Ce sa fac? Am nevoie de ajutor

[glykys]

Raluca draga, concentreaza-te pe examene deocamdata, munca este cel mai bun remediu pentru a nu te mai gandi, linisteste-te, gandeste-te ca daca e sa fie al tau baiatul acela, va fi, la timpul potrivit. Imi place motto-ul tau :). Iti spun din proprie experienta ca toate trec, chiar si necazurile din dragoste :), insa cu rugaciune. Parerea mea (o poti lua sau nu in considerare) este ca ar fi bine sa te duci din nou la acel calugar sa te spovedesti (ii spui tot ce ne-ai scris noua aici), sa ii ceri iertare ca nu l-ai ascultat si el va sti ce sa iti spuna, sa iti citeasca niste dezlegari.... S-ar putea sa gresesc, dar mi se pare ca de acolo ti se trag toate, are atata greutate cuvantul unui preot, mai ales daca este si calugar... Nu iti cauta alt duhovnic mai inainte de a vorbi cu acel calugar din nou, pentru ca nu va putea dezlega cele legate de acela. Te admir, din cele scrise aici, se vede ca esti puternica si ca vei sti sa infrunti viitorul!

[onyx235]

Raluca draga, si eu am avut cam aceeasi poveste ca si tine...aproximativ.. Duhovnicul meu, imi recomanda rabdare...multa rugaciune, si post...Ultima data cand am fost la el, mi-a dat binecuvantare sa citesc Psaltirea...mi-a zis ca e cea mai puternica rugaciune. Bineinteles, insotita de post, curatenie duhovniceasca si trupeasca. Cate 3 catisme, si dc se poate, sa o citesc noaptea intre 3-4...

Eu zic sa iti cauti duhovnicul. Nu cauta raspunsuri in oameni, te vor bulversa si mai rau.

Doamne ajuta!

[Raluca06]

În prealabil postat de glykys

Parerea mea (o poti lua sau nu in considerare) este ca ar fi bine sa te duci din nou la acel calugar sa te spovedesti (ii spui tot ce ne-ai scris noua aici), sa ii ceri iertare ca nu l-ai ascultat si el va sti ce sa iti spuna, sa iti citeasca niste dezlegari.... S-ar putea sa gresesc, dar mi se pare ca de acolo ti se trag toate, are atata greutate cuvantul unui preot, mai ales daca este si calugar... Nu iti cauta alt duhovnic mai inainte de a vorbi cu acel calugar din nou, pentru ca nu va putea dezlega cele legate de acela. Te admir, din cele scrise aici, se vede ca esti puternica si ca vei sti sa infrunti viitorul!

Discutia dintre mine si calugar s-a desfasurat asa: "Am venit la dumneavoastra si acum 3 ani de zile si mi-ati spus ceva ce eu nu am respectat si asta ma macina, as vrea sa vorbesc cu dumneavoastra despre asta daca se poate". El aspru: "Pai si daca nu ai ascultat, la ce ai mai venit la mine?" Eu: ma macina faptul ca nu am ascultat. El: si el cine e? Eu: prietenul meu
El: Prieten sau mai mult? Eu..: mai mult... El: V-ati spovedit? EU (gadindu-ma ca o sa o facem atunci la el): Nu inca.. El: Plecati din fata mea desfranatilor!" , De aici eu nu-mi mai amintesc prea multe acum, pentru ca am ramas socata de faptul ca a tipat si m-am simtit ingrozitor de rusinata. Profesorul meu de religie spune ca-si aminteste ca i-am povestit toate astea atunci si mai tine minte si in plus, prin detaliile pe care i le-am dat atunci a el a inteles din tot ca calugarul (scuzati-mi cacofonia, nu am stiut cum s-o evit) mi-ar fi dat dezlegare de tot sa ma duc sa caut alt duhovnic. Profesorul crede ca pe calugar pur si simplu poate l-a depasit situatia si s-a gandit ca imi voi gasi linistea la alt duhovnic. Sincer, mi-e teama sa ma duc din nou, mi-e teama ca o sa tipe din nou si eu o nu o sa fiu in stare sa ma adun. Nu ma asteptam la o reactie ca asta, mai ales pentru ca nu apucasem sa ii spun ce mi-a sugerat cu 3 ani inainte.

