Autostima ridicata

[rebreanu]

Buna ziua. Sper sa ma fac inteles prin cuvintele pe care le voi scrie aici. De felul meu sunt mai tacut, uneori ma afund in tristete din prea multe ganduri. Gandesc foarte mult, orice lucru il disec, pana ajung la concluzia ca nu mai are rost sa fac acel lucru, ca nu mai este asa de important pentru mine.

Zilele astea am gasit pe internet un text despre importanta iubirii de sine, denumita si autostima. Aceasta este bucata de text desprinsa dintr-un text mai lung.

<< Al doilea pas este să te iubeşti pe tine însuţi şi în fiecare zi, când te trezeşti şi înainte să adormi, trebuie să spui: „Sunt important, am valoare, sunt în stare, sunt inteligent, sunt iubitor, aştept mult de la mine, nu există obstacol pe care să nu-l pot învinge.”
Acest pas se cheamă autostimă ridicată. >>

In acest text, eu vad un indemn spre evolutie.


Trecand la rugaciunile ortodoxe, in ele avem urmatoarele mesaje:

lenesul si pacatosul; necuratele mele buze; zaceam ca un mort; intru faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea; gura mea cea nevrednica; nevrednicii robii Tai; gurile noastre cele necurate; faradelegile noastre; ticaloasa mea inima; intunecata mea minte.

Facand o comparatie intre textul care se refera la autostima si mesajele continute in rugaciuni, vedem ca exista deosebiri. As vrea sa ma lamuriti in privinta acestor deosebiri, sunt sau nu sunt in contradictie?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de rebreanu

De felul meu sunt mai tacut, uneori ma afund in tristete din prea multe ganduri.

Asta e aproape hazliu. Cu alte cuvinte, daca gandim, devenim tristi. Solutia ca sa nu fim tristi ar fi, atunci, sa nu gandim ?

Facand o comparatie intre textul care se refera la autostima si mesajele continute in rugaciuni, vedem ca exista deosebiri. As vrea sa ma lamuriti in privinta acestor deosebiri, sunt sau nu sunt in contradictie?

Exista numai o contradictie punctuala, data de optiunile fundamentale deosebite in ceea ce priveste conceptul de "valoare" dintre autorul textului de "psihologie aplicata" si acela al rugaciunii ortodoxe (rugaciune care, vedem imediat, e o apozitie de versete disparate, luate mai ales din Psaltire).

Astfel:

<< Al doilea pas este să te iubeşti pe tine însuţi

Este esential pentru un crestin sa se iubeasca pe sine. "Iubeste-l pe aproapele tau ca pe tine insuti" devine gol de sens daca noi nu ne iubim pe noi.

şi în fiecare zi,

Staruinta este o trasatura importanta a crestinului, care, prin aceasta virtute, se deosebeste de fluturi si efemeride. Trebuie sa ne rugam si sa lucram ca sa avem capabilitatea de a ne urmari exericitiile pentru spirit si trup in fiecare zi. Duhul indelungii rabdari de la Domnul sa cerem.

când te trezeşti şi înainte să adormi,

Ziua are ritmul si ciclicitatea ei. Ca si viata. O zi este o viata in miniatura. Trezirea si adormirea sunt momentele cheie cand putem actiona cu eficienta maxima. Viata este o lupta, la fel si fiecare zi. Inceputul zilei, corespunzand vremii copilariei si tineretii, ca si sfarsitul zilei, ultimul ceas inainte de a adormi, sunt momentele hotaratoare ale luptei, cand putem invinge decisiv pe adversarii nostri sau, dimpotriva, putem cadea in robia lor.

trebuie să spui:

Sa spui cui ? Adica sa vorbesti cu peretii, ori sa vorbesti cu poza ta, stand in fata oglinzii? Crestinul are cui sa spuna, el nu e niciodata singur, ci in dialog cu Cristos. Cand noi ii spunem ceva Lui, numim chestia asta "rugaciune". Iar cand El ne spune ceva noua, numim chestia asta "credinta".

