Poveste de noapte buna

[MariS_]

În prealabil postat de delia31

Nu exista lut rau, draga Maris, doar nefinisat sau care nu vrea sa se lase finisat de Olar. Cat suntem in viata, nimeni nu-i scutit de teste prin care putem colabora sau nu cu Olarul si prin care Ii permitem sa ne modeleze sau nu. Aurul zace sub murdaria de deasupra si doar focul suferintelor si incercarilor poate arde zgura de pe el iar lacrimile sa dilueze raul si sa ne curete. Daca suntem multumiti cu starea noastra jalnica si de plans, nu-L vom lasa pe Olar nici macar sa ne spuna cam ce ganduri are El cu noi.
Povestea e valabila pentru oricine dar pt. tine am una in ton cu semnatura ta:

„Doi bărbaţi bolnavi, imobilizaţi la pat, împărţeau aceeaşi cameră de spital. Unuia dintre ei i se permitea să stea zilnic rezemat pe o pernă, câte o oră, pentru a ajuta drenarea fluidului din plămâni. Patul său era poziţionat în dreptul singurei ferestre din cameră. Celălalt bărbat era imobilizat în poziţie culcată şi îi era inaccesibilă priveliştea pe care o putea oferi unica fereastră.

Cei doi nu aveau altceva de făcut decât să stea de vorbă. Şi vorbeau toată ziua: despre credinţă, despre soţiile lor, despre carierele lor, despre serviciul militar şi despre locurile în care îşi petreceau vacanţa. În fiecare după-amiază, cel căruia i se permitea să stea rezemat, îi descria celuilalt ce vede afară.

Omul ce nu putea privi pe fereastră era tare fericit pentru ora aceea din zi când i se descria, de către colegul său, amănunţit, ce se întâmplă în afara spitalului. Nădejdea sa de însănătoşire creştea şi căpăta speranţă datorită acestei descrieri. Fereastra pare-se că dădea spre un parc cu un lac minunat. O mulţime de raţe sălbatice şi lebede îşi găsiseră cămin în acel lac iar copiii se jucau lansând pe apă bărcuţe în miniatură. Tineri şi bătrâni se plimbau voioşi, admirând florile în toate culorile curcubeului ce creşteau din belşug în parc. Copacii seculari mărgineau aleile iar pe cer se vedeau păsări în feeria zborului.

Omul de la fereastră povestea cu voce domoală şi cu detalii minuţioase tot ce vedea. Celălalt se lăsa purtat de povestire, închizând ochii şi imaginându-şi toate scenele. Într-o după-amiază călduţă, omul de la fereastră povesti despre parada care tocmai trecea prin parc. Deşi vecinul de cameră nu putea auzi muzica, reuşea să-şi imagineze costumele, carele alegorice şi caii împodobiţi. Altădată povesti de o procesiune religioasă ce o vedea pornind de la biserica din apropiere.

Zilele treceau, iar omul ce nu putea privi pe fereastră începu să fie invidios pe şansa celuilalt de a se bucura de priveliştea de afară. Aprecia efortul celui de la fereastră de a-i descrie în detaliu ce se întâmpla afară, dar şi-ar fi dorit să fie el cel care putea admira priveliştea.

Într-o dimineaţă, infirmiera ce îi avea în grijă constată că bolnavul de la fereastră murise liniştit în somn. Cu tristeţe, chemă brancardierii să ia trupul neînsufleţit.

Curând după aceea, bolnavul ce tânjise după patul de lângă geam se transferă în locul pe care şi-l dorise atâta. Încet şi cu mare greutate bolnavul nostru reuşi să se proptească într-un cot şi să arunce o privire afară.

În locul parcului nu era decât un zid gol! Sună infirmiera şi o întrebă:
- Cum se face că omul acela, colegul meu de cameră, vedea un parc cu un lac şi îmi descria totul atât de fidel? Cum putea să-mi spună despre frumuseţe şi dragoste când, de fapt, el nu putea vedea decât un zid vechi din cărămidă?

Sora îi răspunse surprinsă:
- Vai! Nu ştiaţi că vechiul dumneavoastră coleg de cameră era orb? Nu putea să vadă nici măcar zidul, darămite altceva. Apoi adăugă: Poate că voia să vă încurajeze sa nu deznadajduiti si sa va gasiti motivatia launtrica de a lupta pt. viata.”

