Biserica Ortodoxa de Rasarit(Stil Vechi)

1)...Dar nici diferentele referitoare la sarbatorile din cursul anului si, in generakl la cele ale cultului [desi sunt rele si nedorite] nu au creat in mod automat schisma. Dintru inceput Biserica lui Hristos [mai bine-zis unele biserici locale] au avut diferente si particularitati in domeniul sarbatorilor anuale si, in general, in domeniul cultului. Ascultati unele dintre aceste diferente ce existatu in Biserica veche, in Biserica Sfintilor Parinti: a) nu numai inainte de Sinodul intai ecumenic existau diferente referitoare la sarbatoarea Pastelui intre Bisericile Ortodoxe [cea a Asiei Mici sarbatorea intotdeauna Pastele la 14 Nisan in orice zi ar fi cazut, nu numai Duminica, iar celelalte sarbatoreau Pastele in duminica urmatoare lui 14 Nisan], dar si dupa Sinodul intai ecumenic au existat diferente referitoare la sarbatorirea Pastelui, desi acest sinod a stabilit categoric cele privitoare la sarbatorire. Uneori se sarbatorea Pastele in Apus si in Rasarit in aceeasi zi, alteori se sarbatorea intr-o zi in Apus si in alta in Rasarit. A trebuit sa treaca mai mult de doua secole de la Sinodul intai ecumenic pana cand a disparut deosebirea si sarbatorirea Pastelui a inceput sa se savarseasca in aceeasi zi. Si, cu toate acestea, Bisericile Rasaritului si Apusului erau unite canonic. Desi exista deosebire in data praznuirii, exista insa impartasire canonica. b) Biserica Ortodoxa a Spaniei savarsea inca din vechime Botezul printr-o singura afundare si nu prin trei, vrand sa arate prin aceasta unitatea Sfintei Treimi si egalitatea Persoanelor Ei, impotriva arienilor din Spania, care prin cele trei afundari doreau sa arate despartirea Sfintei Treimi si neegalitatea Persoanelor Ei. Dar lucrul acesta, cu toata gravitatea sa, n-a pricinuit despartire canonica intre Biserica aceasta si celelalte, ci Biserica Spaniei a fost recunoscuta de celelalte si si-a mentinut impartasirea cu ele in ciuda acestei curiozitati serioase a ei. c) Biserica Rasariteana si cea Africana dadeau Sfanta Impartasanie pruncilor botezati, in timp ce cea Apuseana nu avea practica aceasta. Si totusi, impartasirea canonica intre aceste Biserici s-a pastrat nevatamata. d) Apusul sarbatorea Praznicul Nasterii Domnului la 25 decembrie, pe cand in Rasarit pana in vremea Sfantului Ioan Gura de Aur aceasta sarbatoare se praznuia impreuna cu Botezul Domnului, la 6 ianuarie. e) In vechime, Rasaritul sarbatorea pe Sfintii Apostoli la 28 decembrie, in timp ce Apusul ii sarbatorea la 29 iunie....

2) Erezii din Biserica Ortodoxa Universala de pana la anul 1923 de care fratii stilisti nu s-au despartit prin schisma, fiind in virtutea principiului scumpatatii pe care l-au aplicat pentru a face schisma fata de Bisericile Ortodoxe Autocefale, la fel de eretici ca si fratii lor ortodocsi pe stil nou:

a) Pe la inceputul secolului al XVIII-lea in Arta se dadeau Sfintele Taine si apusenilor de catre clericii ortodocsi, cu toate ca lucrul acesta pricinuia sminteala crestinilor ortodocsi.

b) In anul 1869, la inmormantarea mitropolitului Hrisant al Smirnei, au slujit arhiepiscopul Armeniei si un preot anglican.

c) In anul 1875 arhiepiscopul ortodox al Patrei a savarsit impreuna cu un cleric anglican de acolo Taibna Botezului.

d) In anul 1879 Sfantul Sinod al Patriarhiei de la Constantinopol a hotarat ca, la nevoie, se ingaduie impartasire in Taine si cu armenii, adica savarsirea de catre un preot ortodox a Tainelor Botezului, Cununiei si Sfanta Liturghie pentru armeni.

e) In anul 1898, patriarhul Gherasim al Ierusalimului a ingaduit crestinilor ortodocsi sirieni din Melbourne sa primeasca Sfanta Impartasanie de la clerici anglicani.

f) In anul 1907 in Portsmouth s-a savarsit Liturghia comuna de catre preoti ortodocsi si anglicani.

g) Pe la 1910 episcopul ortodox rus Inochentie al Alaskai Americane a facut o intelegere cu episcopul Bisericii Episcopale americane ROW, prin care preotii lor sa dea reciproc Tainele credinciosilor de ambe confesiuni, adica ortodocsii episcopalilor, iar episcopalii ortodocsilor.

