|
|
Înregistrare | Autentificare | Întrebări frecvente | Mesaje Private | Căutare | Mesajele zilei | Marchează forumurile citite |
|
Thread Tools | Moduri de afișare |
#71
|
||||
|
||||
Citat:
Citat:
Citat:
Aș putea să caut niște citate din Einstein (care de fapt nu a fost un om religios, deși folosea termenul „God” (în traducere?) pentru a desemna forțele și legile fizice ale universului, generatoare de nebănuite minunății), iar ca el au fost și sînt foarte mulți „raționali dintr-ăștia” care gîndesc la fel. Totuși, asta ar trece pe lîngă ceea ce vreau să spun: chiar dacă știu cum „funcționează” un curcubeu, de fiecare dată cînd văd unul mă holbez cu aceeași admirație și surpriză pe care o are cineva care nu-și explică fenomenul. (Ultima oară mi s-a întîmplat asta acum cîteva săptămîni... uitîndu-mă la curcubeul creat de incidența razelor peste jetul de apă care uda gazonul din fața clădirii în care lucrez. Evident, nimeni nu pricepea de ce m-am oprit în mijlocul drumului să mă holbez la stropitoarea respectivă.) |
#72
|
||||
|
||||
Pentru Bastet.
Inima din minte, la ea ma refeream. Sa zicem ca e sediul sentimentelor, desi pentru mine ea cuprinde centrul mintii (nu in sens psihic, ci crestin), deci implicit constiinta. Bastet: "Nu sînt de acord cu implicația indirectă pe care o faci, anume că prin rațiune nu poți ajunge la vreo perspectivă optimistă. Dimpotrivă. Dovadă... toți oamenii care nu cred în supranatural, dar se simt foarte la locul lor și foarte motivați în ce-or întreprinde ei, în acest univers bizar." ----- Da, poate fi optimism, dar atunci trebuie sa faci ca evreul la piata: mai lasa tu, mai dau eu, asa ca sa nu fie nici pe-a ta, nici pe-a mea. Adica mai lasa ratiunea, mai pune inima, si da, atunci iese ceea ce ai zis. Dar daca mergi pe ratiune pura (vorba lui Kant) si pana la capat... Chestia cu curcubeul mi-a placut extraordinar. Mi-a adus aminte ca-mi place sa privesc cerul noaptea si-mi spuneam de fiecare data cu emotie: Oare de ce eu, firul de nisip, ma uit la stele si galaxii si stiu ca ele exista si ele (imensele stelele, nu eventuale fiinte), nenumaratele, nu stiu ca eu exist, dar ma lumineaza.
__________________
Făcutu-ți-s-a ocara ca și lauda, paguba precum câștigul și străinul ca fratele? Cum nu înțelegeți că nu despre pâini v-am zis? Ci feriți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor! (Matei 16:11) Omul deține atâta Adevăr câtă Iubire dăruie. |
#73
|
||||
|
||||
Citat:
Citat:
|
#74
|
||||
|
||||
Citat:
În prealabil postat de MariS_ Inima din minte, la ea ma refeream. Sa zicem ca e sediul sentimentelor, desi pentru mine ea cuprinde centrul mintii (nu in sens psihic, ci crestin), deci implicit constiinta. Atenție la „implicit”-ul ăla, lasă loc la interpretare. Implicit, și ne-creștinul (și ne-religiosul în genere) are conștiință. (Știu că nu asta ai vrut să zici, dar nu m-am putut abține.) --------------------- Da, ai dreptate. Vroiam sa zic ca psihologul face distinctie intre sentimente, ratiune si constiinta, iar eu pun sentimentele si constiinta impreuna. Nici nu mi-a trecut prin cap sa spun ca numai cei religiosi au constiinta. Exprimarea mea de multe ori lasa de dorit. Recunosc. "Rațiunea nu e neapărat un monstru rece și pesimist. Și nici nu e un dat, ceva fix. Se mulează pe posesor." Asa e. Insa de prea multe ori si la prea multe persoane, atunci cand e "biciuita" si impinsa la limitele ei, ajunge la acelasi rezultat. Si ala e absurdul. Vreau sa zic ca prea multi indivizi inteligenti si superinteligenti (nu fac apropouri) ajung la acelasi rezultat. Pe urma ea e adusa in limite rezonabile si atunci, "imblanzita", se va mula pe posesor, asa cum bine ai spus.
