Ma simt trista

În prealabil postat de vultur77

Pentru inceput cred ca ar fi bine sa il lasam pe ''dumneavoastra'' la o parte,caci poate ca par,dar nu sunt chiar batran(cu ocazia asta o sa imi trec si eu data nasterii) ca sa nu fiu transformat din'' vulturas'' in'' batran'':::))).

Referitor la intrebarea ta sau a dumneavoastra pot sa spun din experienta mea proprie ca,atunci cand merg pe cale si nu cad,adica atunci cand ma intorc de la duhovnic spovedit si cu forte noi eu unul nu mai simt acea singuratate de care se plange marea majoritate,dar am si eu caderile mele care ma indeparteaza de DUMNEZEU si in acele momente incep sa simt si eu acea singuratate sau mai bine zis lipsa persoanei caruia ar trebui sa-i impartasesc dragostea,dar dupa cum am spus aceasta lipsa o simt in momentele mele de cadere adica atunci cand las garda jos si ma las invins de vrasmasii care imi dau peste bot cu patimile mele cele vechi, si ma indepartez de DUMNEZEU.

Cat despre varsta cred ca nu prea conteaza caci avem in Evanghelie multe exemple de tineri carora li sa adresat HRISTOS si cei care sunt mai tineri si au discernamantul necesar pot sa invete de la cei care sunt mai inaintati in varsta.

Daca inima isi doreste o persoana pe care sa o iubeasca,mai mult decat isi doreste sa IL IUBEASCA PE HRISTOS atunci CEL care locuieste in inimile oamenilor cade pe locul doi si noi cadem din porunca IUBIRII DE DUMNEZEU caci dupa cum stim trebuie sa IL iubim pe Dumnezeu cu toata inima, sufletul,cugetul si puterea,iar abia pe urma pe aproapele ca pe noi insine.Atunci cand ne vom lasa cu totul in voia DOMNULUI vom obtine si cele necesare mantuirii,caci dupa cum zice si duhovnicul meu,o sotie sau un sot care sa ne ajute la mantuire se poate obtine DE LA DUMNEZEU doar prin staruinta in rugaciune.

Multumesc pentru raspuns, apreciez sinceritatea:).
Iar eu chiar nu sunt "dumneavoastra":)):)).
Doamne ajuta!

[vultur77]

În prealabil postat de cristiboss56

E bine şi singur ( ă ) , dar e bine şi-n doi ! E bine şi-n feciorie, dar e bine şi-n căsătorie ! Fiecare sa-şi găsească calea în viaţă , căci şi drumul în Mântuire se poate parcurge în doi , atât de bine şi de frumos ! A da lecţii în acest sens mi se pare puţin deplasat , chiar răutăcios , iar în viaţa de aici omul nu are nevoie de lozinci şi sfaturi pretipărite, are nevoie de credinţă, dragoste şi înţelegere, iar din toate trei , dragostea-i indispensabilă , căci fără ea totu-i în zadar ( vezi spusele Ap.Pavel scrise şi repetate de nenumărate ori ) . Se lepădăm gândurile şi tiparele, dar să nu-L lepădam pe Hristos ! Hristos poate fi iubit, înţeles şi urmat , şi-n cuplu, dar şi de unul singur, dar singurătatea nu-i pentru ori şi cine , atenţie mare la aspect şi la nuanţă ! Discernământ şi cumpătare !

Prietene,cred ca ai inteles gresit mesajul meu,caci eu nu faceam nicidecum referire la cele ce ai scris mai sus.Ma refeream la....citeste mai atent ceea ce am postat.

