortul atinge cote maxime. Avortul, uciderea constienta a pruncilor, in aceasta stare de neasumare - uneori de foarte lunga durata -presupusa de concubinaj isi are cauza. Apoi, chiar daca se cununa religios un astfel de cuplu, exista toate sansele ca si in casatorie sa apeleze la avort, pentru ca neasumarea responsabilitatilor le-a devenit o a doua fire.
Reply With Quote
  #14  
Vechi 25.08.2010, 18:07:00
cristian67
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit cine are minte sa ia aminte

Sf.Maxim Marturisitorul tine sa ne spuna ca:,,nu mancarurile sunt rele,ci lacomia pantecelui;nu facerea de prunci,ci curvia;nu banii,ci iubirea de bani;nici slavaci slava desarta.Iar daca-i asa nimic nu e rau din cele ce sunt decat reaua lor intrebuintare,care vine din negrija mintii de-a cultiva cele firesti''(Filocalia vol.2,pag.77).Ori ceea ce ingrijoreaza astazi este faptul ca senzualitatea ea locul iubirii si placerea trece in locul comuniunii.Amorul liber este socotit ca un lucru normal,iar casatoria a devenit pentru multi un mijloc lesnicios de a dobandi placeri si o asigurare impotriva neputintelor de la batranete.Crestinii,insa,stiu bine ca nunta esta Taina iubirii, ,,TAINA MARE IN HRISTOS SI IN BISERICA'',avand ca scop nasterea de prunci si desavarsirea personala a sotilor,unul prin altul si amandoi prin HRISTOS DUMNEZEU.Parintele Staniloaie spune ca cei doi casatoriti in comuniunea si daruirea lor il privesc pe Hristos privindu-se unul pe altul,iar comuniunea dintre sot si sotie se intareste prin copii.Nenorocirea este ca tocmai acesti copii,care au rolul de a intari comuniunea familiei binecuvantate prin Taina Cununiei,sunt avortati fara mila de mame usuratice si necredincioase cu acordul tatilor lenesi si care nu vor sa-si asume odata cu trairea placerii ce rezulta din actul sexual si raspunderea cresterii pruncilor care se vor zamisli in mod natural,dupa randuiala inscrisa in fire de Dumnezeu.Impiedicarea zamislirii copiilor prin tot felul de mijloace si uciderea copiilor in pantece transforma actul sexual intr-o sursa de placere fara finalitate,golind astfel pe omul care a ales viata lumeasca de adevaratul lui sens si conducandu-l de fapt spre urmari ce nu vor intarzia sa apara,adica spre nefericire si disperare care vor degenera in final in vicii cu urmari grave.Transformarea placerilor sexuale intr-un idol duce la alegerea iresponsabila a pornografiei,a mijloacelor contraceptive si a crimei de avort,ca modele de viata,incat acestea reprezinta o plaga a vremii noastre,precum lepra in antichitate si ciuma in evul mediu.O statistica recenta ne arata ca prin acceptarea sexualitatii,intreaga tara s-a transformat intr-un adevarat abator in care sunt ucisi fara mila aproape un milion de copii anual.Cauza unica a pruncuciderii este LIPSA DE IUBIRE.A omora un copil nenascut inseamna a te impotrivi vointei lui Dumnezeu.De asemenea impotriva tinerilor si spre distrugerea lor,se folosesc arme psihologice moderne care sub masca fericirii,binefacerii si modei apusene moderne ii incurajeaza sa fumeze,sa bea alcool,sa priveasca filme de groaza,violenta si pornografie,sa inceapa cat se poate de repede viata sexuala pentru a-i secatui de vlaga cat se poate mai de timpuriu.Desfraul este o boala groaznica,o adevarata lepra morala,care calca in picioare iubirea,fidelitatea,frumusetea si nobletea existentei.Acceptand aceste rele de bunavoie,sigur mergem spre PIERZANIE.SF.AUGUSTIN spune;,,Cand este evitata conceptia copilului,este nepermisa si rusinoasa chiar impreunarea cu sotia legitima.Aceasta a facut-o ONAN,fiul lui IUDA si pentru aceasta l-a omorat Dumnezeu".Pentru a salva casatoria de la decadere,BISERICA CRESTINA ORTODOXA,proclama ca oricine lipseste actul conjugal de exercitiul sau natural si de puterea de procreare a vietii,calca legea lui DUMNEZEU si a naturii si se face vinovat de o mare nelegiure"---ASADAR DOMNUL SA VA BINECUVANTEZE SA RESPECTATI PORUNCILE,AMIN.
Reply With Quote
  #15  
Vechi 25.08.2010, 21:53:15
Jamaica Jamaica is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.12.2009
Religia: Ortodox
Mesaje: 358
Implicit

of ma doare asa de tare de fiecare data cand citesc/aud sintagme de genul "femeile sunt usuratice si necredincioase" iar "tatii sunt (doar) lenesi" , mai ales cand greul cade mai mult pe femeie in viata decat pe barbat...
Reply With Quote
  #16  
Vechi 26.08.2010, 13:00:48
costache marilena
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de anna21 Vezi mesajul
Oooo, nu este timpul trecut.
Trebuie sa-i spui ce este bun, nu gresesti, chiar daca ea nu va asculta.

