Raspunsuri duhovnicesti +

[Inna3003]

Buna seara. Acum trei saptamani am nascut un baietel sanatos cu Apgar 10 la nastere, dar care a murit dupa 19 ore de viata. Din momentul in care l-am nascut mi-a fost luat de langa mine si am fost despartiti definitiv. Din raportul anchetei la clinica unde am nascut a reiesit ca a fost culpa medicala. De atunci, eu si familia mea nu putem sa avem liniste sufleteasca si sa ne revenim psihic.Nu stiu ce acatist sa citesc sa imi gasesc linistea. Imi doresc sa tin in brate un copil , sa ii ofer dragostea mea de mama. Nu stiu ce as putea face sa imi revin. Nu vreau sa port ura doamnei doctor, vreau sa ma pregatesc sa psihic pentru urmatorul copil.Va rog daca puteti sa ma ajutati cu un sfat .

[MihaiG]

Doamnă, în primul rând, condoleanţele mele.

În al doilea rând, vă rog să mă iertaţi că îndrăznesc să vă răspund, deşi nu cred că pot să vă înţeleg cu adevărat situaţia şi durerea.

Nu sunt un mare iubitor de oameni adulţi, dar iubesc mult copiii, şi de aceea îmi îngădui să vă răspund.

Dar nu sunt multe de zis într-o asemenea situaţie.

Poate, doar: "Facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ".

Rugaţi-vă, pentru sufletul copilului dumneavoastră, Maicii Domnului. Ea ştie ce înseamnă să-ţi vezi copilul murind. Ea va duce rugăciunea unei mame la Fiul ei, care va dărui copilului dumneavoastră Viaţa veşnică în Împărăţia Sa, iar dumneavoastră alţi copii.

Îmi cer iertare dacă mesajul nu este foarte de folos. Îngăduiţi-mi să mă rog pentru sufletul micuţului dumneavoastră.

[Inna3003]

Multumesc. Aproape in fiecare noapte ma trezesc la ora la care a murit , aprind candela si ma rog la Maica Domnului sa aiba grija de sufletul copilasului meu.Singura mea alinare este faptul ca a plecat la Dumnezeu ingeras si ne vegheaza de sus.Cel mai tare ma doare ca a fost luat de langa mine si nu am putut sa il botez cu putina apa curata inainte sa moara.Nu inteleg de ce mi-au sedat copilasul sa nu mai planga, poate avea nevoie de mine cum aveam si eu nevoie de el. De ce ne-au despartit si m-au mintit ca este bine cand el era chinuit saracutul si eu nu stiam nimic de el.Daca au vazut ca nu mai respira de la sedativ , de ce nu i-au dat un antidot si a trebuit sa ii dea presiune mare in plamani pana i-a explodat plamanul. Saracul copilasul meu a murit in chinuri si eu eram fericita ca ne vedem a doua zi si ziceam la toata lumea ce fericita sunt ca am nascut de Sf. Gheorghe si ca o sa fie protejat toata viata lui. Nu mi-a ramas decat sa ma resemnez dupa aceasta grea incercare. ma gandesc ca poate asa a fost voia Domnului sa imi intareasca credinta.

[cristiboss56]

Doamna Inna , este extrem de greu sa va vorbesc aici despre suferinta dumneavoastra , si chiar ar fi nedrept , dar va rog sa treceti cat puteti peste aceste clipe grele avandu-L neancetat pe Dumnezeu in sufletul si mintea dumneavoastra . El este alinarea si sprijinul dumneavoastra ! E groaznic sa-ti vezi copilul plecat din lumea asta , mai ales cand toata dragostea si speranta iti este pusa in sufletelul lui , caci copilul pentru un parinte este lumina ochilor , si ce cuvinte pot alina o astfel de disparitie , despartire , fie ea si provizorie . Sa nu uitam ca va veni clipa reantalnirii , o reantalnire in care cu toti speram , si sunt sigur ca ea va fi intr o buna zi stiuta numai de Cel de sus . Sunt alaturi de dumneavoastra , si pentru ca threadul de fata este un thread de raspunsuri duhovnicesti am selectat ceva scurt pentru dumneavoastra dintr-o scrisoare a Cuviosului Ambrozie de la Optina , din care o sa redau un scurt fragment , si nu uitati ca va astept cu tot dragul si pe Blog :

"Va scriu acestea nu pentru ca as dori moartea micutei S., ci pentru ca sa va mangai si sa va conving sa nu va tanguiti. Oricat de mult v-ati iubi copila, sa stiti ca Dumnezeul nostru Multmilostiv o iubeste mai mult. El se ingrijeste in orice clipa de mantuirea noastra. Din iubire pentru fiecare credincios, el marturiseste: «Chiar si femeia de va uita de copiii ei, Eu nu te voi uita». Siliti-va sa va micsorati durerea, lasand-o pe seama lui Dumnezeu: «Cum va vrea si va binevoi, asa va face cu noi dupa mila Sa».“

