Cuvant pentru suflet !

[cristiboss56]

Rabdarea este singurul diamant care-l înfrumuseţează pe creştin şi face netedă calea cea aspră a mântuirii lui. Răbdarea este bărbăţia sufletului, sprijinul, rădăcina adâncă, cea care ţine copacul când izbesc vânturile şi se revarsă apele.

Ispitele ni se întâmplă ca să luăm aminte, să dobândim experienţă şi să devenim înţelepţi după Dumnezeu. Creatorul ne pedepseşte ca să devenim vrednici, să ne împărtăşim de sfinţenia Lui!

Nu te înfricoşa deloc, căci frica vine de la cel viclean, ca să ne dezarmeze şi să ne ia robi. Ai nădejde în Cel Care a zis: „Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi!” (Evrei 13, 5). Dumnezeu nu ne va lăsa să fim ispitiţi peste puterile noastre! Cel care nădăjduieşte şi se roagă lui Dumnezeu, cu rugăciune smerită, acesta nu va fi trecut cu vederea.

(Avva Efrem Filotheitul)

[cristiboss56]

TEMNIȚA ÎN SINE E O MARE NEVOINȚĂ - PR. ARSENIE PAPACIOC
https://youtu.be/Uym-1l2-xyE

[cristiboss56]

SĂ IERTĂM DIN ININĂ PE TOȚI CEI CE NE-AU GREŞIT!

Să nu ne purtăm ca nişte contabili, care scriu în registrele lor „intrări” şi „ieşiri”. Seara, credinciosul trebuie să se întindă în patul său uşurat, fără să ţină nimic pentru a doua zi, împotriva fratelui său.

Si aici, se poate ca o soră să o fi supărat pe alta cu ceva, de aceea îşi cere iertare şi nu rămâne nimic pe a doua zi. Cuvântul „iartă-mă” să nu pornească de pe buze, ci din inimă. Altfel, nu facem nimic.

(Părintele Eusebiu Giannakakis, Să coborâm cerul în inimile noastre, Editura Doxologia, Iaşi, 2014, p. 30)

[cristiboss56]

MUNTELE ATHOS
https://youtu.be/Ezrnq6IYlr8

[cristiboss56]

GRÂU ALBIT SUNT ŞI DE ÎNGERII SECERĂTORI VOI FI SECERAT

Eu mă ştiu pe mine iarbă uscată şi ca o floare a crinilor câmpului pe care Dumnezeu o crește și o îmbracă, așa viața mea se dezleagă, făcându-se pământ. Căci în ce chip iarba câmpului care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, la fel şi moartea îi trage pe toţi cu sila la ea, cu lacrimi jalnice. Amânarea pocăinţei până la vremea morţii mă amăgeşte. Dar când mă gândesc la păcatul meu, mă tem să mor. Şi când mă pocăiesc, cele desfătătoare ale lumii acesteia îmi trec pe dinainte. Şi având în minte bătrânețea, mormântul morţii mă trage la judecată, gol de porunci şi ne*pregătit, cărămidă am făcut, şi după o vreme voi pieri şi în pământul din care am fost luat mă voi întoarce.

Pom înfloritor m-am arătat iar acum, stricat fiind din pricina învechirii, voi fi tăiat spre ardere. Grâu albit sunt şi de îngerii secerători voi fi secerat. Teme-te, o, suflete al meu, de slujitorii purtători de foc, care, în strâmtorarea aceea, vor veni la tine. Pe cei ce nu pot fi linguşiţi, să ţi-i faci prieteni prin lepădare de cele lumeşti mai înainte de ceasul al doisprezecelea. Ruşinează-te, o, suflete al meu, pocăindu-te în viaţă, ca să nu cazi mai pe urmă în mâinile vrăjmaşului. Iartă cu milostivire, din nepătimire, şi îmblânzeşte din urgia lor feţele îngerilor cele în chipul fulgerului. Miluieşte, o, suflete al meu, ca să fii miluit, şi mângâie pe săracii împuţinaţi la suflet, ca, fiind izbăvit prin acestea din moarte şi din lacrimi, să fii dus în tărâmul celor vii, la odihnă, pentru că ai fost bineplăcut înaintea Domnului.

(Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat, Dorind frumusețea Mirelui Celui fără de moarte, Viața și cuvinte de folos, Editura Doxologia, Iași, 2013, pp. 67- 69)

[cristiboss56]

CUVÂNT DE ÎNȚELEPCIUNE - CUVÂNT CARE CONTEAZĂ :)

Scrisoare către o fetiță din zilele noastre

"Când vei citi această scrisoare, eu voi fi plecat deja din această lume şi tu vei fi devenit deja o tânără domnişoară. Aşa încât, poate vei găsi interesante aceste câteva gânduri despre subiectul atât de important al iubirii – al iubirii care te va uni într-o zi cu un tânăr.

Va veni o vreme când vei simţi că inima ta bate mai tare, aşa cum se spune, pentru un anumit băiat… În timpurile acestea ale noastre, lucrurile s-au schimbat destul de mult. Acum tinerii se grăbesc să îşi “trăiască viaţa”, să acumuleze cât mai multă experienţă, cât mai curând… Şi totuşi, orice lucru – la timpul lui, la timpul lui binecuvântat.

Ai grijă, dragă S., mulţi tineri se vor apropia de tine în numele dragostei. E ceva natural, dat fiind că dragostea este primul lucru minunat din viaţa noastră. E ca o mică floare care-şi deschide corola către soare într-o dimineaţă frumoasă de primăvară, fără să ştie prea bine ce se petrece… şi astfel devine confuză…

Bineînţeles, ne flatează să auzim că suntem iubiţi de cineva. Totuşi, aceasta nu este întotdeauna dragoste. Azi, ei pot să ne dorească pe noi… Şi ceea ce vor azi, mâine pot să nu mai voiască – poate pentru că altceva le-a atras atenţia şi doresc acel lucru pentru a-şi satisface dorinţele.

Apoi, când intrăm în Taina Căsătoriei, dacă sub hainele noastre frumoase avem un trup stricat şi necurat, Dumnezeu nu va binecuvânta această căsătorie… Atunci când un tânăr te va iubi cu adevărat, îţi va iubi sufletul; şi tu îl vei iubi pe al lui. Apoi, nu vei mai avea nevoie de nimic. Pentru că amândoi veţi simţi că legătura dintre voi este sfântă pe măsură ce vă veţi cunoaşte unul pe celălalt. Şi, în timp, veţi descoperi fiecare comori în inima celuilalt.

O asemenea Căsătorie, o asemenea unire va fi binecuvântată de Dumnezeu şi nu va cunoaşte divorţul, avortul sau orice altceva contrar poruncilor dumnezeieşti. O asemenea Căsătorie aduce în lume copii binecuvântaţi, aşa ca tine; pentru că şi părinţii tăi au trăit în sfinţenie căsătoria lor.

Ştii, dragă S., o căsătorie departe de Dumnezeu şi de Sfânta Împărtăşanie este de asemenea şi departe de virtute. Este ameninţată de infidelitate, adulter şi alte pericole. Copiii care vor creşte într-o atmosferă atât de tristă s-ar putea să urmeze căi periculoase ce îi vor duce la prietenii greşite, companii proaste, violenţă şi droguri.

Ai grijă – până când va veni vremea când vei fi sigură de dragostea pe care tu şi alesul inimii tale o aveţi unul pentru celălalt. Nu te pripi! Sunt mulţi care îşi doresc doar puţină “carne”, poate pentru că ei înşişi nu au mai mult de oferit.

Bucură-te, dragă S., Fii întotdeauna pe calea lui Dumnezeu, acolo şi aşa cum El îşi doreşte să fii. Ai dragoste, mereu, pentru părinţii care ţi-au dat viaţă şi de asemenea pentru toţi şi pentru toate. Fii întotdeauna copilul Lui binecuvântat."

