Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Cultura, Arta, Stiinta > Teologie si Stiinta
Subiect închis
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #71  
Vechi 24.10.2009, 21:06:13
Bastet's Avatar
Bastet Bastet is offline
Member
 
Data înregistrării: 17.10.2009
Mesaje: 66
Implicit

Citat:
În prealabil postat de MariS_ Vezi mesajul
Pentru Bastet.
Mi-au placut toate raspunsurile. Nu-mi trebuie mai multe, dar
da-mi voie sa le despart in doua findca au origini diferite.
Sper că apeciezi încercarea mea de a le fi amestecat bine de tot, hahaha!

Citat:
Iar raspunsurile sunt de doua feluri si aici am vrut sa ajung! Nu optimiste si pesimiste,
cu toate ca e adevarat. Ci date de doua instante diferite desi din aceeasi minte.
Cele doua instante sunt: RATIUNEA si INIMA.
Rațiune și sentiment, să zicem, inima (mai ales umană) e... ăăă... ce le plăcea aztecilor și mayașilor să le jertfească zeilor sîngeroși.

Citat:
Intotdeauna ratiunea iti va da raspunsuri de tipul celor din prima categorie. Numai
inima e capabila de optimism. Ratiunea, daca e dusa pana la capat si nu oprita la
jumatatea drumului, N-ARE alternativa la ABSURD. Inima are. E o alegere pe cine
asculti. Deci repet inca o data. RATIUNEA, DACA NU SE IMPOTMOLESTE SINGURA,
DA LA FINAL DE ABSURD. Oricum ati intoarce-o tot acolo va ajunge. Din abis iesim
in abis ne intoarcem, ce s-o mai dam cotita. Inima propune timid un alt raspuns...
Putem s-o facem proasta (lipsita de ratiune), superstitioasa, inapoiata, redusa...
sau...
Nu sînt de acord cu implicația indirectă pe care o faci, anume că prin rațiune nu poți ajunge la vreo perspectivă optimistă. Dimpotrivă. Dovadă... toți oamenii care nu cred în supranatural, dar se simt foarte la locul lor și foarte motivați în ce-or întreprinde ei, în acest univers bizar.

Aș putea să caut niște citate din Einstein (care de fapt nu a fost un om religios, deși folosea termenul „God” (în traducere?) pentru a desemna forțele și legile fizice ale universului, generatoare de nebănuite minunății), iar ca el au fost și sînt foarte mulți „raționali dintr-ăștia” care gîndesc la fel.

Totuși, asta ar trece pe lîngă ceea ce vreau să spun: chiar dacă știu cum „funcționează” un curcubeu, de fiecare dată cînd văd unul mă holbez cu aceeași admirație și surpriză pe care o are cineva care nu-și explică fenomenul. (Ultima oară mi s-a întîmplat asta acum cîteva săptămîni... uitîndu-mă la curcubeul creat de incidența razelor peste jetul de apă care uda gazonul din fața clădirii în care lucrez. Evident, nimeni nu pricepea de ce m-am oprit în mijlocul drumului să mă holbez la stropitoarea respectivă.)
  #72  
Vechi 24.10.2009, 21:39:39
MariS_'s Avatar
MariS_ MariS_ is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 18.10.2009
Locație: Religie: creștin
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.419
Implicit

Pentru Bastet.

Inima din minte, la ea ma refeream. Sa zicem ca e sediul sentimentelor,
desi pentru mine ea cuprinde centrul mintii (nu in sens psihic, ci crestin),
deci implicit constiinta.
Bastet:
"Nu sînt de acord cu implicația indirectă pe care o faci, anume că prin rațiune nu poți ajunge la vreo perspectivă optimistă. Dimpotrivă. Dovadă... toți oamenii care nu cred în supranatural, dar se simt foarte la locul lor și foarte motivați în ce-or întreprinde ei, în acest univers bizar."
-----
Da, poate fi optimism, dar atunci trebuie sa faci ca evreul la piata: mai lasa tu,
mai dau eu, asa ca sa nu fie nici pe-a ta, nici pe-a mea. Adica mai lasa ratiunea,
mai pune inima, si da, atunci iese ceea ce ai zis. Dar daca mergi pe ratiune pura
(vorba lui Kant) si pana la capat...

