Ce este si ce NU este Biserica Cincizecimii ?

[cezar_ioan]

În prealabil postat de leonte

1. Cum anume sa fim intru El? Trupeste, semnad o condica si platind o cotizatie(zeciuiala evreilor)? Cu siguranta ca nu la asta te-ai referit, dar am simtit nevoia sa fac aceasta precizare, pentru ca tot ceea ce lasa loc de interpretabilitate poate fi atacat de dusmanii adevarului, iar cel mai periculos dintre toti nu doarme niciodata, ci vesnic sta la panda.

Iti voi lasa tie dreptul de a clarifica mai concret, ceea ce ai vrut sa spui spre lamurirea tuturor celor ce vor citi (de la generatia Emo, pana la doctoranzii universitari).

2.Foarte frumos ai punctat. Iti multumesc pentru aceasta precizare!
Dumnezeu nu ne opreste sa mergem la biserica, ci doar sa nu-L intemnitam in materialnicul nostru pe Cel ce a creat materia.

3. Multumesc pentru aceste cuvinte frumoase!

Frate Leonte, va multumesc pentru solicitarea de a face unele precizari si pentru cuvintele calde. Cu dragoste frateasca intru Hristos Domnul, va marturisesc ca:
1. La primul punct eu ma gandeam, ca si acum, ca e cu totul in firea celor ce Il iubesc pe Hristos si care se ingrijesc de mantuirea lor, sa se adune impreuna pentru rugaciune, pentru intarirea credintei, pentru Sfintele Taine. Comuniunea euharistica este pentru mine, fara nici un dubiu, o adunare a persoanelor care iubesc pe Domnul sau, in cazuri cum a fost si al meu, desi nu Il cunosc prea bine pentru a-L iubi au insa nadejde ca la Hristos vor gasi vindecare sufleteasca si trupeasca, alinare, bucurie fara de asemanare, lucrare de pocainta etc. In biserici ne botezam copiii, ne cununam, ne luam ramas bun de la raposati, ne sustinem tara si neamul ca ultima reduta a unitatii, etc....
Celelalte aspecte , care tin de administrarea bunurilor, sunt pentru mine chestiuni secundare. Nu le cunosc prea bine si marturisesc ca nu ma preocupa prea mult. Stiu doar ca, in traditia noastra crestina autohtona, preotul era ingrijit inclusiv material de oamenii din parohie, ceea ce mi se pare o dovada de dragoste si cinste din partea credinciosilor pentru sfintitul slujitor al lui Dumnezeu.
Am auzit ca se petrec si lucruri regretabile, uneori, insa nu ma mai consider deloc in masura sa le cantaresc. Personal nu am avut de pierdut nimic pana acum din relatia mea cu biserica parohiala, in schimb am avut enorm de castigat, si eu si familia mea, pe toate planurile. Multumesc lui Dumnezeu, mai intai, pentru aceasta!

2. Desigur ca nu se pune problema sa/L intemnitam, deoarece, pe de o parte, nici nu dorim aceasta (eu si alti frati crestini pe care ii cunosc nu dorim aceasta) si ... nici nu ar fi posibil! Ceea ce putem schimonosi insa, prin iluzia noastra ca Il putem "captura" pe Domnul in mica noastra socoteala lumeasca, este insusi sufletul nostru, insasi credinta noastra. Nu Domnului ii facem vreun rau, nu pe El Il intemnitam (cum ar fi posibil?), ci este evident ca ne lezam si ne intemnitam propriul suflet in nebuneasca iluzie. Nu Domnul traieste prin noi, ci noi traim prin Mila Lui.

Adeseori am suferit diverse dezamagiri in raport cu practicile din bisericile noastre, eu avind diverse asteptari pe care, poate, le-am exaltat in mod nerealist si lipsit de umilinta. Insa azi inteleg ca treaba mea este sa ma concentrez pe propria devenire intru Hristos, pe lucrarea despatimirii mele (care merge ca vai de ea, din pacate). Si sa sprijin, dupa puteri, indreptarea lucrurilor in Biserica, acolo unde sunt chemat sa slujesc sau ravnesc sa o fac.
In rest, gandurile mele de critica si de nemultumire ... eu le consider caderi, piedici de genul autosabotarii.

