Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Tainele Ortodoxiei > Nunta
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #21  
Vechi 12.07.2012, 16:50:21
Mosh-Neagu's Avatar
Mosh-Neagu Mosh-Neagu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 20.04.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.457
Implicit

Tot ce vad pe-aici ma uimeste si ma impresioneaza. Fiecare poveste pare deosebita si nu poti sa nu descoperi lucrarea lui Dumnezeu. Dar povestea lui @Dianami trebuie sa spun ca a intrecut de departe eventuala traire subiectiva pe care o are orice persoana cand vorbeste despre sine. Uneori imi puneam problema daca erati inconstienti sau pur si simplu v-ati lasat cu totul in voia lui Dumnezeu.
Eu zic ca atat timp cat Dumnezeu mai face inca minuni si ne mai da copii in ciuda tuturor aparentelor potrivnice, viata va dainui pe pamant, iar acesti prunci veniti pe lume in mod cu totul minunat, vor fi buni "semanatori" ai Cuvantului lui Dumnezeu.
Slava lui Dumnezeu pentru toate!
__________________
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Iubirea de vrajmasi, nu e un sfat, este o porunca! (Parintele Arsenie Papacioc)
Reply With Quote
  #22  
Vechi 12.07.2012, 19:28:21
Yasmina's Avatar
Yasmina Yasmina is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 18.06.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.079
Implicit

Si mie mi-a placut povestea lui Dianami :)
Si mi-a mai placut si altceva la dansa,faptul ca desi este pe forum din 2009 nu are decat cateva comentarii pe aici ,asta da exemplu de smerenie; in rest noi ceilalti scriem carti pe aici...
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.
Reply With Quote
  #23  
Vechi 12.07.2012, 21:10:01
Mihnea Dragomir's Avatar
Mihnea Dragomir Mihnea Dragomir is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.02.2010
Locație: Ținuturile Loirei, Franța
Religia: Catolic
Mesaje: 7.751
Implicit

Cea mai curioasă relatare despre miracolul maternității aparține unei prietene a mamei mele. Este atât de incredibilă încât, dacă nu aș fi fost, de-a lungul anilor, martor pas cu pas al celor ce s-au întâmplat, ci doar aș fi auzit sau citit acestea, aș fi pus, fără discuție, diagnosticul de fabulație.

Este vorba de doamna D, care, la momentul când am cunoscut-o, avea cam 35 de ani. Soțul ei, o brută alcoolică, o ținea tot într-o bătaie și un scandal. Avea trei copii cu el (al treilea cu cezariană), asta o făcea să nu divorțeze. Dar, până la urmă, bestia a părăsit-o și a venit să o consulte pe mama mea, care era avocată. Așa am cunoscut-o.

După o vreme în care a fost singură, împărțind cu greu un codru de pâine cu apă la trei copii mici, l-a cunoscut pe dl D. Un om minunat, lucrător CFR. Pâinea lui Dumnezeu. Omul avea, totuși, o hibă, de care nu știa cum să-i spună ei. Dar, cu timpul, și-a luat inima în dinți și i-a spus. Omul era bolnav. Suferea de impotență. "Dar asta nu-i nimic!" i-a spus ea, care părea chiar mulțumită cu un viitor soț impotent. "Eu nu vreau un soț pentru pat, eu vreau un tată pentru copii". Dealtfel, doamna D, deși încă relativ tânără, suferea și ea de o boală de inimă: stenoză mitrală. Și incredibilul s-a produs. Cei doi s-au căsătorit. El a ținut mult să adopte copiii, ceea ce însemna că au renunțat la pensia de întreținere. Soțul anterior a fost foarte mulțumit să nu i se mai poprească bani și a acceptat adopția cu entuziasm.

Toate ca toate, dar, la un timp după căsătorie, a avut loc un al doilea miracol. Dl D s-a vindecat de....impotență. Amândoi ar mai fi vrut un copil. Al patrulea pentru ea. Primul pentru el. Și a rămas însărcinată, în anul 1988. Când doctorii au realizat că vrea să păstreze sarcina, deși se califica pentru aprobarea avortului potrivit rânduielilor de atunci, și-au pus mâinile în cap. Au încercat să o convingă în fel și chip că o bolnavă cu stenoză mitrală, în plus cu cezariană în antecedente, nu poate păstra sarcina. Dar ea, nu și nu: nu-și omoară copilul. Au pus-o să semneze tot felul de declarații prin care a luat la cunoștință că..., insistă ca... i s-a comunicat că... etc. Și sarcina avansa. Dar, prin luna a șaptea, de ce se temeau doctorii, de aia nu au scăpat. A fost internată de urgență în urma unei eclampsii. Au decis cezariana de urgență și au reușit să salveze copilul prematur. Dar, doamna D a murit pe masa de operație. Cel puțin asta a constatat echipa operatorie. Stop cardio-respirator iresuscitabil. Linie izoelectrică. Potrivit bunei practici în asemenea cazuri, au lăsat-o pe masă cel puțin o oră. Apoi, au mai constatat decesul odată, au completat protocolul operator cu "pacientă decedată" și au trimis-o la morga spitalului.

