Cat timp va intarzia raspunsul lui Dumnezeu la rugaciunile noastre?

[georgeval]

De foarte multe ori Dumnezeu ne raspunde imediat dar noi nu-I acceptam raspunsul pentru ca nu este cel dorit de noi, ne este greu sa taiem voia noastra, sa ne smerim si sa-I acceptam voia.

[teodoraianys]

Sa fie pentru ca cer...cam multe? Desi, stiu ca pentru Dumnezeu nimic nu-i prea mult. Am cerut asa: nu as putea pleca impacata nici la manastire si nici sa ma casatoresc, decat dupa ce ii voi sti pe parintii mei si surorile mele bine (in sensul ca nu le-as lasa cu probleme majore, nerezolvate). Deci cer rezolvarea a doua lucruri dintr-un foc!

[glykys]

În prealabil postat de teodoraianys

Sa fie pentru ca cer...cam multe? Desi, stiu ca pentru Dumnezeu nimic nu-i prea mult. Am cerut asa: nu as putea pleca impacata nici la manastire si nici sa ma casatoresc, decat dupa ce ii voi sti pe parintii mei si surorile mele bine (in sensul ca nu le-as lasa cu probleme majore, nerezolvate). Deci cer rezolvarea a doua lucruri dintr-un foc!

Nu cred ca pui problema bine, practic, ii pui conditii lui Dumnezeu si consideri ca soarta parintilor si surorilor tale depinde de tine, de starea ta civila.
Stii cum e cand vine Domnul si ii spune unuia sa Ii urmeze, iar acela ii zice stai, Doamne, mai intai sa il ingrop pe tata...
Din punctul meu de vedere, nu esti pentru pregatita inca nici pentru calugarie, care presupune sa Il iubesti atat de mult pe Dumnezeu incat sa renunti la tot si la toate pentru el si nici pentru casatorie, cand cei doi isi lasa parintii pentru a intemeia o noua familie si pentru a se uni sufleteste si trupeste. Mi se pare ca ambele conditii presupun o jertfa, numai ca la casatorie e o jertfa mai usoara (adica, iti vizitezi rudele, le esti alaturi cum poti, dar tot trec pe plan secund)...
Sper sa nu te fi intristat, asa vad eu lucrurile. Cred ca ar trebui sa te rogi sa iti lumineze Dumnezeu mintea si sa te ajute sa intelegi care e voia Lui cu viata ta.

[cristiboss56]

În prealabil postat de teodoraianys

Sa fie pentru ca cer...cam multe? Desi, stiu ca pentru Dumnezeu nimic nu-i prea mult. Am cerut asa: nu as putea pleca impacata nici la manastire si nici sa ma casatoresc, decat dupa ce ii voi sti pe parintii mei si surorile mele bine (in sensul ca nu le-as lasa cu probleme majore, nerezolvate). Deci cer rezolvarea a doua lucruri dintr-un foc!

Poti cere si o mie dintr un foc , caci Lui nu-i nimic peste puteri , si sa fi sigura ca cele o mie de cereri dintr un foc sunt spre binele tau si al mantuirii tale iti vor fi rezolvate ! De asta sa fi sigura , dar , caci mereu exista si un dar , sa nu-ti aduci aminte de Dumnezeu doar la nevoi , ci relatia ta cu El sa fie continua , sincera , cu inima deschisa , fie ca esti intristata , mahnita , bolnava , fie ca esti in bucurie continua , si cu toate cele pe masa . Consecventa , nadejde , credinta si in primul rand dragoste !
Doamne ajuta !+

[teodoraianys]

În prealabil postat de glykys

Nu cred ca pui problema bine, practic, ii pui conditii lui Dumnezeu si consideri ca soarta parintilor si surorilor tale depinde de tine, de starea ta civila.
Stii cum e cand vine Domnul si ii spune unuia sa Ii urmeze, iar acela ii zice stai, Doamne, mai intai sa il ingrop pe tata...
Din punctul meu de vedere, nu esti pentru pregatita inca nici pentru calugarie, care presupune sa Il iubesti atat de mult pe Dumnezeu incat sa renunti la tot si la toate pentru el si nici pentru casatorie, cand cei doi isi lasa parintii pentru a intemeia o noua familie si pentru a se uni sufleteste si trupeste. Mi se pare ca ambele conditii presupun o jertfa, numai ca la casatorie e o jertfa mai usoara (adica, iti vizitezi rudele, le esti alaturi cum poti, dar tot trec pe plan secund)...
Sper sa nu te fi intristat, asa vad eu lucrurile. Cred ca ar trebui sa te rogi sa iti lumineze Dumnezeu mintea si sa te ajute sa intelegi care e voia Lui cu viata ta.

