DESPRE POFTA CE SE NASTE DIN PRIVIRE

[Iustin44]

In cartea "Scrierile Parintilor Apostolici" la "Pastorul lui Herma", ingerul il sfatuieste pe Herma ca de cate ori va fi ispitit de o alta femeie, sa-si aduca in minte chipul sotiei data lui de Dumnezeu, si-i va fugi gandul cel rau. Pot spune ca am incercat mereu sa pun in practica acest sfat si mereu mi-a folosit, gandindu-ma ca in primul rand Dumnezeu mi-a dat sotia asa cum mi-am dorit-o si apoi cealalta, oricat de frumoasa ar parea, nu are nimic in plus fata de sotia mea. In al III-lea rand, de cand mi-am cunoscut sotia, am avut si am mereu credinta ca daca eu n-o insel nici macar cu gandul, Dumnezeu nu va ingadui ca ea sa ma insele. Apoi, nu degeaba Mantuitorul spune ca copii vor plati pentru pacatele parintilor pana la al III-lea si al IV-lea neam. Un prieten mi-a povestit cum, in timpul facultatii a incercat sa se grozaveasca in fata unei profesoare pe care o simpatiza, iar cand a ajuns acasa, sotia lui iesea pe usa cu copilul pentru a-l duce la spital deoarece bause o jumate de sticla de Panadol, un sirop cu antibiotic pt copii, din care putea sa moara. Pentru cei care cred ca a fost o intamplare, Mantuitorul spune:"Nici macar un fir de par din capul vostru nu se misca fara stirea lui Dumnezeu." Eu insumi am cunoscut un om la vreo 55 de ani care auzise un cuvant in armata, dupa cum el mi-a povestit, ca adevaratul barbat, 7 femei dac i se ofera, pe toate trebuie sa le aive si ca el, chiar daca are cea mai frumoasa femeie din sat, nu poate rezista sa nu se duca si la alte femei care i se ofera. I-am spus si lui cuvintele de mai sus dar fara folos ca el o tinea pe-a lui. La urma, mi-a dat Dumnezeu in gand sa-l intreb cati copii are. El mi-a spus ca are o fata care e avocata la Bucuresti si are apartament si masina. Intrebandu-l daca e casatorita si cati ani are, el mi-a raspuns cu o voce schimbata ca nu e casatorita si ca are 34 de ani. Atunci eu i-am zis ca Dumnezeu ingaduit ca ea sa nu se marite, sa aive familie si copii pana acum, pentru ca el a avut prea multe in viata, iar acum nu se poate bucura de nepoti pentru pacatele lui. Nu stiu de unde mi-a venit sa-i spun aceste cuvinte, dar am observat ca au avut efect. Daca ati avut asemenea experiente, postati-le pt folosul altora!

[vsovi]

cred ca ideea asta cu amintirea sotziei sau cu imaginea ei binecuvantate, se refera shi la iubita adevarata, chiar daca nu este sotzie... daca exista intr-adevar...

sau mai exista o solutzie... sa-tzi dai seama cat de urata shi inconvenienta poate deveni situatzia in care te tzii de una frumoasa pe care nici macar n-o iubeshti cu adevarat decat tzi se pare ca tzi-ar placea, o situatzie trista shi fara ieshire mai ales daca ea se chiar indragosteshte de tine shi anii trec in zadar... iar daca e doar iubirea de patima ta inseamna ca ea, chiar nici nu mai conteaza shi atunci mai degraba te adresezi la un bordel decat sa tzi-o faci cu mana ta, ca poate mai au nevoie de o curva masculina... ca ce-shi face omul cu mana lui... lucru manual se cheama :D

iar de la bordel mai scapa cine poate... aviz amatorii :dontgetit::):D , bine ar fi sa mai scape cate unul doar cu banii luatzi... ??? doar ca...:|

Mi se pare foarte interesant acest topic, pentru ca noi nu pacatuim doar cu fapta, ci si cu simturile, printre altele cu privirea. Si pacatuim cu privirea nu numai in sensul descris de Iustin, dealtfel adevarat, ci si in multe alte sensuri. Eu de exemplu pacatuiesc "insusindu-mi" orice floare pe care o vad; nu o rup, desi as vrea, ma multumesc cu a-mi imagina ca fac un buchet. Sau imi insusesc mental multe obiecte pe care le vad in magazine. In privinta obiectelor m-am obisnuit acum sa le pun la loc, imaginar evident, dupa ce m-am uitat la ele si am constientizat ca nu-mi sunt decat temporar de folos. Dar a ramas meteahna cu florile. De cand mi-am dat seama ca gresesc "insusindu-mi-le", constientizez acest lucru si incerc sa-mi aduc aminte sa le admir, dar sa nu mai vreau "sa le iau cu mine". Este ca un proces de dezpatimire, care pare usor, dar nu este. Se pare ca si o floare, pe cat de nevinovata, poate creea o dependenta, daca nu ne controlam inclinatia spre posesiune a frumosului.
Exemplul de mai sus ma face sa cred ca putem pacatui cu toate simturile noastre.

[veilur]

Sunt uimit de fantezia ta cu florile pe care le rupeai imaginar. Nu stiam ca unele fete au astfel de dorinte. Dar de ce crezi ca este un pacat ce faci tu? Sa faci buchete de flori cu gandul eu nu cred ca dauneaza cu nimic sufletului, chiar este bine ca nu ai alte ganduri intinate, hmm...dar cu ce scop "confectionai" buchetele florale?

