Miscarea Legionara

[dobrin7m]

"Eram adunaţi din toată ţara, pe motiv că nu am încetat a ne reuni în şedinţe după ce organizaţia Frăţiilor de Cruce fusese pusă în ilegalitate de către mareşalul Antonescu, cu aprobarea lui Hitler. Vârsta noastră oscila între 12-21 de ani iar condamnările variau de la 5 la 25 de ani. Mulţi dintre noi purtau o condamnare mult mai mare în ani decât anii pe care îi aveau. Majoritatea proveneam din familii sărace şi modeste iar în societate şi în şcoli fusesem elementele cele mai bune şi mai respectate." Intoarcerea lui Hristos - Ioan Ianolide

[dobrin7m]

As dori sa va spun ca multe din faptele prezentate noua, si invatate in era comunista la istorie in scoli, au fost falsificate din dorinta de a falsifica istoria si de a ne prepara pe noi viitori comunisti atei. Tatal meu fie iertat avea o vorba, e cam laica ea asa, insa are un sambure de adevar. La noi oamenii adevarul este intotdeauna la mijloc.

"Maiorul Magistrat era un exemplar tipic al lumii pe care o înfruntam. Provenind dintr-o familie cu năravuri dubioase, ambiţiosul tânăr a ajuns magistrat militar. S-a remarcat în faţa superiorilor săi prin servilism şi prin abilitatea cu care ticluia procesele. Când în noiembrie 1938, la Tâncăbeşti, 14 oameni au fost strangulaţi, apoi aruncaţi de-a valma într-o groapă şi arşi cu acizi tari pentru a nu mai fi recunoscuţi, călăii şi-au amintit că nu au invitat şi un procuror care să constate că cei 14 „au încercat să evadeze în pădure şi în lupta ce s-a încins cu paznicii au fost împuşcaţi”. Cine putea să se preteze la acest joc funest? Maiorul Magistrat. Aşa a început marea lui carieră. A fost adus imediat la Jilava şi în atmosfera de teroare şi groază i s-a spus ce avea de facut - şi a făcut-o fără murmur şi fără şovăire. Iar atunci când unul dintre plutonierii care ucisese prin strangulare a fost cuprins de regrete şi a făcut o criză de nervi, ţipând cât îl ţinea gura că a omorât om nevinovat, Maiorul Magistrat l-a bruscat şi cu ameninţări l-a determinat să semneze o declaraţie conform tipicului făurit de asasini. Atunci Maiorul îl slujea pe regele detracat şi criminal şi pe a sa clică iar după căderea lor de la putere a intrat în serviciul lui Eugen Cristescu - şi acesta un om nefast.
În 1941 a fost un conflict între legionari şi mareşalul Antonescu, terminându-se cu victoria mareşalului. Eugen Cristescu a apelat din nou la maiorul Magistrat, căci îi trebuiau acte de acuzare zdrobitoare. Nefiind mulţumit numai cu faptele - deşi au existat unele fapte regretabile, abuzive ori criminale - au înscenat pur şi simplu odioasa ucidere a 30 de evrei, spânzuraţi chipurile de cârlige la abatorul din Bucureşti. N-a existat de fapt această acţiune criminală, respingătoare şi hidoasă, dar Maiorul Magistrat a întocmit actele de acuzare pe baza unor copii de fotografii trunchiate. În virtutea acestor „documente”, el a murdărit sufletul românesc cu o crimă abjectă şi a degradat justiţia cu o înscenare grosolană. Dar evreii ştiu bine că nu au existat crimele de la abator.
Pornit pe această pistă, Maiorul Magistrat a mai redactat un proces verbal fals, căci un biet ostaş român care a murit în flăcările unei maşini incendiate a fost prezentat ca o victimă peste care legionarii au turnat petrol şi i-au dat foc.
Acesta era Maiorul Magistrat, comandantul militar din Aiud, trimis cu misiunea de a ne distruge." Intoarcerea la Hristos - Ioan Ianolide

[dobrin7m]

acum pe antena 3 a inceput o emisiune despre sfintii inchisorilor comuniste.

[dobrin7m]

