De ce nu avem dreptul sa judecam pe altii

[iustin10]

Ca sa nu o mai lungesc cu explicatiile ma voi mandri un pic.
Eu(dar cred ca multi) isi dau seama cand cineva judeca si cand nu ,cand este o observatie intemeiata sau este o judecata ,cand este ceva facut spre corectarea si atragerea atentiei aproapelui sau este o judecata. Cum fac? Nu stiu,dar se simte din ce inima vorbeste celalalt. Si mai ales se simte daca acela isi vede greselile sale ,inainte de a le vedea pe ale celuilalt.
Si se vede daca respecta porunca ,care nu e una oarecare ci este porunca de capatai (data de insusi Dumnezeu Fiul) si anume : Sa nu faci celorlalti ceea ce nu ti-ar place sa ti se faca tie .
Deci nu este o simpla deosebire de nuante ,cum ar fi deosebirea intre 2 termeni (iana).Ci este un lucru fundamental ,aratat de multe ori si de Domnul,si anume ca conteaza inima din care vorbesti , si ochiul smereniei indreptat asupra ta insati.
Multi sfinti au dojenit si au criticat ,si nu se simte deloc ca ar judeca,ci ei chiar indreapta,si ne indreapta peste veacuri.
Dar tu,care vrei sa indrepti pe aproapele,te-ai curatat intai pe tine insuti?
Asta e deosebirea intre judecata si observatie intemeiata ,propria ta curatenie si smerenie,pentru ca altfel nu am fi decat farisei.

[iana]

În prealabil postat de iustin10

Ca sa nu o mai lungesc cu explicatiile ma voi mandri un pic.
Eu(dar cred ca multi) isi dau seama cand cineva judeca si cand nu ,cand este o observatie intemeiata sau este o judecata ,cand este ceva facut spre corectarea si atragerea atentiei aproapelui sau este o judecata. Cum fac? Nu stiu,dar se simte din ce inima vorbeste celalalt. Si mai ales se simte daca acela isi vede greselile sale ,inainte de a le vedea pe ale celuilalt.
Si se vede daca respecta porunca ,care nu e una oarecare ci este porunca de capatai (data de insusi Dumnezeu Fiul) si anume : Sa nu faci celorlalti ceea ce nu ti-ar place sa ti se faca tie .
Deci nu este o simpla deosebire de nuante ,cum ar fi deosebirea intre 2 termeni (iana).Ci este un lucru fundamental ,aratat de multe ori si de Domnul,si anume ca conteaza inima din care vorbesti , si ochiul smereniei indreptat asupra ta insati.
Multi sfinti au dojenit si au criticat ,si nu se simte deloc ca ar judeca,ci ei chiar indreapta,si ne indreapta peste veacuri.
Dar tu,care vrei sa indrepti pe aproapele,te-ai curatat intai pe tine insuti?
Asta e deosebirea intre judecata si observatie intemeiata ,propria ta curatenie si smerenie,pentru ca altfel nu am fi decat farisei.

Ceea ce am subliniat cum se numeste? Care dintre cei care suntem aici suntem siguri ca nu ne inselam cand sustinem ca stim ce este in inima celuilalt.
Nu ne comparam cu sfintii, Iustin, ca sfintii nu stau pe forum. Eu in continuare cred ca aici facem doar schimburi de pareri. Si mai ales pt faptul ca nu ne cunoastem decat din ceea ce scriem, cred ca mai degraba se judeca ideea nu persoana. De multe ori nu stim cum este cel care scrie decat din felul in care pune problema si asta nu e relevant pt ca nu stim daca omul acela asa gandeste, sau vrea sa provoace, sau vrea sa-si intareasca lui o convingere. Sunt si oameni care se cunosc aici si s-au legat si prietenii. Si nu cred ca daca oamenii se mai si contrazic este foarte grav. Depinde de scopul fiecaruia: daca vrea sa si invete ceva sau se crede atoatestiutor. Si mai cred ca dintr-o discutie de multe ori in contradictoriu, are fiecare de invatat ceva. Si daca nici unul dintre cei doi macar cel putin un al treilea care doar citeste. Altfel nu cred ca am mai sta pe aici.