Sunt important,

Suntem foarte, foarte importanti. Suntem asa de importanti incat Atoatele a zidit un intreg univers vizibil numai pentru noi. Cerul vizibil si pamantul, si tot ce se afla pe el, ape si pamanturi, plante si animale, pe toate le-a facut cu un singur scop: pentru noi si in vederea noastra. Suntem atat de importanti incat S-a inomenit El Insusi; vazand ca altfel nu Il putem vedea, nici auzi ori intelege si El tine mult sa Il vedem, auzi si intelege. Dar mai mult decat ca S-a inomenit: a suferit pentru noi, a indurat chinurile conditiei umane cazute si moartea, numai si numai ca sa fim alaturi de El timp de o eternitate. Cum sa nu fim importanti ?

am valoare,

Aici este locul in care ar parea ca e vorba de o mica contradictie. Valoarea noastra este suma meritelor noastre. Meritul este ceva ce poti sa ai numai colaborand cu Cristos. Daca vom colabora cu El, atunci valoarea noastra va fi imensa: vom fi egali in conditie (desi nu in demnitate) cu cele mai inalte spirite ale creatiei invizibile. Dimpotriva, fara Cristos valoarea noastra nu depaseste pe aceea a pamantului din care suntem facuti: orice sac de pamant din Obor are fix valoarea noastra. Deci, noi suntem ultimii care sa putem sti daca avem valoare sau nu, fiindca noi nu cunoastem meritele noastre. Meritele noastre sunt cunoscute in mod cert si deplin de Dumnezeu. El va decide care a fost valoarea noastra. Intr-o anumita masura, valoarea noastra poate fi cantarita si de ceilalti oameni. Dar nu de noi, in viata aceasta. Vom cunoaste exact care a fost valoarea vietii noastre la Judecata.

Pe scurt, inlocuiti termenul "valoare" cu termenul "comori in ceruri" si intelegeti imediat ce e aceea "valoare".

sunt în stare,

Stim ca Domnul nu ne da incercari mai mari decat le putem duce, nici nu ne cere sa umplem un pahar fara se ne fi dat deja ceea ce este necesar ca sa putem duce la indeplinire planul Sau. Altfel, ar insemna sa cred ca Dumnezeu isi bate joc de mine, ori eu nu cred asta. Deci, desigur ca suntem in stare.

sunt inteligent,

Inteligenta este una dintre cele 4 deosebiri dintre om si animal.

sunt iubitor,

un lucru foarte de dorit. Iubirea este virtutea teologala suprema, dupa cum ne invata Apostolul.

aştept mult de la mine,

Sa ne gandim la un lucru inca si mai important: cat de mult asteapta Dumnezeu de la noi.

nu există obstacol pe care să nu-l pot învinge.

Nu, nu exista. Despre asta e vorba in versetul cu credinta care muta muntii din loc.

[rebreanu]

Cu toate ca aveti alta religie decat a mea, eu fiind ortodox, cuvintele dumneavoastra sunt pline de inteles.

Va multumesc.

[Ekaterina]

În prealabil postat de rebreanu

Buna ziua. Sper sa ma fac inteles prin cuvintele pe care le voi scrie aici. De felul meu sunt mai tacut, uneori ma afund in tristete din prea multe ganduri. Gandesc foarte mult, orice lucru il disec, pana ajung la concluzia ca nu mai are rost sa fac acel lucru, ca nu mai este asa de important pentru mine.

Zilele astea am gasit pe internet un text despre importanta iubirii de sine, denumita si autostima. Aceasta este bucata de text desprinsa dintr-un text mai lung.

<< Al doilea pas este să te iubeşti pe tine însuţi şi în fiecare zi, când te trezeşti şi înainte să adormi, trebuie să spui: „Sunt important, am valoare, sunt în stare, sunt inteligent, sunt iubitor, aştept mult de la mine, nu există obstacol pe care să nu-l pot învinge.”
Acest pas se cheamă autostimă ridicată. >>

In acest text, eu vad un indemn spre evolutie.