Chestia cu curcubeul mi-a placut extraordinar. Mi-a adus aminte ca-mi place
sa privesc cerul noaptea si-mi spuneam de fiecare data cu emotie: Oare de ce
eu, firul de nisip, ma uit la stele si galaxii si stiu ca ele exista si ele (imensele
stelele, nu eventuale fiinte), nenumaratele, nu stiu ca eu exist, dar ma lumineaza.
__________________
Făcutu-ți-s-a ocara ca și lauda, paguba precum câștigul și străinul ca fratele?
Cum nu înțelegeți că nu despre pâini v-am zis? Ci feriți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor! (Matei 16:11)
Omul deține atâta Adevăr câtă Iubire dăruie.
  #73  
Vechi 24.10.2009, 22:36:51
Bastet's Avatar
Bastet Bastet is offline
Member
 
Data înregistrării: 17.10.2009
Mesaje: 66
Implicit

Citat:
În prealabil postat de MariS_ Vezi mesajul
Inima din minte, la ea ma refeream. Sa zicem ca e sediul sentimentelor,
desi pentru mine ea cuprinde centrul mintii (nu in sens psihic, ci crestin),
deci implicit constiinta.
Atenție la „implicit”-ul ăla, lasă loc la interpretare. Implicit, și ne-creștinul (și ne-religiosul în genere) are conștiință. (Știu că nu asta ai vrut să zici, dar nu m-am putut abține.)

Citat:
Da, poate fi optimism, dar atunci trebuie sa faci ca evreul la piata: mai lasa tu,
mai dau eu, asa ca sa nu fie nici pe-a ta, nici pe-a mea. Adica mai lasa ratiunea,
mai pune inima, si da, atunci iese ceea ce ai zis. Dar daca mergi pe ratiune pura
(vorba lui Kant) si pana la capat...
Rațiunea nu e neapărat un monstru rece și pesimist. Și nici nu e un dat, ceva fix. Se mulează pe posesor.
  #74  
Vechi 24.10.2009, 23:18:58
MariS_'s Avatar
MariS_ MariS_ is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 18.10.2009
Locație: Religie: creștin
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.419
Implicit

Citat:
În prealabil postat de MariS_
Inima din minte, la ea ma refeream. Sa zicem ca e sediul sentimentelor,
desi pentru mine ea cuprinde centrul mintii (nu in sens psihic, ci crestin),
deci implicit constiinta.

Atenție la „implicit”-ul ăla, lasă loc la interpretare. Implicit, și ne-creștinul (și ne-religiosul în genere) are conștiință. (Știu că nu asta ai vrut să zici, dar nu m-am putut abține.)
---------------------
Da, ai dreptate. Vroiam sa zic ca psihologul face distinctie intre sentimente,
ratiune si constiinta, iar eu pun sentimentele si constiinta impreuna. Nici nu
mi-a trecut prin cap sa spun ca numai cei religiosi au constiinta. Exprimarea
mea de multe ori lasa de dorit. Recunosc.

"Rațiunea nu e neapărat un monstru rece și pesimist. Și nici nu e un dat, ceva fix. Se mulează pe posesor."

Asa e. Insa de prea multe ori si la prea multe persoane, atunci cand e "biciuita"
si impinsa la limitele ei, ajunge la acelasi rezultat. Si ala e absurdul.
Vreau sa zic ca prea multi indivizi inteligenti si superinteligenti (nu fac apropouri)
ajung la acelasi rezultat. Pe urma ea e adusa in limite rezonabile si atunci,
"imblanzita", se va mula pe posesor, asa cum bine ai spus.
__________________
Făcutu-ți-s-a ocara ca și lauda, paguba precum câștigul și străinul ca fratele?
Cum nu înțelegeți că nu despre pâini v-am zis? Ci feriți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor! (Matei 16:11)
Omul deține atâta Adevăr câtă Iubire dăruie.
  #75  
Vechi 25.10.2009, 00:53:05
Bastet's Avatar
Bastet Bastet is offline
Member
 
Data înregistrării: 17.10.2009
Mesaje: 66
Implicit

Citat:
În prealabil postat de MariS_ Vezi mesajul
Citat:
Pune și tu așa, e mai simplu: [ quote ] text [ /quote ] (fără spații)

Citat:
Asa e. Insa de prea multe ori si la prea multe persoane, atunci cand e "biciuita"
si impinsa la limitele ei, ajunge la acelasi rezultat. Si ala e absurdul.
Știi tu sigur că dacă lași gîndirea să zburde-n voie, vei da neapărat de absurd?