Edit: mai citeste de cateva ori cu atentie ce a scris Florina, ca foarte bine a scris in cele doua postari.

Reedit: M-am mai gandit un pic si cred ca si tu ai dreptate totusi, sunt de multe ori raspunsuri rautacioase, eu cred ca am idealizat putin (mai sus). Ai dreptate in unele cazuri asa e (vezi iar judec eu acum), dar sa nu generalizam asta e ideea. Ma gandesc atunci care ar fi concluzia, ce sa facem? Mie imi place acest forum si poate de aceea am venit si eu repede cu justificarile.

[glykys]

Cititi cartea arhimandritului Serafim Alexiev, "Cea mai scurta cale catre rai: nu judeca si nu vei fi judecat!" si va veti folosi de ea! Si mie mi-a recomandat-o un bun prieten.

Mereu cand ma enervez sau cand sunt tentat,fie si la modul metaforic,sa ma ratoiesc la cineva>imi aduc aminte de batrinul din filmul al carui titlu l-am postat in acest mesaj.Oare omul greseste in ceea ce sustine?De obicei,cand imi pun intrebarea asta,incep sa-i analizez argumentele cu calm si impartialitate(pe cat posibil).Pina finalizez acest procedeu imi trece si cheful sa ma cert cu el sau sa-l judec la modul infierbantat.Per ansamblu prefer sa nu judec pe mine pt ca,din experienta personala,este ciudat sa vezi cum oamenii iti zimbesc in timp ce iti indica Iadul ca destinatie finala pt un protestant:))Oricum in fata acestei solutii nu pot decat sa-mi pun in valiza creme protectoare :))Nu dati in mine cu citate din NT.Credeti-ma pe cuvant>le-am auzit pe toate>va cred pe cuvant :)
Serios vorbind>parerea mea este sa ne gandim bine inainte sa judecam pe cineva.In multe momente lucrurile nu sunt ceea ce par si nici noi nu suntem atat de perfecti incat sa-l lipim pe altu de tavan cu exemplul nostru inaltator.Nu dati cu pietre..eu nu am de gand sa ridic una :) Cred ca este mai important sa incerci>sa faci efortul sa intelegi gandirea celui cu care conversezi.Nu zic sa-l aprobi da macar sa incerci sa-l intelegi.Daca il judeci din start> este ca si cum i-ai tranti usa in nas baiatului cu pizza :))Glumesc...again.
Va doresc o seara placuta...tuturor.
_____________________________
,,Errors of opinion may be tolerated where reason is left free to combat it"(Thomas Jefferson)

[glykys]

În prealabil postat de glykys

Cititi cartea arhimandritului Serafim Alexiev, "Cea mai scurta cale catre rai: nu judeca si nu vei fi judecat!" si va veti folosi de ea! Si mie mi-a recomandat-o un bun prieten.

Citez cateva fragmente din aceasta carte:

"Imbracati in mantia iubitorilor de dreptate, aproape fiecare dintre noi ne-am insusit dreptul acesta dusmanos de a ponegri pe altii si de a gasi tuturor defecte. Si astfel ne-am creat in suflet o mare greutate si o paguba de neinlaturat, incat nici nu ne trece prin minte. Osandind pe aproapele, ne inselam, mangaindu-ne cu gandul ca implinim vreo oarecare datorie, prin care ne mantuim pe noi insine si ajutam celorlalti. In realitate, prin pacatul osandirii, noi gresim atat fata de noi insine, cat si de altii, pe care ii taram in pacat.
Sfantul Ioan Scararul spune: 'Precum focul este opus cu totul apei, astfel si cei ce doresc sa duca o viata linistita (adica cei ce vor sa se mantuiasca) nu trebuie sa osandeasca. Cum se va mantui omul care in fiecare zi osandeste pe fratii sai, pentru care Hristos a fost rastignit pe Cruce?'"