Parintii mei au fost destul de permisivi (desi eu nu i-am perceput asa la vremea adolescentei), dar cand am pus problema sa ma mut cu prietenul meu, efectiv au "explodat": era ceva care depasea nivelul lor de toleranta.
Au fost discutii f urate, ca eu nu puteam intelege "de ce" sa nu ma mut cu prietenul meu decat daca ma marit. . Nu puteam sa-i inteleg (eram chiar ingrozita de "anacronismul" lor - nici macar nu au ridicat obiectii religioase, ca probabil as fi fugit de acasa la cat de revoltata eram) si era f frustrant de ambele parti. Pana la urma i-a dat Dumnezeu gandul bun prietenului meu si a propus sa ne casatorim (evident, el stia despre atitudinea parintilor mei, cred ca asta a avut un rol).
Ceea ce au avut ei de spus atunci a contat enorm peste timp. Azi sunt mandra de parintii mei ca au principii sanatoase si ca au luat atitudine la momentul potrivit (desi, repet, motivatia lor nu a fost una religioasa, ci au vrut sa ma fereasca de aranjamente imorale).


Un alt fapt care-mi vine in minte.. Am in familie o persoana care traieste in concubinaj de ani intregi cu o tanara. Cand i-am vizitat, copilasul meu a intrebat: este maritata? cam jenant . A inceput sa intrebe cand se vor casatori, sa inisite ca fata ar trebui sa faca parte din familie etc.. L-am lasat sa vorbeasca (cineva poate sa spuna astfel de lucruri fara sa trezeasca revolta). I s-a parut copilului ca nu este suficient si cu alta ocazie a insistat in fata parintilor tanarului ca trebuie sa-l insoare.. Ma gandeam daca nu cumva chiar Dumnezeu ii mustra prin gura unui copil de 6 ani (dar ma tem ca va ramane fara efect).
Anna, prin gandul cel bun al prietenului tau, Dumnezeu te-a ajutat sa eviti concubinajul. Am nadejde ca Dumnezeu ma aude si-mi va implini rugaciunile iar fata mea nu va face o asemenea greseala. Din pacate, are in jurul ei nenumarate exemple de concubinaj si prea putine exemple bune, sanatoase. Dar, mila lui Dumnezeu e mare si iubirea Lui de oameni este nemasurata. In asta mi-e nadejdea.
Doamne ajuta!
Reply With Quote
  #17  
Vechi 26.01.2011, 12:06:09
AdrianAamz AdrianAamz is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 01.02.2010
Locație: Elada / Romania
Religia: Ortodox
Mesaje: 523
Implicit

Expresia "cununie civila" este in sine una nefericita, fiindca termenul Cununie implica in mod necesar Taina Bisericii prin care se sfinteste legatura de iubire naturala dintre barbat si femeie.

Daca ne gandim la ce se intampla la slujba Cununiei (sau a Nuntzii), vedem ca numai acolo cei doi sunt incununati.
La oficiul de stare civila, ei doar sunt recunoscuti de stat ca fiind sot si sotie in fata legii statului, ceea ce le confera anumite drepturi si obligatii in cadrul juridic si social al statului respectiv.
Dar sot si sotie in fata lui Dumnezeu sunt doar cei care primesc Taina Cununiei.
Eu nu spun ca cei necununati (ma refer deci la aspectul bisericesc!) nu ar fi sot si sotie. Sunt, iar Biserica recunoaste acest lucru, fiindca la cununie se cere actul de stare civila.