h) In anul 1910 episcopul ortodox sirian Rafail din America a ingaduit ortodocsilor printr-o enciclica oficiala a sa [pe care mai tarziu a fost nevoit sa si-o retraga datorita protestelor], sa primeasca Taina Botezului, a Sfintei Impartasanii, a Marturisirii si a Casatoriei de la clericii episcopali, protestanti. Acelasi episcop a participat la o vecernie a anglicanilor purtand mantie si stand in strana arhiereasca.

i) In anul 1917, a savarsit acelasi lucru [participand la o vecernie a anglicanilor] mitropolitul ortodox Alexandru al Rodostolului din America. Acelasi mitropolit a participat activ la hirotonia unui cleric anglican din Pennsylvania.

j) In anul 1918, arhiepiscopul Antim al Ciprului si mitropolitul Meletie al Atenei au participat in repetate randuri la slujbele anglicanilor in Biserica Sfantului Pavel din Londra.

k) In anul 1919, intai-statatorii Bisericilor Ortodoxe din America au participat la slujbe savarsite de clerici anglicani cu prilejul "Adunarii Generale a Bisericilor anglicane din America".

l) In anul 1920, mitropolitul Filaret al Didimotihului, aflandu-se la Londra ca reprezentantal Patriarhiei Ecumenice la Congresul de la Lambeth a participat la slujba ce s-a savarsit intr-o biserica anglicana.

m) In anul 1920, patriarhul Damian al Ierusalimului a fost de fata la liturghia savarsita in biserica anglicana din Ierusalim si a citit Evanghelia in greceste, imbracat in toate vesmintele arhieresti.

n) Tot in 1920 Mitropolitul Dorotei al Prusiei, loctiitorul patriarhului ecumenic si Sfantul Sinod al Patriarhiei au primit la Constantinopol pe Jacob Darlington, episcopul "Bisericii Episcopale Americane". Savarsind Sfanta Liturghie in Catedrala patriarhala, loctiitorul a imbracat pe episcopul strain cu mantie si omofor si l-a chemat sa imparta anafura, lucru care s-a si facut.

o) In anul 1921 savarsindu-se la Londra inmormantarea mitropolitului Dorotei al Prusiei, loctiitorul patriarhului ecumenic, arhiepiscopul [anglican] de Canterbury a participat la slujba inmormantarii, citind Evanghelia.

p) In anul 1922, Gherman, arhiepiscopul Tiatirelor, reprezentantul patriarhiei ecumenice la Londra, a participat purtand mantie si carja la o Vecernie savarsita in abatia Westminster.

Stiind toate acestea, de ce voi, stilistii, nu ati pus in aplicare principiul scumpatatii inca din secolul XVIII, despartindu-va de o Biserica Ortodoxa care in Arta dadea Sfintele Taine si eterodocsilor apuseni, smintindu-si proprii credinciosi? De ce neaparat v-ati despartit numai la indreptarea calendarului, stiind ca au fost "n" erezii in Aceasta Sfanta Biserica a lui Hristos? De ce nu ati fost consecventi inca din sec. XVIII aplicarii principiului scumpatatii pe care l-ati aplicat numai din 1923-1924? Neaplicand acest principiu atunci cand trebuia [inceoputul secolului XVIII], indiferent ce ati face si ati vorbi si ati spune si ati demonstra, conform lui, sunteti ERETICI in aceeasi masura ca si fratii ortodocsi de pe stil nou.

Si a propos, sora ispita_ta, ai citit cumva personal cartea Arhimandritului Epifanie Teodoropulos ca sa tragi concluzia ca [citez aproximativ] "este de cea mai joasa speta" sau te lasi numai indoctrinata de autorii ce scriu in revista de Slatioara "Catacombele Ortodoxiei" care isi lasa frau liber rafuielilorpe care le au personal cu clerici ortodocsi de pe stil nou [vii sau morti...] in unele articole [caci altele sunt scrise fara patima maniei si obiectiv] prin atacuri la persoana de o salbaticie prosteasca.

Domnul sa va aiba in paza si pe voi si pe noi, cei de pe stil nou!

Razvan

Adresa de net de pe care se poate citi cartea Arhimandritului Epifanie Teodoropulos "Cele Doua Extreme: Ecumenismul si Stilismul" este:

http://s3.amazonaws.com/word_secret_...GYV5Q7TY85W4R2

Doamne ajuta!

Razvan

În prealabil postat de razvan_m

Adresa de net de pe care se poate citi cartea Arhimandritului Epifanie Teodoropulos "Cele Doua Extreme: Ecumenismul si Stilismul" este:

http://s3.amazonaws.com/word_secret_...GYV5Q7TY85W4R2

Doamne ajuta!

Razvan

Vad ca nu functioneaza acel link.
Cel mai bine este sa dati cautare pe www.google.ro dupa cuvintele:
Ce doua extreme ecumenismul si stilismul.

Cer iertare, cuvintele sunt:
"Cele doua extreme ecumensimul si stilismul".