In acest text mie imi pare ca accentul care pe ce poate sa faca omul prin propriile sale puteri. Eu sunt important, valoros, pot, etc. Dar fara Dumnezeu omul nu poate nimic. Pot Doamne, de imi vei ajuta, fara Tine nu pot nimic. Asta este adevarul. Doar cine a cunoscut neputinta omeneasca a inteles ce este omul si ce poate el fara Dumnezeu.

Textul mi se pare mai degraba un indemn spre stagnare intr-o stare de mandrie si intr-o autosuficienta. Vom ajunge in acest mod sa traim intr-o lume a noastra si doar a noastra, rupta de realitate, in care noi putem sa fim tot ce ne dorim, fara corespondent in lumea reala.

În prealabil postat de rebreanu

Trecand la rugaciunile ortodoxe, in ele avem urmatoarele mesaje:

lenesul si pacatosul; necuratele mele buze; zaceam ca un mort; intru faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea; gura mea cea nevrednica; nevrednicii robii Tai; gurile noastre cele necurate; faradelegile noastre; ticaloasa mea inima; intunecata mea minte.

Facand o comparatie intre textul care se refera la autostima si mesajele continute in rugaciuni, vedem ca exista deosebiri. As vrea sa ma lamuriti in privinta acestor deosebiri, sunt sau nu sunt in contradictie?

Rugaciunea nu isi propune sa il umileasca pe om, sa il demoralizeze, ci il prezinta asa cum este el de fapt. Rugaciunea este ancorata in realitate, nu ne inchide intr-o lume in care noi suntem perfecti si putem sa facem tot ce dorim prin forte proprii. Rugaciunea ne ajuta sa evoluam, caci ne vedem mai bine punctele slabe, greselile si astfel realizam nivelul la care ne aflam.

[AlinB]

Lectie de zburat: te urci la mare inaltime, iti repeti de zeci, sute, mii de ori "pot sa zbor, sunt un zburator, firea mea este zborul" si pe urma sari in gol.
Unii zic ca astfel poti sa zbori, chestia asta numindu-se "abilitati ridicate de zburator".

[Parascheva16]

Depinde cum interpretezi. Nici stima de sine scazuta nu este buna si nici sa nu iti cunosti talentele nu este bine.

Ar trebui omul sa se cunoasca pe sine asa cum este, cu bune si cu rele, caci are si parti bune.
Daca Dumnezeu m-a inzestrat cu inteligenta o slefuiesc, o dezvolt si pot sa imi pun inteligenta in slujba lui Dumnezeu si a oamenilor. Sau pot sa fac si invers, sa o pun doar in slujba mea.

Daca Dumnezeu mi-a dat talentul picturii, trebuie slefuit si dezvoltat, si pot sa fac icoane, sa pictez Biserici. Sau pot sa pictez nuduri.
Sunt tot felul de daruri. Darul tacerii, darul smereniei, darul ascultarii. Exemplele pot contiuna.
Ati cunoaste talantul nu este mandrie, ci cunoastere de sine. Depinde cum te raportezi la darurile tale. Daca vezi ca esti destept si te consideri cel mai tare din parcare, nu e bine. Dar daca te gandesti ca tu esti destept, iar altii mai putini, pot sa ii ajut pe acei mai putin inzestrati.