Draga Delia, ce-am inteles eu din povestioara e ca "bolnavul" de la
geam avea toate acele frumuseti in interiorul sau si de acolo le oferea
si colegului de camera. Eu ma regasesc perfect in acel coleg de camera
ce nu statea la geam si care se bucura sa primeasca acele frumuseti.
Poate astfel se mai modeleaza si lutul meu cel pacatos.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[IonelaC]

În prealabil postat de Scotianul

"-M-am uitat la tine cand te-ai trezit de dimineata. Asteptam sa-mi spui doua trei cuvinte, multumindu-Mi pentru cele ce ti s-au intamplat, cerandu-Mi parerea pentru cele ce urma sa le faci astazi. Am observat ca erai mult prea preocupat ca sa-ti cauti haine potrivite pentru a merge la serviciu.

Speram sa gasesti cateva clipe ca sa-Mi spui : Buna dimineata! Dar erai mult prea atent cum sa-ti aranjezi cravata in oglinda.M-am dat la o parte ca sa nu te deranjez.Prea ocupat erai si cand ai iesit din casa pentru a vedea ca-ti sunt alaturi, ca am surprins pentru tine cerul in culori si cant de pasarele. Pacat ca nu ai observat nici atunci prezenta Mea.

Te-am privit plecand grabit spre serviciu si iar am asteptat. Presupun ca fiind atat de ocupat, nu ai avut timp nici atunci sa-Mi spui doua vorbe.In definitiv in ziar se spuneau lucruri mai interesante.Cand te intorceai de la munca, ti-am vazut oboseala si ti-am trimis o ploaie marunta care sa-ti alunge stresul acumulat. Am crezut ca facandu-ti aceasta placere iti vei aduce aminte de Mine. In schimb, suparat, M-ai injurat.

Doream atat de mult sa-Mi vorbesti. Oricum ziua era, inca, lunga.Ai pornit televizorul si in timp ce urmareai programul preferat, Eu am asteptat.Radeai si m-am bucurat ca erai vesel desi eram trist.Dar nu am lasat ca tu sa vezi asta.Ai cinat apoi cu ai tai si tot nu ti-ai adus aminte de Mine.Poate iti era foarte foame dar nu m-am suparat ca nu m-ai chemat si pe Mine la masa.Poate era prea putina mincare dar Eu nu mincare vroiam.Am tacut si am vegheat sa mincati in pace.

Vazandu-te atat de obosit, am inteles tacerea ta si am stins splendoarea cerului ca sa te poti odihni, dar nu te-am lasat in bezna. Am lasat veghetori pentru tine o multime de stele. Era asa de frumos, pacat ca n-ai observat...ai tras perdeaua plictisit si ti-ai intrebat sotia daca a auzit cumva cum va fi vremea maine.

Dar nu conteaza.Poate chiar nu ti-ai dat seama ca Eu sunt aici pentru tine. Am mai multa rabdare decat poti sa-ti imaginezi tu vreodata.Vreau sa ti-o arat, pentru ca si tu, la randul tau, sa o arati celor din jurul tau. Acum esti pe punctul de a te trezi din nou. Nu-Mi ramane decat sa te iubesc si sa sper ca macar azi, imi vei acorda putin timp din timpul daruit tie.

Ai o zi buna si minunata ca sufletul tau luminos.Al tau , Dumnezeu."

"Nu-mi ramane decat sa te iubesc si sa sper ca, macar azi, imi vei acorda putin timp din timpul daruit tie." M-am cutremurat, realizand profunzimea acestei fraze. Constientizand ca de multe ori, prea preocupata de lucrurile urgente, uit de lucrurile importante. Intelegand, pentru a cata oara, ca Hristos asteapta sa-I vorbim, sa-L rugam, sa-I marturisim si sa-I cerem. Sa-I daruim timp din timpul pe care chiar El ni l-a daruit.
Doamne, Doamne, ajuta-ne sa iti inchinam tie tot restul timpului vietii noastre!
Noapte buna tuturor! Doamne ajuta!

[delia31]

Dedicatie pentru Cristiana21

O legenda spune ca in Evul Mediu, un om a fost acuzat pe nedrept ca a facut o fapta rea. Adevaratul faptas era un om foarte influent al acelor vremuri si de aceea se cauta un tap ispasitor pentru a se ascunde adevaratul vinovat.
Judecatorul, fiind si el complice la toata minciuna, a incercat sa para cat mai corect. El i-a spus acuzatului:
-Se stie despre tine ca esti un om credincios, devotat lui Dumnezeu. Sa lasam soarta ta in mainile Lui. Uite ce vom face: Vom scrie pe doua biletele cuvintele „vinovat” si „nevinovat”, iar tu vei alege unul din ele. Astfel, Dumnezeu iti va decide destinul!
Bineinteles, judecatorul corupt scrisese acelasi cuvant: „vinovat”, pe ambele biletele, insa bietul om nevinovat si-a dat seama ca era o capcana. Nu avea scapare. Soarta lui era pecetluita.
A fost pus sa aleaga unul dintre cele doua biletele.
Voi ce ati fi facut? Ati fi deconspirat minciuna?

