Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Sfanta Scriptura > Rugaciuni
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 29.04.2011, 21:55:48
Mosh-Neagu's Avatar
Mosh-Neagu Mosh-Neagu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 20.04.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.457
Implicit Efectele medicale ale rugaciunii

Abordând problematica rugăciunii și din punct de vedere medical, dorim ca, prin aceste informații, să intrăm și la sufletul semenilor noștri care au dobândit un bagaj deosebit de cunoștințe din multe domenii ale științei și au rețineri în manifestarea sentimentului religios.
Alexis Carel, medic chirurg fiziolog, savant de renume mondial, laureat al Premiului Nobel, în studiile sale din perioada anilor 1940-1944, a urmărit îndeaproape efectele fiziologice și curative asupra celor ce se roagă.
Vom reda, în continuare, câteva din rezultatele studiilor sale.
Nevoia reală și subtilă a naturii umane este dezvoltarea simțului sacru sau al rugăciunii. Societatea modernă contemporană susține că rațiunea este superioară intuiției și sentimentului. De aceea, în timp ce știința noastră înflorește, sentimentul religios se ofilește și piere. În acest fel omul modern a devenit, din punct de vedere spiritual, o ființă oarbă, pentru că ignoră să-și dezvolte simțul religios (sacru), care influențează mult mai mult personalitatea individului decât rațiunea.
Simțul sacrului se exercită și se exprimă mai ales prin rugăciune. Ca simț al sacrului, rugăciunea este un fenomen spiritual, este o tensiune a spiritului uman spre Creatorul lumii.
În general, rugăciunea este un spirit de durere, un strigăt de ajutor. Este un efort al omului de a comunica cu Ființa invizibilă, cu Acela care este Creatorul a tot ce există, Înțelepciunea supremă, Puterea și Frumusețea absolută, Tatăl și Mântuitorul nostru.
Departe de a fi o recitare mecanică, adevărata rugăciune este transfuzie de viață divină în sufletul credinciosului și o absorbire a conștiinței acestuia în Dumnezeu.
În sensul ei cel mai adevărat, Rugăciunea este un avânt al iubirii care trece dincolo de noaptea obscură a inteligenței. Tehnica rugăciunii am învățat-o de la sfinții creștini, care timp de 20 de veacuri au inițiat lumea în viața religioasă.
Creștinismul L-a adus pe Dumnezeu la îndemâna tuturor. I-a dat înfățișare, L-a făcut Tatăl nostru, Fratele nostru, Mântuitorul nostru.
În rugăciune, efortul trebuie să fie mai mult afectiv decât intelectual .Puțini oameni știu să se roage, dar Stăpânul lumii acceptă până și cele mai smerite cuvinte de laudă, ca și cele mai frumoase invocații. Ba chiar și rugăciunile rostite mașinal și chiar numai aprinderea unei lumânări pot reprezenta, deși în formă redusă, elanul spre Dumnezeu al unei ființe omenești.
Ne putem ruga prin acțiune și fapte, dar și prin vorbă sau gând. Sf. Aloisiu spunea: “Cea mai bună rugăciune este îndeplinirea voii lui Dumnezeu, Tatăl nostru”.
Oricare ar fi locul în care ne rugăm, Dumnezeu nu ne vorbește dacă nu facem liniște în suflet. Echilibrul fizic și psihic este greu de obținut în învălmășeala și zgomotul orașului modern, de aceea un loc potrivit pentru rugăciune este Biserica, în care putem găsi condiții prielnice pentru liniștea interioară.
Numai când devine un obicei, rugăciunea influențează cu adevărat asupra sufletului, caracterului și ființei noastre. Ea trebuie să devină pentru noi un mod de viață, un fel de a trăi.
Efectul rugăciunii se produce în mod imperceptibil, insesizabil. Foarte puțini oameni au ocazia de a observa efectele rugăciunii în mod precis. Rugăciunea își exercită influența asupra sufletului și trupului într-un fel care pare să depindă de calitatea și de frecvența sa.
Felul de a trăi al celui ce se roagă, poate să dezvăluie calitatea rugăciunii. Când rugăciunea este frecventă, influența este foarte clară. Ea constă întru-un fel de transformare mintală și organică a ființei noastre, care se produce în mod progresiv și adeseori insesizabil. S-ar putea spune că rugăciunea aprinde în adâncul conștiinței o lumină, iar la această lumină, omul începe să se vadă pe sine așa cum este, se recunoaște pe sine și se simte înclinat spre împlinirea dorințelor morale.
Rugăciunea îl stabilește într-un echilibru de modestie, umilință și supunere. În acest fel omul își deschide sufletul și este gata să primească împărăția harului divin. Încetul cu încetul, rugăciunea, înțeleasă în acest fel, produce în suflet calmitate, liniște interioară, armonie între activitatea nervoasă și activitatea morală, o putere mai mare de a suporta încercările vieții, sărăcia, lăcomia, calomnia, boala și moartea.