Repet referința pe care am făcut-o acum cîteva mesaje, nu țin minte să fi citit vreodată ceva mai deprimat, mai deprimant și mai nihilist (și în același timp, extrem de plastic) decît scriitura lui Cioran. Și totuși, n-a înnebunit nici el, nici eu.

Citat:
Vreau sa zic ca prea multi indivizi inteligenti si superinteligenti (nu fac apropouri)
ajung la acelasi rezultat. Pe urma ea e adusa in limite rezonabile si atunci,
"imblanzita", se va mula pe posesor, asa cum bine ai spus.
Fie-mi permisă interpretarea: deci să încercăm să „punem în lesă” un pic rațiunea? Nu îți înțeleg angoasa.

Pe de altă parte, zici că ai experimentat mai multe sisteme de credințe/filozofii pînă să ajungi (sau să te întorci) la creștinism. ...Celelalte sisteme nu îți ofereau suportul acelui „ceva” care îți promite că sfîrșitul vieții fizice nu va fi sfîrșitul a tot?

(Sper că nu te deranjează prea tare ultimul paragraf, încerc doar să îmi „traduc” ce te frămîntă.)
  #76  
Vechi 25.10.2009, 01:51:42
MariS_'s Avatar
MariS_ MariS_ is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 18.10.2009
Locație: Religie: creștin
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.419
Implicit

Foarte bine spui de Cioran. El e exemplul cel mai expresiv de cautator
al sensului ultim, pe cale rationala. Ceea ce vroiam sa spun este ca
oricine are "dotarea" lui Cioran si ar fi impins la limita ratiunea (nu sa
zburde oricum, ci sa caute sensul ultim) ar fi ajuns la concluziile lui.
Adica concluziile finale, ale sensului ultim, sunt aceleasi, nu depind
de persoana, decat ca traire. Ca dupa aceea a putut sa traiasca
normal imi explic tocmai prin faptul ca si-a limitat preocuparile la
dimensiuni normale ale unei existente asumate. Probabil chiar si-a
construit sensuri personale, fara pretentii absolute. Poti trai si asa.
E ca si cum ai sta agatat de o franghie deasupra unei prapastii, nu
poti nici sa urci, nici sa cobori, sti ca la un moment dat franghia se
va rupe, dar iti propui sa nu te mai uiti in jos si-ti faci de lucru
tricotand, citind, glumind, rezolvand rebus, studiind, cercetand
stancile, pietrele, etc.,etc. Se poate, totul e posibil.

In ceea ce priveste experimentarea altor sisteme de credinta sau
filozofii, ea s-a rezumat la cunoastere teoretica, deci nu le-am
practicat. Si nu le-am practicat pentru n-am gasit sensul care
sa ma multumeasca. Eliberare a spiritului, contopire in divinitate,
identitate intre sine si divinitate, contemplatie, extaz, samadi,
etc.,etc., m-au atras la inceput pentru ca imi gadila orgoliul ca
sunt cineva. Daca sinele meu era egal cu divinitatea, chiar si ca
picatura in ocean, tot ma impresiona. Dar apoi am sesizat si
defectele: renuntarea la sentimente si chiar la gandire, samadi
fara suport si aruncarea in gol. Si cel mai important: nerezolvarea
problemei Binelui si Raului. Acolo mai totul era inchipuire, maya.
Compasiunea era cel mai inalt simtamant. In crestinism am dat
de Iubire si am inteles ca daca cauti sens, atunci numai iubirea
il poate da. Iar daca cauti un sens absolut, atunci numai o
Iubire Absoluta poate sa-l genereze.
__________________
Făcutu-ți-s-a ocara ca și lauda, paguba precum câștigul și străinul ca fratele?
Cum nu înțelegeți că nu despre pâini v-am zis? Ci feriți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor! (Matei 16:11)
Omul deține atâta Adevăr câtă Iubire dăruie.
  #77  
Vechi 25.10.2009, 02:15:06
Callisto Callisto is offline
Member
 
