Politica și conștiința creştină

[Mosh-Neagu]

Indraznesc sa deschid un nou thread, fiindca orice-am face, tot un scapam de acest subiect. Si decat sa tulburam alte discutii, mai bine ne refugiem aici sa ne spunem parerile. Ideea principala ar fi sa nu uitam nici o clipa, cui ne raportam!

În prealabil postat de Miha-anca

Este trist, ca s-a ajuns atat de departe in deziluzia noastra politica, incat nu mai acordam o sansa nici celor, care poate ca ne-ar reprezenta asa cum trebuie si care ar lucra si in favoarea noastra, nu numai in a lor personala. Cand avem diverse partide, care isi au toate radacinile in PSDR, rupandu-se de el si impartindu-se la randul lor, nu mai trebuie sa ne miram, ca gasim acelasi fel de comportament la toate si acelasi interes de a-si satisface in primul rand nevoile proprii.

Cand apare un independent, cu radacini religioase, aidoma lui Iulian Capsali, (sau a tanarului, care s-a batut vitejeste in alegerile trecute in Sect. 3 Bucuresti cu insusi Dan Voiculescu), in loc sa-l sustinem, il confundam tot cu aceia fara credinta, proveniti din vechii comunisti. Pai ce legaturra e intre comunisti si credinciosi?!?
Riscam de fiecare data la alegeri, alegandu-i tot pe aceiasi, dar nu vrem sa riscam cu cei noi, care vin cu platforma noua, apropiata de interesele noastre. Atunci sa nu ne mai plangem ca o ducem rau, daca nu vrem sa schimbam nimic. Sa acceptam saracia, furtul, impostura, sperjurul si mitocania, daca asta vrem! Suntem liberi sa alegem in mainile cui punem viitorul nostru si al copiilor nostri; in cazul meu si al nepotilor.
Intrebare: credeti ca se lasa PSD pana nu obtine 99%? Atata avea Ceausescu. Iar, cand dupa 5 ani a fost reales pe viata, a remarcat: Cam tarziu v-ati gandit sa imi oferiti acest lucru!
Avem sanse ca istoria sa se repete, daca nu acordam sanse si celor care nu au provenit din PDSR.

Eu nu stiu la ce "radacini religioase" te referi. Dar daca ele ar exista pe undeva, tulpina este evident ca nu s-a indreptat catre Soare.
Parca "Platforma" este importanta? Eu cred ca OMUL spune mai mult decat este necesar. Care "platforma" a fost vreodata respectata? Ce vorbim noi aici, povesti?
Sa nu ne mai plangem? Pai se intampla un fenomen ciudat: exact cei care se plang mai mult, se lasa manipulati, printr-o vorba cu talc, si o sacosa de "nimicuri". Demnitatea nationala nu tine de aratarea cu degetul, ci (mai ales) de a nu face compromisuri cu cei care nu inspira nici o incredere.
Sperjurul, mitocania, impostura... cam astea sunt si la "ortodoxul" Capsali.
Sa alegem. Perfect, sa alegem NOI, nu sa ne pomenim cu personaje ciudate, ale caror caracter nu se deosebeste catusi de putin cu a celor deja in posesia "ciolanului". Sa ne unim, sa cautam noi pe acel sau acei care sunt sinceri, cinstiti si discreti, nu se intind peste gard inainte de a vedea ce sanse au si mai ales, ce fel de oameni ii sustin. Asa, daca vin tot dintr-acei care sa ne dezbine intre noi si care, prin doua vorbe idioate, sa scoata romanii in strada si sa se bata intre ei, mai bine sa ne rugam si sa ne deschida Dumnezeu mintea, ca sa nu cadem din lac in puţ. Cu ura in suflet, nu ajungi unde trebuie. E nevoie de Mana lui Dumnezeu peste acel om (sau peste acei oameni), pentru ca tara asta sa-si schimbe intr-u catva, directia. Noi ne zbatem pentru drepturi depline, in timp ce Biserica se roaga sa nu ajungem sa primim moneda euro... Oare cine este mai bine intentionat?...

[DragosP]

Corect. Cu ura nu ajungi nicăieri. De aceea regret nespus și recunosc "sunt cel mai mare dobitoc" că am fost la ultimele alegeri, cele mai pline de ură de după 20 mai '90.