Iarta-ma, dar eu inteleg altfel lucrurile. Acela ii zice, intradevar, lui Hristos: mai intai sa-l ingrop pe tata...dar...acel tata era mort. La mine parintii au probleme ce necesita rezolvare intr-un sens sau altul. Nu-i suficient sa-mi gasesc doar eu calea...si nici Domnului nu cred ca i-ar fi pe plac daca eu as face asta, atata timp cat as simti-o o evadare, o renuntare la greutatea crucii ce mie data s-o port (cel putin pentru moment)...

[teodoraianys]

Vad ca exista si un canon legat de indatoririle copiilor fata de parinti, de care nu stiam si pe care l-am gasit aici http://www.crestinortodox.ro/forum/s...987#post397987 in raspunsul dat de Windorin

[teodoraianys]

În prealabil postat de glykys

Nu cred ca pui problema bine, practic, ii pui conditii lui Dumnezeu si consideri ca soarta parintilor si surorilor tale depinde de tine, de starea ta civila.

Si nu ca ar depinde de mine ceva, ca as putea eu sa intind mana spre mantuire :) Asta face Domnul. Spun doar ca nu as avea liniste daca as pleca. As fi, sa presupunem, in manastire cu gandul in lume...sau in casatorie simtindu-ma oarecum vinovata ca mie bine doar mie...Nu stiu daca gandesc bine, dar cam asta e in capul meu.

[bUGGs 000]

În prealabil postat de teodoraianys

Ma intreb cat va mai intarzia Dumnezeu in a apleca urechea si catre mine pacatoasa. Nu stiu ce nu fac bine, caci simt ca bat pasul pe loc de vreo...3 ani. Parca nimic nu se misca; parca m-am oprit in loc si nu stiu incotro sa o iau: la stanga sau la dreapta...Ma gandesc si la casatorie (dar nu apare nimeni); ma gandesc si la calugarie (dar nu am suficient curaj). Intradevar, progresul il simt in interior. Simt pace, chiar si in furtuna...Insa uite ca a venit momentul in care imi vine sa strig: pana cand Doamne? Oare cat timp va mai dura starea aceasta? Oare ce vrea sa ma invete Domnul de ma tine asa...in stand-by?

Nu astepta sa-ti cada nimic din cer.

[piedonee]

În prealabil postat de teodoraianys

Ma intreb cat va mai intarzia Dumnezeu in a apleca urechea si catre mine pacatoasa. Nu stiu ce nu fac bine, caci simt ca bat pasul pe loc de vreo...3 ani. Parca nimic nu se misca; parca m-am oprit in loc si nu stiu incotro sa o iau: la stanga sau la dreapta...Ma gandesc si la casatorie (dar nu apare nimeni); ma gandesc si la calugarie (dar nu am suficient curaj). Intradevar, progresul il simt in interior. Simt pace, chiar si in furtuna...Insa uite ca a venit momentul in care imi vine sa strig: pana cand Doamne? Oare cat timp va mai dura starea aceasta? Oare ce vrea sa ma invete Domnul de ma tine asa...in stand-by?

Cere cu credinta si raspunsul va fii,credinta inseamnad,nadejdie ca te va ajuta si randarea de a astepta......"nu va ingrijiti ce veti bea sau ce veti manca ca Tatal vostra va va da voua....."
trebuie sa crezi din suflet fara sa te indoiesti.....

[Ioana Pavel]

Mie imi este greu sa cred ca tot ce trebuie sa facem este doar sa credem, si sa le lasam pe toate ale noastre in voia Lui. E greu sa Il ascult cand zice: "Nu va ingrijiti...nici de ce veti bea, nici de ce veti manca, nici cu ce va veti imbraca..." Practic, este pacat sa te ingrijesti de ceva, sa iti faci ganduri, sa te preocupi cu ele. El ne indeamna sa nu ne ingrijim nici macar de "ce vom zice.." in fata sefului, unui coleg sau unui grup de oameni caruia urmeaza sa ii vorbim...El ne spune cumva doar atat: "Lasa-la pe toate in grija Mea...treaba ta e doar sa crezi!"
Asa ca aceasta credinta in purtarea de grija a Lui Dumnezeu e cam echivalenta cu "a lasa sa iti pice din Cer", draga BuG...
Mie si oamenilor din ziua de azi (celor mai multi) mi se pare o nebunie aproape sa nu spui nimic atunci cand esti nedreptatit, sa nu te aperi catusi de putin atunci cand un coleg te supara la serviciu. Ceea ce este in contradictie cu sfatul Sfintilor. Un parinte, Lavrentie de la Frasinei spune: "Spune doar atat, "Iarta-ma!" Si mai mult nu. Nu va indreptati, ci atat sa spuneti. "Am gresit, iarta-ma!" Ce este mai mult e de la draci! Daca stati jos cu mintea, nu cadeti. Cum v-ati inaltat, gata ati cazut. Fiule, nu fugi de greu. Unde este greu, acolo este si cununa mai mare."
Care este totusi granita intre a face "ceea ce iti cere situatia" si intelepciunea crestina pentru cei care traiesc in lume...?