[glykys]

"Sfanta Biserica, prin puterea data ei de Domnul nostru Iisus Hristos si de la Sf. Ap., da dreptul de a osandi numai pe o categorie de oameni, ereticii, cei ce deformeaza credinta ortodoxa. [...] Numai Domnul nostru Iisus Hristos, prin Sfanta Sa Biserica, a faurit minunatul drum catre mantuire al omului, prin harica lui unire cu Dumnezeu. Dogmele si canoanele asezate de catre Sf. Biserica Ortodoxa sunt semne pazitoare pe acest unic drum mantuitor, care ne feresc de abaterile de catre stanga si de catre dreapta. [...] Eresul este insa deformarea sfintelor dogme, hula impotriva adevarului.Dupa cuvintele cunoscutului nevoitor de odinioara, avva Agathon,eresul este instrainare de Dumnezeu. [...]
Placutii lui Dumnezeu au socotit ca mare pacat osandirea aproapelui pentru greselile lui firesti, dar nu s-au dat inapoi si au incurajat osandirea eresurilor. Multi dintre ei au demascat aprig pe nedreptii invatatori mincinosi. Se intelege ca se purtau cu blandete si cu dragoste cand se vedeau in fata unor oameni eretici care s-au inselat fara voia lor, dar erau fara crutare catre indarjitii stricatori ai credintei. [...]
Un pustnic a vazut pe un oarecare frate pacatuind si a inceput sa planga: "Vai mie, zicea el, fratele meu greseste astazi, iar maine voi gresi si eu!"Dupa aceasta, intorcandu-se catre ucenicul sau, a adaugat: "iN orice greseala va cadea de fata cu tine vreun frate si oricat de grea va fi ea, sa nu il osandesti, ci trebuie sa fii incredintat ca tu gresesti mai mult decat el, chiar daca el ar fi mirean. Abatere de la aceasta pravila poti sa faci doar cand se intampla sa auzi pe cineva hulind pe Dumnezeu sau vorbind vreo erezie."

Toate acestea ar fi fost foarte limpezi pentru ucenicii lui Hristos, daca n-ar fi existat un perfid si un viclean ce se ascunde sub pojghita evenimentelor, potrivnic adevarului dumnezeiesc- diavolul. El a reusit sa intoarca aproape toate lucrurile cu capul in jos in lume, fcand confuzie in notiunile oamenilor despre pacat si virtute [...]. Satana cel mai cu osardie ne influenteaza sa osandim pe altii pentru neputintele lor firesti, lucru pe care Dumnezeu il opreste, nu insa si credinta ratacita, care ar fi de osandit. Pentru aceasta, satana se straduieste sa aseze o aureola unei false virtuti a osandirii aproapelui, fratelui nostru, iar osandirea ereticilor fanatici o prezinta ca marginire si obscurantism. "

[maria-luisa]

În prealabil postat de florina_drossu

Mulţi îşi dau cu părerea şi osândesc diferiţi păcătoşi. Ei spun: “Eu nu aş fi făcut aşa ceva în locul lui”. Dar fiecare persoană este unică, şi deci şi motivaţiile şi intensitatea trăirilor. Aşadar, nu am cum să ştiu eu ce a simţit altcineva când a făcut ceva ce eu judec a fi rău. Şi, neştiind ce a simţit, nu am cum să judec obiectiv. Doar cineva care ştie în totalitate contextul faptelor cuiva poate să judece drept. Şi acea persoană este numai Dumnezeu, care cunoaşte gândurile şi simţirile oamenilor. Iar judecata lui Dumnezeu nu este pătimaşă, ca a noastră, este singura judecată cu adevărat obiectivă.

“Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea.” (Sfânta Evanghelie după Ioan 3, 16-17). Acum este vremea când Dumnezeu încearcă să-i mântuiască pe oameni. După moartea fiecăruia, la judecata particulară, fiecare dă seama de faptele sale. Însă noi, oamenii, judecăm înainte de vreme (oricine se poate pocăi până la sfârşitul vieţii) şi subiectiv, căci nu cunoaştem adâncul fiinţei celor pe care îi judecăm.

Acum, în Postul Mare fiind, să luăm hotărârea de a nu-i mai judeca pe fraţii noştri, ca să nu ne agonisim osândă, “căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceeaşi vi se va măsura”. (Sfânta Evanghelie după Luca, 6,38). Sfinţii Părinţi ne recomandă să ne vedem de păcatele proprii, şi aşa vom afla adevărata odihnă şi calea către Dumnezeu.

Eu cred ca putini oameni au intelepciunea necesara ca sa judece cu dreptate, in general judecata unui om se bazeaza pe opinii si experiente personale, nu intotdeauna juste. Cand judecata cade in mana acestor oameni, judecata cade in mana celor nedrepti. Urmarea este razboiul, ura si indepartarea de Dumnezeu. Omul intelept nu judeca pe semenii lui, caci stie ca este un Judecator mai presus decat toti si a carui dreptate este in toate.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de florina_drossu

Mulţi îşi dau cu părerea şi osândesc diferiţi păcătoşi. Ei spun: “Eu nu aş fi făcut aşa ceva în locul lui”. Dar fiecare persoană este unică, şi deci şi motivaţiile şi intensitatea trăirilor. Aşadar, nu am cum să ştiu eu ce a simţit altcineva când a făcut ceva ce eu judec a fi rău. Şi, neştiind ce a simţit, nu am cum să judec obiectiv. Doar cineva care ştie în totalitate contextul faptelor cuiva poate să judece drept. Şi acea persoană este numai Dumnezeu, care cunoaşte gândurile şi simţirile oamenilor. Iar judecata lui Dumnezeu nu este pătimaşă, ca a noastră, este singura judecată cu adevărat obiectivă.

Nu stiu daca tot ceea ce vedem, sau auzim despre unii ca ar fi facut rau...poate fi catalogat ca subiectiv, prin prisma faptului ca nu am sti exact ce trairi, sau motivatii ar fi avut...

Cred ca unele lucruri negative nu pot avea nici un pretext, si nicio explicatie pozitiva.

Cateodata mi se rupe sufletul cand aud de unele fapte ale unor oameni, asupra carora te poti pronunta foarte obiectiv...am citit parca ieri, despre un copil de 14 ani, care a taiat labele si coada unui caine....si incercand sa imi imaginez cam ce ar fi putut fi in capul lui, aproape ca mi s-a facut rau...gandindu-ma ca exista oameni, care nu au un suflet nici macar cat de cat normal, si care nu au respect pentru viata, pentru lucrurile frumoase lasate de Dumnezeu pe pamant.

Nu stiu daca judec, insa stiu ca aproape mi se face rau ori de cate ori aud de acte de violenta din partea oamenilor, fata de semeni de-ai lor, sau de animale ( practic niste fiinte neajutorate)...si cred ca ar fi totusi ciudat sa nu simt nimic negativ fata de aceste lucruri.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de maria-luisa

Eu cred ca putini oameni au intelepciunea necesara ca sa judece cu dreptate, in general judecata unui om se bazeaza pe opinii si experiente personale, nu intotdeauna juste. Cand judecata cade in mana acestor oameni, judecata cade in mana celor nedrepti. Urmarea este razboiul, ura si indepartarea de Dumnezeu. Omul intelept nu judeca pe semenii lui, caci stie ca este un Judecator mai presus decat toti si a carui dreptate este in toate.