Iata ce a facut el:

Omul si-a inchis ochii, s-a rugat din tot sufletul si a stat sa se gandeasca pret de cateva momente, iar cand sala incepuse sa-si piarda rabdarea, si-a deschis ochii, a pus un zambet ciudat pe fata si a ales unul dintre cele doua biletele si l-a inghitit rapid.
Surprinsi, dar si indignati, cei prezenti au vociferat:
- Cum, ce e asta? Cum vom putea sti verdictul?
Barbatul le-a raspuns:
- Foarte simplu! Citim biletelul ramas si vom sti ce scria pe cel pe care l-am ales eu! Si cum pe biletelul ramas scria "vinovat", conform intelegerii, pe biletelul inghitit se presupune ca scria "nevinovat".

Asta, pentru ca Dumnezeu are intotdeauna solutii la problemele imposibile.

[delia31]

Pentru Ionut12

"I-am cerut lui Dumnezeu să fiu puternic si
Dumnezeu mi-a dat greutati pe care sa le inving

I-am cerut să-mi dea înţelepciune si
Dumnezeu mi-a dat o grămadă de probleme să le rezolv.

I-am cerut prosperitate si
Dumnezeu mi-a dat forţă şi creier să muncesc

I-am cerut curaj si
Dumnezeu mi-a dat situaţii periculoase prin care să trec

I-am cerut răbdare si
Dumnezeu m-a pus în situaţii în care eram obligat să aştept

I-am cerut iubire si
Dumnezeu mi-a trimis semeni cu probleme pe care să-i ajut.

I-am cerut favoruri si
Dumnezeu mi-a dat oportunităţi.

N-am primit de-a gata ce am cerut de la Dumnezeu dupa voia mea dar am primit tot ce aveam nevoie"

,,Zheng He, cunoscut şi sub numele de Sān Bao. S-a nascut în 1371, într-o familie a naţionalităţii Hui, în provincia Yunnan, în partea sud-vestică a Chinei. Bunicul şi tatăl său au fost credincioşi islamici şi au făcut pelerinaje la Mecca.La vârsta de 11 ani cade prizonier în timpul unei răscoale si este trimis la curtea imperială unde este castrat. Ca eunuc studiază la colegiul din Nanjing şi ajunge consilier la curte, iar mai apoi amiral, comandantul unei flote care avea să străbată mările şi oceanele, ajungând în India, Malaysia, Persia, Arabia, Africa. Sutele de nave şi zecile de mii de mateloţi comandati de el au adus în China animale şi obiecte exotice, stabilesc relaţii comerciale şi diplomatice, lasă în urma lor monumente şi inscripţii.

Zheng însuşi descrie călătorii de “cincizeci de mii de kilometri, valuri cât munţii, ţinuturi barbare învăluite în ceţuri albastre, prin care navele noastre treceau cu iuţeala stelelor”. Hărţile lui de navigaţie sunt publicate în 1628 într-un volum numit “Tehnologia armamentului”. Marea expediţie, cea de-a şasea, ar fi avut 107 nave. Sunt teorii conform carora 1434 o delegaţie culturală chineză, aducând informaţii despre marile realizări în ştiinţă, tehnologie şi artă, a ajuns mai întâi la Cairo şi de acolo tocmai în Toscana. Acest aspect nu este insa sustinut de dovezi clare.

Cu aproape 100 de ani înaintea lui Columb, impăratul Chinei Zhu Di, poreclit ,,Fiul Cerului“, pentru a demonstra prestigiul ţării, a trimis peste mări şi oceane, într-o expediţie spre vest, o armada de vase mai numeroasă şi mai puternică decât toate flotele din Europa la un loc,condusa de Zheng He, pe atunci în vârstă de 34 de ani.Armada Imperiala a Imparatului din dinastia Ming cuprindea vase având nouă catarge şi o lungime de până la 120 de metri şi sute de nave însoţitoare.Amiralul a navigat de pe coastele sudice ale Chinei până în India, Arabia şi Africa pentru a aduna comori, dar şi pentru a demonstra puterea si deschiderea culturala si economica a stăpânului său. Lumea se afla la picioarele chinezilor.