Iar personal, cartea nu mi se pare "de cea mai joasa speta", ci echilibrata, iar in plus, in paginile ei nu am gasit nicio referire la fratii stilisti greci ca fiind eretici, ci doar schismatici. La fel este si in Romania cu fratii stilisti...

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!

ispita_ta a scris:

[SIZE=4][COLOR=#8b0000]"...Iar într-alt loc scrie: ,,Dacă ar fi ţinut calendarul vechi şi nu ar fi rupt împărtăşirea cu Biserica Greciei, ar fi fost într-o desăvârşită rânduială canonică”[...]
Potrivit celor de mai sus, singura dorinţă a celor din Biserica oficială este ca noi, ortodocşii de stil vechi anti-ecumenişti, să intrăm în comuniune cu ei, iar această comuniune ne va da legitimitate, fiind consideraţi ,,mădulare canonice şi întru totul egale în drepturi ale Bisericii” ! Aceste aserţiuni reliefează adevărul cu privire la starea de fapt: prin urmare, nu este vorba despre reforma calendarului, suntem primiţi în comuniune chiar păstrând calendarul vechi, deci toată disensiunea dintre noi rezidă în comuniunea cu ortodocşii care fac parte din mişcarea ecumenistă !"[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=black]

[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][/SIZE]
[SIZE=3]Ce ar trebui sa spun oare, sora ispita_ta, citind randurile de mai sus?[/SIZE]
[SIZE=3]M-ai convins ca nu ai citit personal cartea Arhimandritului Epifanie si ca te lasi influentata de oficiosul de propaganda de la Slatioara "Catacombele Ortodoxiei". Sfat: ia si citeste cartea Pr. Epifanie personal, nu oferi parerea altora [a Mitropoliei de Slatioara] despre ea. Daca vei citi, vei vedea ca in niciun loc nu va face Pr. Epifanie ERETICI, schismatici, da. Si a adus argumente in acest sens cateva dintre multele incalcari ale Sfintelor Canoane ale Bisericii lui Hristos chiar de catre Biserica Ortodoxa Universala inainte de 1924, incalcari pe care le-am citat intr-un mesaj precedent. Daca tineti atat de mult la scumpatate, voi, ZELOTi si SUPERZELOTI, ar fi trebuit sa faceti schisma de Biserica lui Hristos inca din sec. XVIII sau poate din sec. V d. Hristos, cand Biserica Ortodoxa a Spaniei a introdus Crezul cu blestematul adaos Filioque, insa vreme de sase secole si jumatate a continuat sa fie in comuniune cu Biserica Primara a lui Hristos... Sau pe ereticii Papi ai Apusului cata vreme i-a suportat Aceeasi Biserica Primara a lui Hristos in comuniune cu Ea? Tot sase secole si jumatate. Daca era dupa parerea inteleptilor episcopi si mitropolituklui de Slatioara, ar fi trebuit sa va separati de Biserica lui Hristos din sec. V d. Hristos sau cel mai tarziu din sec. XVIII. Bine ca nu s-au gasit inca de pe atunci niste astfel de nebuni intelepti precum sunt cei ce se afla in fruntea Mitropoliei Slatioara, caci altfel s-ar fi produs in Biserica lui Hristos schisme dupa schisme incepand de pe la anii 1700. Si iti ofer un citat din Sfanta Scriptura [Cartea Eclesiastului 7, 16] despre cei care vor sa para prea drepti, prea intelepti, caci dreptatea si intelepciunea au si ele o limita, care o data depasita, ele produc numai vatamari [inclusiv in gandire, dar si in fapta, citatul: "Nu fi drept prea mult, nici intelept de prisosit, ca nu cumva sa-ti iesi din minte".[/SIZE]
[SIZE=3]Apoi, episcopii vostri stilisti spun prin citarea f. selectiva a Pr. Epifanie poate un sfert de adevar, insotit cu o minciuna intreaga [prin omisiune, deoarece nu vorbesc despre pozitia net anti-ecumenista a acestui parinte], caci daca ar vorbi despre dreapta socoteala a Pr. Epifanie in ceea ce priveste ecumenismul si-ar pierde pur si simplu obiectul muncii lor: anti-ecumenismul, iar credinciosii i-ar lasa singuri, sa vorbeasca la luna si la stele. [/SIZE]
[SIZE=3]Sora, citeste si singura cartea Arhim. Epifanie si nu printr-un oficios de propaganda absurda, caci daca iti amintesti bine si oficialii nazisti au indobitocit la fel de bine poporul german, indoctrinandu-l prin al lor oficios de propaganda "Voelkischer Beobachter" cu consecintele pe care le cunosti si singura. Si fii atenta ca nu cumva mitropolitul de Slatioara, calcand prin strachini [deh, este o vorba plina de duh a poporului nostru] sa nu devina un al doilea Fuehrer Adolf Hitler. Verifica nu numai un singur punct de vedere, al mitropoliei slatiorene, ci si pe al autorului cartii "Cele doua extreme-Ecumenismul si Stilismul", numai asa vei putea scapa de fraul si de saua pe care mitropolitul si episcopii stilisti le-au aruncat asupra ta ca pe o povara prea grea de dus si cu care te stapanesc din scurt. O parere asemanatoare celei pe care o am fata de Mitropolia Slatioarei, sa stii, sora, o am si fata de Pastorul BOR, IPS Daniel pentru toate ereziile propovaduite in mod public si pentru necaterisirea Corneanului si a lui Drincec, primul pentru ca s-a impartasit la ereticii greco-catolici, al doilea pentru ca a oficiat slujba de sfintire a Agheasmei in ziua de Boboteaza impreuna cu un episcop al acelorasi eretici.[/SIZE]
[SIZE=3][/SIZE]
[SIZE=3]Doamne ajuta![/SIZE]
[SIZE=3][/SIZE]
[SIZE=3]Razvan[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=#8b0000][/COLOR][/SIZE]