Si totusi eu cred si in justitie, si in judecata necesara, inteleapta, si sanatoasa. Nu sunt de acord sub nicio forma cu pedeapsa cu moartea, insa unele persoane cred ca decad atat de mult, incat nu mai pot face parte din societate, fara sa o loveasca...si trist e si pentru ei sa fie lasati in starea aceea, fara ca nimeni sa ii forteze cat de cat, sa isi reevalueze starea sufleteasca.

Poate ca judecata nu trebuie facuta cu manie, ura, razbunare, mandrie...dar eu cred ca ea este necesara indubitabil.

Nu cred ca se poate merge intr-o singura directie, iar daca vorbim despre noi insine ca fiind subiectivi, sau incapabili sa judecam ceva cu inteleciune, cunoscandu-ne limitele...e una, dar nicidecum nu ar fi de dorit sa fim cu totii asa...pentru ca ceva ar fi in neregula.

[colaps]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Si totusi eu cred si in justitie, si in judecata necesara, inteleapta, si sanatoasa. Nu sunt de acord sub nicio forma cu pedeapsa cu moartea, insa unele persoane cred ca decad atat de mult, incat nu mai pot face parte din societate, fara sa o loveasca...si trist e si pentru ei sa fie lasati in starea aceea, fara ca nimeni sa ii forteze cat de cat, sa isi reevalueze starea sufleteasca.

Poate ca judecata nu trebuie facuta cu manie, ura, razbunare, mandrie...dar eu cred ca ea este necesara indubitabil.

Nu cred ca se poate merge intr-o singura directie, iar daca vorbim despre noi insine ca fiind subiectivi, sau incapabili sa judecam ceva cu inteleciune, cunoscandu-ne limitele...e una, dar nicidecum nu ar fi de dorit sa fim cu totii asa...pentru ca ceva ar fi in neregula.

Sunt de acord cu tine in privinta asta. Mediul social din ziua de astazi, din pacate, a decazut atat de mult, incat gata am terminat cu probleme clasice si dam in doua pacate foarte grave: decadenta si degenerarea.

Eu sunt de parere ca 'lumea' (daca se mai poat numi asa) care se afla in starea asta de decadenta totala este inamicul numarul unu a societatii. Deoarece, facand parte din acelasi mediu ca si noi si raspandind mizeria lor pretutindeni, ne vom trezi cu o societate precum o groapa de gunoi. Si lucrurile par a regresa din ce in ce mai mult.

Cum a ajuns Romania din tara glorioasa ce era odata in halul asta?

Nu trebuie sa judecam individual, cu mandrie. Insa noi crestinii ar trebui sa fim uniti si sa alcatuim o voce care sa trezeasca societatea asta mai ceva ca Sodoma si Gomora. Deci sa nu stam muti! Sa le facem cunoscute greselile lor (care sunt multe la numar), pentru ca in acest fel, sa mai amanam inevitabilul moment al caderii, si sa salvam cat mai multe suflete posibile.

Ar trebui ca pe cela ce doarme sa-l trezim la realitate, nu sa-l lasam sa se tarasca in mizeria lui sufleteasca si noi gandindu-ne hai lasa-l asa ca nu vreau sa judec...

Demoncratia a adus transparenta totala a individului. De foarte multe ori in ziua de astazi ajunge doar sa te uiti la un om, sa-l observi pe el si comportamentul sau, atitudinile sale cu cei din jur ca sa iti dai seama ce inima are.

Valul acesta de regresiune spre imoralitate este un inamic foarte mare al crestinismului. Este mai rau decat erezia, paganatatea sau ateismul. Pur si simplu omul a uitat semnificatia cuvantului 'moralitate'. Sa nu mai vorbim de lucruri precum onoare care nu mai exista in ziua de astazi, sau de virtutii, care la nivel social sunt aproape inexistente.

Noi crestinii ar trebui sa sarim si sa schimbam ceva... nu doar sa discutam si iarasi sa discutam ... si mai discutam... sa mai vorbim ...

"Nu ni-i fapta cat ni-i zisa". Depinde de noi sa schimbam aceste cuvinte.

Doamne ajuta!