Rugăciunea, pe lângă calm și echilibru, produce o integrare a activității mintale, un fel de reconfortare a personalității, uneori chiar nașterea eroismului.
Echilibrul cauzat de rugăciune devine puternic ajutor terapeutic pentru omul bolnav. Rugăciunea scoate la iveală tezaurul ascuns în ființa umană.
Rugăciunea are darul de a ridica oamenii peste nivelul obișnuit de cunoaștere și de trăire morală dobândit prin educație. Contactul cu Dumnezeu imprimă în sufletul omului pacea, care apoi radiază din el și se difuzează pretutindeni.
Acolo unde rugăciunea este aplicată în mod afectiv, se obține vindecarea, datorită invocării puterii lui Dumnezeu sau a Sfinților Săi. Rugăciunea are câteodată efect exploziv. S-au vindecat aproape instantaneu bolnavi de diverse afecțiuni ca: lupus al feței, cancer, infecții renale, tuberculoză pulmonară, osoasă sau peritonială. Efectul se produce aproape totdeauna în același chip, la început o mare durere, după aceea sentimentul de a fi vindecat, apoi în câteva clipe, cel mult în câteva ore, simptomele bolii dispar, iar leziunile anatomice se repară.
Miracolul este caracterizat printr-o rapidă accelerare a proceselor de vindecare.
Adeseori nu este nevoie ca însuși bolnavul să se roage pentru ca fenomenele de vindecare să se producă. Dar totdeauna să fie lângă el cineva care să se roage. Efectul depinde de calitatea și intensitatea rugăciunii și de dorința celui bolnav de a se îndrepta. De asemenea, marele savant recomandă că nu trebuie să facem din rugăciune o doză de calmant sau remediu contra fricii de suferință, boală sau moarte.
În altă ordine de idei, un mare istoric englez susține că marile civilizații s-au dezvoltat datorită simțului sacru și au pierit datorită atrofierii acestui simț. Ca urmare a acestui fenomen, simțul moral dispare la scurt timp după dispariția simțului sacru, omul aflând-se atunci într-o stare de mare primejdie.
Simțul sacrului s-ar putea compara cu nevoia noastră de oxigen, iar rugăciunea ar avea funcția similară cu cea a respirației. Cu alte cuvinte, rugăciunea este o funcție normală a corpului și sufletului nostru.
S-a constatat că, la cel ce are simțul sacrului format și se roagă permanent, scade consumul de proteine și o energie nouă, necunoscută, ține locul unei hrane abundente. Prin spirit și prin rugăciune, omul scoate în evidență o energie calitativ nouă, superioară, care întreține viața sau care face să renască viața celui bolnav.
Regulile de igienă biologică, alimentară, morală și socială, pe care le cuprinde religia lui Iisus Hristos, fac din această religie cea mai vestită știință. Profitând de această știință, medicii ar putea reda permanent bolnavilor puterile pierdute.
Electrofiziologii Redkin și Hikley susțin că forța rugăciunii constă în declanșarea unor biocurenți electrici, demonstrând că boala este o manifestare bioelectrică, iar greșelile de comportament moral aduc modificări mecanice, chimice și fiziologice, modificări ce au la origine biocurenții gândului opțiunilor omenești. De asemenea, electrofiziologia a descoperit că biocurenții se pot crea și înmulți prin exercițiu religios, făcându-i să acționeze în fiecare celulă, în fiecare neuron. Austeritatea religioasă se dovedește, astfel, o metodă de prevenire și tratament al bolilor din punct de vedere electrofiziologic. IUBIREA, pe care a predicat-o Iisus și care implică spălarea picioarelor, servirea aproapelui, devotamentul, e un generator de biocurenți. Prin activitatea de rugăciune, bioelectricitatea umană nu se concentrează numai într-o porțiune a scoarței cerebrale, ci se difuzează peste tot în organism.
Efectele rugăciunii și intervenția divinității nu se produc decât după ce omul s-a rugat cu stăruință, până la completa purificare a trupului și sufletului. Cu ajutorul rugăciunii, celulele omului și fiziologia lor intră în substratul divin al vieții. Stimulul rugăciunii, odată ajuns în neuron, se propagă prin circuite neuronale corticale și subcorticale, iar de acolo se comunică întregului ansamblu fiziologic.
Boala este în cele mai multe cazuri urmarea încălcării legilor firii. În acest sens ni se spune în Biblie: “Inima omului este nespus de înșelătoare și rea, cine poate s-o cunoască?”
Dar rugăciunea ne transformă și ne dă o inimă nouă, asemănătoare cu a lui Hristos. Rugăciunea este o forță care restabilește echilibrul organic, reașezând toate celulele și funcțiile corpului în fața Puterii infinite a lui Dumnezeu, de la care obținem “odihnă” și refacere. Totul se petrece în așa fel, ca și cum Dumnezeu l-ar asculta pe om și i-ar da răspuns.
“Rugați-vă neîncetat”. (I Tesal. 5, 17)
“Ceea ce va semăna omul, aceea va și secera” se spune în Scriptură.
Cine seamănă rugăciune, culege roadele ei binefăcătoare și tămăduitoare