Draga sora ispita_ta,

Mai jos iti voi oferi cateva mostre din "ecumenismul" Arhimandritului Epifanie Teodoropulos, ca sa-ti dai seama si singura cat de mult mint prin omisiune ierarhii vostri superiori de la Slatioara in comentariile rau-voitoare din oficiosul lor de propaganda "Catacombele Ortodoxiei", atunci cand se refera sau mai bine zis nu se refera la anti-ecumenismul sanatos al acestui parinte. Caci daca ar spune doar si cateva cuvinte despre pozitia intransigent-antiecumenista a Arhimandritului Epifanie, multimea de credinciosi stilisti i-ar parasi de urgenta afland ca si in Biserica Ortodoxa Autocefala se propovaduieste antiecumenismul, ba poate chiar in fanatismul lor zelos i-ar ucide la propriu aruncand cu pietre dupa ei pentru ca nu li s-a spus aceasta.

Iata argumentele "ecumenismului " Arhimandritului Epifanie:

[SIZE=4][SIZE=4]SCRISOARE DESCHIS[/SIZE][/SIZE][SIZE=4][SIZE=4]Ă [/SIZE][/SIZE][SIZE=4][SIZE=4]C[/SIZE][/SIZE][SIZE=4][SIZE=4]Ă[/SIZE][/SIZE][SIZE=4][SIZE=4]TRE [/SIZE][/SIZE][SIZE=4][SIZE=4]TOAT[/SIZE][/SIZE][SIZE=4][SIZE=4]Ă [/SIZE][/SIZE][SIZE=4][SIZE=4]PREA CINSTITA IERARHIE[/SIZE][/SIZE]

Prea Fericite,

Prea Sfinţiţilor,

Este cunoscut faptul că revista aceasta, precum şi întreaga Asociaţie „Trei Ierarhi” reprezintă în Biserică poziţii tradiţionaliste. Aşadar, cum era şi de aşteptat, a luat poziţie în repetate rânduri împotriva trimiterii de reprezentanţi ortodocşi şi mai ales clerici, la Consiliul „Mondial” cu numele, dar pan-protestant cu lucrul, al „Bisericilor”. Am luat poziţie deoarece credem că nici un bine nu va urma din această participare, ci mai degrabă vătămare pentru Biserica noastră. Nu ne-a fost cu putinţă să înţelegem care a fost motivul serios al acestei participări. Nu cumva pregătirea terenului şi crearea premizelor, fie acestea cât de mici, pentru o viitoare unire? Dar o astfel de justificare ar fi ridicolă.
Cum este cu putinţă să existe chiar şi o slabă nădejde de unire, atunci când Protestantismul nu reuşeşte propria sa unire, fiind secţionat în nu mai puţin de două sute de confesiuni? Cum este cu putinţă să existe chiar şi cea mai mică nădejde de unire, atunci când numărul acestor confesiuni nu numai că nu se micşorează pe timp ce trece, ci, dimpotrivă, creşte şi se înmulţeşte? Dacă cândva va sufla în nenorocitul Protestantism duhul unirii, atunci firesc ar fi ca unirea să se arate şi să se săvârşească mai întâi în sânurile lui şi după aceea să caute extinderi. Aşadar, dacă vom vedea vreodată Protestantismul unit în cuget şi constituit într-o singură confesiune, atunci va avea o îndreptăţire toată lucrarea noastră îndreptată spre unire. Deoarece această unire făcută în sânurile lui va constitui o dovadă necontestată a sincerităţii intenţiilor lui de unire cu celelalte confesiuni creştine. Dar până atunci se impune un singur răspuns la dorinţele şi declaraţiile de unire (chipurile) ale Protestantismului celui cu mii de capete: „Doctore, vindecă-te pe tine însuţi!” Ce este mai mult decât aceasta este de la cel viclean...

[continuare in urmatorul post]

Nu cumva participarea se face pentru a-i... lumina(!?) pe protestanţi cu privire la învăţătura Bisericii noastre? Dar protestanţii cunosc învăţătura aceasta poate mai bine decât reprezentanţii noştri... Operele multor scriitori ai Protestantismului sunt convingătoare în acest sens. Nu lipseşte cunoaşterea învăţăturii ortodoxe, ci lipseşte recunoaşterea acesteia ca fiind singura învăţătură cu adevărat apostolică.