Cel mai greu e faptul ca sunt singura. Mi-ar fi placut sa-mi fie alaturi, dar asta e.. el asa considera ca e mai bine. Pentru cine? El stie de fapt. Am intampinat si niste probleme de sanatate acum. Am fost aseara la doctor si desi nu sunt neaparat grave, pot deveni in anumite circumstante. Si imi vine greu, recunosc, sa ma descurc cu toate. Dar, trebuie. Ma bucur ca exista forumul asta si ca sunt oameni carora le pasa de ceilalti, desi probabil au si ei destule probleme de-ale lor.

Dumnezeu sa v-ajute!.

[Raluca06]

În prealabil postat de onyx235

Raluca draga, si eu am avut cam aceeasi poveste ca si tine...aproximativ.. Duhovnicul meu, imi recomanda rabdare...multa rugaciune, si post...Ultima data cand am fost la el, mi-a dat binecuvantare sa citesc Psaltirea...mi-a zis ca e cea mai puternica rugaciune. Bineinteles, insotita de post, curatenie duhovniceasca si trupeasca. Cate 3 catisme, si dc se poate, sa o citesc noaptea intre 3-4...

Eu zic sa iti cauti duhovnicul. Nu cauta raspunsuri in oameni, te vor bulversa si mai rau.

Doamne ajuta!

Da cred ca ai dreptate, oamenii te bulverseaza. Incerc sa am rabdare, desi pentru mine asta e o virtute pe care mi-am dorit-o tot timpul si n-am avut-o niciodata. Sper ca si la tine ca si la mine lucrurile vor lua calea cea dreapta, oricare ar fi aia. Pentru prima data de cand ma stiu, ma sperie viitorul, dar sper totusi ca o sa fie bine.
Multumesc :)

[onyx235]

ohoo, stai linistita...Pt mine pana acum, nu exista cuvantul rabdare. Te inteleg perfect. Poate d-astea ni se si intampla astea, sa invatam sa avem rabdare.

Rugaciune multa catre Maica. Si eu, una iti mai recomand Sf Nectarie, pe mine ma intarit ff mult.

[glykys]

Raluca, sa te intareasca Dumnezeu si o sa fie bine! Eu cred ca ar mai trebui sa incerci o data sa mergi la parintele acela, sa te spovedesti si sa ii explici situatia in cadrul spovedaniei. Cred ca ai indurat destule pana acum ca sa te afecteze o eventuala atitudine negativa din partea lui. Ai curaj, roaga-te la Dumnezeu să te lumineze si pe tine, si pe el, si pe prietenul tau si sa dobandim cu totii sfanta rabdare...

[cristina2012]

Raluca, eu inteleg ca acel calugar te-a alungat. Daca voi voiati sa va spovediti, iar el v-a zis "plecati din fata mea" cam ce s-ar putea intelge de aici? Pe de alta parte, a zis plecati din fata mea desfranatilor", poate desfraul era motivul alungarii, ca nu prea avea ce sa faca cu voi daca va spovedeati de ceva ce oricum era in practica... Poate lipsa desfraului l-ar indupleca. Mi-e greu sa cred ca un duhovnic alunga pe cineva care vrea sa se lepede de un pacat. Spovada presupune regretul si dorinta sincera de a nu mai repeta pacatul. Daca acesta crezi si tu ca este motivul, gandeste-te bine, schimba-ti tu atitudinea si reintoarce-te la parinte.
Eu una as merge totusi din nou la el, macar sa fiu sigura ca m-a alungat si sa ma pot duce cu inima impacata la alt duhovnic. Stiind cam ce se poate intampla, nu o sa iti mai fie la fel de greu. Mai rau decat sa auzi cuvinte dure nu are ce ti se intampla, dar vei fi cu inima impacata.