Și aici începe, abia, povestea care, dacă nu ar avea final amuzant, ar fi de groază. În seara aceleiași zile, un medic de gardă tocmai aranja de un avort cu un tătic. Erau vremuri grele pentru obstetricieni, practic toți erau în colimatorul procuraturii. Unde poți să vorbești mai liniștit într-un spital, despre avorturi ilegale și despre bani, decât în anticamera morgii ? Medicul, ca și tatăl cu avortul, doar aveau impresia că sunt netulburați acolo, fiindcă în liniștea serii s-au auzit zgomote în camera morților. Speriat mai mult de poliție decât de posibilitatea ca morții să învie, medicul de gardă a intrat acolo. Și a văzut "cadavrul" doamnei D stând în șezut, cu cearșaful pe cap cu care o acoperiseră. A dat cearșaful la o parte și doamna D a spus ceva ce nimeni nu-și mai amintește, probabil ininteligibil. Cert este că medicul, ca și tatăl care intrase după el, au fost atât de speriați încât au luat-o la fugă și s-au oprit la poarta spitalului, unde era paznicul de noapte. Mai târziu, paznicul relata că medicul avea părul măciucă și clănțănea din dinți.

Pe doamna D au băgat-o, din nou, în sala de operație chiar a doua zi la prima oră, după raportul care i-a lăsat pe toți mască. Trebuia lucrat serios, fiindcă, după ce o operaseră și constataseră decesul, n-au mai închis-o chirurgical, adică plan cu plan, ci au cusut-o ca pe un sac de cartofi, cum se cos morții la autopsie. Într-adevăr, ce rost are să te complici cu suturi chirurgicale și să consumi bunătate de catgut pe oameni morți ? Mai mult, fusese depozitată, mai degrabă trântită, peste alte cadavre, peste femei care muriseră de septicemie (chestie frecventă, pe atunci). Și totuși, doamna D s-a înzdrăvenit. Ea era foarte credincioasă și înainte, dar acum credința ei se întărise. Relata că s-a întâlnit cu Dumnezeu, cu Care a avut un dialog față către față (i-a fost imposibil să Îl descrie, ceea ce am reținut este că vorbea cu El "gând la gând"). El a întrebat-o dacă îi place acolo. Era minunat, dar ea era îngrijorată de copilul ei prematur. "Vrei să te întorci ?" a întrebat-o El. Ea I-a spus că ar vrea. El i-a permis să se întoarcă, spunându-i că o va chema, din nou, atunci când copilul nu va mai avea nicio nevoie de ea.

O duceau greu. Aveau cu toții, părinți și patru copii, o singură cameră. Nu disperau, dar erau cam înghesuiți. "De ce nu depui,măi omule, cu trei copii mari și cu un sugar acum, cerere de repartiție la Sindicat?" l-a întrebat un coleg, pe soțul ceferist, în 1989. Pe atunci se mai dădeau apartamente prin sindicat, dar după vreo 15 ani de stat pe niște liste de așteptare. Totuși, omul a depus o cerere, să fie acolo.

Și a venit Revoluția. Sau ce o fi fost. Cert este că s-a înființat Frontul Salvării Naționale și la ei, la CFR. Venise și televiziunea, care filma cât de rău o duceau oamenii în comunism. Șeful FSN-ului de acolo spunea spre camere că, de acum, va fi dreptate pentru muncitori. "Iată în ce condiții au trăit ceferiștii, iată câte cereri pentru locuințe !" a declarat noul potentat, arătând spre un dosar, ce e drept, impunător și plin cu cereri. Acuma, cererea tovarășului D, fiind ultima, ajunsese prima în teanc. "Iată, stimați telespectatori, muncitor de categorie, cu soție și 4 copii, unul sugar, locuind într-o garsonieră, în timp de burghezia roșie se lăfăie în Centrul Civic!!!" Și, în fața camerelor de luat vederi, a și pus rezoluția. "Se repartizează familei D apartament de 4 camere în Centrul Civic". Nu după mult timp, fiind nerevendicate (erau blocuri noi), familia D și-a cumpărat mega-apartamentul primit în dar, pe bani puțini și în rate. Apoi, cum erau oricum învățați să o ducă prost, l-au închiriat pe o sumă frumușică, ei găsind un "două camere" la periferie și trăind din diferența de chirii.