Data înregistrării: 28.05.2009
Locație: Ciulin al Vlasiei
Mesaje: 45
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Bastet Vezi mesajul
În fine... în stilul meu sec, raționalist și obiectiv, ziceam că „lupta pentru supraviețuire” nu e ceva metafizic, ci din punct de vedere strict anatomic dacă vrei asta este însăși expresia existenței (viață: ansamblul reproducere + supraviețuire). A, că pe măsură ce analizezi un organism mai „complex”, apar și alte caracteristici care îl definesc într-o măsură la fel de mare cu aceste două trăsături de bază, desigur.
Eu mi-am luat de mult gandul de la acest gol concept de obiectiv, poate pentru ca merg ineluctabil in directia tendintei post-moderniste, care centreaza pe o sinteza subiect(iv)-obiect(iv). Acum, sa ne amintim o oarecare durata de rationalismul sec XVI-XVII : nu e deloc vorba ca au aparut filosofii/moduri de gandire si reconstruire a lumii seci; ele sunt fain de studiat, insa au fost depasite, la fel cum se intampla si cu anume teorii stiintifice...da, exista mereu un peste mai mare, numai ca noi suntem Iona din burta acestor pesti intre oglinzi paralele.
Cred ca este o amagire faptul ca ne gandim mereu (cu o sufocanta vacuitate in suflet) la micimea noastra fizica sau temporala, e o forma de derogare de la responsabilitatea de a ne lua fiinta proprie in brate. Uite, Kierkegaard spunea o chestie interesanta : caracteristica genului uman in raport cu o specie animala este aceea ce INIDIVIDUL este superior genului; pentru cea de a doua, dominanta este specia (de unde si expresia "spirit gregar"). Deci sarcina enorma pe care crestinismul o pune pe umerii nostri este aceea de a fi atenti mai mult decat orice la trairea personala.
Personal, nu am ajuns in jurul credintei ortodoxe din eu stiu ce dorinta de nemurire, ba intotodeauna m-am gandit mai degreaba, ce usurare ar fi ca totul sa se termine dupa, un somn lung, fara nici un vis, fara trezire, bezna completa..e ok pt mine asa..si nici acum nu ma gandesc prea abitir la mantuire. Ca si MariS, fascinatia pentru cultura (si aici le includ pe toate, cateva idei despre stiinta, cateva cartulii etc.) a fost puternica si continua sa fie..insa toate acestea fac parte din ceea ce am putea numi "exterioritate", ajuta la formare, dar in urma lor tot timpul ramane o paranteza cu trei puncte de suspensie. Poti sa ramai cu ea, poti sa o umpli cu alte curiozitati, poti sa incerci in spatiul religiosului. Alegerea e subiectiva, si de aceea, vezi bine, tu nu esti obiectiv :)
  #78  
Vechi 25.10.2009, 02:56:51
Callisto Callisto is offline
Member
 
Data înregistrării: 28.05.2009
Locație: Ciulin al Vlasiei
Mesaje: 45
Implicit

Citat:
În prealabil postat de MariS_ Vezi mesajul
Eu vad stiinta si teologia in progres, dar fiecare urmand alte reguli.
De pilda, stiinta progreseaza dupa regula contorului. Sa ma explic:
Stiinta are, la un moment dat, o teorie integratoare, un fel de filozofie
pentru ca incearca sa explice intregul univers. De exemplu, acum
teoria integratoare este cea a Big Bang-ului si evolutionismul, pe
vremea lui Newton era teoria eterului si gravitatia, etc. Aceasta
teorie integratoare e reprezentata de prima cifra a contorului. Ea
se schimba cel mai greu, dar se schimba. Ultima cifra a contorului
semnifica ultimele cunostiinte acumulate de stiinta. Ele se aduna
si daca nu se potrivesc cu teoria cea mai apropiata la care se
refera, o schimba si astfel penultima cifra a contorului se schimba
si ea. Si procesul continua pe masura ce stiinta progreseaza, pana
ajunge din nou sa schimbe prima cifra a contorului, atunci cand
aceasta nu mai corespunde cu subteoriile si faptele acumulate.
Deci e inutil sa combati o anumita teorie actuala pentru ca in
viitor stiinta insasi o va schimba. Problema e ca noua teorie care
o inlocuieste pe cea veche e de acelasi tip: naturala. Dar insasi
modalitatea progresului stiintei arata ca nu va descoperi o teorie
absoluta, imuabila, fara putinta de imbunatatire.

