Este posibila transmiterea unui mesaj subliminal cu efect generalizat?

[cezar_ioan]

Ca de obicei, duşmanul e în afară... Şi nu zic că n-ar fi. Ba chiar, de multe ori e în afară şi e mortal.
Dar nu pot să nu constat câtă energie se consumă în discuţiile despre duşmanii exteriori şi cât de puţină (de pricepere nu mai amintesc) în mărturisiri şi dialoguri despre duşmanii interiori. Duşmani exteriori cu duiumul, duşmani interiori nici unul... Cum s-o fi numind aceasta,oare?

O lume în care atenţia şi munca minţii sunt îndreptate către duşmanii exteriori este, mai întâi, o lume hăituită şi anume o lume primitivă hăituită de dinozauri cu forme moderne de exprimare.

Pacea şi sensul şi rodnicia vieţii unui om nu depind, însă, în mod covârşitor de exterior cât depind mai ales de surpăturile şi de izvoarele interioare. Noi, ca oameni creştini, ar fi fost de aşteptat să conştientizăm mai bine acest lucru decât semenii noştri.

Pur şi simplu, aşa cum majoritatea oamenilor consideră că dracii sunt doar o metaforă, o oarecare invenţie care desemnează tot felul de alte realităţi, aşadar că dracii nu au o condiţie ontologică efectivă - similar constat că oamenii au impresia că înlăuntrul, că văzduhurile care încep prin poarta minţii şi a inimii, nu ar exista
sau că s-ar reduce la câteva schematice, deformate şi caraghioase prize la amărâta aia de conştiinţă schilodită şi robită cu atâta uşurinţă (în lipsa unei paze temeinice).

În realitate, nu doar că dracii sunt şi împărăţesc, în felul lor scârbos,
dar lumea interioară este lăsată în paragină de propria conştiinţă şi voinţă.
Fireşte că odată ce n-ai nici o aplecare asupra sursei şi conţinutului răului interior, vei găsi că răul e ba ici, ba colo, unde nu te-aştepţi. Şi dăm (în lipsa unor explicaţii şi a unor practici/experienţe subiective şi colective mai bune) cu pumnii în aer, în alţii, zguduind la o adică şi pereţii, când ar trebui să ne batem cu pumnii în cap, în piept, în propria şandrama încropită.

Vorbim despre mesaje subliminale generate de forţe malefice din jurul nostru dar nu scoatem un sunet despre mesajele subliminale (pentru priza noastră grosolană, tribală, primitivă a conştiinţei abrutizate, la propriile conţinuturi) care ne bombardează dinlăuntru. Nici măcar nu ştim să denumim ce simţim, numim fericire ceea ce e excitaţie grosieră şi îmbătare a simţurilor, durere ceea ce e de fapt disconfort, iubire ceea ce de fapt e instinct exaltat al posesiunii etc.

Lipsa educaţiei în direcţia unei igiene interioare elementare e atât de cumplită la noi încât, fireşte, spectacolul energiei exterioare copleşeşte tot cerul relaţiilor noastre, de orice natură ar fi ele.

Copilărie, aşadar, copilărie extrovertă care parcă nu se mai sfârşeşte....
Lumea se cufundă spasmodic într-un ocean de infantilisme care cuprinde, văzînd cu ochii, întreg Araratul... Potop cu zecile de ani, oameni buni!
Arca lui Noe este acum, mai mult ca oricînd, înlăuntrul inimii noastre. Cum de nu sesizăm aceasta?

[cezar_ioan]

Poate ne găsim câteva clipe să punem la inimă măcar minutul 7 de aici:
http://www.youtube.com/watch?v=hNCO8WdODvQ

Necesitatea şi Calea de a da "cu bâta în viespar".

(Barsaumas, mult m-aş bucura să asculţi întreg acest material minunat!)

[Teodosie]

Adevarul crestin e ca de fapt luptam cu noi insine sa invingem propriul ego, omorarea de sine si toti vrajmasii din afara nu pot sa ne chinuie decat in masura in care noi le permitem.Ca daca ar fi dupa ei ne-ar termina intr-o fractiune de secunda , nu o fac pentru ca nu li se permite deci pana la urma noi insine suntem singurii suspecti.
Acum faptul ca dusmanul a devenit invizibil si nu mai avem pe cine da vina poate mai repede o sa ajungem la varianta corecta a osandirii de sine de care de atatea ori ne-au spus parintii Bisericii.