Cu doamna D am vorbit ultima dată prin anul 1998 sau 1999. Îi pierdusem urma, nu știam că își închiriase apartamentul. Am sunat și mi-au răspuns noii locatari. Am spus cine sunt, dar mi-au răspuns că nu știu numărul doamnei. Mi s-a părut curios ca niște chiriași să nu știe numărul proprietarilor, dar ce să fac ? Am mulțumit, am spus că dacă o văd să-i spună că o caut, și am închis telefonul. După vreo săptămână, m-a sunat dna D. Ce se întâmplase ? Aflând de tărășania cu moartea clinică, Evenimentul Zilei i-a solicitat un amplu interviu. Ea i-a cerut permisiune medicului care o operase să vorbească despre ceea ce se întâmplase cu 10 ani în urmă, dar omul a reacționat neașteptat. "Sunt om bătrân acum, în pragul pensiei. Ce vor spune oamenii ? Că nu știu să deosebesc omul viu de omul mort. Te rog, te implor, nu le spune nimic!" Așa se face că dna D ceruse chiriașilor să nu dea numărul ei de telefon nimănui, nici chiar dacă cineva se declară vechi prieten.

Dna D a fost enoriașa păr Galeriu, cu drepții să-l odihnească Dumnezeu.
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc !

www.catehism.com
http://regnabit.wordpress.com

Last edited by Mihnea Dragomir; 12.07.2012 at 21:16:56.
Reply With Quote
  #24  
Vechi 13.07.2012, 02:58:26
Ekaterina's Avatar
Ekaterina Ekaterina is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 24.03.2012
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.284
Implicit

Cu adevarat impresionanta poveste de viata! In general, omul nu este dispus sa renunte la ratiune si sa se lase cu totul in mana lui Dumnezeu, dar iata ca mai exista si oameni cu multa credinta, care pun mai presus legea lui Dumnezeu. Multumim pentru relatarea in stilul specific (talent+umor de cea mai buna calitate), postarea dumneavoastra m-a marcat in sens pozitiv si mi-a intarit credinta ca Dumnezeu nu il lasa pe cel ce se increde in El.
Reply With Quote
  #25  
Vechi 14.07.2012, 10:16:55
Dianami Dianami is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 09.06.2009
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 11
Implicit

Mosh-Neagu, asa este, se poate zice ca am fost inconstienti. Chiar si eu, uitandu-ma in urma, ma gandesc ca am avut mare curaj. Insa nu e vorba de asta, pur si simplu atunci cand ai nevoie simti bratele Domnului in jurul tau si vine si curajul de a face lucruri de care, in mod obisnuit, te-ai teme.
In ultimii ani m-am luptat cu asta si inca este enorm de greu. Sa accepti tot ceea ce primesti, cu inima senina si cu increderea ca va fi bine, nu e usor. E un razboi pe care cred ca il ducem toata viata din cauza sufletului nostru cazut.

Yasmina, nu am scris pt. ca am considerat ca nu am multe de spus. Plus ca, scriind ceva, te lasi in mana interpretarilor si nu stii cat de departe pot ajunge. Am trait-o si eu pe pielea mea si nu mi-a fost bine stiind ca am generat o problema in sufletul cuiva.
Insa o minune trebuie marturisita si voi spune de cate ori am ocazia ceea ce am trait . Asa cum si eu am fost intarita sufleteste cand am auzit ceea ce au trait altii, asa poate si cuvintele mele vor da curaj cuiva. Curaj sa ne acceptam cu bucurie viata asa cum este ea, dar mai ales sa ne acceptam copiii, indiferent cand si cati vin. Au ei un rost in lumea asta devreme ce ni-i da Dumnezeu .
Fetita mea cea mare (care maine implineste 7 ani) a stiut din primele zile ca astept un bebe, fara sa-i spuna nimeni, mi-a zis ca in burta mea e o fetita mica. Am intrebat-o de unde stie si mi-a raspuns ca ea s-a rugat seara sa aiba si ea o surioara, ca fratii nu mai vor sa se joace cu ponei . De atunci ar fi trebuit sa fiu sigura ca totul va fi bine, dar a fost f greu cu atatea probleme si ispite.