3. Si eu multumesc pentru bucuria prilejuita. Slava lui Dumnezeu pentru toate!
Domnul sa ne ocroteasca si sa ne lumineze viata! AMIN+

[Mihailc]

În prealabil postat de leonte

1. Dragul meu frate de arme! Toate sunt bune cate le spui, dar nu toate sunt pe intelesul oricui. Din mila lui Dumnezeu am terminat si eu o scoala in plus, pe care am inceput-o la indemnul mandriei, dar tinde sa se transforme in folos duhovnicesc. (Desi ma duce mintea sa spun lucrurile astea, inima mea este inca impietrita, din lipsa pocaintei, si nu poate sa datuiasca pentru asa o minune pe care a facut-o si inca o face cu mine Cel Milostiv.) Ceea ce nu prea apreciez la tine, este limbajul academic si foarte exact, dar pe care nu tot omul reuseste sa-l priceapa. E un paradox al intelctualitatii care ne indeamna sa cadem in capcanele exhaustivizarii concretului, pana ajungem sa ne pierdem in meandrele desertaciunii, desi brainstorming-ul cortexului nostru atinge praguri maxime in procesul evocarii paradigmelor.
Sper sa nu te mahnesc prin aceasta observatie a mea si sa nu ma consideri asemeni celui care spune mereu despre fratii sai : "este baiat bun, DAR..."

Cat despre problema de fond, nu sunt foarte sigur ca am inteles ce-ai vrut sa spui prin : identitatea ei profundă, de premergătoare terestră a Împărăţiei. Primul lucru spre care ma duce gandul, este ca biserica e pe pamant, si noi mergem la aceasta biserica de pe pamant, pentru a ne procura "bilete" pentru Imparatia care nu e de pe pamant. Probabil cuvantul terestru nu a fost cea mai inspirata alegere. Astept totusi sa lamuresti singur ideea pe care ai cautat sa ne-o impartasesti.

2.Cat despre aspectul al doilea: Cuvântul cheie este "numai". Când spui că numai în Templu locuieşte Dumnezeu, că Dumnezeu numai acolo este prezent şi dincolo nu, că numai noi suntem preferaţii lui Dumnezeu, că numai noi ne mântuim, atunci ...
nu pot decat sa ma inclin, ca semn de multumire si apreciere pentru aceasta precizare.

Mulţam de atenţionare în privinţa limbajului, cred că până la urmă o să-mi răresc intervenţiile până găsesc o altă stilistică a comunicării, asta dacă oi mai găsi-o cândva. Probabil că nu mă crede nimeni dacă spun că nu caut, sub nicio formă, să mă exprim "academic şi exact", pur şi simplu aşa vin ideile şi aşa le notez aici, dovadă numeroasele erori "tehnice" conţinute de postările mele croite adeseori în grabă şi fără răgaz pentru corecturi.
Dincolo de orice promovare de sine, cultura nu mântuie şi nici nu-ţi umple existenţa cu sens, cel mult îţi oferă un instrumentar mai complex de cântărire şi selecţie a mărfii de pe marea piaţă a informaţiilor. Dacă nu se reduce doar la achiziţia de mobilier intelectual pentru suprasolicitarea creierului, atunci cu siguranţă îţi slefuieşte sensibilitatea până într-atât că ajungi să te afecteze chiar şi conştiinţa faptului că nu te mai doare nimic.

