Mantuirea - numai la ortodocsi?!

[dobrin7m]

În prealabil postat de Paznica ploii

Dacă convingerea e aceeaşi,da ai dreptate,cum spunea Landsberg,filozoful probabil uneori gaseste mai multa iarba pe campia mediocritatii decat pe muntii goi ai inteligentei deci succes cu Dobrin7m!

Multumesc mult pentru grija ce mi-o porti.
Numai ca eu mi-am lasat viata in mainile Domnului si imi e bine. Sunt multumita cu grija ce mi-o poarta Domnul. Am incredere deplina in El si recunosc si marturisesc ca El a creat totul chiar si campia cu multa iarba a mediocritatii precum si muntii goi ai inteligentei.
Doar ca unii dintr noi oamenii privim campia si spunem ca e muntele si privim muntele si spunem ca e campia.
Doamne ajuta!

[HoratiuM]

În prealabil postat de Paznica ploii

Dacă convingerea e aceeaşi,da ai dreptate,cum spunea Landsberg,filozoful probabil uneori gaseste mai multa iarba pe campia mediocritatii decat pe muntii goi ai inteligentei deci succes cu Dobrin7m!

Da, cu singura condiţie să cunoaştem suficient geografia spiritului încât să nu confundăm câmpia cu muntele şi invers. Fără să mai punem la socoteală că atât câmpia, cât şi muntele pot fi (ca şi abisul), din perspective diferite, simboluri ale Infinitului...

Cât despre mediocritate - se păzeşte de ea cel mai bine cel care nu îşi închipuie că a şi reuşit să scape de ea. Nu întâmplător vorbeşte practica creştină de smerenie: ne face lucizi. Adică, atenţi la propriile capcane. Iar mediocritatea ar putea fi descrisă ca o nemijlocită stagnare în propria capcană. Deci, ca o impotenţă ceţoasă, o rămânere în indiferenţă.

[HoratiuM]

În prealabil postat de dobrin7m

Eu nu stau de vorba fata in fata cu Dumnezeu dar incerc sa invat de la Sfintii Parinti. iar ei ne spun: fiti simpli si lucrati poruncile Domnului.
Dar de unde stii ce inseamna a fi simplu la Dumnezeu? Ti-a spus chiar Bunul Dumnezeu ca simplitatea este identitatea absoluta dintre opusi, dintre termenii contradictorii?

Am incercat si eu vreo 20 ani sa filozofez si sa resping multe ca de, eram mare filozoaza, dar acum nu imi doresc decat iertarea Domnului pentru pacatele mele.

Iata acum o intamplare simpla despre cum judeca Dumnezeu in toate nu doar in simplitate.
``unui bătrân cu viaţă sfântă ce a stat mult timp în pustie şi se ruga lui Dumnezeu să-i descopere judecăţile Sale, i se arată un înger care îl întreabă: "Ce doreşti?" "Vreau să ştiu judecăţile lui Dumnezeu", zice sfântul. Îngerul îi răspunde: "Nu este om care să ştie aceasta, dar pentru că m-ai rugat îţi voi da nişte exemple". Şi îngerul l-a luat pe pustnic şi după o zi de mers au ajuns la o gazdă. Au dormit noaptea, iar gazda i-a servit cu ce avea mai frumos, cu o tavă de argint. Au servit cele de pe tavă, iar la sfârşit, îngerul ia tava şi o aruncă într-o prăpastie. Şi au pornit mai departe. Au ajuns la o grădină foarte frumoasă. Au poposit lângă un izvor şi stând la un loc mai ferit, văd un om bătrân care se aşază şi el. Apoi apare un călăreţ care începe să-i ceară banii. Bătrânul nu întelege despre ce bani era vorba. Călăreţul se înfurie şi îl bate până îl omoară. Sfântul şi îngerul au plecat mai departe. Au ajuns în cele din urmă la o casă părăsită, din care mai rămăsese un singur perete în picioare. S-au asezat să doarmă, iar îngerul, în loc să doarmă, a dărâmat complet zidul şi l-a refăcut. Dimineată, părintele foarte neliniştit îl întreabă: "Eşti înger sau eşti demon? Ce înseamnă toate cele ce le-am văzut?" Îngerul răspunde: "Creştinii la care am înnoptat sunt evlavioşi şi au făcut multe fapte bune. Tava de argint era însă câştigată prin nedreptate. Şi pentru ca să nu-şi piardă plata faptelor bune şi mântuirea, am luat tava de la ei. Bătrânul mort, în tinereţe a omorât pe cineva. Călăreţul era stăpânul locului unde am poposit şi urmărea hoţul care tocmai îi furase banii. Astfel, bătrânul a plătit cu viaţa sa uciderea făcută de el mai demult, ca să i se ierte din păcate. Iar în locul zidului părăsit a fost o casă foarte mare. Şi ultimul din casa aceea a îngropat o comoară în zid, care era cât pe-aci să se surpe. Stăpânul de acum ar fi găsit comoara şi ar fi trăit în nedreptate şi răutate. Zidul făcut acum va dura până se va naşte cineva care, găsind banii, îi va folosi într-un scop bun. Deci", i-a zis îngerul, văzând mirarea sfântului, "nu mai cerceta judecăţile lui Dumnezeu, ci îngrijeşte-te de păcatele tale".
Parintele Ieroschimonah Stefan, Schitul Lacu Muntele Athos

1. Prin postarea de mai sus nu ai făcut decât să confirmi afirmaţia mea, deşi ai început prin a o combate: Simplitatea divină diferă radical de cea umană.