Oraşul Nanjing este un oraş riveran fluviului Yangzi. Construcţia navală a fost o industrie tradiţională a oraşului. Însemnările istorice arată că, pe vremea aceea, în acest oraş existau 34 de şantiere navale, unde lucrau maeştri în construcţiile navale din întreaga ţară, reprezentând nivelul cel mai înalt al industriei constructoare de nave din lume. Navele cu care a plecat în prima expediţie maritimă Zheng He au fost construite aici. În 1957, din vestigiile unui fost şantier naval din Nanjing, a fost scos la suprafaţă un catarg de vas lung de 11,7 m. Se estimează că vasul lui Zheng He ar fi avut un tonaj de peste o mie de tone, fiind cel mai mare vas oceanic din lume la vremea respectivă.

Flota lui Zheng He a ajuns cel mai departe în Marea Roşie şi pe coasta estică a Africii, lăsându-şi urmele în peste 30 de ţări şi regiuni din Asia şi Africa. Expediţiile maritime ale lui Zheng He a spart izolarea geografică a societăţii feudale chineze, a lărgit orizontul de cunoaştere al chinezilor şi a îmbogăţit cunoştinţele geografice ale acestora si au deschis linii de transporturi maritime până în ţările din Asia de Sud-Est.Ca sa ne facem o idee, flota lui Zhengh He a numarat intre 48 si 317 vase de-a lungul calatoriilor sale,avand la bord in total minim 28.000 de marinari in timp ce Columb a beneficiat de 3 nave cu 90 de marinari,Vasco Da Gama de 4 vase cu cca 160 de marinari iar Magellan de 5 vase cu 265 de marinari.

Imaginati-va o scena gandioasa, de dimensiuni epice.În largul Insulelor Maldive navigau 63 de jonci. Acestea au denumiri pitoreşti, precum „Armonie pură“, „Linişte eternă“ sau „Serenitate prietenoasă“. La prora uriaşă sunt pictaţi ochi mari de dragon pentru ca spiritele vaselor să poată recunoaşte ruta. Cele mai mari patru jonci au un deplasament de peste 3000 de tone. Lungimea lor este de peste 120 de metri – depăşind astfel de patru ori lungimea caravelei lui Cristofor Columb, care urma să străbată peste aproape 90 de ani oceanele lumii –, lăţimea atingea aproape 50 de metri, în timp ce înălţimea acestor ambarcaţiuni o depăşea pe cea a insulelor de care s-au apropiat.Pe cele nouă catarge ale acestor corăbii de mari dimensiuni sunt ridicate douăsprezece pânze dreptunghiulare din mătase roşie, susţinute de tuburi de bambus, cea mai mare dintre acestea atingând o înălţime de aproape 20 de metri şi cântărind 5 tone. Este nevoie de mai mulţi oameni pentru a susţine pivotul cârmei, ce pătrunde câţiva metri în ruful de la prora şi este expusă unor forţe foarte mari exercitate de vânt şi de curenţi. Fiecare vas este echipat cu 24 de tunuri de bronz. Compartimente etanşe împart coca din lemn de cedru, astfel încât corăbiile continuă să plutească chiar dacă unul dintre compartimentele cocii este inundat.

În cele patru punţi sunt amenajate aproximativ 100 de cabine, de la camere înguste până la încăperi comode. Pe puntea superioară, între catarge, sunt cultivate plante medicinale în grădini îngrijite cu atenţie. Secţiunea centrală a cocii este ocupată de spaţii de încărcare cu dimensiunile unui depozit. Denumirea de baochuan – „corabia comorilor“ – a navelor cu nouă catarge se datorează acestor spaţii. Dacă suflă un muson favorabil, aşa cum a fost cel care le-a ajutat să navigheze în numai zece zile din Sumatra până în Insulele Maldive, ele pot naviga cu până la 6 noduri, ceea ce înseamnă aproximativ 10 kilometri pe oră.

Anul 1414 se apropia de sfârşit când flota împăratului a ancorat în largul acestor insule pentru a negocia alte comori pentru ,,Fiul Cerului“. Alături de vasele de transport, apar şi veliere speciale cu şase până la opt catarge, printre care se regăsesc „corăbii pentru cai“ cu grajduri pentru cabalinele diviziei de cavalerie de la bord, precum şi „corăbii pentru apă“ la bordul cărora sunt transportate rezervoare cu apă potabilă pentru oamenii şi animalele flotei. În jurul vaselor uriaşe navighează nave cu un singur catarg sau cu două mai mici: jonci de război rapide, înarmate, corăbii-mesager şi vase de recunoaştere.În timp ce majoritatea joncilor navighează mai multe zile în apele arhipelagului, trei sau patru dintre ele se desprind de restul flotei, pătrund atent printre recifele de corali şi aruncă ancorele de fier în imediata apropiere.