În fine, nu cumva participarea urmăreşte asigurarea importurilor de brânză din Olanda? Dar în privinţa asta mai bine să păstrăm tăcerea.
Aşadar, Prea Sfinţiţilor Părinţi, nu există nici un motiv să participăm. Cu toate acestea observăm cu durere desele trimiteri de reprezentanţi. Pentru aceasta, ne rugăm lui Dumnezeu să lumineze pe păstorii noştri ca ei să pună capăt acestei situaţii. Cu toate acestea, niciodată nu ne-ar fi trecut prin gând că Consiliul n-a fost, în zdrobitoarea sa majoritate, un fierbinte mărturisitor şi sprijinitor al adevărurilor creştine de temelie, dintre care cel mai mare este învierea Domnului.
Dintr-o oarecare publicaţie recentă a Mitropolitului Irineu al Samosului („Biserica Ortodoxă de Răsărit în faţa Mişcării Ecumenice Creştine”) ne-am înştiinţat însă de lucruri mai mult decât uluitoare. Adică ne-am înştiinţat că la Consfătuirea de la Amsterdam propunerea reprezentanţilor noştri de a se adăuga la baza dogmatică a „Consiliului Mondial” credinţa şi înDumnezeu-Tatăl a fost respinsă. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi la Consfătuirea de la Evanston
cu propunerea ca subiectul principal „Domnul cel răstignit, nădejdea lumii” să fie completat cu cuvintele „şi înviat”. (Nu are importantă dacă au fost respinse din motivul X sau din
motivul Y, deoarece Credinţa nu ia în seamă intenţiile).

Iar după aceasta reprezentanţii noştri sterg praful de pe încăltămintele lor!!! Este cu putinţă, Prea Sfinţiţilor Părinţi, ca închipuirea
Voastră să-l conceapă pe Apostolul Pavel, propovăduitorul cu suflare de foc al învierii, ca
membru al Consiliului după o astfel de hotărâre? Şi totuşi! Biserica Apostolului Pavel a fost
în stare să rămână membră a acestui Consiliu al deşertăciunii, care, umplând de hotărâri
apostate dreptele sale, socotea să ascundă Învierea Domnului!

Prea Sfinţiţilor Părinţi,
Ştiţi mai bine decât oricine că Creştinismul este religia cea mai legată de persoană.
Creştinismul stă sau cade prin persoana întemeietorului său. Iar întemeietorul său stă sau cade
prin faptul învierii. Dacă Hristos a înviat, atunci într-adevăr este Fiul lui Dumnezeu şi tot ceea
ce a spus este adevăr. Dacă Hristos a înviat, atunci într-adevăr diavolii au căzut şi lumea s-a
slobozit. Dacă Hristos a înviat, atunci cerurile să se bucure şi pământul să se veselească. Dacă
Hristos a înviat, atunci cu toţii am trecut de la moarte la viaţă şi de pe pământ la cer, cântând
cântare de biruinţă... Dar dacă Hristos n-a înviat, atunci n-a fost nimic şi ne-am înşelat în chip
înfricoşător. Dacă Hristos n-a înviat, atunci nimeni nu înviază. Dacă Hristos n-a înviat, atunci
propovăduirea este deşartă, deşartă este şi credinţa. Dacă Hristos n-a înviat, atunci suntem mai nenorociţi şi mai de plâns decât toţi oamenii...
Prea Sfinţiţilor Părinţi,
Paharul răbdării unei părţi deloc mici a credincioşilor mireni şi a preoţilor evlavioşi e
gata să se verse, îngăduinţa faţă de atâtea şi atâtea cedări şi compromisuri se epuizează din zi
în zi. Nu mai aruncaţi în mâhnire, în zbucium şi suspin plinătatea (Bisericii - n.t.), care
compară poziţia noastră plină de compromisuri cu statornicia neînduplecată a Bisericii Romano-Catolice. Rupeţi orice legătură cu tăgăduitorii Faptului mântuirii lumii. Voi,
reprezentanţii Bisericii celei una şi singură adevărată, nu mai mâhniţi pe Domnul, împreună
şezând şi discutând cu aceia la acelaşi nivel. Rupeţi orice legătură cu cei ce au lepădat
credinţa în înviere. Şi propovăduiţi urbi et orbi că „cel ce răstălmăceşte cuvintele Domnului
după poftele sale şi spune că nu este nici înviere, nici Judecată, unul ca acesta este primul născut al Satanei”.
Şi cu cei întâi născuţi ai Satanei bineînţeles Biserica Ortodoxă nu trebuie să aibă legături.
Cu adânc respect,
„SFINŢII TREI IERARHI”, aprilie 1958

Doamne ajuta!