__________________
Făcutu-ți-s-a ocara ca și lauda, paguba precum câștigul și străinul ca fratele? Cum nu înțelegeți că nu despre pâini v-am zis? Ci feriți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor! (Matei 16:11) Omul deține atâta Adevăr câtă Iubire dăruie. |
#75
|
||||
|
||||
Pune și tu așa, e mai simplu: [ quote ] text [ /quote ] (fără spații)
Citat:
Repet referința pe care am făcut-o acum cîteva mesaje, nu țin minte să fi citit vreodată ceva mai deprimat, mai deprimant și mai nihilist (și în același timp, extrem de plastic) decît scriitura lui Cioran. Și totuși, n-a înnebunit nici el, nici eu. Citat:
Pe de altă parte, zici că ai experimentat mai multe sisteme de credințe/filozofii pînă să ajungi (sau să te întorci) la creștinism. ...Celelalte sisteme nu îți ofereau suportul acelui „ceva” care îți promite că sfîrșitul vieții fizice nu va fi sfîrșitul a tot? (Sper că nu te deranjează prea tare ultimul paragraf, încerc doar să îmi „traduc” ce te frămîntă.) |
#76
|
||||
|
||||
Foarte bine spui de Cioran. El e exemplul cel mai expresiv de cautator
al sensului ultim, pe cale rationala. Ceea ce vroiam sa spun este ca oricine are "dotarea" lui Cioran si ar fi impins la limita ratiunea (nu sa zburde oricum, ci sa caute sensul ultim) ar fi ajuns la concluziile lui. Adica concluziile finale, ale sensului ultim, sunt aceleasi, nu depind de persoana, decat ca traire. Ca dupa aceea a putut sa traiasca normal imi explic tocmai prin faptul ca si-a limitat preocuparile la dimensiuni normale ale unei existente asumate. Probabil chiar si-a construit sensuri personale, fara pretentii absolute. Poti trai si asa. E ca si cum ai sta agatat de o franghie deasupra unei prapastii, nu poti nici sa urci, nici sa cobori, sti ca la un moment dat franghia se va rupe, dar iti propui sa nu te mai uiti in jos si-ti faci de lucru tricotand, citind, glumind, rezolvand rebus, studiind, cercetand stancile, pietrele, etc.,etc. Se poate, totul e posibil. In ceea ce priveste experimentarea altor sisteme de credinta sau filozofii, ea s-a rezumat la cunoastere teoretica, deci nu le-am practicat. Si nu le-am practicat pentru n-am gasit sensul care sa ma multumeasca. Eliberare a spiritului, contopire in divinitate, identitate intre sine si divinitate, contemplatie, extaz, samadi, etc.,etc., m-au atras la inceput pentru ca imi gadila orgoliul ca sunt cineva. Daca sinele meu era egal cu divinitatea, chiar si ca picatura in ocean, tot ma impresiona. Dar apoi am sesizat si defectele: renuntarea la sentimente si chiar la gandire, samadi fara suport si aruncarea in gol. Si cel mai important: nerezolvarea problemei Binelui si Raului. Acolo mai totul era inchipuire, maya. Compasiunea era cel mai inalt simtamant. In crestinism am dat de Iubire si am inteles ca daca cauti sens, atunci numai iubirea il poate da. Iar daca cauti un sens absolut, atunci numai o Iubire Absoluta poate sa-l genereze.
__________________
Făcutu-ți-s-a ocara ca și lauda, paguba precum câștigul și străinul ca fratele? Cum nu înțelegeți că nu despre pâini v-am zis? Ci feriți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor! (Matei 16:11) Omul deține atâta Adevăr câtă Iubire dăruie. |
#77
|
|||
|
|||
Citat:
Cred ca este o amagire faptul ca ne gandim mereu (cu o sufocanta vacuitate in suflet) la micimea noastra fizica sau temporala, e o forma de derogare de la responsabilitatea de a ne lua fiinta proprie in brate. Uite, Kierkegaard spunea o chestie interesanta : caracteristica genului uman in raport cu o specie animala este aceea ce INIDIVIDUL este superior genului; pentru cea de a doua, dominanta este specia (de unde si expresia "spirit gregar"). Deci sarcina enorma pe care crestinismul o pune pe umerii nostri este aceea de a fi atenti mai mult decat orice la trairea personala. Personal, nu am ajuns in jurul credintei ortodoxe din eu stiu ce dorinta de nemurire, ba intotodeauna m-am gandit mai degreaba, ce usurare ar fi ca totul sa se termine dupa, un somn lung, fara nici un vis, fara trezire, bezna completa..e ok pt mine asa..si nici acum nu ma gandesc prea abitir la mantuire. Ca si MariS, fascinatia pentru cultura (si aici le includ pe toate, cateva idei despre stiinta, cateva cartulii etc.) a fost puternica si continua sa fie..insa toate acestea fac parte din ceea ce am putea numi "exterioritate", ajuta la formare, dar in urma lor tot timpul ramane o paranteza cu trei puncte de suspensie. Poti sa ramai cu ea, poti sa o umpli cu alte curiozitati, poti sa incerci in spatiul religiosului. Alegerea e subiectiva, si de aceea, vezi bine, tu nu esti obiectiv :) |