[Florinvs]

Din pacate la noi in Romania, nu cred ca mai putem vorbi de politica ci doar de hotie! Rolul partidelor politice intr-o societatea cat de cat asezata si normala este unul important, insa la noi nu este de loc asa!
Prea putin conteaza doctrina sau programul politic, ci doar a pune mana pe ciolan. Cel putin dupa perioada de "euforie", care s-a cam incheiat in 1996, aproape toti care ajung la putere vor doar sa-si umple buzunarele.

In 1990 s-a plecat la drum cu mari sperante si dorinte, atunci la inceput poate unii mai credeau in doctrine si lupta politica (Ion Iliescu a crezut sincer in social-democratie, Radu Campeanu in liberalism sau Corneliu Coposu in crestin-democratie), insa ulterior treaba s-a schimbat in rau.

Iar aceste partidulete aparute doar din dorinta si prostia sau fudulia unora de a fi neaparat "lideri de partide" (PD, PNG, PC, PPDD, UNPR, etc) nu fac decat sa arate ca in Romania "democratia" este doar o lozinca.
Prin alte tari mai stabile nu vezi atatea partidulete- 2-3 partide mari si late (in Marea Britanie laburistii si conservatorii, in Germania social-democratia, crestin-democratie si liberalii, in SUA republicanii si democratii, etc)
In Romania ar trebui sa existe 3-4 partide : PSD (social-democratie), PNL (liberalism) , PNT (crestin-democratie) si eventual un partid nationalist.

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Indraznesc sa deschid un nou thread, fiindca orice-am face, tot un scapam de acest subiect. Si decat sa tulburam alte discutii, mai bine ne refugiem aici sa ne spunem parerile. Ideea principala ar fi sa nu uitam nici o clipa, cui ne raportam!



Eu nu stiu la ce "radacini religioase" te referi. Dar daca ele ar exista pe undeva, tulpina este evident ca nu s-a indreptat catre Soare.
Parca "Platforma" este importanta? Eu cred ca OMUL spune mai mult decat este necesar. Care "platforma" a fost vreodata respectata? Ce vorbim noi aici, povesti?
Sa nu ne mai plangem? Pai se intampla un fenomen ciudat: exact cei care se plang mai mult, se lasa manipulati, printr-o vorba cu talc, si o sacosa de "nimicuri". Demnitatea nationala nu tine de aratarea cu degetul, ci (mai ales) de a nu face compromisuri cu cei care nu inspira nici o incredere.
Sperjurul, mitocania, impostura... cam astea sunt si la "ortodoxul" Capsali.
Sa alegem. Perfect, sa alegem NOI, nu sa ne pomenim cu personaje ciudate, ale caror caracter nu se deosebeste catusi de putin cu a celor deja in posesia "ciolanului". Sa ne unim, sa cautam noi pe acel sau acei care sunt sinceri, cinstiti si discreti, nu se intind peste gard inainte de a vedea ce sanse au si mai ales, ce fel de oameni ii sustin. Asa, daca vin tot dintr-acei care sa ne dezbine intre noi si care, prin doua vorbe idioate, sa scoata romanii in strada si sa se bata intre ei, mai bine sa ne rugam si sa ne deschida Dumnezeu mintea, ca sa nu cadem din lac in puţ. Cu ura in suflet, nu ajungi unde trebuie. E nevoie de Mana lui Dumnezeu peste acel om (sau peste acei oameni), pentru ca tara asta sa-si schimbe intr-u catva, directia. Noi ne zbatem pentru drepturi depline, in timp ce Biserica se roaga sa nu ajungem sa primim moneda euro... Oare cine este mai bine intentionat?...

Mosneagule, ai dat glas tocmai deziluziei de care am pomenit eu mai sus.
Ce e de facut? Candidezi tu? Sau stii pe cineva, care prezinta garantii, ca va schimba ceva? Sau ne multumim sa constatam si mergem inainte la fel ca pana acuma?!?

Cum adica, nu e importanta platforma?!? E adevarat ca unii ne-au mintit cu platforma lor; si ce facem, tot lor le dam puterea? Sau, ne uitam in jur si dam sansa altuia, care poate aduce o schimbare.