[Inna3003]

Va multumesc din suflet pentru cuvintele frumoase si incurajatoare.Sunt sigura ca sufletelul lui nevinovat este bine . Uneori cred ca noi, aici pe Pamant defapt ne plangem suferinta si ne plangem noua de mila ca nu ni s-a indeplinit ce ne-am fi dorit. Nu cred ca el si-ar fi dorit ca eu sa fiu trista.Copilasul meu nu mi-a facut nicio greutate cat am fost insarcinata. Nu am avut nici greturi, nici pofte, nici deficit de vitamine, de calciu, de fier,chiar si dupa operatie, dupa ce am pierdut atata sange am avut hemoglobina normala. Operatia dupa trei zile avea crusta, si de atunci nu ma doare nimic si merg ca si cum nici nu as fi avut nicio operatie.Dumnezeu m-a ajutat tot timpul.Timp de 9 luni de zile nu m-a durut capul si nici macar o masea.

[Demetrius]

Cristos a înviat!

În prealabil postat de Inna3003

Buna seara. Acum trei saptamani am nascut un baietel sanatos cu Apgar 10 la nastere, dar care a murit dupa 19 ore de viata. Din momentul in care l-am nascut mi-a fost luat de langa mine si am fost despartiti definitiv...

Nu ați fost despărțiți definitiv.
Eu spun că, urmare a rugăciunilor dvs, în curând băiețelul va reveni, printr-o altă naștere, în brațele dvs și nu veți mai fi despărțiți.

[AlinB]

Clinica privata?
Unde?

[Inna3003]

La Euromaterna Constanta

[Inna3003]

Doamne ajuta. Vreau sa va povestesc ce mi s-a intamplat si mi-a dat putere. Copilasul mi-a aparut in vis de 3 ori . Prima data mi-a aparut in vis inainte de a ramane insarcinata cand eram panicata ca nu raman insarcinata dupa doua luni de incercari si mi-a spus" Mami, nu fii ingrijorata o sa ne intalnim." l-am intrebat ce este si mi-a spus ca este baietel.Mi-a mai spus ca mai are o surioara care asteapta si ea sa vina dupa el. Luna urmatoare am ramas insarcinata. A doua oara mi-a aparut in vis dupa ce a murit, cand am ajuns acasa de la spital si mi-a spus ca stia ca o sa moara inainte sa vina pe lume, pentru ca asa a vrut Dumnezeu ,dar nu a putut sa imi spuna acest lucru atunci, ca fiecare om stie cate zile are de trait inainte de a fi conceput. Mi-a spus ca o sa ne intareasca si ca o sa vina in curand urmatorul copilas. A treia oara mi-a venit in vis si mi-a spus ca "ii este mila lui Dumnezeu de mine si o sa imi mai trimita un baietel si ca trebuie sa avem grija mare de el la doua zile de la nastere dar sa nu ne speriem. L-am intrebat daca o sa vina tot el si mi-a zis ca nu . In vis nu i-am vazut niciodata chipul, i-am auzit doar vocea. Cu toate ca visele sunt date de subconstient, simt ca Dumnezeu a vrut sa ma intareasca prin aceste vise, vorbind cu copilasul meu. M-am trezit mult mai linistita dupa ce am vorbit cu el in vis. Cel mai greu i-a fost sotului meu pentru ca de ziua lui i-au scris numele copilului pe cruce si i-am plans de mila saracul si mi se rupea sufletul cand il auzeam ca "asta sa fie oare cadoul de ziua lui?" Dumnezeu mi-a dat putere sa le ridic moralul si lui, si mamei mele care a facut depresie si tatalui meu.Eu trebuia sa ma ascund de ei si sa nu plang decat cand nu ma vedeu ei. Si eu am momente din zi cand plang in hohote si simt ca mi se sfasie sufletul dar citesc Acatistul Maicii Domnului si imi spun ca baietelul meu este bine, langa Dumnezeu si ma mai linistesc.

[Inna3003]

As vrea sa va intreb ceva care ne-a pus pe ganduri si nu gasim nicio explicatie logica. Cand m-am intors de la spital, peste noapte , cineva a aruncat in fata portii noastre, exact in usa o oglinda destul de mare sparta in multe bucati mici parca pisate cu ciocanul. Cand a iesit sotul meu de dimineata era sa calce in ele .A aruncat cu aghiasma peste cioburi cum ne-a sfatuit duhovnicul nostru sa facem . Cu o zi inainte sa nasc, cineva ne-a spart oglinda de la masina ,dar nu am dat importanta.De cand a gasit sotul meu cioburile in fata casei ne intrebam cine ar fi putut sa arunce atatea cioburi si ce trebuia sa facem cu ele .Sotul meu le-a dat mai in strada si le-a maturat ploaia dar inca mai sunt cateva. I-a fost frica sa le adune si sa le puna in tomberonul din curte.