#78
|
|||
|
|||
Citat:
1. daca literalismul biblic este corect (asa cum par sa sugereze anumiti Sfinti Parinti), atunci Huston, we have a problem. Gandirea e schizoidata (termen anapoda, dar merge), si inima nu se poate deschide , tocmai pentru ca ai ceea ce se numeste o strangere de inima...Daca te hotarasti totusi sa crezi ca unele lucruri din V.T. mai cuprind si gafe, atunci poti pune la indoiala scripturile in continutul lor dupa bunul plac, nemaifiind adevar revelat (de unde nu putinele erezii, secte, religie personalizata) 2. daca literalismul biblic nu e cheia, sunt lucruri extrem de grele si profunde, cuprinse numai de anumiti oameni, cu ajutor si voie divina, restul dintre noi trebuind sa ne conformam si sa ne acceptam lipsurile. Te intrebi in cazul acesta, ce mai valorezi tu personal sau altii dintre semenii tai dragi, care se zbat in perplexitati fiindca totul a trebuit sa fie deosebit de incifrat. Apare aici si chestiunea pre-determinarii (complexa si care nu mi se pare ca se rezolva usor prin introducerea "liberului arbitru"). Si uneori totul imi pare o punere in scena de catre necunoscute ratiuni/vointe/entitati/persoane superioare in fata careia nu pot decat sa ma revolt... Adeseori in aceste cazuri mi se dau raspunsuri asemanatoare cu o fraza din Micul Print, ca poti cuprinde cu logica aceste dificultati abia dupa ce le-ai cautat fara ea (respectiv cu o curiozitate onesta si un suflet imblanzit). Iarasi, problema e ca de cand ne nastem suntem invatati sa ne folosim de cap inainte de inima, iar apoi afli ca trebuie sa rastorni susul in jos, sa-ti schimbi obisnuinta..Confuzie maxima. |
#79
|
||||
|
||||
Citat:
teologie pentru ca cele doua se ocupa de domenii diferite. A, ca exista o intersectie intre ele, aparitia universului, da, e adevarat. Numai ca eu sunt adeptul interpretarii simbolice a Genezei sau Cartea Facerii. Si in Biserica sunt doua curente diferite, unii interpreteaza literal, altii simbolic. Mi se pare interpretarea simbolica mai adecvata din urmatoarele motive: 1. te scuteste de viitoare surprize, atunci cand s-ar putea verifica precis ca unele lucruri depasesc 7000 de ani. E stiut ca teoria geocentrica, cu pamantul in centru, a fost sustinuta pe baza interpretarii literale a crearii "Cerului si Pamantului". Pe urma i-au dat o interpretare simbolica, dar dupa ce s-au facut de ras si au ars un om de stiinta. Nu trebuie sa ascundem erorile, ca am putea face altele la fel. 2. daca la un moment dat chiar apare un extraterestru, nu ne va face de ras. 3. crearea unui univers atat de complex e greu sa o descri pe o pagina. Nu spun ca am in totalitate dreptate, dar daca sunt si teologi printre cei care sustin aceasta varianta, atunci spiritul meu venit dinspre stiinta nu e total bulversat. Cand teologii se vor pune de acord sa sustina definitiv doar una dintre variante, atunci e altceva. Stiinta si Teologia le vad ca pe cele doua axe ortogonale: stiinta e axa orizontala, teologia cea verticala. Se intersecteaza doar in punctul zero, originea. Eu cred ca sufletul omenesc are nevoie de ambele, alftel lipsa oricareia l-ar saraci. Desigur, nu in aceeasi masura, dar oricum tot saracire e.
__________________
Făcutu-ți-s-a ocara ca și lauda, paguba precum câștigul și străinul ca fratele? Cum nu înțelegeți că nu despre pâini v-am zis? Ci feriți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor! (Matei 16:11) Omul deține atâta Adevăr câtă Iubire dăruie. |
#80
|
|||
|
|||
Citat:
|
Tags |
evolutionism |
Thread Tools | |
Moduri de afișare | |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Despre ereziarhi, erezii si combaterea acestora la Sfintele Sinoade Ecumenice | tot-Laurentiu | Dogmatica | 15 | 11.04.2014 01:40:59 |
Puncte comune intre catolicism si ortodoxie | PadreCory | Biserica Romano-Catolica | 17 | 12.04.2008 02:35:49 |
|