Bun... cu biletele alea pentru cealaltă Împărăţie... mi-e teamă că aici e marea capcană a creştinismului mai recent, această trăire proiectivă în viitor, alimentată doar la nivelul minţii şi a emotivităţii autoinduse. Or Hristos din euharistie este Acelaşi cu cel din eshaton, doar modul de împărtăşire şi de percepţie a acestei împărtăşiri diferă, iar dacă acolo unde este prezent Domnul este şi Împărăţia împreună cu El, nu-i greu să pricepem că Biserica este Împărăţia, Cerul pe pământ, cum s-au exprimat unii părinţi. Există chiar şi o învăţătură ecleziologică destul de populară, care vorbeşte despre Biserica luptătoare (adică din timp şi spaţiu) şi Biserica biruitoare a eshatonului, adică cele două ipostaze ale Împărăţiei.
De-aia templul bizantin nu poate să arate ca un cămin cultural sau sală de concerte şi congrese, el este realmente o icoană a Împărăţiei în act, un fel de prezent care adună laolaltă trecutul şi viitorul într-o pregustare a veşniciei. Prin urmare, în Biserică noi nu căutăm să ne facem rost de bilete pentru o realitate care se va întâmpla "undeva, cândva" , ci învăţăm să trăim precum se vieţuieşte în Împărăţie, întrucât acest mod de existenţă reprezintă de fapt mântuirea în proces, sau, ca să fiu mai ortodox în exprimare, îndumnezeirea.
Că nu mai avem atât de clară conştiinţa a ceea ce suntem şi confundăm mântuirea cu o compensaţie transcendentală pentru o viaţă ratată pe pământ, este altă poveste.....

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Mihailc

Probabil că nu mă crede nimeni dacă spun că nu caut, sub nicio formă, să mă exprim "academic şi exact", pur şi simplu aşa vin ideile şi aşa le notez aici.

Eu te cred.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Mihailc

Bun... cu biletele alea pentru cealaltă Împărăţie... mi-e teamă că aici e marea capcană a creştinismului mai recent, această trăire proiectivă în viitor, alimentată doar la nivelul minţii şi a emotivităţii autoinduse. Or Hristos din euharistie este Acelaşi cu cel din eshaton, doar modul de împărtăşire şi de percepţie a acestei împărtăşiri diferă, iar dacă acolo unde este prezent Domnul este şi Împărăţia împreună cu El, nu-i greu să pricepem că Biserica este Împărăţia, Cerul pe pământ, cum s-au exprimat unii părinţi. Există chiar şi o învăţătură ecleziologică destul de populară, care vorbeşte despre Biserica luptătoare (adică din timp şi spaţiu) şi Biserica biruitoare a eshatonului, adică cele două ipostaze ale Împărăţiei.
De-aia templul bizantin nu poate să arate ca un cămin cultural sau sală de concerte şi congrese, el este realmente o icoană a Împărăţiei în act, un fel de prezent care adună laolaltă trecutul şi viitorul într-o pregustare a veşniciei. Prin urmare, în Biserică noi nu căutăm să ne facem rost de bilete pentru o realitate care se va întâmpla "undeva, cândva" , ci învăţăm să trăim precum se vieţuieşte în Împărăţie, întrucât acest mod de existenţă reprezintă de fapt mântuirea în proces, sau, ca să fiu mai ortodox în exprimare, îndumnezeirea.
Că nu mai avem atât de clară conştiinţa a ceea ce suntem şi confundăm mântuirea cu o compensaţie transcendentală pentru o viaţă ratată pe pământ, este altă poveste.....

Admirabil spus. Multumesc!

[tabitha]

În prealabil postat de cezar_ioan

Eu te cred.

Și eu îl cred.

Mi-ar părea tare rău să dispară și Mihai de pe forum, în căutarea unei stilistici mai accesibile și mai mundane, să zicem așa.

[tabitha]

În prealabil postat de leonte

Cu ce a gresit fratele nostru atat de grav, ca a trebuit sa-i stergeti mesajul? Sunt foarte surprins de situatie pentru ca il stiam ca om cu duhul blandetii.

Vlad este un om deosebit într-adevăr, cu duhul blândeții dar și al umorului. Iar mesajul nu i-a fost cenzurat, ci și l-a șters/editat singur, pentru că nu i-a mai plăcut ceea ce exprimase, probabil. De fapt, chiar mi-a spus că vrea să se lase de forum, ptr că îi dă o dependență nedorită.