[Paranteza: pana la Cuza Voda, nu exista casatoria civila, ci doar Cununia, iar Biserica tinea evidentele casatoriilor...si pe ale divorturilor, pe care tot Biserica le pronunta (erau foarte rare, din cauza ca Biserica facea mai intai tot posibilul ca sa refaca legatura dragostei dintre cei doi. Dar daca acea iubire era complet stinsa, Biserica nu se opunea in final desfacerii casatoriei.)
Asa stand lucurile, Biserica (prin preotul oficiant) era obligata sa verifice daca cei doi indeplineau conditiile legale (canonice, daca vreti) pentru a se putea casatori.
Astazi, preotul verifica la spovedanie aceste conditii canonice, dar alte conditii sunt verificate de catre stat. De aceea, pentru a vedea daca statul a facut munca pe care altadata terbuia sa o faca preotul, se cere certificatul de casatorie civila. ]

Am inchis paranteza.
Deci: cei doi soti casatoriti civil nu pot primi Sf. Impartasanie daca nu au primit Taina Cununiei, fiindca legatura lor de iubire nu a primit prefacerea apei iubirii naturale in vinul iubirii dumnezeiesti.

De ce divorteaza totusi oamenii cununati ? Fiindca probabil acel vin se termina prea repede...sau nu e pastrat si folosit cum trebuie si se oteteste...
Cununia, ca Taina , nu e nici lantz, nici magie... ea respecta liberul arbitru al fiecaruia. Chiar daca pe Dumnezeu il doare, El nu-i forteaza pe oameni nici sa se cunune, nici sa se suporte reciproc atunci cand din dragostea lor nu mai ramane nimic.

De fapt, ma gandesc eu (cu mintea mea de tehnocrat), probabil unii confunda o pasiune arzatoare cu iubirea adevarata. Iubirea adevarata e ca rugul de pe Sinai: arde fara sa se mistuie.
Pasiunile...sunt ruguri obisnuite: ard cat ard, uneori poate chiar multi ani, dar pana la urma se consuma si se sting.
Iubirea e o stare de afectivitate care depaseste pasiunea. Sa recitim ce spune apostolul Pavel despre dragoste: "nu se aprinde de manie, nu cauta ale sale, toate le nadajdieste, toate le rabda... Dragostea nu cade niciodata."
Deci... daca a cazut, nu e dragoste, ci doar pasiune.

Cei care isi bat joc de Taina Cununiei vor suporta consecintele in fata lui Dumnezeu atunci cand va sosi clipa.
Reply With Quote
  #18  
Vechi 26.01.2011, 12:17:16
costel's Avatar
costel costel is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 22.09.2006
Mesaje: 4.827
Implicit

Prin casatoria civila cei doi raman doi, nu devin una. In crestinism desi avem trei persoane: Tatal, Fiul si Sfantul Duh, avem un singur Dumnezeu, nu trei dumnezei. Asa ca orice cununie civila nu poate darui aceasta unitate, nu are puterea sa-i uneasca pe cei doi atat de mult incat sa se vorbeasca de un singur trup. Iar aceasta unitate pe care o da Biserica si care trebuie intretinuta, e dupa chipul celei dumnezeiesti. De aceea ea nu se poate da prin oricine, ci doar prin anumite persoane, cele hirotonite.
Reply With Quote
  #19  
Vechi 26.01.2011, 14:32:23
georgel23c's Avatar
georgel23c georgel23c is offline
Member
 
Data înregistrării: 12.07.2009
Locație: Galati, Romania
Religia: Ortodox
Mesaje: 61
Implicit

Sfântul Maxim Mărturisitorul consideră că păcatul „formăluiește“ mintea, îi dă acesteia forma sa. Și, poate în nici un alt păcat și în nici o altă patimă nu se simte acest lucru mai exact decât în patima desfrâului. Trăim într-o lume a senzualității debordante, într-o lume în care plăcerea trupească a fost ridicată la rangul de religie. O lume în care spiritele emancipate vorbesc despre o adevărată „revoluție“ sau despre o „nouă dezordine sexuală“.