[vultur77]

În prealabil postat de emiliabirgau

Apropo de chestii de astea, ma uit cu surprindere la baietii/barbatii din zilele noastre care vor si cer perfectiune, daca se poate, din partea unei femei, de parca ei ar fi perfecti:))... Intr-adevar e bine ca fiecare sa se ingrijeasca si sa se simta bine in pielea sa, insa dragilor puteti avea surprize, daca cautati ceva anume, ce va faceti daca o luati slaba si devine grasa?:))) Asta e pt cei care cred ca niste kilograme sunt ceva iremediabil sau batut in cuie... de slabit nu-i asa mare problema, cu alte defecte te poti lupta o viata si cine stie daca se remediaza...

Si uite asa,ne-ai pus pe toti intr-o oala.Dar,oare daca unii pun intrebari idioate trebuie sa suportam toti consecintele? EU NU CRED.

În prealabil postat de vultur77

Si uite asa,ne-ai pus pe toti intr-o oala.Dar,oare daca unii pun intrebari idioate trebuie sa suportam toti consecintele? EU NU CRED.

Eu tind sa cred ca acei baieti/ barbati care nu pun accent pe apectul fizic al partenerei sunt pe cale de disparitie si ar trebui sa fie protejati de lege :D

[cristina2012]

În prealabil postat de anaana2004

Hristos a inviat! Numele meu este Ana si am 29 de ani. Am o problema si m-am gandit ca ma puteti ajuta. Acum un an si jumatate am cunoscut un baiat de care m-am indragostit. Mai tarziu am simtit acelasi lucru si din partea lui si ne-am si marturisit dragostea. Era minunat. Uneori era tacut de tot dar eram indragostita pana peste urechi si nu-i vedeam nimic rau.
Cand mai aveam o luna pana sa aniversam un an de prietenie, m-a cerut in casatorie si am acceptat. Din acel moment au inceput perioadele grele.
Intr-una din conversatiile noastre la telefon a inceput sa tipe din senin spunandu-mi ca el este barbatul in casa si multe alte lucruri care nu se legau deloc cu ceea ce discutam noi la acel moment. Urmau perioade in care nimic rau nu se mai intampla, dar urmate de altele mai rele. Tin minte ca timp de o luna de zile m-a sunat si imi spunea la inceputul sau catre sfarsitul conversatiei ca noi doi vom face un copil si doar un copil, ca doi copii ar aduce saracie, nu am avea cu ce-i creste. ( desi amandoi avem servici).Vorbeam cu el minute intregi si se mai domolea.
Vazand insa ca starile de nervozitate se indeseau am discutat serios cu el si mi-a marturisit ca el e putin mai nervos, ca e asa din facultate cand a avut un soc puternic. De atunci simte ca este urmarit ca oamenii ii citesc gndurile, ca a fost urmarit de o blonda. M-a socat si pe mine, m-a zguduit chiar dar i-am spus ca oricum ii voi fi alaturi si-l voi sprijini. Mi-a spus mai tarziu ca el merge regulat, de 5 ani, la un medic specialist psihiatru.
Am vrut sa consultam si alti medici si a vrut. A fost si internat. Diagnosticul a fost schizofrenie.
Intre timp iesire lui erau tot mai dese si necontrolate. Ceea mai grea criza( pentru mine) a fost de 8 martie cand a tipat la mine, m-a jignit pe mine si pe familia mea, fara niciun motiv. Imi dadeam seama ca era total gresita premisa de la care incepuse. Si m-a durut cum nu ma mai duruse nicio criza de-ale lui. Aceea criza de pe 8 martie m-a pus pe ganduri si m-a adus intr-o asa tulburare sufleteasca incat,atunci cand trebuia sa ne intalnim aveam o frica. Nu mai voiam sa ma mai intalnesc cu el.Nu mai vedeam in ele siguranta de altadata. Imi aparea din ce in ce mai clar gandul ca voi suferi foarte mult daca ma voi casatori cu el. Ceea ce fusese odata o iubire frumoasa, devenise, pentru mine, o povara. In cele din urma, i-am spus ca nu e posibil sa ne casatorim. In prima zi de Paste am rupt de tot relatia, nemaisuportand tensiunea si insistentele lui. Acum stiu ca el sufera.Iar eu ma simt vinovata. Oare trebuia sa mai fiu cu el? Oare trebuia sa stau cu el? Am facut bine ce am facut? Oare e posiil sa intemeiez o familie cu un om bolnav de o asemenea boala? Oare sunt eu prea mandra?

