Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Biserica ortodoxa > Despre Biserica Ortodoxa in general
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1191  
Vechi 01.12.2015, 13:15:02
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Dumnezeu nu îngăduie să se facă un rău dacă nu ies din el multe lucruri bune
Hristos vede de sus pe fiecare din noi cum acționează și de aceea El știe cum și când să acționeze pentru binele nostru. Știe cum și unde să ne conducă, numai noi să cerem ajutorul, să-I spunem dorințele noastre și să-L lăsăm pe El să le rânduiască pe toate.
Dumnezeu adesea îngăduie să se facă ceea ce este spre folosul celor mulți. Nu face niciodată un bine singur, ci trei-patru la un loc. Și niciodată nu îngăduie să se facă un rău dacă nu ies din el multe lucruri bune.
Toate le valorifică spre folosul nostru, și pe cele strâmbe și pe cele primejdioase. Binele este amestecat cu răul. Ar fi fost bine să fie separate, dar intră interesele personale și se amestecă. Însă Dumnezeu și acest lucru încurcat îl valorifică.
De aceea trebuie să credem că Dumnezeu îngăduie să se facă numai lucrul acela din care poate ieși un bine, pentru că iubește făptura Sa.
Poate, de pildă, să îngăduie o ispită mică pentru ca să ne apere de una mai mare.
sursa:Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești. Trezire duhovnicească, Editura Evanghelismos, București 2003, p.280;282
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1192  
Vechi 01.12.2015, 13:23:22
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Nu iubiți lumea
Pilda despre fiul curvar este una dintre cele mai prețioase pilde ale lui Hristos, dintre cele mai însemnate pentru noi, fiindcă în ea Domnul și Dumnezeul nostru Iisus Hristos ne învață lucrul cel mai important, mai bine zis ce trebuie să socotim noi ca lucrul cel mai important, cel mai prețios, cel mai necesar din viața noastră. De ce fiul curvar a plecat din casa părintească, unde domnea cucernicia, unde totul era curat și sfânt, unde atât tatăl cât și fiul mai mare erau fericiți? Fiului mai mic nu i-a plăcut așa, n-a vrut cucernicie, n-a vrut să-și închine viața lui Dumnezeu, ci a tins către desfătări, căci nu putea suferi gândul că trebuie să slujească lui Dumnezeu în neîncetată rugăciune și în postire.
Așadar, iată că a plecat, și a trăit așa cum voia trupul lui: a trăit în dezmăț, și-a tocat tot avutul. Și când a început o foamete cumplită, a început să flămânzească amarnic și a decăzut cu desăvârșire: a început să pască porcii și să trăiască în tovărășia lor. Ar fi fost bucuros să mănânce din hrana porcilor, dar nici aceea nu i se dădea. Iată unde l-a dus slujirea trupului, năzuința spre bucuriile și mângâierile lui. Aceasta este pentru noi o lecție și un avertisment: să nu trăim pentru trup, pentru desfătările și plăcerile pământești, să nu slujim poftelor și patimilor. Altfel nu vom scăpa de o cădere adâncă și de viața între oameni asemănători porcilor: desfrânați, hoți, curve, mitarnici, clevetitori, călcători de jurământ, ucigași.
Această pildă ne amintește și cuvintele lui Hristos privitoare la faptul că nu putem sluji și lui Dumnezeu, și mamonei (v. Mt. 6, 24). Trebuie să alegem una din două: fie slujim lui Dumnezeu, fie slujim mamonei, adică bogăției, trupului, patimilor și poftelor lui. Cale de mijloc nu există. Despre asta citim și la marele apostol al lui Hristos, Ioan Teologul: Nu iubiți lumea, nici cele ce sunt în lume. De iubește cineva lumea, nu este dragostea Tatălui întru dânsul (l In. 2, 15).
Nu iubiți lumea, nu iubiți bucuriile lumești, nu iubiți plăcerile trupului, fiindcă tot ce este în lume, adică pofta trupului și pofta ochilor și trufia vieții, nu este de la Tatăl, ci din lume este (l In. 2, 16). Ochii noștri ne smintesc prin ceea ce vedem - dacă vedem, de pildă, vreun lucru de rușine sau amăgitor, care ne trage la păcat, dacă vedem cum trăiesc bogații străini de Dumnezeu și începem să-i pizmuim. Iată în ce stă pofta ochilor. Ne molipsim de dragostea de averi, care este rădăcina tuturor relelor (l Tim. 6, 10), fiindcă ea ne împinge la multe fapte rele și nelegiuite, și în cele din urmă, când ajungem la bunăstare lumească, duce la patima cea mai grea - la trufie, care este pierzare duhovnicească. Așa spune Sfântul Apostol Ioan.