*********************Sursa: http://www.oocities.org/indrumar/cap02b1.html
__________________
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Iubirea de vrajmasi, nu e un sfat, este o porunca! (Parintele Arsenie Papacioc)
Reply With Quote
  #2  
Vechi 29.04.2011, 22:11:24
Scotland The Brave
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Ai lipsit ceva Mosule,dar ai adus numai bine in traista ta.Sa-ti dau si eu o mana de ajutor,cu ce am prin desaga mea pestrita,desi este greu de spus ceva dupa ce ai postat tu.Bafta batrine :)


"Doamne, învață-ne cum să ne rugăm!" – cunt cuvintele Apostolilor, care sunt dornici de rugăciune, resimt asta ca o nevoie adâncă, profundă, pe care nu ar trebui să ne-o înăbușim nici noi, așa cum facem acum, prinși in problemele vieții. Iisus le-a dat lor ca model rugăciunea Tatăl nostru, care e, după formă, o rugăciune colectivă. Noi suntem cu toții fii ai Tatălui ceresc și îi aducem slavă Acestuia, recunoscându-I Pronia: "facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ". Cerem apoi hrană pământească: "pâinea noastră cea de toate zilele". Această cerință ar fi una elementară, de aceea e așezată înaintea acelei cerințe spirituale, care ar fi mult mai importantă: "și ne iartă nouă păcatele noastre, precum și noi iertăm greșiților nostri" . Scopul oricărui creștin este mântuirea și desăvârșirea. Aceasta e și partea finală a Rugăciunii Domnești: "ne mântuiește de cel rău". Așadar, rugăciunea cuprinde în sine întreaga ființă a omului: biologică, socială – omul în comuniune cu ceilalți – și sufletească, spirituală – mântuirea.

În literatura filocalică și ascetică creștină, se vorbește de nous ca fiind spirit, principiul tuturor funcțiilor inteligenței: gândirea, reflexia, judecata, discernământul. Prin intermediul nousului, omul are posibilitatea de a trancende, pentru că nousul este chipul lui Dumnezeu în om. Acesta poate fi acoperit sau murdărit de păcat, însă rămâne divin, nu prin natură, ci prin posibilitatea îndumnezeirii prin har. Rugăciunea nu e un simplu act uman, ci și o participare divină. Rugăciunea primește astfel putere, fiindcă Duhul se roagă împreună cu noi și pentru noi .( Romani 8, 26).

