Despre cele trei puteri ale sufletului

[tot-Laurentiu]

Propun o discutie pe aceasta tema pe care o consider de o importanta deosebita.
Care sunt aceste trei puteri principale ale sufletului? cum ar trebui sa fie relatia dintre ele? care considerati ca ar trebui sa fie lucrarea cea dupa fire adica starea fireasca a acestor puteri sufletesti?

Unii teologi vorbesc despre puterea înţelegătoare, puterea poftitoare, puterea irascibilă sau raţiune, sentiment, voinţă sau despre minte, iubire şi voinţa.
De asemenea se vorbeste despre puterile raţionale şi puterile iraţionale.
Daca cunoasteti scrieri sau fragmente ale Sfintilor Parinti pe aceasta tema, nu ezitati sa le mentionati...

ÎPS Hierotheos Vlachos spune:
"Sufletul, după părerea Părinţilor, este şi unic şi multiplu. împărţirea sufletului în minte, cuvânt şi duh trebuie înţeleasă în chip de pogorământ, nu întocmai cum se înţelege pentru Dumnezeu. Căci, în Dumnezeu, cele trei Persoane sunt deofiinţă, însă au şi ipostasuri osebite; pe când în ceea ce priveşte sufletul -mintea, cuvântul şi duhul sunt energii, nu ipostasuri. însă nu există deosebiri esenţiale în ceea ce priveşte împărţirea sufletului. Depinde de aspectul pe care îl urmăreşte autorul de fiecare dată. Cercetând sufletul din perspectiva patimilor pe care vrem să le vindecăm, îl împărţim între puterea înţelegătoare, puterea poftitoare şi puterea irascibilă. Studiind treimicitatea firii sufletului, vorbim despre putere mintală, putere raţională şi putere simţitoare. Şi privind sufletul din perspectiva întoarcerii către sine şi a înălţării sale către Dumnezeu, vorbim despre minte, cunoaştere şi dragoste. în orice caz, fiecare din treimi arată că sufletul este după chipul Dumnezeului Treimic şi nu poate fi vindecat fără El".

Sf. Maxim Mărturisitorul spune:
"Toate gandurile patimase sau aţâţă partea poftitoare a sufletului, sau tulbura pe cea irascibila, sau intuneca pe cea rationala. De aceea orbesc mintea, impleticind-o de la contemplarea duhovniceasca si de la calatoria prin rugaciune. Din aceasta pricina monahul si mai ales cel ce se linisteste este dator sa ia aminte la ganduri si sa cunoasca si sa taie pricinile lor. Astfel poate cunoaste, de pilda, cum partea poftitoare a sufletului e atatata de amintirile patimase ale femeilor si cum pricina acestora este necumpatarea la mancari si bauturi si intalnirea deasa si nerationala cu femeile insesi. Dar le taie pe acestea foamea, setea, privegherea si retragerea in singuratate. Iutimea e tulburata de amintirile patimase ale celor ce ne-au suparat. Iar pricina acestora este iubirea de placere, slava desarta si iubirea de cele materiale. Caci pentru acestea se supara cel patimas, fie ca le-a pierdut, fie ca nu le-a dobandit. Si le fac pe acestea dispretuirea si nesocotirea lor, pentru dragostea de Dumnezeu".

Parintele Hristofor Panaghiotis spune:
"Sfintii Parinti recomanda ca iutimii sa-i dam sa lucreze dragostea crestina. Puterii poftitoare-infranarea, iar ratiunii-contemplatii duhovnicesti, pentru ca ele sa nu functioneze cu viciile corespunzatoare: ura, neinfranare si ganduri rele".

Jean Claude Larchet spune:
"Patima maniei porneste din puterea irascibila a sufletului si cuprinde toate manifestarile patologice ale agresivitatii. Puterea irascibila, asa cum am vazut, i-a fost data omului la crearea sa si face parte din insasi firea lui. Potrivit Proniei dumnezeiesti, ea era menita sa-l ajute pe om sa lupte impotriva ispitelor si a Ispititorului si ca sa se fereasca de pacat si de rautate. Asa se defineau, la origine, finalitatea ei fireasca si folosirea ei normala. Dar, asa cum am aratat, prin pacat omul i-a schimbat rostul firesc si, in loc de a utiliza aceasta putere a sufletului pentru a se impotrivi Celui Rau, el a indreptat-o contra aproapelui sau, folosindu-se de ea contrar naturii. Aceasta face din manie, sub toate formele ei, o patima si o boala a sufletului".