Ascultați acum cuvintele cuviosului Antonie cel Mare: „Să urăști tot ce este lumesc și odihna trupească, fiindcă ele te-au făcut vrăjmaș al lui Dumnezeu. Omul care are vrăjmaș duce cu el luptă: așa și noi trebuie să ducem luptă cu trupul, ca să nu-l odihnim”. Altundeva, cuviosul Antonie spune: „Nu umblați în urma poftelor ochilor voștri și nu vă moleșiți cu inimile voastre, fiindcă pofta rea strică inima și întunecă mintea. Depărtați-vă de ea, ca să nu mâniați pe Duhul lui Dumnezeu, Care locuiește în voi. Să ne nevoim pentru curăție până la moarte și să ne păzim în tot chipul de poftele spurcate”. Așa vorbea marele sfânt, care și-a închinat întreaga viață numai lui Dumnezeu, așa vorbesc toți nenumărații nevoitori ai bunei cinstiri, pustnici, monahi. Ei și-au urât trupul, au urât toate înșelările, toate smintelile lumii. Ei își mânau trupul ca pe un animal de povară, ca pe un rob leneș și neascultător, și-l istoveau prin post și priveghere, ajungând astfel la stăpânirea duhului asupra trupului, la lucrul despre care vorbește apostolul Pavel în Epistola către galateni: Cu duhul să umblați, și pofta trupului nu o veți săvârși; că trupul poftește împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului, și aceștia se împotrivesc unul altuia, încât nu faceți cele ce ați voi... Faptele trupului arătate sunt, și sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăția, destrăbălarea, slujirea idolilor, fermecătoriile, vrajbele, sfezile, zavistiile, mâniile, gâlcevile, dezbinările, eresurile, pizmele, uciderile, bețiile, chefurile și cele asemenea acestora, despre care dinainte vă spun vouă, precum am mai și spus, că cei ce fac unele ca acestea împărăția lui Dumnezeu nu o vor moșteni (Gal. 5, 16-18).
Sunt oameni care, spre deosebire de sfinți, pentru plăcerea trupească nu se dau în lături de la nimic, nici măcar de la uciderea aproapelui, între acești doi poli se află însă o masă uriașă de oameni care, deși nu săvârșesc nici un fel de fărădelegi și crime, slujesc poftelor trupului, nu imboldurilor înalte ale duhului, între aceștia sunt o mulțime de necredincioși, care preferă să trăiască după rațiunea proprie, să meargă pe calea lor - pe calea largă și bătută, nu pe calea strâmtă și necăjită a lui Hristos. Să ne uităm acum la cei ce umplu bisericile. Ce să spunem despre ei? Vom spune că și mulți dintre ei slujesc, de asemenea, în mult mai mare măsură trupului decât duhului lor, săvârșesc mai mult faptele trupului decât pe cele ale duhului, în numele unora ca aceștia spune apostolul: Pentru că ceea ce fac nu știu, căci săvârșesc nu ceea ce voiesc, ci fac ceea ce urăsc... fiindcă a voi binele este în mine, dar a face binele nu aflu, căci nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-i voiesc, pe acela îl săvârșesc (Rom. 7, 15, 18, 19).
Ei ar vrea să slujească binelui, dar trupul îi trage în jos; ar vrea să trăiască cu duhul, dar poftele și patimile precumpănesc, ca niște greutăți din fontă. Drept urmare, aceștia trăiesc într-o adâncă schizofrenizare a conștiinței: și spre împlinirea poruncilor năzuiesc, și la împărăția lui Dumnezeu se gândesc, și ar vrea să slujească duhului, nu trupului, însă duhul le este slab, trupul puternic și nu îi lasă să se înalțe la cer, nu-i lasă să trăiască potrivit poruncilor lui Hristos.
Iată, Domnul Iisus Hristos arată în pilda Sa tocmai, această împărțire a neamului omenesc.
Cu toții ne asemănăm fiului curvar, cu toții năzuim spre plăceri, tuturor ne vine greu să slujim duhului. Nu vrem să postim, nu vrem să ne rugăm vreme îndelungată, nu vrem să ne concentrăm gândurile asupra poruncilor lui Hristos. În fața ochilor noștri nu stă tot timpul Crucea lui Hristos. Nu îl vedem mereu înaintea noastră pe Dumnezeiescul Pătimitor, Care pentru a noastră mântuire și-a vărsat Sângele în chinuri groaznice pe Cruce. Ne rugăm lui Dumnezeu cât ne rugăm, ne amintim de El, după care îl uităm iarăși. Fiul mai mic trăia cu porcii - trăia între oameni decăzuți, cu desăvârșire străini de slujirea duhului. Nu s-ar cuveni oare ca noi să trăim cu cei care sunt mai aproape de Dumnezeu, nu s-ar cuveni să ne dezmeticim la fel ca fiul curvar, să părăsim slujirea trupului și să ne întoarcem din toată inima la Tatăl Ceresc, zicând: „Părinte! Am păcătuit înaintea Ta, iar acum am venit cu pocăință. Primește-mă nu ca pe un moștenitor, ci ca pe un rob al Tău!” Și de vom face asta, se va petrece ceea ce s-a petrecut în pildă: Tatăl Ceresc Se va grăbi să ne întâmpine pe noi, cei ce ne pocăim, ne va îmbrățișa pe noi, curvarii și păcătoșii, ne va ierta totul și va face ospăț de bucurie.
Deci, să fim asemenea păcătoșilor care se pocăiesc, și Dumnezeu, Care este Dragostea și Atotiertarea, ne va deschide brațele Sale. Spre El să năzuiască toate gândurile noastre. Lui să îi închinăm toată viața noastră! Amin. 1951
(fragment din Predici la Triod - Sf.Luca al Crimeei)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1193  
Vechi 03.12.2015, 22:01:35
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit Despre ispite :