Bărbaţi în haine multicolore de mătase sunt transportaţi de marinari pe uscat cu ajutorul unor şalupe mici, asemănătoare unor plute. La bord se află probabil şi soldaţi înarmaţi cu arbalete şi spade, precum şi translatori, cunoscători ai dialectului navigatorilor arabi, utilizat de aproape toţi comercianţii dintre Mombasa şi Hormus, dintre Surabaja şi Nanjing. „Denumirea acordată de străini acestor pământuri este Diewa“, va consemna ulterior unul dintre translatori despre Maldive. Arhipelagul este stăpânit de un sultan musulman. Chinezii îi oferă la schimb diferite obiecte de preţ: mătase, cuie de fier şi alte articole de feronerie, ceai, lumânări, bronz şi argint. La care se adaugă obiecte pictate şi lemn de santal, precum şi porţelan fin albastru sau verde din Jingdezhen, dar şi porţelan cu un strat superior maroniu provenit din Fujian. Locuitorii arhipelagului oferă la schimb ambră, o secreţie ceruminoasă a caşalotului, găsită de locuitorii insulei uneori pe stânci. Ca materie primă pentru parfumuri, ambra este schimbată cu argint pur. Chinezii achiziţionează şi parâme din fibre de cocos înfăşurate, precum şi cochilii de melci din familia Cypraeidae, pescuiţi de locuitorii insulelor din apele puţin adânci din jurul Insulelor Maldive cu plasele. După câteva zile, joncile ridică ancora. Mărfurile obţinute la schimb se află în cală. Zheng He, comandantul flotei, este mulţumit.Viziunea sa depasea cu mult epoca in care traia dar spiritul sa temerar nu avea sa se opreasca aici.

Când ajungea într-o ţară, Zheng He dădea citire mesajului împăratului chinez din Oraşul Interzis, stabilind relatii de prietenie si cooperare comerciala si culturala cu neamurile si semintiile vizitate, oficializate prin asa numita cutuma ,,chaogong” – partile isi faceau daruri cu prilejul vizitelor reciproce ca expresie a gandurilor si simtamintelor ce le nutrea fiecare fata de cealalta.Acesta ceremonie se oficializa prin oferirea unei ştampilă de argint şi cadouri regelui din ţara respectivă, încurajându-i să trimită soli spre dinastia Ming.

Timp de 28 de ani, Zheng He a efectuat în total 7 expediţii similare. În 1435, pe drumul de întoarcere din cea de-a 7-a expediţie a ,,Flotei Comorilor”, Zheng He s-a îmbolnăvit.Omul care se pare ca a inspirat legenda lui Simbad Marinarul a murit acolo unde si-a dorit ,,casa mea este acolo unde soarele rasare si apune pe ocean”.

Dupa moartea lui Zengh He, Imparatii Chinei, socotind prea costisitoare deplasarile peste mari numai pentru a schimba informatii culturale si economice, au pus capat brutal expeditiilor in lume si au decretat inchidera tarii spre exterior.Rezultatul acestei politici primitive si arogante, a fost aruncarea culturii si societatii chineze intr-un izolationism ce va dura peste 5 secole.“

Aceasta a fost povestea,o compilatie din mai multe surse, celei mai neobişnuite flote care a navigat vreodată pe apele oceanelor, a eroului care a condus-o dar si a celei mai grandioase aventuri maritime din istoria Imperiului Chinez. Dar este totodată o poveste si despre cea mai mare oportunitate ratată din istorie: şansa acestui imperiu de a deschide poarta către stăpânirea marilor. Legendarului amiral,ca si eroului povestilor copilariei cu Simbad Marinarul, nu i-a trecut prin minte ce le-a trecut spaniolilor,
portughezilor, olandezilor si britanicilor, si anume sa infiga fara sa intrebe pe nimeni un steag pe meleagurile vizitate si sa le ia de la sine putere in posesia Imparatului Chinei. Scopul lui nu a fost acesta dar intrucat istoria este rar scrisa de cei cu intentii bune de acest lucru vor profita ulterior europenii.''

[delia31]

În prealabil postat de Scotsman

,''

welcome back Scotianule si multumiri de postarea f. documentata.
ca sa fiu in ton cu Simbad marinarul, zic aici o poveste cu un naufragiat care ni se potriveste tuturor atunci cand cadem in deznadejde.