Mihnea Dragomir, e cutremuratoare povestea doamnei, minuni se intampla mereu in jurul nostru, trebuie doar sa avem ochi sa le vedem.
Reply With Quote
  #26  
Vechi 18.07.2012, 23:32:28
lore86's Avatar
lore86 lore86 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 10.05.2009
Locație: timisoara
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.203
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Dianami Vezi mesajul
Lore, ai incredere ca va fi totul bine si vei ajunge la termen. Sa-ti dea Domnul o sarcina fara probleme pana la final, un bebe sanatos, sa va bucurati de toti 4. Nimic nu se compara cu asta si, chiar daca e greu singura cu ei (si eu sunt in aceeasi situatie ca tine), rasplata e imensa cand le vezi zambetul pe fetisoarele lor mici .
Nadejdea nu m-a parasit niciodata. Am simtit, acum mai mult ca niciodata purtarea lui de grija, in tot ce fac. Chiar de va fi la termen sau nu, am incredintarea ca Domnul ii va purta de grija. Asa cum le poarta de grija de grija si fratiorilor lui.

M-am ingrijorat ca un om putin credincios gandindu-ma la perioada de lauzie, cele 2 saptamani de dupa nastere stiind ca sotul e mai tot timpul plecat, eu sunt singura ....dureri mari, bebe mic care va trebui sa se acomodeze intr-o lume noua, alti trei copii mici in grija, mancare, curatenie. .. Acum am nadejdea ca Domnul nu ma va lasa, nu stiu cum va face dar cu siguranta voi simti din plin purtarea lui de grija.

Sa iti dea Dumnezeu si tie putere multa, rabdare sa iti creasca sanatosi cele patru daruri minunate, sa va bucurati de ei.
__________________
Cred, Doamne, ajuta necredintei mele!
Reply With Quote
  #27  
Vechi 19.07.2012, 01:25:52
Ekaterina's Avatar
Ekaterina Ekaterina is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 24.03.2012
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.284
Implicit

Citat:
În prealabil postat de lore86 Vezi mesajul
M-am ingrijorat ca un om putin credincios gandindu-ma la perioada de lauzie, cele 2 saptamani de dupa nastere stiind ca sotul e mai tot timpul plecat, eu sunt singura ....dureri mari, bebe mic care va trebui sa se acomodeze intr-o lume noua, alti trei copii mici in grija, mancare, curatenie. .. Acum am nadejdea ca Domnul nu ma va lasa, nu stiu cum va face dar cu siguranta voi simti din plin purtarea lui de grija.
O sa ajute Dumnezeu si o sa trimita persoane potrivite la timpul potrivit. Ca una ce am trecut prin perioada lauziei te inteleg perfect, nu exista perioada mai grea pentru o femeie (din experienta mea) ca lauzia. Daca ar cunoaste cineva ce fapta mare este sa ajuti o lauza, ar fi pe lista faptelor bune, dar pana nu treci prin asa ceva nu intelegi. Daca ai la cine sa apelezi sa nu eziti, chiar si in schimbul unei sume de bani, sa ii scoata pe cei mici afara, sa faca o mancarica, macar pentru o luna pana te pui cat de cat pe picioare. Ma ierti Lore, nu vreau sa dau sfaturi, dar stiu cat de greu este si poate te gandesti si la posibilitatea asta.
Reply With Quote
  #28  
Vechi 22.07.2012, 21:07:13
sophia sophia is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 25.06.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.593
Implicit

Marturisesc ca nu prea inteleg.
Am citit acest fir si altele si sunt cutremurata.
Am unele intrebari la cele cu povesti din astea speciale:

1. De ce nu tineti totusi seama de sfatul medicului?

La ce mai este nevoie de ei, daca preferam sa ne bagam singuri in pericol de moarte?

2. Povestile astea speciale si copii astia facuti in ciuda unor probleme medicale si a pericolului asupra voastra si a copiilor, va face mai bune ortodoxe? Aveti credinta ca va cere Dumnezeu asta?

Sau ce anume ganditi voi cand luati astfel de decizii (eu vreau un copil, indiferent ce se intampla)?

3. Va ganditi cum le este celorlalti copii daca se intampla ceva?

4. Va considerati martire intru credinta, cand luati astfel de decizii de viata si moarte?

Intreb pentru ca incerc sa inteleg ce ganditi voi cand va hazardati in astfel de riscuri. Mi se pare cam egoist vis-a-vis de familiile voastre, de medici, de toti.