Am auzit de curand ca va candida ca independent Radu Golban. Ati auzit de el? Prezinta o garantie pentru a aduce o schimbare in bine tarii, dupa parerea voastra? (Pentru cei, care nu stiu, Radu Golban e doctor in economie, si el este cel, care s-a adresat Parlamentului german in ceea ce priveste datoria istorica de 18 miliarde Euro, pe care Germania o are fata de Romania, si care dateaza din perioada interbelica.)

Ce spuneti, merita Radu Golban increderea noastra, sau ii vom spune si lui apriori NU, inainte de a-l asculta si de a cantari daca merita sau nu votul nostru, asa cum facem cu toti care incearca sa schimbe Romania in bine.

Daca nici macar nu dam sansa unui nou politician, si in schimb dam cu pietre in cel, care vine cu idei novatoare si totodata salvatoare, atunci e cazul sa ne uitam noi insine in oglinda si sa gasim acolo la noi cauza ca ne este tot mai rau la noi in tara, noi fiind cei, la care piedica e trasa.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Miha-anca

Mosneagule, ai dat glas tocmai deziluziei de care am pomenit eu mai sus.
Ce e de facut? Candidezi tu? Sau stii pe cineva, care prezinta garantii, ca va schimba ceva? Sau ne multumim sa constatam si mergem inainte la fel ca pana acuma?!?

Cum adica, nu e importanta platforma?!? E adevarat ca unii ne-au mintit cu platforma lor; si ce facem, tot lor le dam puterea? Sau, ne uitam in jur si dam sansa altuia, care poate aduce o schimbare.

Am auzit de curand ca va candida ca independent Radu Golban. Ati auzit de el? Prezinta o garantie pentru a aduce o schimbare in bine tarii, dupa parerea voastra? (Pentru cei, care nu stiu, Radu Golban e doctor in economie, si el este cel, care s-a adresat Parlamentului german in ceea ce priveste datoria istorica de 18 miliarde Euro, pe care Germania o are fata de Romania, si care dateaza din perioada interbelica.)

Ce spuneti, merita Radu Golban increderea noastra, sau ii vom spune si lui apriori NU, inainte de a-l asculta si de a cantari daca merita sau nu votul nostru, asa cum facem cu toti care incearca sa schimbe Romania in bine.

Daca nici macar nu dam sansa unui nou politician, si in schimb dam cu pietre in cel, care vine cu idei novatoare si totodata salvatoare, atunci e cazul sa ne uitam noi insine in oglinda si sa gasim acolo la noi cauza ca ne este tot mai rau la noi in tara, noi fiind cei, la care piedica e trasa.