Razvan

[moro.d]

Pr Epifanie a grait impotriva ADEVARULUI, impotriva Bisericii lui Hristos.. iar noi ce pozitie ar fi trebuit sa adoptam? ar fi trebuit sa aplicam legea tacerii? oare nu "prin tacere il tradam pe Dumnezeu" (Sf Grigorie Teologul)?
noi ne-am legat de pacatele pr Epifanie? am pomenit ceva de curvie, betie sau alte pacate personale? nu!
pr Epifanie ca si altii (Arie, Nestorie) a propovaduit MINCIUNA, iar DOCTRINA acestuia, MODUL DE GANDIRE SI INTERPRETARE A SF TRADITII, implicit CARTEA sunt de cea mai joasa speta.

care a fost atitudinea Sfintilor fata de acei "minciuno-ierei"? oare ai uitat de palma Sfantului Nicolae?
de vreme ce Sfintii Parinti ne invata sa nu permitem nimanui sa vorbeasca de rau pe duhovnicul nostru, iar de nu ne asculta si continua sa-l barfeasca sa-i aplicam o palma... cu atat mai mult in cazul de fata, cand minciuna este la nivel inalt si atac impotriva intregii Biserici!
cu ce a gresit Catacombele Ortodoxiei prin faptul ca a dezmintit cateva (nu pe toate) din minciunile propovaduite de neostilisti?!

ce alta atitudine ar fi fost mai potrivita? poate ne inveti tu.
ar fi trebuit sa-l aprobam si sa spunem "da, vrednicul de pomenire pr Epifanie ne invata corect minciuna...".
Dumnezeu stie unde se afla, dar eu nu pot cinsti un propovaduitor mincinos.

Pe care parinte de pe stil nou ai vazut, scumpa sora, care sa atace persoana unui cleric stilist, dupa cum procedeaza mitropolia voastra atotcunoscatoare de la Slatioara? N-am vazut pana acum nimic de acest gen in reviste/ziare ortodoxe de pe stilul nou...

glumesti, nu?
daca te lauzi ca ai citit cartea, oare n-ai citit si ce-a recunoscut inca pe prima pagina?

"Ea [revista] a fost întotdeauna un ap

ărător călduros al drepturilor dumneavoastră la libertate şi un acuzator nemilos al abuzurilor Bisericii oficiale, care în mod repetat a uitat duhul creştinesc şi, concepându-
se pe sine în mod greşit ca pe un stat poliţienesc, a întreprins împotriva voastră prigoane dureroase şi în acelaşi timp sălbatice."

acestea s-au intamplat si in Biserica Ortodoxa de Rasarit din Romania.
vrei sa-ti citez nenumarate relatari despre preotii neostilisti? sa-ti citez exact marturiile crestinilor de pe vechi care participau la slujbe si brusc se trezeau cu DRACI in sutane, ajutati de militie si pompieri sa faca ravagii prin biserici si chiar VICTIME?! chiar vrei sa-ti citez cum nici autoritatile nu aveau atata NESIMTIRE si LIPSA DE DRAGOSTE, implicit LIPSA DE SMERENIE incat sa se urce pe turlele bisericilor si sa darame crucile si apoi sa le calce-n picioare?!
iti vine greu sa crezi, nu? poate imi vei spune ca ma las manipulata, dar afla ca pastorii nostri se lovesc in continuare de aceeasi atitudine de mahala. oare ti se pare firesc (ca sa nu spun crestinesc!) ca un om (ca sa nu spun preot!) sa cheme un preot de pe vechi sa-i faca sfestani, iar cand preotul ajunge sa inceapa sa-l huleasca si sa-l ameninte doar pt ca este "stilist"?!
chiar era nevoie sa reamintesc de aceasta pata neagra din istorie? ca apoi tot voi sa ne sariti in cap ca ne dam victime?!

de sigur, trebuie sa mentionez, nu toti preotii de pe nou au acelasi comportament "crestinesc".

revin si intreb, cu ce a gresit Catacombele Ortodoxiei prin dezmintirea unor informatii?
informatii care, de altfel, la origine, nici macar nu ni se adreseaza noua, ortodocsilor de stil vechi din Romania si nici macar celor din Grecia! da, da! ai citit bine! nici noua si nici grecilor cu care suntem in comuniune!