Sunt si persoane care se considera proaste,urate,bune de nimic, de lepadat etc. Nu prea cred ca aceste persoane se considera asa ptr. ca au ajuns pe o scara mai inalta ale duhovniciei. Ci sunt in deznadejde, au avut o copilarie trista si plina de traume, si acesti oameni au nevoie de vindecare, sa se cunoasca pe sine, sa descopere bunul din ele. Increderea in sine daca lipseste, omul nu poate face mare lucru. Am incredere in mine, dar si in Domnul. Lucrezi impreuna cu el. Si faptul ca doresti sa de despatimesti sau sa mergi cat mai des la Biserica si te gandesti ca poti asta, este o imbarbatare. Cum abordezi o persoana cu sima de sine scazuta? Ii spui ca asa este un nimic si ii citezi din psalmi? Sau o imbarbatezi si ii spui ca este o faptura minunata, creata si iubita de Dumnezeu, care poate facemulte, mai ales daca il ia ca aliat pe Domnul?

[Demetrius]

În prealabil postat de rebreanu

Buna ziua...

<< Al doilea pas este să te iubeşti pe tine însuţi şi în fiecare zi, când te trezeşti şi înainte să adormi, trebuie să spui: „Sunt important, am valoare, sunt în stare, sunt inteligent, sunt iubitor, aştept mult de la mine, nu există obstacol pe care să nu-l pot învinge.”
Acest pas se cheamă autostimă ridicată. >>

In acest text, eu vad un indemn spre evolutie...

Despre o asemenea ”evoluție” satana va fi foarte mulțumită deoarece Dumnezeu este primul obstacol de netrecut.

În mai multe surse am găsit acest singur pas de rostit:
Doamne Iisuse Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu, pe mine, păcătosul, miluiește-mă!

Prin recunoașterea acestui esențial ADEVĂR, cel care-l rostește se așează la începutul Căii.

[Florinvs]

In aceasta privinta trebuie mers pe o cale de mijloc! Evident ca nici mandria exagerata sau o prea mare incredere in sine nu e buna, dar nici o atitudine de autocompatimire si de lipsa de incredere in fortele proprii nu face bine!
Pana la urma fiecare om are si calitati si defecte- nimeni nu-i perfect!

Singurii ""öameni"" care intradevar nu merita sa traiasca in societate sunt doar cei care comit fapte deosebit de grave, de natura a aduce prejudicii majore in societate: crime, violuri, pedofilie, incest, proxenetism, trafic de droguri, de arme, tradare de tara, jafuri armate, furturi care pun in pericol siguranta circulatiei feroviare. Acestia trebuie izolati de restul societatii.

[Marius22]

În prealabil postat de rebreanu

Facand o comparatie intre textul care se refera la autostima si mesajele continute in rugaciuni, vedem ca exista deosebiri. As vrea sa ma lamuriti in privinta acestor deosebiri, sunt sau nu sunt in contradictie?

Autostima ridicata, autosugestia, par a "functiona" in aceasta lume in care ne raportam la noi insine, intr-un mod egoist, si unde totul este centrat pe existenta noastra. Noi putem cadea prada propriilor minciuni.

Insa atunci cand ne raportam la Dumnezeu, asa cum se cuvine unor crestini, ele nu numai ca isi pierd functionalitatea, dar ne pun intr-o postura penibila. Inaintea Celui care ne cunoaste masura duhovniceasca in chip desavarsit, nu ne putem infatisa decat asa cum suntem de fapt. Iar rugaciunea curata este pentru crestin o infatisare inaintea lui Dumnezeu, o intalnire cu El.

De aceea, rugaciunile Bisericii ne indeamna sa ne marturisim asa cum suntem noi in realitate, neputinciosi, cu ganduri si fapte pacatoase.

Diferenta, ca de la cer la pamant, dintre "Pot!", si "Doamne, da-mi sa pot!", o intalnim si in pilda vamesului si fariseului.

[rebreanu]

Sunt un ticalos care si-a ingropat talantul iar acum nu mai stiu locul unde l-am ingropat. Il rog pe Dumnezeu sa-mi descopere locul unde am ingropat talantul, sa ma ajute sa-l dezgrop iar mai apoi sa ma ajute sa-l inmultesc. Doamne da-mi sa pot, fie dupa voia Ta si nu dupa voia mea. Amin.