Nu cunosc cine este Radu Golban si deci nu am inca nici o parere. Cat despre "datul cu pietre", e greu de inteles de ce privim astfel. Sa presupunem ca esti o tanara domnisoara si ai cunoscut un baiat de care te-ai indragostit si pentru care ai fi in stare sa faci absolut orice, fiindca are o "platforma" solida! Il prezinti parintilor, iar ei, chiar daca au acel sentiment ca "ceva nu-i chiar in regula" isi dau "binecuvantarea", si-astfel... dorinta-i gata. Gata fata, gata! Numai ca dupa aceea, afli ca dumnealui are anumite tabieturi la care n-ar renunta nici in ruptul capului, isi face amante, joaca poker regulat si nu de putine ori iti pune la bataie, ce ai tu mai scump!... Oare ce simti in acel moment? Am mai spus-o si o repet: fiecare are dreptul sa lupte in viata si sa faca tot ce crede el ca este in stare sa faca. Problema mea (si a oricarui ortodox) nu este ca el doreste sa candideze, ci ca aura ortodoxa, cu care doreste sa se inconjoare, nu-i este catusi de putin caracteristica. Nu sunt subiectiv; pur si simplu, cel putin in ce-l priveste pe dl Capsali, daca veti cerceta acolo unde trebuie, veti descoperi singuri. Oricum, va fi linsat de colosii care-l considera o victima mult prea minora. Mult prea multe puncte slabe, si aproape deloc puncte forte. Sustinerea ortodoxa ar fi fost un mare atu, dar atat timp cat el este unul deja ratacit de turma, ce-ar mai fi de spus?
Personal nu m-am gandit la nimeni pana acum, fiindca nu mi-am propus asta, dar stiu bine ca sunt oameni de cultura cu totul extraordinari, care n-ar trada ortodoxia pentru nimic in lume, au experienta in abordarea oricarui tip de discurs, nu sunt compromisi si chiar daca cineva de rea vointa ar incerca sa le construiasca niste povesti, ar fi mult prea slabe in ochii lumii, fiindca ei deja au un nume care inspira respect si admiratie. Ganditi-va bine. Nu se poate, daca insistati, sa nu va amintiti de astfel de persoane. Nu dau nume, fiindca acum, in acest moment, nici nu stiu. Stiu doar chipuri, oameni curati care L-au cunoscut pe Dumnezeu. I-am vazut vorbind, le-am simtit tremurul vocii, cand vorbeau de Biserica si Hristos. Doar ca acestia stau in banca lor si nu se arunca din proprie initiativa. Dar daca li s-ar cere, probabil ca pana la urma ar lua-o ca pe o datorie si ca pe o Cruce... Daca fiecare si-ar cerceta un timp, propriile amintiri, sau ar incepe macar sa caute astfel de oameni, cu siguranta am ajunge sa avem o lista destul de lunga! Forumul acesta poate fi un important imbold intr-o astfel de directie. Dumnezeu lucreaza. Cum? Nu stim noi. Dar de aici, cine stie? Poate ar putea iesi si... ceva bun, nu doar dintre acei care se auto-impun ca lideri!...
Mai ganditi-va!

Faceti cunostinta cu Dr. Ec. Radu Golban, candidat la europarlamentare:
http://radugolban.ro/

http://radugolban.ro/biografie

http://www.corectnews.com/politics/r...ca-independent

http://radugolban.ro/europarlamentare-testimonial

[glykys]

Mosneagule, Miha-Anca, eu mă gândesc că ar fi înţelept să postaţi / postăm nişte noţiuni teoretice despre politică. Poate bine ar fi ca, pentru început, să facem corect distincţia între "a fi de stânga" şi "a fi de dreapta" - nu că ar fi de mare folos pentru a înţelege ceva din politica noastră, care oricum e un talmeş balmeş - dar o astfel de discuţie ar putea furniza un cadru informaţional minim, pe baza căruia să putem avea o dezbatere cât de cât inteligentă, care să ne apere de pericolul de a transforma şi acest topic într-un circ.

In antichitate, despre libertate nu se faceau rationamente. Oamenii credeau ca a fi liber e tot atat de firesc cum e firesc sa respiri.

In zilele noastre, nu se vorbeste despre nimic mai mult decît despre libertate. Nici despre boli oamenii nu ar mai vorbi atîta, daca n-ar vedea pericolul lor.

Libertatea e in pericol, de aceea despre ea se vorbeste mult. Acest pericol n-a aparut azi. El a existat dintotdeauna, dar in zilele noastre e si mai mare.

In ce mod se poate atenta la libertate? To asa cum putem atenta la o paine straina, la la o proprietate, la demnitatea unui om sau a unui popor.

Omul atenteaza la pâinea vecinului sau, atunci cînd luându-i pâinea, isi imbogateste propriile rezerve, cand e ghiftuit, iar vecinul lui e mereu flamând.

Tot astfel stau lucrurile si cand e vorba de proprietate. Cineva isi insuseste bunuri straine de la cei care ramân fara acoperis deasupra capului, fara vatra.

La fel stau lucrurile si cu cinstea, si cu demnitatea si cu puterea.
La fel si cu libertatea. Pierderea libertatii inseamna trecerea ei de la mai multi la unul singur. Cu cat tirania e mai apriga, cu atît tiranul are mai multa libertate decât poporul. Iar când tiranul nu cunoaste limite, atunci el are libertatea deplina, poporul insa nu are libertate deloc. Asa a fost pe timpurile faraonilor, cand faraonul avea in proprietatea personala tot pamantul Egiptului, iar poporul nu avea nimic. Cel care detine toata proprietatea, acela are si libertate deplina, si viceversa.