Rugăciunea adevărată, plăcută lui Dumnezeu se face în "duh și în adevăr", adică sincer și dezinteresat, din iubire față de Dumnezeu și față de aproapele. Rugăciunea individuală e dublată dacă omul își apleacă genunchii în fața altarului Bisericii, participând în mod activ la slujbele ei, după cuvintele Mântuitorului care zice că atunci când se strâng mai mulți și îi cer un lucru lui Dumnezeu, Acesta le îndeplinește cererile. Rugăciunea personală e însoțită și de cea a preotului, ca reprezentant al Împărăției divine și nu ne e nouă în măsură să îi judecăm pe slujitorii lui Dumnezeu. Cum zice și Sf.Apostol Pavel: fiecare să lucreze cu frică și cutremur, la mântuirea proprie.

Puterea rugăciunii, animată de credință, iubire și nădejde și-a dovedit eficiența terapeutică, atât asupra sufletului, cât și asupra trupului. Cazul femeii cananience, al sutașului, al părintelui ce avea fiul demonizat nu sunt singurele care demonstrează puterea terapeutică a rugăciunii pentru altul.Referindu-se la aspectul moral al rugăciunii, Sf.Ioan Gură de Aur arată că "atâta putere și tărie are rugăciunea, încât ninivitenii care trăiseră toată viața lor în fapte rele și de rușine, s-au schimbat îndată când a intrat in cetate rugăciunea și a adus o dată cu ea castitatea, dreptatea, prietenia, unirea, grija de săraci și toate bunătățile."

Trebuie să înțelegem prin rugăciune nu o simplă recitare mașinală de formule, ci o înălțare mistică. Această stare psihologică nu e intelectuală. Ea nu poate fi înțeleasă de filosofi și de oamenii de știință, și de aceea le este inaccesibilă...".Dacă e făcută în mod sincer, prin lepădare de sine și iubire jertfelnică pentru celălalt, însoțită de post, rugăciunea poate face minuni. Postul, practicat alături de rugăciunea intensă, e mult mai benefic sănătății decât postul practicat doar ca simplă abținere de la anumite mâncăruri. Dar numai cel ce se roagă cu adevărat simte și înțelege acest adevăr.

Paul Evdokimov, un important teolog contemporan, afirmă că nu e suficient să avem rugaciunea, ci să fim rugăciune. Una din principalele imagini din catacombele creștine era oranta, sau femeia în rugăciune, iar adevărata rugăciune înseamnă înălțare spirituală.Părintele Ilie Cleopa atrăgea atenția asupra treptelor rugăciunii. Primul nivel ar fi rugăciunea cu buzele, apoi cu gândul, cu mintea și culminând cu rugăciunea inimii, practică obișnuită a călugărilor și a celor înălțați sufletește. Această rugăciune mai e numită și Rugăciunea lui Iisus și presupune coborârea minții în inimă, pătrunderea adevărurilor dumnezeieși cu inima, cu latura afectivă. Acest fel de rugăciune presupune și un ritm al respirației ce acordează trupul la suflet. Însă, pentru a ajunge la acest nivel al rugăciunii – și aici poate fi vorba și de o performanță, după cum zicea Apostolul Pavel că suntem atleții lui Hristos – e necesară o practică îndelungată și constantă, făcută în iubire de Dumnezeu și de aproapele, și nu spre slavă deșartă și orgoliu.

Fiecare din noi ar trebui să țină strânsă legătura cu Creatorul nostru, să comunicăm cu Tatăl nostru prin tot ceea ce facem, așa cum îi sfătuiește Pavel pe Coloseni: "Orice faceți, în numele Domnului să faceți"(Coloseni 3,17). În acest fel, întreaga noastră viață devine rugăciune.

Last edited by Scotland The Brave; 29.04.2011 at 22:15:02.
Reply With Quote
  #3  
Vechi 29.04.2011, 22:22:36
Florin-Ionut's Avatar
Florin-Ionut Florin-Ionut is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.07.2008
Locație: Timișoara
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.411
Implicit

Dacă păcatul atrage boala, atunci ar fi logic să ne însănătoșim rugîndu-ne. Ambele în chip natural, firesc.
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele;
Psalmul 140, 4