"In apele oceanului s-a scufundat odata un vapor. A scapat cu viata un singur calator. Folosind o barca de salvare s-a lasat in voia valurilor, in voia lui Dumnezeu. Nu putea sti daca vaslind, se apropie sau se departeaza de o posibila insula, pe care nu o vedea nicaieri.
Intr-un tarziu barca a ajuns la un tarm. Era noapte. A tras barca la mal si a pornit cu grija spre interior. Nu stia ce era: o insula, un continent! Cu locuitori? Fara? Cu animale salbatice? Fara viata?
Avea in buzunar o cutie de chibrituri. A facut un foc de vreascuri si ierburi,
l-a intretinut mereu pana dimineata cand, la lumina zilei, a constatat ca era pe o insula nelocuita. Parea a fi populata totusi de animale salbatice. Si-a construit o coliba si grija lui cea mai mare a fost sa nu lase focul sa i se stinga nici ziua, nici noaptea.

A locuit acolo ani in sir. Se ruga lui Dumnezeu sa-i descopere vreo corabie care ar trece pe acolo, dar se vedea ca zona nu era navigabila. Intr-o noapte, dupa ce alergase sa prinda ceva vanat, obosit, a adormit un somn greu. S-a starnit un vant puternic si focul lui mic, alcatuit din jar acoperit cu stiinta dobandita de-a lungul anilor, rascolit, i-a aprins coliba, transformand-o intr-o valvataie. A sarit ca ars, a incercat sa stinga flacarile, dar coliba a ars toata ridicand spre inaltimi o lumina mare. Spera sa-si opreasca la urma atata foc din toata lemnaria ce ardea, cat sa-l ajute sa-si aiba macar focul mai departe, pentru ca chibrituri nu mai avea de mult.
Se ruga lui Dumnezeu sa-l ajute sa-si salveze macar atata. Dar spre nenorocirea lui, vantul fu urmat de o ploaie torentiala extraordinara care ii stinsese pana la ultimul carbune aprins lasandu-l in intuneric si disperare. Nu mai stia ce i se va intampla. Nu mai avea nimic. Totul era pierdut. Era nenorocit. Rugaciunile nu-i fusesera ascultate. In sufletul lui isi facu loc revolta si deznadejdea. Dupa ce statu ploaia, adormi pe un pat de vreascuri, cu ochii in lacrimi.

Dimineata se petrecu insa un fapt cu totul neasteptat. Il trezira din somn voci de oameni care strigau: „"E cineva pe aici?" Se ridica si raspunse strigand cat il tinea vocea: "Da. Aici!" Se intalnira. Erau niste marinari.
-"Am vazut focul pe care l-ai aprins asta-noapte. Ne-am imaginat ca e un apel. Am lasat vaporul in apele navigabile si am venit cu o salupa. Esti desigur un naufragiat. Stiam ca insula e nelocuita".

Omul izbucni in lacrimi. El crezuse ca focul fusese ultima nenorocire pe care
i-o trimisese Dumnezeu, si iata ca Dumnezeu ii aprinsese focul ca sa poata fi vazut si sa fie salvat!"

uneori binecuvantarea lui Dumnezeu e ascunsa in miezul unor stari si situatii pe care le consideram nenoriciri si blestem.
asta.. daca avem ochi de vazut..
dedic povestea userului inger_pazitor pana cand ajunge sa inteleaga drama lui Iov si taina Crucii.

Buna seara Delia.Si eu ma bucur sa va revad.Povestea ta este minunata,sper sa-i fie de folos acelui om.O poveste mult prea frumoasa ca sa mai adaug eu ceva inutil.Cel de Sus sa fie alaturi de noi toti.

[Yasmina]

În prealabil postat de delia31

o povestioara cu talc

"O familie a plecat intr-o excursie intr-o tara straina. Inainte de a se intoarce, s-au gandit sa cumpare ceva dintr-un frumos magazin de antichitati, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la casatorie.