[SIZE=3][COLOR=maroon]"Dintru bun început, este de remarcat faptul că epistolele sale referitoare la problema schimbării calendarului sunt scrise la adresa unei aripi radicale a ortodocşilor de stil vechi din Grecia, ale căror vederi ecleziologice nu le împărtăşim şi cu care nu avem nici un fel de relaţii. [/COLOR][COLOR=maroon]Prin urmare, o parte din perspectiva schiţată de autor nu corespunde defel situaţiei existente în România, argumentaţia sa fiind specifică Greciei."[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=maroon][/COLOR][/SIZE]
[COLOR=black][COLOR=maroon][COLOR=#000000]iar BOR, ca o Biserica ce propovaduieste "numai" adevarul si cu intentii intotdeauna "curate", ce-a facut? a tradus termenul "mateit" prin "stilist" (Mateiţii alcatuiesc aripa radicala a ortodocsilor de stil vechi din Grecia urmand ecleziologia Episcopului Matei de Vresthene) si uite asa a gasit o arma impotriva “fratilor lor stilisti”...[/COLOR]
[COLOR=#000000]iar fratii lor stilisti, dupa parerea ta, ar fi trebuit sa taca fiindca nici macar dreptul la replica n-au. [/COLOR]
[COLOR=#000000]de fapt, sa-ti spun sincer, acele articole nici n-ar fi existat daca nu ar fi insistat crestinii pt realizarea lor... tocmai pt ca revista se ocupa de teme mult mai serioase si nu de comentarea unor carti care, de fapt, nici nu ni se adreseaza, dar de care, intr-un mod viclean, BOR s-a folosit pt a lansa un atac la adresa noastra...[/COLOR]
[COLOR=#000000][/COLOR]
[COLOR=#000000][/COLOR]
[COLOR=#000000][va urma][/COLOR][/COLOR][/COLOR]

[SIZE=4][SIZE=4]SCRISOARE DESCHIS[/SIZE][/SIZE][SIZE=4][SIZE=4]Ă [/SIZE][/SIZE][SIZE=4][SIZE=4]C[/SIZE][/SIZE][SIZE=4][SIZE=4]Ă[/SIZE][/SIZE][SIZE=4][SIZE=4]TRE[/SIZE][/SIZE]

[SIZE=4][SIZE=4]PREA FERICITUL PATRIARH ECUMENIC [Athenagoras][/SIZE][/SIZE]

Prea Fericite,

De câţiva ani plinătatea chinuită de durere a Bisericii Ortodoxe, plinătatea care crede în mod conştient, se află înaintea unor acrobaţii primejdioase făcute în domeniul credinţei ale întâiului Episcop al Ortodoxiei. Aşa stând lucrurile, ca să trecem cu vederea altfel de acrobaţii, comportamentul Prea Fericirii Voastre şi al unor reprezentanţi ai Prea Fericirii Voastre faţă de Papa şi papism aruncă în mâhnire nespusă dar şi într-o înfricoşătoare încercare sufletească pe fiii cei cu adevărat ortodocşi ai Bisericii. Corespondaţi cu Papa în toată regula bisericească, ca şi cum am trăi în secolul al V-lea după Hristos. Vă supuneţi la călătorii lungi şi chinuitoare ca să vă întâlniţi. Schimbaţi cu el strângeri la piept cordiale şi sărutări frăţeşti, îl numiţi pe el „Primul episcop al Creştinătăţii”, iar pe Prea Fericirea Voastră înşivă „al doilea”. Propovăduiţi urbi et orbi că „nici o deosebire nu desparte cele două Biserici”. Vă rugaţi împreună cu reprezentanţii lui şi vă comportaţi faţă de el aproape la fel ca şi cu episcopii ortodocşi, înlăturaţi afurisenii de veacuri, care, chiar dacă admitem că au fost aruncate sub imperiul iritării iniţiale produse de anumite evenimente de moment şi ca reacţie la acele evenimente, nu exprimă în mai mică măsură cugetarea sobornicească a Ortodoxiei celei fără de prihană şi purtătoare de Dumnezeu şi nu constituie decât simpla punere în aplicare, deşi cu întârziere, a dispoziţiilor Dreptului Canonic al Bisericii, care impun alungarea din Staulul cel făcut de Dumnezeu a oilor „a căror boală e de nevindecat şi spre moarte”, adică a ereticilor şi stricătorilor credinţei.

Prea Fericite,

Care din aceste două lucruri s-au întâmplat: Papa a venit la Ortodoxie sau Prea Fericirea Voastră la papism? Dacă s-a întâmplat primul, vestifi-l ca să-l prăznuim cu bucurie mare cu toţii şi să dănţuim împreună. Dacă s-a întâmplat al doilea, spuneţi-ne-o cu sinceritate şi direct ca să ne încredinţăm că împreună cu Roma cea veche a căzut şi cea Nouă sub erezie.

[continuare in urmatorul post]

Dacă nu s-a întâmplat nici una din acestea, ci şi Prea Fericirea Voastră şi Papa aţi rămas fiecare între hotarele sale, atunci cum se explică acţiunile pe care Prea Fericirea Voastră se îndărătniceşte să le întreprindă? Cum este cu putinţă ca ereticul Papa să fie primul episcop al Creştinătăţii, iar Prea Fericirea Voastră al doilea? Când i-a numărat Biserica noastră pe

episcopii ortodocşi împreună cu episcopii eretici? Vorbiţi limba scumpătăţii dogmatice şi canonice sau cea abilă a făţărniciei diplomatice? Sunteţi episcop sau diplomat? Cum este cu putinţă să se ridice pedepsele canonice ale Bisericii atunci când obiectul acestora (erezia) nu numai că continuă să existe, ci se măreşte, se întinde în voie şi se îngâmfă? Şi dacă n-ar fi existat afurisiri împotriva papistaşilor pentru schimbările pe care au cutezat să le săvârşească în Credinţă, ar fi trebuit ca astăzi să fie vestite prin hotărâre de obşte a Bisericilor Ortodoxe, ascultătoare poruncilor răspicate şi limpezi ale Sfintelor Canoane. Aşadar, cum sunt ridicate şi de ce?