Arhim. Gabriel Bunge spune:
Omul este alcătuit din trup şi suflet; sufletul are o putere raională (logistikon), o putere irascibilă (thymikon), o putere concupiscentă (epithymetikon). Ultimele două reprezintă partea iraională a sufletului, pe care o avem în comun cu animalele, pe când prima reprezintă chipul lui Dumnezeu din om. În mod normal, omul trebuie să fie condus de puterea raională. Partea iraională e însă foarte legată de trup. elul nepătimirii e restaurarea funcionării naturale a tuturor celor trei puteri ale sufletului. Demonii se străduiesc tocmai împotriva acestui lucru.

Mânia dracilor e vinul lor. Ei sunt mereu mânioi. Omul mânios se face diavol.

Mândria i lăcomia, mai ales nesatisfăcute, duc la mânie, care duce la disperare, apoi la nebunie i vedenii demonice".

[Teodosie]

Ce am inteles eu din ce am citit.
Sufletul ca si orice alt spirit, duh creat nu e 100% imaterial cum se spune ci are o consistenta foarte fina eterica , imaterial in adevaratul sens al cuvantului e Dumnezeu .Deci spiritul are limita volum forma chiar greutate insa ff mica.
El se leaga printr-o legatura tainica de trup desfacerea acestei legaturi insemnand moartea.
Sufletul are un centru numit "inima" situat undeva in zona cordului ( inima trupeasca ) dar nu exact in ea. Acolo este vointa libera si se afla duhul omului care da viata sufletului si prin acesta si trupului .Tot aici se naste cuvantul / cugetul inimii .
Aceste 3 parti : suflet - cuvant/cuget - duh sunt asemnarea omului cu Sfanta Treime.
Asa cum Tatal naste pe Fiul si Duhul Tatalui se odihneste in Fiul asa si sufletul naste cuget iar duhul omului "incarca" cuvantul nascut in inima cu energia lui.
De aceea cand spui un cuvant din adancul sufletului el nu e desert ci incarcat de vibratia de bucurie sau dragoste din duhul tau.

Cel mai bine se vede aceasta triada in cantarea Maicii Domnului, Luca 1:
46. Şi a zis Maria: Măreşte sufletul meu pe Domnul.
47. Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu,
48. Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.
49. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui.
50. Şi mila Lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de El.
51. Făcut-a tărie cu braţul Său, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.

Duhul Nascatoarei de Dumnezeu se umpluse de Duhul sfant si sufletul ei nastea cuvant smerit si bun de slava a lui Dumnezeu in bucuria duhului dar cand suntem inspirati de duhul rau atunci nastem cuvinte trufase incarcate de otrava energie negativa care vor fi insa risipite.

Acestea sunt cele trei componete , parti distincte , unite si nedespartite ale "celui dupa chip".

Dar puterile sufletului ar fi altceva.Si ele ar putea fi impartite in trei probabil caci toata creatia poarta amprenta trinitara.
1 Partea poftitoare vointa 2 partea instinctuala comportamentul animalic 3 partea superioara rationala omul civilizat .
Toate trebuie armonizate.Cea de a 3 a definitorie pentru chipul omenesc crestin ar avea 3 fete : religia - moralitatea , stiinta , arta ( virtute , inteligenta , arta ).

Nu am cultura in spiritualitatea orientala dar ca tot omul stiu si eu de cele 7 chackre energetice si constat ca intr-adevar ele par corecte.
Se pot observa usor cei 7 centrii majori cu functiile lor distincte in general asociatii unei glande importante:
1. Conexiunea cu Absolutul , Cerul , Domnul la mir acolo unde suntem miruiti si ducem mana cand ne inchinam
2. Decizia ratiunea undeva in zona sinusului frontal si intr-adevar pe cortex lobul prefrontal face discernamantul autocontrolul - talamul si hipotalamus - pituitara axa de baza prin care e controlat tot sistemul.
3. Cuvantul , in zona tiroidei la baza gatului este de acolo graim in interiorul nostru cand ne rugam .
4. Dragostea , in zona inimii locul iubirii bucuriei - timus .
5. Centru de forta in zona braului de acolo strigam ne incingem , ne fortam - suprarenale adrenalina
6. Pofta , in pantec unde simtim placerile - prostata ovare
4. Siguranta , undeva in zona perineului sub sezut , de aceea cand ne simtim amenintati sau ne e frica zicem ca avem "morcov" sau ne tzatzaie fundul.

[tot-Laurentiu]

Apreciez ca ti-ai exprimat parerea, insa nu pot sa fiu de intru totul de acord cu tine din cauza ca amesteci lucrurile.
Faci niste confuzii grave fiindca amesteci ratacirile orientale cu credinta si teologia ortodoxa.