2. Ce este Esenţa divină e prezentat nemijlocit în toate tratatele teologice serioase, în Sfânta Tradiţie, în Crez şi în Scriptură. Ca şi în operele pe jumătate de teologie speculativă, pe jumătate de filosofie speculativă, precum "De docta ignorantia" a lui Cusanus.
Pe lângă ele mai sunt operele unor filosofi care au fost, fără îndoială, vizitaţi de Spirit şi au intuit acest Adevăr. Unii neputând să-L formuleze, alţii dezvoltându-şi doctrina pe temeiul său. Mă gândesc la Platon (dialogul "Parmenides"), la neoplatonicul Damascius ("Despre primele principii") sau la Hegel ("Ştiinţa Logicii").
Mai apar semne ale acestei Unităţi chiar şi în fundamentele ştiinţei - mă gândesc la paradoxurile logico-matematice, cum e, de pildă, cel al lui Cantor cu mulţimea tuturor mulţimilor.
Deci se poate să întrevezi, precum în ghicitură, Ideea divină prin "simpla" gândire naturală, atunci când e asistată de lecturile care trebuie şi nu cade în erori logice. Pentru a cunoaşte judecăţile propriu-zise sau iertarea păcatelor, în schimb, e adevărat, e nevoie de practică ascetică, liturgică şi mistică. Dar nici unele, nici altele nu duc la simplităţi naive. Pentru că simplitatea e de două feluri: superficialitatea şi abisul.

[HoratiuM]

În prealabil postat de dobrin7m

Sa restabilim realitatea crestin ortodoxa , pe acest forum crestin ortodox.

``Omul a fost făcut după chipul lui Dumnezeu trebuind să ajungă până la asemănarea cu Dumnezeu, să fie asemenea cu Dumnezeu. I-a dat Domnul și putere să facă acest lucru, dar omul n-a înțeles de la început care era menirea lui, pentru că a venit vrăjmașul cu înșelăciunile lui și l-a îndepărtat de la calea cea dreaptă. Și atunci a trimis Dumnezeu pe Fiul Său pe pământ să arate oamenilor cum să ajungă asemenea cu Dumnezeu. Cum spune sfântul Ioan Evanghelistul că „cel care crede în Dumnezeu să facă cele ale lui Dumnezeu”. Și atunci a venit Iisus spunând: „Eu sunt Calea Adevărul și Viața”! Nu există altă cale sau învățătură! și nu compari învățătura lui Dumnezeu cu vreo învățătură omenească; acesta este sfântă, desăvârșită, este deplină, n-are nevoie de completare, nu-i lipsește ceva, n-are nevoie de schimbări sau adăugiri și trebuie crezută așa cum a lăsat-o Dumnezeu. Nu există alte adevăruri! Deci Dumnezeu, făcătorul cerului și al pământului, a iubit așa de mult lumea încât a venit pe pământ ca să scoată din nevrednicie și necaz pe om. Și atuncea învățătura Lui trebuie să aibă toată încrederea noastră și de aceea trebuie să ne-o împropriem și s-o cunoaștem cât mai bine.
Există bineînțeles diferite secte zise creștinești, care s-au îndepărtat de la învățătura cea adevărată a lui Dumnezeu, întunecați fiind de uneltirile vrăjmașului. Spun Sfinții Părinți, părinții mari ai Bisericii, că „dacă omul se abate de la viața cea bună, face greșeli, face păcate, atunci el de fapt deschide larg ușa diavolului. Și primul lucru pe care-l face diavolul când intră în om este să-i întunece mintea. Dumnezeu a dat omului minte și învățătură pe care dacă o păstrează va ști să deosebească binele de rău. Altfel diavolul îi întunecă mintea și omul nu mai înțelege ce e bine și ce e rău și după aceea vrăjmașul îi sugerează toate păcate posibile și toate răutățile. El nu mai poate săvârși binele fiind întărit în păcat și vrea să-l facă pe om cât mai vinovat în fața lui Dumnezeu, ca să se asigure că-l va dobândi pentru iadul său. De aceea lumea înțelege altfel lucrurile, sau chiar nu le înțelege defel.
Atâția ani de păcat fac ca răul să se încuibe în om, iar el devine rob al păcatului și își schimbă felul de a cugeta, de a vedea, de a înțelege. Așezarea minții lui făcută de Dumnezeu se strică și se modifică după formele păcatelor pe care le face. Omul pe dinafară rămâne om, fiindcă pe dinăuntru este chip al păcatelor pe care le săvârșește. Toate gândurile și cugetările lui sunt strâmbate după contururile păcatelor făptuite.
„Dușmanul omului, casnicii săi”! El este de pe acum rob și face ceea ce îi poruncește stăpânul său, moare de acum din viața aceasta, fiind arvunit nefericirii veșnice.``
Parintele Stefan Schitul Lacu