[Raluca06]

Am reusit sa-mi iau examenele. Asta e vestea buna, din pacate oricat incerc sa trec peste nu-mi resuseste. Nu ma pot bucura nici de reusitele mele. El considera ca daca eu mi-am luat examenele, inseamna ca previziunile lui s-au adeverit si ca mie imi e mai bine fara el, ca a decis ce trrebuia pt mine... El a inceput o relatie de o saptamana si ceva cu ea si eu sufar inca. A trecut o luna si o saptamana de cand ne-am despartit si eu altceva in afara de a mi-l dori inapoi nu pot simti. Il iubesc, oricat de fraiera si de proasta as suna. Am fost si m-am spovedit, am inteles cateva lucruri si incerc, credeti-ma chiar incerc sa trec peste, dar mi-e ingrozitor de greu! Fiecare zi e un nou chin. Parca am luat-o pe carari, pentru ca nu ma pot bucura de nimic. Am slabit intr-o luna 5 kilograme si incerc sa ma adun. Dar fara succes. Dintr-o tanara femeie puternica, am ajuns sa imi doresc sa se intoarca la mine mai mult decat mi-am dorit orice vreodata. Nici cand eram copil nu cred ca imi doream cu atata ardoare un lucru. Ma rog zilnic sa mi-l aduca Dumnezeu inapoi. da, are dreptate cand zice ca m-as sacrifica pt el, dar nu asta inseamna sa iubesti? sa fii in stare sa dai totul pentru cel de langa tine?
Am vazut niste poze zilele trecute si era fericit. Nu mintea. nu se prefacea. La fel si eram si eu.

S-a consolat cu ideea ca noi nu trebuie de la Dumnezeu sa fim impreuna si el merge mai departe... Cum vine asta? daca nu eram implicata in situatia asta si nu-l cunosteam, as fi zic ca martor obiectiv ca omul asta MINTE CU NERUSINARE si-si bate joc. Dar nu e cazul, credeti-ma ca nu e cazul.
Nu inteleg de ce mi-l doresc inapoi si nu pot renunta, din moment ce el a facut o alta alegere... pe care da eu o consider proasta. De ce? pentru ca a dat marul bun pe cel stricat...
Femeia cu care e acum este intr-atat de ipocrita incat l-a convins ca ea ar putea sa-mi fie mie prietena sincera, daca eu as vrea, de dragul lui. Omul cu care am fost eu nu era atat de orb! Cum are dreptul o femeie care i-a dat cu piciorul inainte (cand ea era logodita de 2 ani de zile si avea o relatie cu el, si-apoi a continuat logodna inca un an jumate) la a doua sansa? Cum poate fi atat de orb? Si de ce nu-l face Dumnezeu atent?

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de Raluca06

Am reusit sa-mi iau examenele. Asta e vestea buna, din pacate oricat incerc sa trec peste nu-mi resuseste. Nu ma pot bucura nici de reusitele mele. El considera ca daca eu mi-am luat examenele, inseamna ca previziunile lui s-au adeverit si ca mie imi e mai bine fara el, ca a decis ce trrebuia pt mine... El a inceput o relatie de o saptamana si ceva cu ea si eu sufar inca. A trecut o luna si o saptamana de cand ne-am despartit si eu altceva in afara de a mi-l dori inapoi nu pot simti. Il iubesc, oricat de fraiera si de proasta as suna. Am fost si m-am spovedit, am inteles cateva lucruri si incerc, credeti-ma chiar incerc sa trec peste, dar mi-e ingrozitor de greu! Fiecare zi e un nou chin. Parca am luat-o pe carari, pentru ca nu ma pot bucura de nimic. Am slabit intr-o luna 5 kilograme si incerc sa ma adun. Dar fara succes. Dintr-o tanara femeie puternica, am ajuns sa imi doresc sa se intoarca la mine mai mult decat mi-am dorit orice vreodata. Nici cand eram copil nu cred ca imi doream cu atata ardoare un lucru. Ma rog zilnic sa mi-l aduca Dumnezeu inapoi. da, are dreptate cand zice ca m-as sacrifica pt el, dar nu asta inseamna sa iubesti? sa fii in stare sa dai totul pentru cel de langa tine?
Am vazut niste poze zilele trecute si era fericit. Nu mintea. nu se prefacea. La fel si eram si eu.