Monahia Gavrilia Papaiannis

[cristiboss56]

MUNTELE TABOR A SCHIMBĂRII LA FAȚĂ
https://youtu.be/Xbod_Y5rYig

[cristiboss56]

CEI SAPTE ANI DE ACASA, Sf. Ioan din Kronstadt

"Viaţa este o ştiinţă din care putem învăţa multe. Nimic mai greu decât a parcurge această ştiinţă – calea cea îngustă, poarta cea strâmtă. Cel ce în cei şapte ani de acasă sau la şcoală n-a învăţat credinţa, frica de Dumnezeu şi un mod de viaţă cucernic, aceluia îi va fi foarte greu să treacă prin şcoala vieţii. Unul ca acesta, deşi se va fi arătat capabil la învăţătură, bine pregătit, apreciat pentru calităţile sale, poate rămâne repetent la şcoala vieţii. Mai mult chiar, uneori nu e bun de nimic, din cauza caracterului său necomunicativ şi a egoismului, nici în viaţa de familie, nici în cea socială. Din această pricină suferă, nu arareori îşi ratează viaţa, se scufundă în valurile mării, ca o corabie încărcată cu o prea grea povară, rămasă fără cârmă pe vreme de furtună, fără parâme şi fără vele.
"Viaţa mea în Hristos",Sf. Ioan din Kronstadt, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, Bucureşti, 2005, p. 397-398.

[cristiboss56]

ANCORA, Sf. Tihon din Zadonsk

"Ştii tu oare, creştine, ce fac marinarii în timpul unei furtuni cumplite? Nemaiavând nădejde de scăpare, ei aruncă ancora în adâncul mării şi o înţepenesc în pământ, pentru ca în acest chip să poată salva corabia şi pe ei dimpreună cu ea; şi astfel scapă de la înec. Urmând întocmai pilda acelor corăbieri, aşa li se cuvine să facă şi creştinilor care umblă pe marea lumii acesteia, fiind purtaţi de corabia Sfintei Biserici. Atunci când satana ridică asupra lor furtuna ispitelor, nevoilor şi nenorocirilor, ei trebuie să lepede toată nădejdea omenească şi să alerge la Dumnezeu, întărindu-şi în dragostea Lui inimile zdruncinate şi răvăşite. Oare nu de la iubirea lui Dumnezeu vrea să-i îndepărteze pe ei vrăjmaşul şi să-i înece în adâncul păcatelor şi al fărădelegilor? Întru dragostea Domnului li se cuvine să-şi întărească atunci corăbioara inimii lor.

Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieţii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucureşti, 2011, p. 131.
Sursa:

[cristiboss56]

POCAINTA
"Din nefericire, in limbajul comun de astazi, pocainta nu mai este inteleasa in complexitatea si adancimea sa. Prin pocainta se intelege mai mult parerea de rau in urma unui pacat si marturisirea acestuia, odata cu hotararea de a nu-l mai savarsi. Or, asa cum ne apare in Sfintele Evanghelii, ca si in scrierile Parintilor Bisericii, pocainta este procesul launtric, schimbarea de intelegere a lucrurilor, care-l determina pe om sa se intoarca la Dumnezeu, este dezlipirea privirii omului de la pamant si indreptarea ei catre cer. Este o schimbare radicala de orientare, care-l aduce pe om in starea lui fireasca, de fiinta indreptata cu privirea catre Dumnezeu, este o mutare existentiala de la starea de cadere la starea de ridicare.Aceasta mutare este conditionata de intelegerea faptului ca starea fireasca a omului nu este alipirea sa de pamant, de creatura, si de tot ceea ce tine de aceasta, ca de sursa ultima a vietii, ci cautarea lui Dumnezeu si ancorarea sperantei de viata in Acesta.
Procesul acesta de intoarcere la Dumnezeu nu este unul usor. El presupune o hotarare, o vointa articulata, urmata de o zbatere sau o lupta permanenta cu caderile firii umane, cu obiceiurile rele devenite o a doua natura a omului. In aceasta lupta nimeni nu poate reusi fara ajutorul lui Dumnezeu, ajutor pe care-l va dobandi daca-l va cere cu constiinta neputintei proprii si cu credinta in Dumnezeu." ("Pocainta sau intoarcerea la Dumnezeu-, Extrase din Omiliile duhovnicesti ale Sfantului Macarie Egipteanul", Ed. Bizantina Bucuresti)
Primul mesaj daruit lumii de IIsus Hristos, a fost: "Pocaiti-va ca s-a apropiat imparatia cerurilor."