Calea spre vindecare

Oriunde ne mișcăm, pe oriunde umblăm, suntem provocați. Nu există program de televiziune care să nu transmită, sub aparența constatării vinovăției, scene ispititoare; nu putem căuta o știre decentă, fără să vedem alături anunțuri matrimoniale lascive: chiar și discuțiile noastre, cele mai inocente, poartă de multe ori în ele amprenta senzualului, a plăcerii trupești sau fizice. Toate aceste imagini, toate aceste oferte atacă sufletul omenesc, provocându-i să guste plăcerea. Câtă dreptate avea Sfântul Ioan Casian, marele ascet care a divulgat răutatea păcatelor și a patimilor, să spună că desfrânarea „atacă neamul omenesc din primele momente ale tinereții (pubertatea sau adolescența) și că doar puțini sunt aceia care s-au eliberat deplin de ea, până la moarte“!
Păcatul desfrâului formăluiește mintea celui robit lui, pentru că acesta nu mai vede în ființa „iubită“ un subiect, o persoană cu bucuriile și cu suferințele sale, cu împlinirile sau deziluziile sale, ci caută doar un trup, pe care să îl consume, să îi procure plăcerile mult visate, însă, după satisfacerea poftelor sale păcătoase, conștientizează că nu a dobândit adevărata fericire, că sub masca ei, trăiește deziluzia, că voind a descoperi împlinirea, ajunge să trăiască, de fapt, în subteranele conștiinței și pe marginea prăpastiei.
Un moralist contemporan considera că lumea în care trăim, mult prea permisivă și laxă din punct de vedere moral, oferă omului orgii televizate, păcatele ridicate la rang de normalitate și generalizate. Iar toate acestea îl asaltează pe bietul om, îl provoacă și îl incită. Simpla amintire a lor îl urmărește și caută să îl târască din nou în păcate.
Formăluind mintea omului, păcatul desfrânării întunecă și pervertește percepția asupra celeilate persoane. În ea nu mai este descoperit ceea ce este mai înalt și frumos, valoarea ei spirituală, ci este văzută și trăită în registrul inferior al vieții, trupescul, biologicul. Persoana iubită nu mai este experiată în ceea ce ea are propriu și specific, ci în ceea ce o încadrează într-un regn, într-o specie - aspectul trupesc. Desfrânatul caută plăcerea clipei efemere, ratându-și astfel bucuria eternității, condamnându-se pe sine să trăiască în platitudinea trupului și a plăcerilor sale, mult prea sărace, indiferent cât de des și de intens ar fi ele procurate.
Robul păcatului și în mod deosebit al desfrâului trăiește într-o lume iluzorie și ireală, a poftelor și dorințelor, având contacte slabe și rare cu lumea concretă și reală, cu persoana umană. El are iluzia iubirii, și cu atât mai puțin a iubirii adevărate, iar persoana iubită este în fond o proiecție a dorințelor sale, o oglindă în care el se vede în ceea ce are mai josnic și inferior.
Calea cea mai potrivită pe care o recomandă ascetica ortodoxă, de luptă împotriva păcatului „formăluirii“ minții, o constituie curățirea inimii, purificarea ei de orice gând și întinăciune trupească. O constituie descoperirea abisului de taine pe care îl constituie persoana iubită, nu atât din perspectiva vieții ei trupești, oricum limitată în forme și manifestări, ci explorarea adâncului ei interior, profunda ei viață lăuntrică. O astfel de percepție ridică persoana iubită din aspectul de irațional și animalitate la valoarea ei de univers de taine, ce se așteaptă și se cere descoperit prin iubire jertfelnică.
În acest mod, ea se descoperă pe sine în ceea ce are mai frumos și înalt, bogata ei viață duhovnicească, și se transformă dintr-un „ceva“, un obiect de consum, de astâmpărare a poftelor și de procurare a plăcerilor, într-un „cineva“, o persoană, o ființă de o bogăție și valoare inestimabilă, o susținătoare și colaboratoare în lucrarea de înduhovnicire a trupului, cu toate poftele și dorințele sale, într-un mediu și suport ideal al unei vieți spirituale înalte, în iubire și dăruire.
Reply With Quote
  #20  
Vechi 26.01.2011, 14:41:02
windorin's Avatar
windorin windorin is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.10.2006
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.402
Implicit

Raportarea la sexualitate este o problema capitala a vietii crestine.

Dupa cum in raportarea omului la hrana, Dumnezeu a randuit postul,
tot asa si in raportarea lui la sexualitate, El a randuit o masura sfintitoare.

Cine nu cunoaste aceste randuieli ajunge rob propriilor masuri.
Cine le cunoaste pe acestea isi da seama de cat de minunate sunt toate, cand sunt facute cu Domnul si pentru Domnul.

Cautati si veti afla toate in Sfanta Scriptura si in Scrierile Sfintilor Parinti.
__________________
"Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii." (Ioan 13,35)
"Va spun ca pentru orice cuvant desert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteala in ziua judecatii." (Matei 12,36)


Last edited by windorin; 26.01.2011 at 14:43:58.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Tiganii. Care este atitudinea noastra fata de ei? romandragut Generalitati 291 20.12.2013 08:33:02
Care-i necazul vietii Dvs ,in clipa de fata?..... lavinia40 Generalitati 279 24.03.2013 20:18:47
Care este cel mai important lucru pe care doriti sa il faceti in viata? alexdu Generalitati 79 23.09.2011 17:55:07
Ce asteapta o fata care vrea sa se casatoreasca de Ioan_Ciobota Generalitati 42 28.07.2007 02:13:20