Teologia, pe de alta parte, "progreseaza" dupa regula "focalizarii".
Aici termenul progres nu e cel mai nimerit. Il inlocuiesc cu
imbogatire. Deci, teologia se imbogateste prin "focalizarea" duhului
asupra teologului. Imbogatirea nu rastoarna dogma, ci o face mai
expresiva, mai vie.

Cele doua tipuri de "progres" nu sunt opuse, ci complementare:
regula contorului functioneaza pe orizontala, focalizarea pe verticala.
Formeaza o cruce, si ca orice cruce are nevoie si de orizontala nu
numai de verticala. Mai e nevoie doar de atat: "uneltele progresului"
sa fie smerenia, sinceritatea si onestitatea.
--------
Concluzia: atat timp cat cele doua parti sunt oneste si sincere si
nu doresc eliminarea celuilalt, ci buna intelegere, totul e OK.
Pe scurt expusa problema, sunt de acord cu tine (mai ales la partea cu sinceritatea, acordul e frenetic). Numai ca vezi, una dintre cele doua se afla la un moment dat, de fapt nu la orice moment dat, ci chiar la temelia bazei fundamentului :), in eroare. Si sa spun unde vad eu dificultatea : intre stiinta cu miliardele ei calculate pe baza anumitor proceduri fizico-chimice deja acceptate si literalismul biblic.
1. daca literalismul biblic este corect (asa cum par sa sugereze anumiti Sfinti Parinti), atunci Huston, we have a problem. Gandirea e schizoidata (termen anapoda, dar merge), si inima nu se poate deschide , tocmai pentru ca ai ceea ce se numeste o strangere de inima...Daca te hotarasti totusi sa crezi ca unele lucruri din V.T. mai cuprind si gafe, atunci poti pune la indoiala scripturile in continutul lor dupa bunul plac, nemaifiind adevar revelat (de unde nu putinele erezii, secte, religie personalizata)
2. daca literalismul biblic nu e cheia, sunt lucruri extrem de grele si profunde, cuprinse numai de anumiti oameni, cu ajutor si voie divina, restul dintre noi trebuind sa ne conformam si sa ne acceptam lipsurile. Te intrebi in cazul acesta, ce mai valorezi tu personal sau altii dintre semenii tai dragi, care se zbat in perplexitati fiindca totul a trebuit sa fie deosebit de incifrat. Apare aici si chestiunea pre-determinarii (complexa si care nu mi se pare ca se rezolva usor prin introducerea "liberului arbitru"). Si uneori totul imi pare o punere in scena de catre necunoscute ratiuni/vointe/entitati/persoane superioare in fata careia nu pot decat sa ma revolt... Adeseori in aceste cazuri mi se dau raspunsuri asemanatoare cu o fraza din Micul Print, ca poti cuprinde cu logica aceste dificultati abia dupa ce le-ai cautat fara ea (respectiv cu o curiozitate onesta si un suflet imblanzit). Iarasi, problema e ca de cand ne nastem suntem invatati sa ne folosim de cap inainte de inima, iar apoi afli ca trebuie sa rastorni susul in jos, sa-ti schimbi obisnuinta..Confuzie maxima.
  #79  
Vechi 25.10.2009, 09:19:02
MariS_'s Avatar
MariS_ MariS_ is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 18.10.2009
Locație: Religie: creștin
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.419
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Callisto Vezi mesajul
Pe scurt expusa problema, sunt de acord cu tine (mai ales la partea cu sinceritatea, acordul e frenetic). Numai ca vezi, una dintre cele doua se afla la un moment dat, de fapt nu la orice moment dat, ci chiar la temelia bazei fundamentului :), in eroare. Si sa spun unde vad eu dificultatea : intre stiinta cu miliardele ei calculate pe baza anumitor proceduri fizico-chimice deja acceptate si literalismul biblic.
1. daca literalismul biblic este corect (asa cum par sa sugereze anumiti Sfinti Parinti), atunci Huston, we have a problem. Gandirea e schizoidata (termen anapoda, dar merge), si inima nu se poate deschide , tocmai pentru ca ai ceea ce se numeste o strangere de inima...Daca te hotarasti totusi sa crezi ca unele lucruri din V.T. mai cuprind si gafe, atunci poti pune la indoiala scripturile in continutul lor dupa bunul plac, nemaifiind adevar revelat (de unde nu putinele erezii, secte, religie personalizata)