Amandurora le placeau antichitatile si produsele din argila, ceramice, in special cestile de ceai.
Au observat o ceasca exceptionala si au intrebat:"Putem sa vedem cescuta aceea? Nu am vazut niciodata ceva atat de frumos."
In timp ce doamna le oferea ceea ce cerusera, cescuta de ceai a inceput sa vorbeasca: "Voi nu puteti sa intelegeti.
Nu am fost de la inceput o cescuta de ceai. Candva am fost doar un bulgare de argila rosie. Stapanul m-a luat si m-a rulat, m-a batut tare, m-a framantat in repetate randuri iar eu am strigat: "Nu face asta!","Nu-mi place!"
"Lasa-ma in pace,"
dar el a zambit doar si a spus cu blandete:"Inca nu!"
Apoi, ah! Am fost asezata pe o roata si am fost invartita, invartita, invartita. "Opreste!" Ametesc! O sa-mi fie rau!" am strigat. Dar stapanul doar a dat din cap si a spus, linistit:"Inca nu." M-a invartit, m-a framantat si m-a lovit si m-a modelat pana a obtinut forma care i-a convenit si apoi m-a bagat in cuptor. Niciodata nu am simtit atata caldura. Am strigat, am batut si am izbit usa ..
"Ajutor! Scoate-ma de aici!" Puteam sa-l vad printr-o deschizatura si puteam citi pe buzele sale in timp ce clatina din cap dintr-o parte in alta:"Inca nu." Cand ma gandeam ca nu voi mai rezista inca un minut, usa s-a deschis. Cu atentie m-a scos afara si m-a pus pe raft... am inceput sa ma racoresc. O, ma simteam atat de bine!" Ei, asa este mult mai bine" m-am gandit. Dar, dupa ce m-am racorit, m-a luat, m-a periat si m-a colorat peste tot. mirosurile erau oribile. Am crezut ca ma sufoc. "O, te rog, inceteaza, inceteaza, am strigat!"
EL doar a dat din cap si a spus: "Inca nu!"

Apoi, deodata m-a pus din nou in cuptor. Numai ca acum nu a mai fost ca prima data. Era de doua ori mai fierbinte si simteam ca ma voi sufoca. L-am rugat. Am, insistat. Am strigat. am plans, eram convinsa ca nu voi scapa. Eram gata sa renunt. Chiar atunci usa s-a deschis si EL m-a scos afara si, din nou, m-a asezat pe raft, unde m-am racorit si am asteptat si am asteptat intrebandu-ma:"Oare ce are de gand sa-mi mai faca?"

O ora mai tarziu mi-a dat o oglinda si a spus:"Uita-te la tine." Si m-am uitat. Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasa. Sunt frumoasa!!!
El a vorbit bland: " Vreau sa tii minte, stiu ca a durut cand ai fost rulata, framantata, lovita, invartita, dar, daca te-as fi lasat singura, te-ai fi uscat. Stiu ca ai ametit cand te-am invartit pe roata, dar, daca m-as fi oprit, te-ai fi desfacut bucatele, te-ai fi faramitat. Stiu ca a durut si ca a fost foarte cald in cuptor si neplacut, dar a trebuit sa te pun acolo, altfel te-ai fi crapat. Stiu ca mirosurile nu ti-au facut bine cand te-am periat si te-am colorat peste tot, dar, daca nu as fi facut asta, niciodata nu te-ai fi calit cu adevarat. Nu ai fi avut stralucire in viata. Daca nu te-as fi bagat pentru a doua oara in cuptor, nu ai fi supravietuit prea mult fiindca acea intarire nu ar fi tinut. Acum esti un produs finit. Acum esti ceea ce am avut in minte prima data cand am inceput sa lucrez cu tine."

Morala:
Dumnezeu stie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argila LUI. EL ne va modela, ne va face si ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrari perfecte care sa implineasca buna, placuta si sfanta SA voie.

Daca viata pare grea si esti lovit, batut si impins aproape fara mila; cand lumea ti pare ca se invarteste necontrolat; cand simti ca esti intr-o suferinta ingrozitoare, cand viata pare cumplita, fa-ti un ceai si bea-l din cea mai draguta ceasca, aseaza-te si gandeste-te la cele citite aici si apoi discuta putin cu OLARUL.

Este superba,multumim Delia ca ai impartit-o cu noi !!

[camy_d]

În prealabil postat de delia31

dedicatie pt. Mtcrysty17
''Dumnezeu, pe cei pe care ii iubeste, pe aceia ii si incearca''