În prealabil postat de Mihailc

cred că până la urmă o să-mi răresc intervenţiile până găsesc o altă stilistică a comunicării, asta dacă oi mai găsi-o cândva.

Eu m-aş bucura, din contră, să le înmulţeşti. Dacă uneori trebuie să citesc de 2-3 ori o frază de-a ta ca s-o înţeleg sau să caut vreun cuvânt în dicţionar, e vorba de un neajuns al meu, nu al tău. Dar de zis le zici tare bine.

[Tomita]

Biserica este necesara pentru comuniune cu Dumnezeu ("unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor" Matei, 18, 20), pentru a apropia de Dumnezeu pe cei ce prin forte proprii nu se pot apropia (exemple ar fi copii/adolescentii/cei cu multe preocupari), pentru a intari Cuvantul Domnului in inima noastra (la cei ce vor aceasta).
Daca biserica nu mai indeplineste aceste functii ci trezeste in noi raul sau noi consideram ca nu mai avem nevoie de biserica atunci ...dar sa speram ca nu vom trai asa ceva.

[leonte]

În prealabil postat de Tomita

Biserica este necesara pentru comuniune cu Dumnezeu ("unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor" Matei, 18, 20), pentru a apropia de Dumnezeu pe cei ce prin forte proprii nu se pot apropia (exemple ar fi copii/adolescentii/cei cu multe preocupari), pentru a intari Cuvantul Domnului in inima noastra (la cei ce vor aceasta).
Daca biserica nu mai indeplineste aceste functii ci trezeste in noi raul sau noi consideram ca nu mai avem nevoie de biserica atunci ...dar sa speram ca nu vom trai asa ceva.

Nimeni nu se poate apropia de Dumnezeu prin forte proprii. Altminteri, Hristos nu ar fi fost nevoit sa patimeasca pentru a se face pilda vie in lupta cu rautatea nevazuta.
Domnul se manifesta in inima noastra, noi trebuie doar sa Il lasam. Cand reusim sa aprindem o scanteie de iubire in inima noastra, este "pentru ca El ne-a iubit mai intai". Cand biruim o ispita, este pentru ca El ne intareste, cand facem o fapta buna este pentru El ne lumineaza, cand suferim pentru aproapele, este pentru ca El ne mangaie mai intai pe noi.

[leonte]

În prealabil postat de Mihailc

Mulţam de atenţionare în privinţa limbajului, cred că până la urmă o să-mi răresc intervenţiile până găsesc o altă stilistică a comunicării, asta dacă oi mai găsi-o cândva.

Bun... cu biletele alea pentru cealaltă Împărăţie... mi-e teamă că aici e marea capcană a creştinismului mai recent, această trăire proiectivă în viitor, alimentată doar la nivelul minţii şi a emotivităţii autoinduse.

De-aia templul bizantin nu poate să arate ca un cămin cultural sau sală de concerte şi congrese, el este realmente o icoană a Împărăţiei în act, ...
Prin urmare, în Biserică noi nu căutăm să ne facem rost de bilete pentru o realitate care se va întâmpla "undeva, cândva" , ci învăţăm să trăim precum se vieţuieşte în Împărăţie, întrucât acest mod de existenţă reprezintă de fapt mântuirea în proces, sau, ca să fiu mai ortodox în exprimare, îndumnezeirea.
Că nu mai avem atât de clară conştiinţa a ceea ce suntem şi confundăm mântuirea cu o compensaţie transcendentală pentru o viaţă ratată pe pământ, este altă poveste.....

Cat de limpede! Cat de adevarat! Intr-adevar Hristos da cuvant celor ce-L cauta din toata inima; cuvant impotriva carora gurile cele pamantesti ale "mortilor" nu pot grai.
Din economie de spatiu am decupat din mesajul original, dar merita citit si rascitit pana vom pricepe diferenta dintre Imparatia lui Dumnezeu si Campiile Alizee ale Atenei si ale Romei; numai prima fiind vie si reala, cealalta o inchipuire omeneasca.