Ispita din afară

Ispita din afară vine cu cele cinci simțiri, adică prin vedere, auz, gust, miros și pipăire – care sunt numite de Sfinții Prooroci „ferestre ale sufletului”. Prin aceste cinci simțiri, omul primește mari păcate în sufletul lui, dacă nu are trezvia atenției și paza minții. Cele cinci simțiri sunt cinci șipote firești ale noastre, prin care diavolii toarnă în sufletul nostru tot felul de patimi și răutăți. Mai folosesc diavolii o altă ispită mai mare decât cele cinci simțuri: imaginația. Imaginația este mai subțire decât cele cinci simțuri, dar este mai groasă decât mintea. Imaginația mai este numită și simțire de obște. Ea nu-i dă război sufletului în vremea ispitei numai cu cele ce a văzut, ci și cu cele ce a auzit, și cu cele ce a gustat și cu cele ce a mirosit și cu cele ce a pipăit. Cu toate îi dă război sufletului. Ea prinde cele cinci simțiri și dă război sufletului. De aceea este mai greu să păzești imaginația, decât cele cinci simțiri, decât însăși mintea.

Ispita dinăuntru

Dinăuntru ies toate păcatele noastre, adică din inimă, cum a zis Mântuitorul la Apostoli: „Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om” – atunci era vorba de spălatul mâinilor –, „ci ceea ce iese”. Că aceea ce iese, iese din inimă. Din inimă ies preacurviile, uciderile, mândria, jignirile; ca dintr-un iad ies din inima noastră, și de aceea oricând ies acestea din inima noastră, suntem ispitiți cu ispita dinăuntru.

Sfântul Clement spune: „Pune pe gând străjer la poarta inimii tale, ca să nu primească nici pe cele ce vin din afară, nici cele ce ies dinăuntru!”. Să le oprești pe cele ce ies dinăuntru, cu rugăciunea „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul!”; să le oprești pe cele ce vin din afară cu cugetarea la muncile iadului, la fericirea Raiului, la rugăciune și la celelalte fapte bune.

(Arhimandrit Ilie Cleop )
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1194  
Vechi 03.12.2015, 22:22:47
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Sfântul Teofan Zăvorâtul-Nestatornicia stării noastre lăuntrice