[urzicuta]

:)Exista in om doua feluri de vointe cea rationala si cea irationala.....vointa superioara este actionata prin puterea mintii..cel putin asa am invatat eu la psihologie..in timp ce vointa inferioara este ACTIONATA DE instinctele trupului..in noi se da o lupta permanenta..si in final..binele trebuie sam invanga raul ca asa e happy end-ul.cu cat pacatele viciile sunt mai mici cu atat exista mai mari sanse de izbanda...adeca pacatul facut cu gandul poate fi infrant mai repede decat cel facut cu fapta..sa omoram pe omul cel vechi din noi,fiinta primara,gragara si sa-l lasam pe omul cel nou nascut din apa si din duh sa traiasca..sa respire...de cele mai multe ori cei care desfraneaza cu gandul sau cu fapta isi pierd mintile..sunt greu parasiti de acest duh..e f.puternic..

Da, ai dreptate , urzicuta
Dar sa-i raspund si lui veilur: Cele relatate sunt adevar, nu fantezie.
Unul din pacatele mele e acela de a-mi insusi flori care nu-mi apartin. Mie imi plac florile si as vrea ca plimbarile mele in aer liber sa se soldeze cu achizitionarea unui brat de flori. Oricum as intoarce-o tot furt este, chiar daca sub aspectul lui aparent nevinovat. La mine a devenit o meteahna culesul florilor si de aceea m-am sesizat ca nu e bine.

Nu am realizat singura acest lucru ci am citit in Pateric despre avva Arsenie (cred ca despre el e vorba) care mergea cu un frate pe drum si acesta gaseste un mar pe jos. Vrand sa-l ia, il intreaba pe avva daca are voie. Avva il intreaba la randul lui daca el a pus marul acolo; cum raspunsul a fost negativ, fratele e sfatuit sa lase marul unde l-a gasit.

In urma celor citite mai sus, mi-am dat seama ca si achizitionarea unui obiect aparent lipsit de valoare poate fi un pacat. Scria cineva pe forum ca Patericul nu mai e suficient in ziua de azi. Eu cred ca este la fel de valabil, doar sa identificam situatiile in care putem folosi apoftegmele.

Pot privi un arbust in floare si fara dorinta de a rupe niste crengi. Primul impuls este de a rupe, apoi constientizez si ma multumesc cu a privi. Vreau sa ajung la o stare de dezpatimire in care sa pot privi un fruct si sa nu imi imaginez ca am si gustat din el. Sa iau o distanta fata de lucruri, care sa-mi permita observarea lor fara dorinta de insusire, chiar si la nivelul gandului, in genul cum privim un tablou la muzeu, fara dorinta de a-l avea indiferent cat ne place.
Iata deci, cum o invatatura veche de secole poate fi actualizata si folosita in favoarea noastra, caci nimic nu e nou sub soare.

[veilur]

adevarat zici tu ancah, ca dupa ce am citit ce ai scris tu, mi-am amintit ca in urma cu cateva luni mi s-a intimplat ceva, dar deabia acum mi-am amintit de ce am avut eu parte de intimplarea aceea, pentru ca si eu la randul meu facusem acum mai multi ani in urma acelasi lucru rau, la fel cum mi s-a intimplat mie acum ceva luni in urma. Si ma intrebam de ce mi s-a intimplat mie lucrul acela rau, uite ca acum am gasit raspunsul si sunt bucuros ca stiu din ce cauza mi se intimplase mie acea fapta...intradevar, acum se vede cum lucreaza Dumnezeu, pentru ca El nimic nu lasa nerasplatit...

Pacate facute cu gandul. Voua vis-a intamplat sa doriti sa va insusiti ceva cu gandul, nestind ca e pacat?
Reactivez acest topic, caci de undeva trebuie sa ni se adune multele pacate, despre care vorbesc pana si sfintii ca le au. Adunam pacate de care nu suntem constienti, caci cine si-ar imagina, ca a privi e un pacat. Evident depinde cum privim. Sau a manca este un pacat, mai ales daca mancam ce nu trebuie in zile de post. Simturile sunt cele care ne fac sa acumulam sumedenie de pacate, de care habar nu avem.
Ce e de facut?

[Traditie]

Sufletul se spurca prin orice privire la altceva decât la Hristos, însa unele lucruri spurca mai tare. Persoane sau fotografii cu persoane de sex opus, chiar daca nu sunt indecente, peisaje frumoase, obiecte etc.

Chiar fara alte pacate, privirea spurca pe om de aceea calugarii adevarati îsi înfrâneaza ochii de la orice, asa cum îsi înfrâneaza si mâinile, picioarele, simturile si tot corpul.

Privirea este însa si primul pas spre pacatele constiente. Dupa privire urmeaza sugestia mentala si daca omul nu ia aminte (iar cei care sunt constienti ca trebuie sa ia aminte sunt insignifiant de putini chiar în tarile ortodoxe) ajunge la fapta.

[cristiboss56]

Daaaa gandul este atat de parsiv ! Si acum cand scriu aceste randuri , sunt tare trist din asta cauza. Pai cum altfel sa fiu cand remuscarea gandului trufas ma mistuie si in acelasi timp vine un altul si mai parsiv si rau. Daca a-ti sti voi ce groaznica-i lupta cu mintea si gandul in cele pacatoase, fie ele obiecte, lucruri diverse , fie cate o duduie provocatoare si iscoditoare. Ce e mai rau si apasator ca nu vine un gand sau doua, vin cete, umbla in haita si atunci cand zici ca ai scapat, vin alte cete de peste tot si iar te lasa si iar apar, caci cate odata imi vine sa urlu de durere si iar ma lasa si iar ma rog in liniste , cand iar apar cete de ganduri noi si apasatoare , de-mi strica toata seara si dimineata si ziua la un loc.