"Situaţia ţării în acel moment era dramatică. Sub conducerea mareşalului Antonescu, ţara intrase în război alături de germani contra U.R.S.S.. O alianţă stranie între Stalin, Hitler şi Mussolini răpise României Basarabia, Bucovina, Ardealul şi Cadrilaterul, întrucât Anglia şi Franţa nu au fost capabile să ne garanteze graniţele, aşa cum prevedeau tratatele încheiate. Situaţia oamenilor era tragică. Un popor mic se vedea părăsit şi lovit din toate părţile. Dar pericolul cel mai mare venea din Răsărit. U.R.S.S. nu se mulţumea numai cu Basarabia şi Bucovina, ci dorea ţara şi neamul întreg şi ne voia comunizaţi, rupţi de toate valorile şi de tot trecutul nostru - ori această perspectivă ne înfiora. Oamenii politici ai ţării au făcut eforturi imense ca să salveze ce se putea salva dar nu au reuşit decât parţial.
După cum am mai spus, noi eram tineri, visători şi fără experienţă politică, dar ne iubeam neamul în valorile sale măreţe şi ţara în hotarele sale naturale şi prin urmare eram în conflict cu toţi duşmanii din afară şi din interior. La început am fost dezamăgiţi de Anglia şi Franţa, care au abandonat Europa - deci şi pe noi - în mâinile lui Mussolini, Hitler şi Stalin. Pentru o vreme ne-am orientat speranţele spre Germania însă Hitler a fost o deziluzie. Niciodată nu am fost adepţii ideologiei naziste dar când am simţit orgoliul rasei germane pe propria noastră piele, cu atât mai mult ne-am declarat duşmani lor. Germanii au venit la noi ca stăpâni şi nu ca aliaţi. Hitler nu şi-a dorit prieteni, ci supuşi, iar noi nu aveam calităţi de robi. Şi totuşi, în faţa pericolului comunist românii au intrat în război alături de nemţi. Mareşalul Antonescu a spus că face un război sfânt şi că din Basarabia şi Bucovina va reveni în ţară prin Ardeal. El întruchipa atunci idealul românesc, pe care îl contestau numai cele câteva sute de comunişti români. Românii nu au putut avea o alternativă în conjunctura de atunci. Un paradox: majoritatea absolută a românilor şi a ruşilor au fost anticomunişti şi totuşi Armata roşie rusească a cucerit Europa până la Berlin. Explicaţia constă în organizarea formidabilă a statului comunist, în faptul că americanii şi englezii n-au intervenit, cât şi în atitudinea provocatoare şi dispreţuitoare cu care Hitler a tratat popoarele din U.R.S.S..
Se punea întrebarea: ce căutam noi în temniţă la acea dată şi ce rost avea lupta noastră? Analizând cu grijă năzuinţele acelor tineri dintre care făceam şi eu parte, am ajuns la concluzia că nu angajarea politică, ci ţinta morală ne călăuzea. Încărcaţi de vise şi de idealuri, cavaleri ai unui ev apus, nebuni ai
crucii, exponenţi ai onoarei şi demnităţii, noi înfruntam de fapt o lume întreagă. Am fost lipsiţi de realism şi de spirit de conservare, am fost neînţelepţi şi am intrat în gura lupului, dar ce puteam face altceva? Căci nu am putut să ne pângărim sufletele. Intraţi în această bătălie nu am avut simţul proporţiilor, dar am acceptat martiriul.
S-au mâniat pe noi comuniştii dar şi burghezii. Ne-au lovit americanii dar şi nemţii. Toţi ne-au spus că suntem nebuni, adesea ne-au înfierat până şi fraţii noştri creştini, ca să nu mai vorbesc de ura dezlănţuită contra noastră de evrei, care au mizat pe cartea comunistă. Da, suntem vinovaţi că am înţeles, ca şi Dostoievski, ce este ateismul şi că am identificat comunismul cu antihrist, cu care nu am acceptat nici o megieşie. Da, suntem vinovaţi că am fost anticomunişti, antiburghezi şi antinazişti. Suntem acuzaţi că am fost şi antisemiţi, dar noi îi iubim în Hristos pe evrei. Numai El a insuflat atâta amar de nebunie sfântă în sufletele noastre şi în afară de aceasta nu ştim a avea o altă vinovăţie. Naţionalismul nostru nu a fost rasial şi imperialist. Deşi am fost în conflict cu ungurii şi bulgarii, vecinii noştri, disputând între noi graniţele, niciodată nu am râvnit ce nu este al nostru. În fond noi am dorit pacea cu toţi oamenii dar mulţi nu ne-au suferit alături de ei, egali cu ei, asemenea lor şi aşa a început conflictul." Intoarcerea la Hristos - Ioan Ianolide

[dobrin7m]

"Suferinţele pe care le-am îndurat ulterior ne-au maturizat, am găsit răspunsurile cuvenite, ne-am definit conştiinţa creştină, dar chiar atunci, în tinereţea aceea tumultuoasă, am fost animaţi de cele mai frumoase idealuri. Târziu vom înţelege şi fenomenul politic dar îl vom părăsi, întrucât ne vom dedica religiosului. Un dram de nebunie sfântă a rămas în noi şi astăzi, căci Hristos este în continuare prigonit, batjocorit, discreditat şi rău înţeles. Forţele anticreştine din lume sunt colosale iar un Hristos deplin, aşa cum ni s-a descoperit nouă, nici creştinii nu sunt pregătiţi să primească. Intoarcerea la Hristos - Ioan Ianolide