Vă plângeți de nestatornicia stării dumneavoastră lăuntrice – uneori este bună și alteori rea. Nu se poate altfel.
„Am trecut și trec prin stări sufletești supărătoare, sub diverse forme”. Nu avem altceva de făcut decât să le suportăm cu smerenie și suflet dârz, fără să slăbim în lupta noastră duhovnicească, fără să lăsăm deoparte împlinirea poruncilor dumnezeiești – ceea ce și faceți întocmai.
Vine o stare duhovnicească bună. Pleacă. Vine una proastă. Pleacă și aceasta. Alternarea lor este continuă și de neînlăturat. Singurul lucru pe care puteți și trebuie să-l faceți, este să doriți și să urmăriți întotdeauna binele.
Dacă nu ar fi trebuit să facem față vreodată vreunei greutăți, atunci am fi căzut într-o moleșeală duhovnicească.
Schimbări sufletești bruște
Schimbările sufletești bruște ni se întâmplă tuturor. Nu aveți altceva de făcut, așadar, decât să le suportați în mod liniștit, lăsându-vă în mâinile lui Dumnezeu. Să nu vă îngrijiți de altceva, decât de acest lucru: să fiți întotdeauna împreună cu Domnul. Orice vi s-ar întâmpla, la El să scăpați, Lui să-I descoperiți sufletul dumneavoastră, pe El să sprijiniți greutățile pe care le aveți, Lui să-i spuneți durerea dumneavoastră… Și să vă rugați, cerându-I să vă izbăvească de ispite și necazuri, dacă este voia Sa..
Euforia și buna dispoziție sufletească, odihna și mângâierea nu sunt întotdeauna semne ale unei stări duhovnicești bune, stare ce are trei alte caracteristici esențiale: a) râvna de a-I bineplăcea lui Dumnezeu, b) cuget smerit și inimă zdrobită, c) predare în voia lui Dumnezeu. Sunt acestea înlăuntrul dumneavoastră? Dacă da, sunteți pe drumul cel bun.
Mângâierile duhovnicești în viața cea după Dumnezeu
V-ați întristat, pentru că ați pierdut foarte repede acea stare lăuntrică mângâietoare, în care v-ați aflat după Dumnezeiasca Împărtășanie. Dar trebuie să știți că o desfătare duhovnicească, o „mângâiere”, sub orice formă ne-ar cerceta – ca o pace sufletească nețărmurită, ca o bucurie negrăită, ca râvnă sfântă, ca o dulce stare de umilință sau ca orice altceva – nu este principalul lucru de căutat în viața după Dumnezeu. Principala străduință și grija noastră de căpătâi nu sunt mângâierile, ci păstrarea, cu hotărâre și putere, a sinelui nostru, în cele din lăuntru și în cele din afară, într-o stare bună, plăcută Domnului. Dacă este vorba de vreo mângăiere, aceasta ni se dă de la Dumnezeu ca „ademenire”, provocare și imbold.
„Uite cu ce o să te desfeți! Luptă-te, așadar!” Prin urmare, când suntem lipsiți de ea, nu trebuie să deznădăjduim, ci cu mai multă râvnă, cu statornicie și cu stăruință să ne luptăm „lupta cea bună a credinței” (1Tim. 6, 12).
Desfătările duhovnicești nu sunt întotdeauna de folos
Vă place să vă adânciți în desfătări duhovnicești, să simțiți întotdeauna mulțumire și bucurie din rugăciunea și comuniunea dumneavoastră cu Domnul. Acest lucru este, însă, și cu neputință și fără de folos. Cu neputință, deoarece orice chip de odihnă duhovnicească nu este rodul propriului nostru efort, ci dar al milei lui Dumnezeu, dar care se oferă cui, când și atât timp cât El dorește. Este, de asemenea, cu neputință, deoarece atâta timp cât patimile sunt vii și lucrează întru noi, nici o desfătare duhovnicească nu poate rămâne statornică în suflet.
De altfel, năzuința nepotrivită și nechibzuită după astfel de desfătări, precum am zis, este fără de folos, deoarece conduce la o amorțire și la o slăbănogire sufletească. Noi suntem datori numai să ne luptăm într-un mod plăcut lui Dumnezeu, cu râvnă și bărbăție, cu trezvie și stăpânire de sine, cu smerenie și inimă zdrobită. Față de Dumnezeu trebuie să stăpânească în inima noastră două simțăminte: iubirea și frica… Îngerii stau în fața Sa cu frică și cu cutremur… Trăiți, repet, cu trezvie, cu agerime duhovnicească, cu cuget smerit…
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1195  
Vechi 04.12.2015, 14:34:07
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Gheron Iosif :

Pentru ca rugaciunea cea pentru toti este ascultata intotdeauna de Dumnezeu, iar
indelunga vorbire este intotdeauna neplacuta lui Dumnezeu, oricat de duhovniceasca ar fi. Dupa Sfintii Parinti, indelunga vorbire inseamna a-ti petrece timpul tau cu cuvinte fara sa faci cuvintele tale fapte.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1196  
Vechi 04.12.2015, 21:19:07
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit Câte ceva despre ispite

Sfinții Varsanufie și Ioan vorbesc despre două atitudini față de ispită, după tăria și străduințele noastre ascetice. Prima este intrare gîndurilor sau semănarea lor, iar a doua este reaua lor folosire sau învoirea cu ele.