Iata cum Parintele Stefan ni-l dezvaluie pe Dumnezeu, pe Iisus Hristos si Duhul Sfant. Trinitatea minunata pentru care eu nu trebuie nici sa imi crap capul si nici sa ma fac praf ca sa o inteleg pentru ca o simt.

Imi pare rau pentru tine, dar de atata filozofie, ai devenit rob al mintii tale, minunandu-te mereu cat de bine gandesti cele adanci ale intelepciunii.
Eu nu vreau de cat sa fiu robul lui Dumnezeu si atat.
Dumnezeu sa te ajute sa cugeti, sa vezi si sa intelegi corect.

Foarte bine. Mă bucur că ai ajuns să o simţi. Dar sunt unii cărora le-a fost dat să o şi gândească. Tu ai darul tău, altul are darul său. De ce vrei să încurci diversitatea darurilor? Sau a facultăţilor sufletului?

Apoi, să discerni tu însăţi dacă eu am devenit sau nu rob al minţii mele - mă tem că ţi-ai asumat o sarcină care-ţi depăşeşte competenţele. Cel puţin atâta timp cât dai chix la logica asta a noastră, "simplă", omenească despre care mi-ai tot spus cât îţi e de dragă.

[Paznica ploii]

Am plecat de la principiul că odata ce te fereşti de efectul amestecării,logic e ca mediocritatea să rămână în suspensie.
Se pare ca mi-am întors ironia metaforei asupra mea,nu am nimic de obiectat.

[HoratiuM]

În prealabil postat de Paznica ploii

Sau odata ce te fereşti de efectul amestecării,logic e ca mediocritatea să rămână în suspensie.

Cine e stăpân pe propria sa inteligenţă, nu se teme să stea de vorbă chiar şi cu mediocritatea.

[Paznica ploii]

Iar cine e conştient că provenienţa concluziilor este un ad hominem se retrage...
Mulţumesc că mi-ai corectat preconcepţiile.

[HoratiuM]

În prealabil postat de Paznica ploii

Iar cine e conştient că provenienţa concluziilor este un ad hominem se retrage...
Mulţumesc că mi-ai corectat preconcepţiile.

Ne putem retrage sau putem încerca să nu lăsăm ultimul cuvânt într-o polemică publică pe seama unui paralogism. Din respect pentru spaţiul public şi o minimă igienă inteligibilă a schimburilor din acest spaţiu.

[Paznica ploii]

Şi tot din respect odată ce demonstraţiile involuntare se trag dintr-o anumita absurditate a feminitatatii punctului de vedere,aş şti că această parte de spaţiu public are nevoie de dispariţia a ceea ce este problematic.

[Opet...]

Degeaba atata cearta si discutii...

Exista credinciosi care cred cu adevarat in Dumnezeu dar ii tolereaza si pe cei necredinciosi.

Exista credinciosi care cred cu adevarat in Dumnezeu dar nu ii suporta pe ceilalti si incearca sa-i convinga.

Exista credinciosi care cred cu adevarat in Dumnezeu si ii tolereaza pe cei necredinciosi,dar incearca sa-i convinga si pe ei subtil,fara a aborda subiectul direct si intr-un timp indelungat.

Exista necredinciosi care se cred superiori tuturor si nu accepta alt Adevar.

Exista necredinciosi care cred si-au acceptat viata si nu mai incearca sa schimbe pe nimeni,ci doar sa traiasca fericiti cu sotia si copiii.

Si asa mai departe...in ziua de astazi,cand gasim informatie peste tot si diversa,trebuie argumente mult mai bune pentru a convinge un om sa creada in ceva...

Dobrin se pare ca pe unii oricat ai incerca sa ii convingi nu merge,poate trebuie sa-ti revizuiesti metoda sau si mai bine fi de acord cu ceea ce cred ei si dupaia vezi ce faci...

In general am vazut ca oamenii isi mentin pozitia cand ii contrazici,dar daca esti de acord cu ei si schimbi subiectul apoi e mai bine.Nu mai incerca sa-i convingi,ca o sa caute tot mai multe argumente si o sa fie mai fermi dupaia...am spus ce cred in momentul de fata sper ca nu am suparat pe vreunu.