2. daca literalismul biblic nu e cheia, sunt lucruri extrem de grele si profunde, cuprinse numai de anumiti oameni, cu ajutor si voie divina, restul dintre noi trebuind sa ne conformam si sa ne acceptam lipsurile. Te intrebi in cazul acesta, ce mai valorezi tu personal sau altii dintre semenii tai dragi, care se zbat in perplexitati fiindca totul a trebuit sa fie deosebit de incifrat. Apare aici si chestiunea pre-determinarii (complexa si care nu mi se pare ca se rezolva usor prin introducerea "liberului arbitru"). Si uneori totul imi pare o punere in scena de catre necunoscute ratiuni/vointe/entitati/persoane superioare in fata careia nu pot decat sa ma revolt... Adeseori in aceste cazuri mi se dau raspunsuri asemanatoare cu o fraza din Micul Print, ca poti cuprinde cu logica aceste dificultati abia dupa ce le-ai cautat fara ea (respectiv cu o curiozitate onesta si un suflet imblanzit). Iarasi, problema e ca de cand ne nastem suntem invatati sa ne folosim de cap inainte de inima, iar apoi afli ca trebuie sa rastorni susul in jos, sa-ti schimbi obisnuinta..Confuzie maxima.
Draga Callisto imi place cum gandesti. Dar eu nu vad o dificultate intre stiinta si
teologie pentru ca cele doua se ocupa de domenii diferite. A, ca exista o intersectie
intre ele, aparitia universului, da, e adevarat. Numai ca eu sunt adeptul interpretarii
simbolice a Genezei sau Cartea Facerii. Si in Biserica sunt doua curente diferite, unii
interpreteaza literal, altii simbolic. Mi se pare interpretarea simbolica mai adecvata
din urmatoarele motive:
1. te scuteste de viitoare surprize, atunci cand s-ar putea verifica precis ca unele
lucruri depasesc 7000 de ani. E stiut ca teoria geocentrica, cu pamantul in centru,
a fost sustinuta pe baza interpretarii literale a crearii "Cerului si Pamantului". Pe
urma i-au dat o interpretare simbolica, dar dupa ce s-au facut de ras si au ars
un om de stiinta. Nu trebuie sa ascundem erorile, ca am putea face altele la fel.
2. daca la un moment dat chiar apare un extraterestru, nu ne va face de ras.
3. crearea unui univers atat de complex e greu sa o descri pe o pagina.
Nu spun ca am in totalitate dreptate, dar daca sunt si teologi printre cei care
sustin aceasta varianta, atunci spiritul meu venit dinspre stiinta nu e total
bulversat. Cand teologii se vor pune de acord sa sustina definitiv doar una
dintre variante, atunci e altceva.
Stiinta si Teologia le vad ca pe cele doua axe ortogonale: stiinta e axa
orizontala, teologia cea verticala. Se intersecteaza doar in punctul zero,
originea. Eu cred ca sufletul omenesc are nevoie de ambele, alftel lipsa
oricareia l-ar saraci. Desigur, nu in aceeasi masura, dar oricum tot saracire e.
__________________
Făcutu-ți-s-a ocara ca și lauda, paguba precum câștigul și străinul ca fratele?
Cum nu înțelegeți că nu despre pâini v-am zis? Ci feriți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor! (Matei 16:11)
Omul deține atâta Adevăr câtă Iubire dăruie.
  #80  
Vechi 26.10.2009, 11:02:07
topcat
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de MariS_ Vezi mesajul
Numai ca eu sunt adeptul interpretarii
simbolice a Genezei sau Cartea Facerii. Si in Biserica sunt doua curente diferite, unii
interpreteaza literal, altii simbolic. Mi se pare interpretarea simbolica mai adecvata
din urmatoarele motive:
1. te scuteste de viitoare surprize,
Ce parere ai despre pacatul primordial?
Subiect închis

Tags
evolutionism

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Despre ereziarhi, erezii si combaterea acestora la Sfintele Sinoade Ecumenice tot-Laurentiu Dogmatica 15 11.04.2014 01:40:59
Puncte comune intre catolicism si ortodoxie PadreCory Biserica Romano-Catolica 17 12.04.2008 02:35:49