Intrarea gândurilor sau ispita nu este de osândit sau, cum spune Sfântul Marcu Ascetul, ,,momeala nu este păcat, nici dreptate, ci dovada libertății voii”. Însă învoirea cu ea este un lucru vrednic de osândă. De aici rezultă două atitudini: cel care are puterea de a lupta și a birui aceste ispite, să le lase să intre, pentru ca aflându-le pe terenul său, să le pricinuiască o înfrângere grea, însă cel slab, care nu are această putere, să le taie, alergând la Dumnezeu.

De aceea, duhovnicii dau canoane deosebite la ucenici, după creșterea lor duhovnicească. Sfinții Părinți numesc păcatul ,,furnico-leu”, pentru că, de nu ne vom îngriji ca să-l distrugem când este mic, încă în faza de ispită (furnică), crește și se dezvoltă în sufletul nostru, ajungând la puterea leului. Dacă n-am reușit să-l înlăturăm în faza de ispită, de simplă posibilitate teoretică, lipsită de o evidență practică constrângătoare, lupta devine, pe celelalte trepte sau etape din fenomenologia păcatului, mult mai grea, proporțională cu treapta căderii.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1197  
Vechi 04.12.2015, 23:56:15
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Cele patru lucrari ale rugaciunii (Sfantul Vasile cel Mare):
1. Sa-l slavesti pe Dumnezeu
2. Sa-i multumesti lui Dumnezeu pentru binefacerile Sale aratate catre tine
3. Sa-i marturisesti pacatele tale si incalcarile poruncilor lui
4. Sa-i ceri ceea ce iti este de trebuinta, mai ales in privinta mantuirii tale
Doamne, Dumnezeul meu! Te laud si Te slavesc pe Tine pentru slava Ta cea nespusa si pentru maretia Ta cea nemasurata. Iti multumesc ca numai pentru bunatatea Ta mi-ai dat fiinta si m-ai invrednicit sa fiu partas darurilor mantuitoare ale iconomiei intruparii Tale, ca de multe ori m-ai izbavit pe mine, chiar si fara sa stiu, de nenorocirile care ma amenintau si de mainile vrajmasilor mei nevazuti. Iti marturisesc ca de nenumarate ori mi-am calcat constiinta si am nesocotit fara de frica sfintele Tale porunci, aratandu-ma nemultumitor fata de multele si feluritele Tale binefaceri. Dar, Dumnezeul meu cel preamilostiv, sa nu biruiasca nerecunostinta mea bunatatea Ta, ci sa treci cu vederea pacatele si necuviintele mele. Cauta spre lacrimile pocaintei mele si, dupa multa indurarea Ta, ajuta-ma si acum, da-mi cele de trebuinta pentru mantuirea mea si indrepteaza viata mea spre bineplacerea Ta, ca sa slavesc si eu, nevrednicul, preasfant numele Tau.
(De ce inchidem ochii atunci cand ne rugăm, plangem, sărutăm, visăm? Pentru ca cele mai frumoase lucruri in viata, nu se văd, se simt -traiesc- doar cu inima. Crestinul stie ca inima omului este tronul Sfintei Treimi, al lui Dumnezeu - " Căci, iată, împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru. " )
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1198  
Vechi 05.12.2015, 21:40:12
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Nici o rugăciune pe care o faci pentru fratele tău, pentru ruda ta, nu se pierde. Dumnezeu îl va ajuta atunci când se va afla într-o situație grea. Rugăciunea nu numai că ajută, dar poate să scoată chiar și un suflet din iad. Atâta putere are rugăciunea.