Ascultați Noul Testament ortodox online.
Reply With Quote
  #4  
Vechi 29.04.2011, 22:36:33
Scotland The Brave
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Florin-Ionut Vezi mesajul
Dacă păcatul atrage boala, atunci ar fi logic să ne însănătoșim rugîndu-ne. Ambele în chip natural, firesc.
Corecta observatie si cu asta s-ar cam deschide Cutia Pandorei.Din ce am vazut,marea majoritatea dintre noi folosim formule fixe,mecanic spuse,unde textul este perceput aprope ca o incantatie.Nu sunt convins ca rugaciunea,asa cum este ea inteleasa in prezent,este efectiv o rugaciune.Umilinta lipseste,detasarea de ce ese lumesc este aproape imposibila,iar corpusul este format,din ce am inteles din mai multe discutii cu credinciosi din mai multe confesiuni,din cereri si eventual rugaciuni de mijlocire.De lauda foarte rar.Cumva a cam intrat pragmatismul in rugaciune,fiecare se roaga pentru ce il arde pe el.Complet opus adica la cum se ruga Hristos.

Cum poti sa te rogi Celui de Sus cand ne gandim ,,Sa vezi ce-i fac aluia la munca".Daca ar veni cineva la dvs cu o rugaminte,v-ar placea ca in timp ce va roaga sa se uite si pe geam,sa-l mai injure pe unu,sau sa sara la alt subiect?Banuiesc ca nu.Cati oameni se mai pot detasa de aspectele lumesti ca sa se roage-n Duh si Adevar?Sunt cuvinte care,ca semnificatie,ne depasesc la ora asta.

Noi credem ca ne rugam,in realitate cred ca mai sunt putini capabili de asa ceva pentru ca rugaciunea transforma,metamorfozeaza omul,smulge ce este rau in el.Acest efect nu prea se mai vede.O simpla comparatie cu modul cum se rugau cei in vremea Apostolilor si ne trimite direct la dat cu sapa ipocriziei in pamintul credintei inghetate.Ce am spus nu este o regula generala dar am observat/auzit asta din ce in ce mai des.Ma pun pe mine-n capul listei infamiei :)

Last edited by Scotland The Brave; 29.04.2011 at 22:43:48.
Reply With Quote
  #5  
Vechi 29.04.2011, 22:46:44
iana iana is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 22.04.2008
Locație: romania
Religia: Ortodox
Mesaje: 553
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Scotland The Brave Vezi mesajul
Umilinta lipseste,detasarea de ce ese lumesc este aproape imposibila,iar corpusul este format,din ce am inteles din mai multe discutii cu credinciosi din mai multe confesiuni,din cereri si eventual rugaciuni de mijlocire.De lauda foarte rar.Cumva a cam intrat pragmatismul in rugaciune,fiecare se roaga pentru ce il arde pe el.Complet opus adica la cum se ruga Hristos.
Avem multe rugaciuni de lauda: acatistele, paraclisele - practic aproape fiecare sfant are inchinat un acatist si foarte multi au inchinate si paraclise.
Reply With Quote
  #6  
Vechi 29.04.2011, 22:49:33
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Smile

Citat:
În prealabil postat de Florin-Ionut Vezi mesajul
Dacă păcatul atrage boala, atunci ar fi logic să ne însănătoșim rugîndu-ne. Ambele în chip natural, firesc.
Folosind rugaciunile oranduite de Biserica Ortodoxa , cele lasate de Sfintii Parinti , cele tiparite de B.O.R. in cartile binecunoscute ce au binecuvantare , iar rugaciunea libera poate fi rostita apoi cat dorim , dar rugaciunea Lui Iisus este cea mai la indemana , si despre care am vorbit de N ori aici ! Si la rugaciune putem fi " urechisti " sau " notisti " , dar pentru a nu aluneca precum sectarii , e bine a cunoaste cat de cat " notele ORTODOXE " . Asa sa ne ajute Dumnezeu !
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #7  
Vechi 29.04.2011, 22:55:41
Scotland The Brave
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de iana Vezi mesajul
Avem multe rugaciuni de lauda: acatistele, paraclisele - practic aproape fiecare sfant are inchinat un acatist si foarte multi au inchinate si paraclise.
Corect,dar nu existenta este problema ci trairea.S-au postat zeci de articole pe acest site,inclusiv opinii ale celor care posteaza,despre duhovnici ortodocsi.Cand acestia vorbeau despre rugaciune,nu a observat nimeni o caracteristica comuna?Sau mai multe.Ati vazut vreunul care sa traiasca altfel decat se ruga? Nu cumva povatuiau din ce traiau? Poti sa separi rugaciunea de traire conform ei?Eu cred ca nu.Este imposbil sa nu se vada,in cazul unuia care chiar se roaga cu adevarat efectul.Asta vreau sa spun.
Reply With Quote
  #8  
Vechi 29.04.2011, 23:02:30
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Citat:
În prealabil postat de iana Vezi mesajul
Avem multe rugaciuni de lauda: acatistele, paraclisele - practic aproape fiecare sfant are inchinat un acatist si foarte multi au inchinate si paraclise.
Noi da , avem aces tezaur iubit de noi , hulit de altii ! Important sa tinem Calea dreapta a credintei noastre OORTODOXE !
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #9  
Vechi 29.04.2011, 23:07:00
Florin-Ionut's Avatar
Florin-Ionut Florin-Ionut is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.07.2008
Locație: Timișoara
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.411
Implicit