E tare dificila situatia ta, dar cred ca ai procedat bine. Daca descoperea boala dupa casatorie, trebuia sa ii fii alaturi, sa il ingrijesti, dar daca stii deja situatia e mai bine sa nu intemeiezi o familie cu un om atat de bolnav pentru ca, schizofrenia se transmite urmasilor, schizofrenicul poate face rau copiilor lui, schizofrenia se poate agrava.

Daca vrei sa fii sotie si mama trebuie sa cauti un om care este apt sa fie sot si tata.

Daca il iubesti dincolo de limite si vrei sa te jertfesti pentru el, ii poti fii alaturi, il poti ingriji, dar asta cel mult intr-o "casatorie alba".

Cauta un duhovnic incercat si asculta-l, asa iti va fi usor sa faci ceea ce iti este de folos spre mantuire... si poate si spre mantuirea lui.

Daca vei fi obligata sa faci avorturi, sau sa folosesti contraceptie abortiva, sau sa aveti copii dar el sa nu se poate controla si sa-i abuzeze (fizic, emotional, sexual)... poate acum nu iti vine sa crezi, dar aceasta boala se poate agrava.

În prealabil postat de cristinadaciana

Eu tind sa cred ca acei baieti/ barbati care nu pun accent pe apectul fizic al partenerei sunt pe cale de disparitie si ar trebui sa fie protejati de lege :D

Prevederea in privinta superficialitatii nu se aplica numai in cazul barbatilor/baietilor.De parca toate femeile ar sfinte si receptive numai la virtutile duhovnicesti ale partenerului...

De lege nu stiu ce sa zic.Poate o introduci chiar tu.

[vultur77]

În prealabil postat de cristinadaciana

Eu tind sa cred ca acei baieti/ barbati care nu pun accent pe apectul fizic al partenerei sunt pe cale de disparitie si ar trebui sa fie protejati de lege :D

OR fi pe cale de disparitie,fiecare cu gusturile lui,dar nu cred ca e cazul sa generalizam.

În prealabil postat de Ioana.M

m-a amuzat intrebarea ta,sincer

E bine ca te-a amuzat... Eu sincer consider ca e o intrebare jignitoare.

Si pana la urma, mai bine singura decat cu asemenea "companie"....

[horatiu.miron]

Mie-mi plac fetele grase. Pacat ca sunt ateu; dar ce sa-i faci? Nimeni nu-i perfect :)

[AlinB]

În prealabil postat de cristinadaciana

Eu tind sa cred ca acei baieti/ barbati care nu pun accent pe apectul fizic al partenerei sunt pe cale de disparitie si ar trebui sa fie protejati de lege :D

Gresesti, toata lumea pune chiar daca nu e o chestiune 100% constienta.
E normal sa ai anumite preferinte fizice pentru ca ele au radacini adanci in subconstientul fiecaruia.
Este daca vreti o conditionare culturala, si incepe inca din copilarie, nu degeaba eroului pozitiv i se spune Fat-Frumos si printesele sunt feminitatea intruchipata (fizic) + multe multe alte conditionari mai tarziu.

Problema este cand atunci aceste preferinte de ordin fizic primeaza covarsitor si absurd in fata altor criterii cu adevarat importante, de ordin spiritual, sufletesc, etc.

De multe ori tragedia unor persoane care aleg dar nu sunt alese si pe de alta parte sunt alese dar nu resping, provine tocmai de aici, ca tintesc prea sus, fizic vorbind iar la randul lor resping pe aceleasi criterii, chiar daca nu prea constient.