(Ieromonah Iosif Aghioritul )
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1199  
Vechi 06.12.2015, 23:23:35
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Sa fie mijloacele voastre incinse si facliile voastre aprinse.'' Trebuie sa fii gata in orice clipa: nu stii cand va veni Domnul fie pentru infricosata Judecata, fie pentru a te lua de aici; oricare din doua, pentru tine este tot una. Moartea este hotaratoare; ea aduce deznodamantul intregii vieti si va trebui sa te multumesti intreaga vesnicie cu ceea ce ai agonisit aici. Bunatati ai agonisit, buna va fi soarta ta; rele ai agonisit, vei avea parte de o soarta rea. Acesta e un lucru tot atat de adevarat pe cat e de adevarat faptul ca existi; si clipa hotaratoare poate sa vina chiar in acest minut in care citesti randurile de fata, iar apoi. sfarsitul. Peste soarta ta va fi pusa o pecete pe care nimeni nu o va mai putea ridica. Ai la ce sa te gandesti!... Ar trebui sa ne miram insa de faptul ca atat de putini oameni se gandesc la acest lucru. Ce taina se infaptuieste cu noi! Stim cu totii ca moartea bate la usa, ca e cu neputinta sa scapi de ea si totusi mai nimeni nu o are in gand; iar ea vine pe neasteptate si rapeste... Si mai mult. Chiar atunci cand ii cuprind durerile mortii, oamenii tot nu se gandesc ca a venit sfarsitul. Psihologii n-au decat sa dezlege cum vor aceasta taina din perspectiva stiintifica; din perspectiva duhovniceasca, nu putem sa nu vedem aici o neinteleasa amagire de sine, care nu-i ocoleste decat pe cei trezvitori.(Sf.Teofan Zavoratul)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1200  
Vechi 07.12.2015, 22:58:52
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Ce să fac în vreme de ispită ca să nu mă biruiască?
Frate, una să faci: să te rogi și să rabzi până vine slobozirea. Ai văzut, când vine ploaia cu fulgere, cu tunete și furtună, fugi în casă la adăpost; iar după ce trece furtuna, ieși din nou afară. Așa și în viață. Când vin ispitele și te împresoară, fugi la rugăciune în biserică, fă un paraclis la Maica Domnului, închină-te la sfânta cruce, citește o catismă sau două din Psaltire; iar după ce trece ispita și se face liniște în suflet, ieși din nou la ascultare și mulțumește lui Dumnezeu că te-a acoperit în vremea necazului.
Fără ispite și necazuri nu ne putem mântui. Dar să nu ne tulburăm, nici să slăbim în credință, că acum diavolul dă mai greu război asupra oamenilor ca altădată, că vede că are timp puțin. Să ne rugăm, să răbdăm și să ne aducem aminte de cuvintele Domnului, care ne-a făgăduit că va rămâne cu noi „până la sfârșitul veacurilor“. Nici să ne deznădăjduim de viață în vremea necazurilor, că Dumnezeu nu ne lasă părăsiți. Că, precum în vremea Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul, Dumnezeu mai avea „încă 7.000 de bărbați aleși care nu și-au plecat genunchiul lui Baal“, tot așa și în zilele noastre are Domnul încă destui bărbați și creștini aleși care sunt tari în credință și nu și-au plecat sufletul în robia patimilor. Are Dumnezeu drepții Lui prin sate și orașe, care Îl slăvesc ziua și noaptea, care trăiesc în feciorie și înfrânare și fac milă cu săracul și cu văduva. Dar numele și numărul lor îl știe numai singur Dumnezeu.
Să dăm slavă lui Dumnezeu că ne încearcă cu ispite, cu boli și tot felul de necazuri, aici, pe pământ, iar nu dincolo. Că dacă trăim necăliți prin ispite, nu putem să ne mântuim. Precum este focul pentru aur, așa sunt ispitele vieții pentru noi. Ne întăresc, ne călesc, ne dau mai multă credință, ne smeresc și ne învață să ne rugăm și să cerem sfat. Cine este bun, mai bun să se facă și cine a biruit ispita, să se roage pentru cel care este în ispită. Ispitele le biruim prin rugăciune, prin post, prin spovedanie și îndelungă răbdare. După furtună vine și senin, cu darul lui Hristos. Să ne rugăm! Iar dacă părinții noștri duhovnicești ne mustră pentru îndreptarea noastră, să nu ne supărăm, că drumul mântuirii este presărat cu ispite. Acum însă am pățit și noi cum a pățit Elie, preotul din Legea Veche, cu feciorii lui. Elie și-a cruțat feciorii și nu i-a mustrat la vreme, când greșeau înaintea Domnului, de aceea au murit cu toții și s-au osândit. Să ne ferească Dumnezeu să avem soarta lui! (Părintele Paisie Duhovnicul)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Daca pot primi niste raspunsuri andrei23 Generalitati 28 19.06.2011 19:13:32
Caut niste raspunsuri NeInocentiu Secte si culte 108 18.04.2011 14:43:12