S-a consolat cu ideea ca noi nu trebuie de la Dumnezeu sa fim impreuna si el merge mai departe... Cum vine asta? daca nu eram implicata in situatia asta si nu-l cunosteam, as fi zic ca martor obiectiv ca omul asta MINTE CU NERUSINARE si-si bate joc. Dar nu e cazul, credeti-ma ca nu e cazul.
Nu inteleg de ce mi-l doresc inapoi si nu pot renunta, din moment ce el a facut o alta alegere... pe care da eu o consider proasta. De ce? pentru ca a dat marul bun pe cel stricat...
Femeia cu care e acum este intr-atat de ipocrita incat l-a convins ca ea ar putea sa-mi fie mie prietena sincera, daca eu as vrea, de dragul lui. Omul cu care am fost eu nu era atat de orb! Cum are dreptul o femeie care i-a dat cu piciorul inainte (cand ea era logodita de 2 ani de zile si avea o relatie cu el, si-apoi a continuat logodna inca un an jumate) la a doua sansa? Cum poate fi atat de orb? Si de ce nu-l face Dumnezeu atent?

Felicitari pentru examenele trecute cu bine! Inseamna ca esti o femeie puternica si ca te vei vindeca de aceste sentimente in timp.
Nu cred ca faci bine recurgand la comparatii intre tine si Ea...
Poate ca intr-adevar ceva i-a dat de gandit ca nu sunteti potriviti si ca ar face bine daca ar iesi din viata ta...

Eu una nu sunt de acord cu sacrificiul pentru omul iubit, mai ales ca nu sunteti nici casatoriti, nu exista promisiuni intre voi ( sau mai bine zis au fost anulate in contextul actual) si nici nu se stie ce va fi. Cred ca nu iti dai seama ca nu se merita de fapt sa te sacrifici pentru cinvea care te-a inlocuit deja...si nici un om indragostit nu face asa ceva. Incearca sa nu iti pierzi demnitatea, si sa analizezi situatia la rece...exista 2 oameni care te compatimesc pentru faptul ca nu intelegi ca au luat o decizie.

Asta e parerea mea....si la modul cum sunt eu nici daca murea inima in mine nu as mai fi vrut nici intr-o mie de ani sa mai accept un om care m-a inlocuit cu altcineva...mie imi este clar ca aici intervine si demnitatea de care nu trebuie sa uitam orice ar fi. Sper sa poti reusi sa faci eforturi mai mari in a te detasa de aceste ganduri si cu siguranta iti va fi tie mai bine in primul rand pentru ca vei lasa viata sa isi urmeze cursul ei.

Doamne ajuta!

[Raluca06]

DA, nici eu nu uitam la un moment dat de mandrie. De data asta, am trecut peste mine! Nu ma intreba de ce, pentru ca in mod logic nu as fi facut asta pentru nimeni. Uite ca am facut-o.. si culmea persist in ea. Cum inlocuiesc sentimentul ca il vreau inapoi? Cum trec peste? Cum fac ca zilele mele sa fie mai bune si sa ma bucur de ele? Am inceput sa ma implic in orice, numai ca sa treaca timpul, dar la orice moment liber am un gol in suflet imens. Si din nou durerea revine si durerea creste cand stiu ca el e cu altcineva.
Daca as fi facut un sacrificiu, nu l-as fi facut numai pt el, l-as fi facut cu cap si in asa fel incat sa ne afecteze pe amandoi cat mai putin posibil.

Atat de mult m-a dat toata chestia asta peste cap incat nu stiu cine mai sunt eu.