O astfel de stare, creata legal sau prin teroare, nu putea fi indurata prea mult de popoare. De aici rezultau atentatele asupra sultanilor, regilor si dictatorilor, in general. De aici, nenumaratele comploturi, revolutii, razboaie sangeroase pe parcursul intregii istorii a omenirii.

Democratiile, si cele antice, si cele contemporane, au aparut ca antidot impotriva tiraniei. Puterea unuia er schimbata prin puterea celor multi sau prin puterea tuturor. Punctul de pornire al oricarei democratii a fost dorinta de a da libertate mai multor oaemnei sau de a da libertate tutror oamenilor.

Dar nici in democratie libertatea nu e garantata pentru toti. Asa cum scaunul nu se poate tine pe un singur picior, asa si libertatea nu poate rezista de una singura. Pentru a se mentine, ea are nevoie de inca doua lucruri, si anume: de adevar si de mila, mai bine zis de dragoste, daca mai putem folosi azi cuvantul.

Toate aceste trei notiuni garanteaza stabilitatea, renasc lumea, ridica puterea si sporesc sanatatea si bucuria. O, cât mi-as dori ca pe un astfel de scaun sigur sa se poata odihni si oamenii obositi si necajiti si mult-patimitele popoare.

De ce a cazut democratia ateniana? Minciuna si egoismul sunt cele doua prietene care atenteaza mereu asupra libertatii si de care libertatea fuge inspaimantata.

Ce pune in pericol libertatea din timpurile noastre? Singuratatea fara adevar si fara mila. In societatea democratica contemporana, libertatea e aparata de lege si e inscrisa in statutele democratice. Libertatea a devenit o notiune de stat si nationala, in timp de adevarul si mila au ramas notiuni particulare, ce tin de convingerile personale si de bunavointa fiecaruia.

De aceea, democratia contemporana a popoarelor crestine, ca si democratia popoarelor pagane, e asemenea unui scaun cu un singur picior. Unica deosebire e ca, datorita credintei crestine si dezvolarii initiativei private, in democratia contemporana exista alte doua "picioruse", dar fara prea mult folos, pentru ca acestea din urma sunt prea scurte se balabanesc in aer.

Libertatea e singura. Ea nu se poate apara nici de minciuna, nici de egoism. Ea poate sa se apere pentru moment doar de tiranie. Dar existenta ei permanenta e posibila doar daca lipsesc minciuna si egoismul. Ea are nevoie de adevar si mila, pentur a se apra cu ajutorul lor de minciuna si egoism. Astfel, libertatea sfintita cu adevar si innobilata cu mila va fi vesnic draga oamenilor si va ramane cu ei pana cand va exista omenirea.

Libertatea este asemenea matasei, care se murdareste usor, ori asemenea laptelui care se acreste usor, daca e turnat intr-un vas murdar.

Libertatea ateniana era legata de venerarea zeilor, chiar daca de venerarea zeilor pagani. Libertatea popoarelor crestine nu e legata de Dumnezeu, chiar daca e vorba de Dumnezeul adevarat. Falsul adevar elin era considerat unicul aparator al al libertatii. Socrate a platit cu capul pentru asta. Adevarata credinta crestina nu e recunoscuta drept aparatoare a libertatii. Pericle trebuia sa aduca jertfe zeitatilor fantasmagorice ale Olimpului.

Cu toate acestea, multi reprezentanti ai democratiei contemporane nu simt nici o obligatie in legatura cu credinta majoritatii, iar uneori chiar se considera ca esti in frunte, daca dispretuiesti aceasta obligatie. Credinta populara, credinta adevarului si a milei, in democratiile crestine au parte doar de o aparare pe care o au superstitiile si teoriile false.

Atfel, Dumnezeu a fost insultat, iar libertatea contemporana, saracita si stirbita, neavand sustinerea adevarului. Dar libertatea care nu e sfintita prin adevar si nu e innobilata prin mila, e murdara si grosolana. aceasta libertate, ca si orice lucru sfânt, se poate razbuna. Libertatea se razbuna prin a fugi de societatea oaemnilor care o priveaza de adevar si mila, iar locul ei e luat de dictatura si tiranii.