''A fost odata ca niciodata un batran intelept, taietor de lemne ce traia
intr-un satuc aproape de granita cu Mongolia.
Intr-o zi, calul sau preferat, o frumoasa iapa alba sari gardul si trecuse in mainile dusmanului. Prietenii au venit sa-l consoleze:
- Ne pare rau de calul tau... ce veste rea.
Batranul le spuse:
- De unde stiti ca e o veste rea?! S-ar putea sa fie o veste buna.
Dupa o saptamna, in timp ce omul privea pe fereastra, a vazut ca iapa sa se intoarce alaturi de un armasar alb. Prietenii lui erau entuziasmati de asta data:
- Ce cal frumos, ce veste buna!
Raspunsul batranului i-a socat iarasi:
- De unde stiti ca e o veste buna?! S-ar putea sa fie o veste rea.
A doua zi, singurul copil pe care-l avea a incalecat frumosul armasar. Acesta l-a aruncat jos, a cazut rau si si-a rupt piciorul. Din nou a fost vizitat de prietenii sai. Plini de compasiune i-au spus:
- Ne pare tare rau, ce veste rea!
Batranul, intru intelepciunea lui, zise iarasi:
- De unde stiti ca e o veste rea?! S-ar putea sa fie o veste buna.
La putin timp dupa acest eveniment a izbucnit razboiul dintre China si Mongolia. Armata chineza si-a trimis oamenii sa ii inroleze obligatoriu pe tineri. Toti tinerii din zona au murit, in afara de baiatul taietorului de lemne care nu mersese la razboi din cauza piciorului rupt.
Atunci, batranul zise prietenilor sai:
- Vedeti, lucrurile pe care voi le-ati considerat bune au fost de fapt rele, iar lucrurile care parusera rele au fost bune.
Sa nu ne pripim niciodata in a da verdicte. Sa nu desconsideram incercarile din viata noastra. Sa nu ne plangem de incercari, si mai ales, sa nu-l invinovatim pe Dumnezeu. Daca vom ramane credinciosi, vom putea privi inapoi cu recunostinta.
Tot ce ni se intampla are un inteles imediat, pe termen scurt si un alt inteles dupa un timp oarecare".

be blessed MtCrysty si lasa-L pe Hristos sa-ti talcuiasca El ce se castiga cand ceva se pierde si ce se pierde cand ceva se castiga.

Sărumâna, căutam pilda asta şi n-o găseam.

Traia odata Intrun satuc Un om pe care lumea Il considera slab la minte pentru ca el nu se gIndea la ce va fi mIine nici nu se ingrija sa strInga averi, el lucra la cine-l chema si se multumea cu cei da or cine Insa el nu era lipsa la nici o ocazie unde se slujea o slujba Intru onorea si cinstea lui Dumnezeu,si nici nu lipsea de la vreo Sf. Liturghie duminica .
Tot In acel sat mai traia unul cu mare fala si cinste de-la consateni lui ca el era considerat cel mai jmecher si mai iscusit in a agonisi averi , si era considerat un om Intelept de consateni lui.
La o sarbatoare a satului unde sau adunat toti oameni din sat venira si cei doi Inteleptul vazut de lume , si nebunul considerat tot de lume, cum Il vazu bogatu pe sarac facu semn sa se opreasca muzica si chema In mijlocul multimi pe cel considerat nebun ,si zice acestuia , mai nebune uita tine de palaria asata a mea si de bastonul meu si sa nu le dai la nimeni si sa nu le pui jos din mina pIna cInd vei gasi unul mai nebun ca tine si la acela sa le dai cu aceleas cuvinte cu care leai prinit de la mine, a luat sarmanul cele doua obecte si a avtu grije de ele Insa nu a durat mult si a auzit ca bogatul este bolnav si este pe drum de duca, atunci cum face un bun crestin se duce la pretenul lui si Il Imbarbateaza cu varbe duhovnicesti , se duse si sarmanul nostru sa Imbarbateze pe pretenul lui bogat, si cum ajunse la casa lui intra si se puse pe vorbit cu bogatul si Intreaba sarmanul cum este , iar celalalt raspunse ca este bolnav si ca va muri , atunci sarmanul Intreaba bine dar daca ai sa mori din tot ce ai teai pregatit ceva ca sa duci cu tine, iara bogatul zise cu glas scazut si parca cu rusine, oare nu stii tu ca nu poate omul sa ia cu el nimic din lumea aceasta ca nu poate sa duca nimic ,numai cei da familia si acestea putrezesc In pamInt si nu se duc cu sufletul, numai faptele ce lea facut omul aici pe pamInt.
Atunci la ceti foloseste tot ce ai agonisti In aceasta veata daca nu poti lua cu tine nimic zise sarmanul, la nimic raspuns bogatul acestea toate ramin aici unde leam agonisit pe acest pamInt si in aceasta lume cu mine nu vine decIt faptele si gIndurile si pacatele mele toate.
Atunci spuse sarmanul uita am pastrat palaria si bastonul tau sperInd sa gasaesc unul mai nebun ca mine Insa pIna acum nu am gasit unul care sa nu se gIndeasca de veata sa de dupa moarte de tipul vesniciei asa de nepregatit ca tine de aceia eu consider ca tu meriti sati dau napoi cele doua obiecte ca tu esti mai Indreptatit sa le primesti si sa le porti ca mine.

Doamne daruieste slugi tale dupa buna voia si vionta ta cea mare amin amin amin