În prealabil postat de antiecumenism

‎"Pe cine deranjază sfinţenia martirilor din închisorile comuniste? De ce nu trebuie să se afle nimic despre jertfa lor sfântă? Ce ar însemna pentru istorie aflarea adevarului despre ei?Toate aceste întrebari îşi vor afla răspunsul azi 10 martie în emisiunea: "Sfinţii închisorilor", ora 21 pe postul Antena 3. Un reportaj cutremurator ce trebuie văzut de toţi românii dar mai ales de noile generaţii...!"

episodul trecut:

Reportaj cutremurător! Mii de preoţi şi credincioşi martiri, condamnaţi pentru credinţă, au fost ucişi în închisorile comuniste

http://www.antena3.ro/romania/report...te-205499.html

Intr-adevar impresionanta emisiunea despre sfintii inchisorilor. Oare ce se mai asteapta, de nu se canonizeaza acesti sfinti?!? Moastele lor fac minuni; curge mir din ele si lumea li se inchina. Ce mai lipseste?

[catalin2]

În prealabil postat de stefan florin

miscarea legionara a luat fiinta la mijlocul anilor `20 (1927 mai precis), dupa primul razboi mondial. Erau atunci nazisti in Germania?

Evident ca erau, nu Hitler infiintase partidul nazist (muncitoresc pe atunci), el a intrat in el in 1919. In biografia lui Zelea Codreanu scrie ca acesta a fost la Berlin in 1922, adica atunci cand actionau si camasile brune.

[catalin2]

În prealabil postat de antiecumenism

-te inseli miscarea legionara se baza pe crestinism foarte mult,de aceea au si fost martiri si sfinti in temnitele comuniste-pe cand nazismul si Hitler nu aveau nimic de-a face cu Biserica.
-ai citit macar cartile despre cei care au suferit in temnitele comuniste ?

Se baza si pe ortodoxie, dar si nazistii aveau crucea, nu inseamna ca aveau prea multe in comun cu crestinismul. La fel, toate cultele neoprotestante spun ca se bazeaza pe crestinism.
Bineinteles ca au fost si oameni credinciosi care au intrat in miscare, datorita asocierii si cu ortodoxia a miscarii. Si Patriarhul Teoctist a fost, IPS. Bartolomeu, ambii spunand ca au crezut si ei in baza ortodoxa a miscarii, dar au spus ca s-au inselat. Daca au fost si credinciosi si chiar sfinti nu inseaman ca din cazua miscarii au devenit sfinti, ci din cauza ortodoxiei si credintei.

[antiecumenism]

În prealabil postat de catalin2

Se baza si pe ortodoxie, dar si nazistii aveau crucea, nu inseamna ca aveau prea multe in comun cu crestinismul. La fel, toate cultele neoprotestante spun ca se bazeaza pe crestinism.
Bineinteles ca au fost si oameni credinciosi care au intrat in miscare, datorita asocierii si cu ortodoxia a miscarii. Si Patriarhul Teoctist a fost, IPS. Bartolomeu, ambii spunand ca au crezut si ei in baza ortodoxa a miscarii, dar au spus ca s-au inselat. Daca au fost si credinciosi si chiar sfinti nu inseaman ca din cazua miscarii au devenit sfinti, ci din cauza ortodoxiei si credintei.

-au fost multi legionari printre care si parintele Arsenie Papacioc si parintele Iustin Parvu si nici unul nu au respins niciodata valoarea miscarii legionare,nu au criticat legionarismul,pe Zelea Codreanu...
-normal ca au fost tot felul de oameni in miscare mai credinciosi sau mai putin credinciosi,unii inclinati mai mult spre politica...dar ideea este ca a fost o miscare care s-a bazat pe crestinism si difera mult de nazism.
-oricum ideea este ca au fost sfinti si martiri in temnitele comuniste care trebuie canonizati,si nici unul dintre ei -chiar daca s-au transformat datorita rugaciunii,crestinismului...-nu a respins miscarea legionara.
-trebuie privit si contextul istoric,pericolul bolsevismului,comunismului,partidele politice erau compromise,nu-i interesau decat banii,nu poporul,erau unii bagati si in masonerie ..si in acest context a aparut miscarea legionara care era impotriva comunismului,a masoneriei,a politicienilor corupti,vicleni; si in acelasi timp legionarii erau nationalisti si crestini
-oricum pe mine ma intereseaza mai mult sfintii si martirii care au suferit in temnitele comuniste

[antiecumenism]

În prealabil postat de Miha-anca

Intr-adevar impresionanta emisiunea despre sfintii inchisorilor. Oare ce se mai asteapta, de nu se canonizeaza acesti sfinti?!? Moastele lor fac minuni; curge mir din ele si lumea li se inchina. Ce mai lipseste?

-ce sa mai lipseasca credinta ierarhilor ,a celor din sinod care aproba canonizarea,a Patriarhului..
-in primul rand ca sa canonizezi niste sfinti si martiri care au suferit in temnitele comuniste trebuie sa respingi comunismul,trebuie sa zici verde-n fata ca a fost prezenta satanei pe pamant si cred ca si acest lucru deranjeaza