Cunoasteti adevarul si adevarul va va elibera. Va va elibera de orice minciuna, ipocrizie, de brutalitate si vulgaritate.

Eu sunt Adevarul. Nu veti face nimic fara Mine.

Cei saraci cu duhul sunt milostivi, pentru ca ei vor fi iertati.

Eu sunt Tatal vostru Ceresc, iar voi intre voi sunteti frati.

Daca aceasta revelatie ar fi ajuns la Demostene, el ar fi aparat altfel democratia ateniana. Daca ar fi ajuns la filosoful elin Demostene, acesta ar fi scris carti intelepte despre societatea umana. (Nicolae Velimirovici, Tarâmul inaccesibil, Ed. Cathisma)

Fara credinta in Dumnezeu, nici robia n-o poti indura si nici libertatea n-o poti mentine.

Pe portile oricarei tari crestine ar fi trebuit scrise cu litere mari cuvintele Apostolului Pavel: "Caci voi, fratilor, ati fost chemati la libertate; nimai sa nu folositi libertatea ca prilej de a sluj trupului, ci slujiti unul altuia prin iubire"! (Gal.5.13)

Asadar, conform invataturii crestine, scopul libertatii este slujirea lui Dumnezeu a apropiatilor, o slujire din dragoste. Iar robia este o slujire a stapanului, dar nu o slujire de bunavoie, ci prin constrangere, fara demnitate personala si fara raspundere.

Cu cat libertatea e mai multa, cu atat trebuie sa fie mai mari slujirea fiecaruia si responsabilitatea fiecaruia. Iar sufletul omului se desavarseste si se apropie de Dumnezeu. Si Fiul Omului a venit nu pentru a sluji, ci ca sa slujeasca.

Din nefericire, pâna in ziua de azi, libertatea e folosita mai mult pentru a satisface dorintele trupesti. Dar nu poate continua mult asa, altfel nu va mai ramane libertate.

Dupa noi, trebuie sa vina o generatie mai intelectuala, mai constienta decat a noastra. O generatie care va intelege libertatea ca pe o relicva de neinchipuit fara adevar si fara mila.
Sfântul adevar, sfanta libertate si sfanta mila alcatuiesc o treime invizibila.

Adevarul nu limiteaza libertatea, ci ii da un sens, ii arata scopul si o pazeste de stricaciune, iar mila innobileaza pentru fapte bune.

Intr-adevar, de o astfel de libertate a oamenilor se va bucura Cerul si toate generatiile ce vor urma. (Nicolae Velimirovici, Tarâmul inaccesibil, Ed. Cathisma)

[antiecumenism]

"Fiind creştin ortodox şi tată de familie cu mulţi copii, am văzut că, dacă faci un pas către El, Dumnezeu face zece spre tine. Deşi mă îngrijorează mult viitorul copiilor mei, mai ales că imi doresc ca ei să trăiască în ţara aceasta care este şi a lor, cred în forţa de regenerare a neamului românesc, care are încă o credinţă puternică, pe care trebuie să şi-o poată afirma firesc. Pentru că Biserica este locul în care ne refugiem în vremuri de cumpănă şi ca persoane, şi ca neam. Suntem, încă, statul european cu cea mai mare credinţă din Europa – aşa o arată, în mod obiectiv, toate statisticile. Spun „încă” pentru că se duc campanii susţinute în presă şi pe internet pentru ca această proporţie zdrobitoare să fie modificată artificial la nivelul percepţiei publice. România creştină subzistă acestor presiuni permanente şi cred că nu mai trebuie să aştepte că să fie acceptată ca partener de discuţie. Această Românie tainică şi smerită poate să-şi recapete glasul pe care îl poartă dintru început.
Pentru că toate temele majore punctate aici lipsesc totalmente din dezbaterile de partid sau sunt complet marginale în cele publice, m-am gândit că implicarea mea în afirmarea acestei Românii creştine poate fi utilă la nivel european, unde îmi pot face auzită vocea şi de unde pot avea ecou şi la nivel naţional." Iulian Capsali

Cititi articolul integral: http://activenews.ro/de-ce-candidez-...e_1817824.html