Prea Fericite,

Se zvoneşte că acţionaţi aşa cum acţionaţi, ca întovărăşindu-vă cu Vaticanul cel lumeşte atotputernic să vă opuneţi urletelor turceşti prin strălucirea şi puterea dată de alianţa cu el şi că procedaţi astfel pentru a sprijini Tronul cetăţii de scaun a împăraţilor de altădată, care este ameninţat şi se clatină în chip jalnic.Dacă acesta este adevărul, vă rătăciţi şi în deşert vă osteniţi. Avem ca aliat pe Dumnezeu, Prea Fericite, da sau nu? Dacă da, atunci „unul va goni mii şi doi vor muta zeci de mii”; atunci „şi valuri dacă se vor scula, şi mări”, mânia fiarelor turceşti va fi mai neputincioasă decât pânza de păianjen; atunci „vor înflori şi
se vor bucura cele pustii ale Iordanului”, iar „şchiopul va sări ca cerbul şi limpede va fi limba gângavilor”; atunci... o, atunci „înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi, căci cu noi este Dumnezeu“!... De nu, atunci pentru ce „ne-am nădăjduit spre boieri, spre fiii oamenilor, întru care nu este mântuire”? Atunci, Prea Fericite, deja ni se potrivesc cuvintele prorocului:
„Vai celor ce se pogoară în Egipt pentru ajutor; celor ce se nădăjduiesc în cai şi în căruţe pentru că sunt multe, şi de călăreţi mulţime multă, şi n-au nădăjduit în Sfântul lui Israil, nici n-au căutat pe Domnul. Iar El înţelepţeşte a adus asupra lor rele şi cuvântul Lui nu va fi în
zadar şi se va scula asupra oamenilor răi şi asupra nădejdii lor celei deşarte, spre om egiptean şi nu spre Dumnezeu, spre trupuri de cai în care nu este ajutor; iar Domnul va pune mâna Sa peste ei şi vor osteni cei ce ajută şi toţi vor pieri de sabie.”



Prea Fericite,

Mai bine să se dezrădăcineze istoricul Scaun al Constantinopolului şi să se răsădească în vreo insulă pustie a mării sau chiar să se înece în adâncurile Bosforului decât să se întreprindă chiar şi cea mai mică abatere de la linia de aur a Părinţilor, ce strigă într-un glas:
„Nu este loc de pogorământ în cele ale credinţei”.
Cele şapte sfeşnice ale Apocalipsei s-au stins de mult timp din pricina păcatelor noastre. Cele şapte Biserici Apostoleşti, Biserici care au avut cinstea cea înaltă de a primi Scrisorile din cer prin mijlocirea Văzătorului de cele cereşti şi insuflatului de Dumnezeu din Patmos, au lipsit de pe faţa pământului. Iar acolo unde altădată se săvârşea Jertfa cea înfricoşătoare şi se înălţa Cântarea întreit sfântă, astăzi, poate, cântă „corbii de noapte”sau „dănţuiesc onocentaurii”. Şi totuşi. Mireasa Domnului n-a
murit. Biserica lui Hristos n-a pierit. Continuă, rănită şi însângerată ca şi întemeietorul ei, însă pururea vie şi nebiruită, călătoria sa prin veacuri, luminând, încălzind, născând întru viaţă şi mântuind. Aşadar, ea nu va muri chiar de se va muta sau va muri Scaunul ecumenic. Nici un
ortodox nu doreşte strămutarea sau moartea Scaunului ecumenic. Să nu fie! Dar, pe de alta parte, nici unul nu va jertfi pentru el o iotă sau o cirtă din Credinţa ortodoxă.
Luptaţi-vă pentru el din răsputeri. Nu numai că aveţi dreptul, ci sunteţi obligat să-l sprijiniţi, Prea Fericite, pe cât vă stă în putere. Să jertfiţi pentru el orice: bani, moşii, cinstiri, slave, odoare de preţ, diaconi, preoţi, episcopi, chiar şi pe patriarhul Atenagora. Însă numai una să ţineţi, una să păziţi, una să apăraţi, una să nu jertfiţi: Credinţa ortodoxă! Scaunul ecumenic are preţ şi folos numai şi numai când împrăştie peste tot pământul lumina cea dulce şi neînserată a Ortodoxiei. Farurile sunt folositoare pentru a lumina celor ce umblă pe mare, ca să se păzească de stânci. Dar când lumina lor se stinge, atunci devin nu numai nefolositoare, ci şi primejdioase, fiindcă se prefac în stânci chiar ele.

[continuare in postul urmator]