Dumnezeu va da 1-2 copii. Bucurati-va de ei si ingrijiti-va sanatatea si viata si pe ei. De ce cereti atat de mult de la Dumnezeu (mereu mai multi copii si sa va scape pe urma de probleme de sanatate si greutati)?

Lore tu spui ca ti-e teama si ti-e greu singura cu atatia copii. Mai doresti si altii?
Tu cum gandesti? Ii ceri tu, sau ei sunt dar de la Dumnezeu?

Incerc sa pricep.
Eu m-as fi bucurat si macar de unul singur. Si as ajuta pe cineva cu copii.
Imi sunt dragi bebelusii.

Sanatate si nasteri usoare. O fi stiind Dumnezeu ce face...
__________________
A fi crestin = smerenie + iubire de aproape
Reply With Quote
  #29  
Vechi 23.07.2012, 01:07:49
Mosh-Neagu's Avatar
Mosh-Neagu Mosh-Neagu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 20.04.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.457
Implicit

Citat:
În prealabil postat de sophia Vezi mesajul
Incerc sa pricep.
Eu m-as fi bucurat si macar de unul singur. Si as ajuta pe cineva cu copii.
Imi sunt dragi bebelusii.

Sanatate si nasteri usoare. O fi stiind Dumnezeu ce face...
Imi cer iertare... Ma bag si eu, ca nea Ion...
Sophia, poate tocmai de aceia "nu pricepi". Ti-s dragi copii si nu neg acest fapt. Nu i-ai putut avea, dar ai incercat. Mereu.
Viata de cuplu, in voia lui Dumnezeu comporta anumite aspecte. Daca te folosesti de "gaselnite" ca sa "nu faci" copii, esti inafara "legii". Tu vorbesti despre celelalte, pentru ca nu stii cum e cu "taierea voii", cel putin din punctul acesta de vedere. Tu tot "incerci" si "e bine" dintr-un anumit punct de vedere. De ce n-ar fi bine si pentru altii din aceleasi punct de vedere? Iar daca "e bine", sunt foarte multe sanse sa apara un copil. Chiar daca mai ai. Si-atunci ce faci? Oare nu-i cel mai bine sa-L lasi pe Dumnezeu sa decida? Stiu, si tu ai dreptate, fiindca pe undeva parem ca "fortam" pe Dumnezeu sa faca dupa placul nostru, dar lucrurile astea sunt atat de subtile incat mintea omului nu poate discerne ce-i bine si ce nu.
Si-apoi... am vazut familii cu copii mai multi; am vazut si cu un singur copil, desi nu se punea problema resurselor... Am crescut la randul meu intr-o familie cu multi frati si surori. Sentimentul pe care-l au fratii cand se intalnesc, este ceva unic si cu totul binecuvantat de Dumnezeu. Ca sa nu mai vorbesc de bucuria parintilor. Si nu vorbesc de parinti ipocriti care raman pe "foc automat" de la o betie la alta si nici de casatorii "ciudate" cu descantece (vezi "Morometii"), sau nu-mai-stiu ce clanuri de tigani sau secte, ci de acea voie a lui Dumnezeu care nu mai poate fi pusa la indoiala. In aceste cazuri, cred eu ca daca te increzi in "sfaturi" mai mult decat in Dumnezeu, nu te mai poti numi un "crestin" adevarat. Asta nu inseamna ca eu m-as considera un astfel de crestin, dar nu pot sa nu admir pe cei care sunt capabili de atata credinta...
__________________
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Iubirea de vrajmasi, nu e un sfat, este o porunca! (Parintele Arsenie Papacioc)
Reply With Quote
  #30  
Vechi 11.08.2012, 22:21:21
glykys's Avatar
glykys glykys is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.08.2009
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.708
Implicit

Un interviu minunat pe aceasta tema cu actrita Anca Sigartau:
http://www.revistatango.ro/celebrita...-el-35-p3.html
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Copiii din Glodeanu Adriana Cluj Stiri, actualitati, anunturi 15 09.03.2013 05:55:01
Copiii din spitale Adriana Cluj Umanitare 0 11.04.2012 09:30:57
Copiii dementei Dia20_diana Generalitati 0 11.02.2008 03:00:57
copiii bolnavi urzicuta Generalitati 16 12.09.2007 09:02:35
COPIII silvimiha Generalitati 4 23.04.2007 18:23:51