Iată un fragment dintr-o predică a părintelui Galeriu la predica referitoare la vindecarea demonizaților din ținutul Gherghesenilor:
„Atunci, aceasta cerea demonul: “Nu mă chinui!” – Nu mă chinui cu iubirea! Și întrebând Iisus: “Care îți este numele?”, demonul (omul, propriu-zis) a răspuns:“Legiune, că suntem mulți”. Și aici, la fel, se dezvăluie o față întunecată a tragediei demonizatului; a oricărui demonizat: Nu omul a vorbit. Să vorbească demonul din tine… Și-L rugau demonii: “De poruncești cumva să ieșim, nu ne mâna în adânc!”. La Apocalipsa, dumnezeiescul Ioan vorbește de “adâncimile satanei” – invențiile demonice cu care ispitește din adânc. Și demonii nu doreau să meargă în adânc; într-un anume fel în locul lor. Dar era acolo o turmă de porci; și L-au rugat pe Mântuitorul: “Îngăduiește-ne să intrăm în turma de porci!”. Nu în adânc să mergem ci – o, nefericiții – să-și ducă mai departe slujba lor, a distrugerii. Și, în taina mare a libertății, și într-un fel a “rugăciunii” lor (dacă o putem numi așa) le-a îngăduit; revelator, ca să descopere lucrul lor, al demonilor, în lume. Așa trebuie să înțelegem partea ultimă a acestei pericope (la care ne vom referi în final). Și intrând în turma de porci, precum am auzit, legiunea de demoni, care pe sărmanul îndrăcit îl chinuia și-l alerga, acum pe aceste nefericite necuvântătoare le chinuie, le aleargă, și se aruncă de pe țărm în lac. Păzitorii se înfricoșează, de-o dată și de priveliștea care-i înspăimântă, și de prezența lui Dumnezeu și a lucrării Lui, și de paguba pentru care socoteau că vor răspunde. Aleargă în cetate, vestesc… gherghesenii vin, află cum a fost vindecat demonizatul (ei îl cunoșteau)... și-l văd deodată la picioarele Mântuitorului, liniștit. Și, uimitor, de spaimă, de pagubă, Îl roagă pe Iisus să plece de la ei; să-i lase în lumea gândurilor lor. Scăpaseră de demonizat; dar pierduseră turma de porci. Iisus primește cuvântul lor. Se retrage… Cel vindecat se apropie și-L roagă să rămână cu El. Dar Iisus îi spune: “Mergi și spune cât bine ți-a făcut ție Dumnezeu!”. Iisus se urcă în corabie, cel vindecat, redobândindu-și chipul, zidit după chipul Celui care îl vindecase acum (al lui Iisus), vestește acolo, în cetatea, în casa lui, în tot ținutul… ”
În context iudaic, faptul că legiunea de demoni a intrat în rândul porcilor se referă și la acel concept de kușer – de curat sau necurat – de atunci. Deci, demonii ieșind din om n-au intrat în orice viețuitoare, ci exact în acea turmă de porci care întruchipau necurăția în fire pentru iudei. Și toată acea turmă de porci s-a aruncat în mare întru curățirea și a firii, nu numai a omului. Deci demonul nu a răbdat să rămână pe pământ. Neîntâmplător a intrat într-o turmă de porci – întruchipare a necurăției, în contextul acela iudeic – fiind înghițiți de marea cea curățitoare.
Last edited by N.Priceputu; 29.05.2011 at 20:55:05.
|