Citat:
În prealabil postat de cristiboss56 Vezi mesajul
Folosind rugaciunile oranduite de Biserica Ortodoxa , cele lasate de Sfintii Parinti , cele tiparite de B.O.R. in cartile binecunoscute ce au binecuvantare , iar rugaciunea libera poate fi rostita apoi cat dorim , dar rugaciunea Lui Iisus este cea mai la indemana , si despre care am vorbit de N ori aici ! Si la rugaciune putem fi " urechisti " sau " notisti " , dar pentru a nu aluneca precum sectarii , e bine a cunoaste cat de cat " notele ORTODOXE " . Asa sa ne ajute Dumnezeu !
De acord. Cu compunerile-instant pe care vrem să le personalizăm mi se pare că pierdem din concentrarea necesară unei rugăciuni de calitate. Nu cred că Dumnezeu așteaptă cuvinte alese, ci o stare a inimii în care să intrăm în comuniune cu El, măcar și pentru jumătate de minut.

Am observat că după ce fac o faptă bună (de fapt una foarte bună) mi se întîmplă să experimentez o rugăciune aparte, o stare de... nici nu știum cum să o descriu. Dar nu imediat. Oricum, înțeleg că rugăciunea fără nici o lucrare a dragostei nu are prea mare valoare.
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele;
Psalmul 140, 4

Ascultați Noul Testament ortodox online.
Reply With Quote
  #10  
Vechi 29.04.2011, 23:08:49
iana iana is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 22.04.2008
Locație: romania
Religia: Ortodox
Mesaje: 553
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Scotland The Brave Vezi mesajul
Corect,dar nu existenta este problema ci trairea.S-au postat zeci de articole pe acest site,inclusiv opinii ale celor care posteaza,despre duhovnici ortodocsi.Cand acestia vorbeau despre rugaciune,nu a observat nimeni o caracteristica comuna?Sau mai multe.Ati vazut vreunul care sa traiasca altfel decat se ruga? Nu cumva povatuiau din ce traiau? Poti sa separi rugaciunea de traire conform ei?Eu cred ca nu.Este imposbil sa nu se vada,in cazul unuia care chiar se roaga cu adevarat efectul.Asta vreau sa spun.
Mai este un aspect, efectul rugaciunii se vede doar dupa un timp, mai scurt sau mai indelungat, de practica. Doar la cei desavarsiti efectul rugaciunii se vede in toate aspectele vietii lor.
Problema grava e cu cei fatarnici care se ascund sub vorbe mieroase tocmai pentru a crea celor din jur impresia ca sunt tare "patrunsi". Asta-i una dintre extreme. Mai e si cealalta, a "rigoristilor" care au de la ceilalti pretentii pe care ei insisi nu le pot indeplini.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Ce parere aveti despre legea privind dispozitivele medicale? antoniap Generalitati 101 10.09.2020 13:07:48
Efectele televiziunii asupra mintii umane jenica Generalitati 54 25.05.2011 00:18:13
Efectele televiziunii asupra mintii umane" (virgiliu gheorghe) - mp3 roman2010 Resurse ortodoxe on-line 1 25.03.2011 21:21:54
Pornografia - efectele ei Traditie Nunta 74 25.04.2010 20:22:24
Carte - Efectele televiziunii asupra mintii umane si despre cresterea copiilor in lum Ioan_Ciobota Generalitati 3 22.10.2008 20:22:50