Noi ortodocsii credem intr-un Dumnezeu personal, nu impersonal. Dogmele ortodoxe despre Dumnezeul Cel de o fiinta si Intreit in Persoane sunt foarte clar stabilite.
Noi ortodocsii nu consideram ca sufletul nostru este o scanteie, o bucatica sau o emanatie din Adevăratul Dumnezeu Cel de o fiinta si Întreit in persoane, nici din acel dumnezeu pe care budistii, hinduistii, yoga, diferite grupari de orientare spiritualista si new-age-ista samd. il numesc Absolut sau Constiinta suprema si in care, cred ei, vor fi absorbiti adica "se vor integra in Absolut".
De asemenea nu credem inttr-o preexistenta a sufletelor inaintea trupurilor si nici ca sufletele ar fi fost aruncate in trupuri ca intr-o temnita, drept pedeapsa, pentru a se purifica deoarece ar fi pacatuit in starea lor de preexistenta asa cum sustin gnosticii. Sufletul a fost creat odata cu trupul si nu este necreat si nici nemuritor prin natura sa asa cum sustine traditia gnosticilor si a neoplatonicilor, ci este nemuritor prin Har. Dumnezeu nu locuieste in oameni prin Fiinta Sa, ci prin Harul Sfantului Duh. Cand omul ajunge la indumnezeire se numeste dumnezeu dupa Har, nu Dumnezeu dupa Fiinta.
Firea omeneasca a Mantuitorului este Singura creată care s-a unit cu Dumnezeu dupa fiinta prin ipostasul lui Dumnezeu-Fiul Cel Necreat, adica Cuvantul care S-a facut trup si a locuit printre noi dupa cum spune Sf. Evanghelist (Ioan 1, 14)...

Este foarte important sa nu se faca confuzie intre Duhul Sfant si duhul (pneuma) ca parte superioara a sufletului asa cum era numit de Parintii primelor secole. Incepand cu sec IV parintii au folosit pentru "minte" termenul grecesc "nous", nu pneuma, tocmai pentru a nu se face confuzie.

Nu trebuie facuta nici confuzie intre cele trei puteri sufletesti principale si simtamintele sufletului, care sunt cu totul altceva.

Sfantul Teofan Zavoratul si alti parinti vorbesc despre omul trupesc, omul sufletesc si omul duhovnicesc. Omul sufletesc poate sa aiba mai dezvoltate unele dintre simtamintele sufletului care il ajuta sa aiba o inclinatie mai mare intr-o anumita directie cum ar fi arta, stiinta, moralitatea etc Cu toate acestea, dupa cum spune si Sf.Teofan, omul duhovnicesc este superior celui sufletesc din toate punctele de vedere.

Rugaciunea săvârşită de minte în inimă "adună mintea nu doar în trup şi inimă, ci şi în sine, redându-i rolul ei firesc şi autentic de canal al Duhului. Rezultatul este transformarea întregii persoane, trup şi suflet".

Iată deci că mintea, una dintre cele trei puteri sufletesti si totodata superioara celorlalte două este numită "canal al Duhului", este vorba de Duhul Sfant, mai exact de Energiile Sale Necreate....

[Teodosie]

Nu stiu ce confuzii grave ca am scris ca nu ma pricep la orientalisme , nu m-au interesat, doar ca recunosc existenta celor 7 chackre de care se vorbeste peste tot si atat restul habar n-am vad ca le cunosti mai bine.
Ce am scris se bazeaza in principal pe cartea despre rugaciunea inimii a parintelui Ioan de la Rarau care se ocupa in cunostinta de cauza de subiectul acestui thread pentru cine e interesat de a cunoaste temeinic.

[tot-Laurentiu]

Mă îndoiesc ca Părintele Ioan de la Rarău să fi scris în cartea sa despre rugăciune despre cele 7 chakre. Despre ce carte vorbeşti ? La ce editură a apărut această carte? Lasă un link, ceva...

În Tradiţia Ortodoxă şi Teologia Ortodoxă nu există şi nu au existat nici un fel de chakre...

Cele 7 chakre sunt o concepţie filozofică dintr-un amestec dintre hinduism, budism tibetan şi budism indian, care este întâlnită la adepţii new-age. Aceştia consideră că dupa deschiderea si echilibrarea celor 7 chackre se formeaza Yin şi Yang...

Chakra (derivat din sancrită cakram = roată, disc) este un cuvânt din sanscrită dat în mod tradiţional obiectelor sub formă de disc (inclusiv soarelui) şi care, de asemenea, se află pe drapelul Indiei. În prezent termenul este mai bine cunoscut pentru a desemna aşa-numitele "centre spirituale" sau "puncte de joncţiune ale canalelor de energie ("nada")" provenite din Kundalinî yoga, care ar fi amplasate în corpul uman. Conform acestei concepţii rătăcite, ar exista 7 chakre principale şi mii de chakre secundare. Această concepţie se găseşte în aşa-numitele upanişade şi în mod special în Yoga Chudamani Upanishad şi Yoga Shikha Upanishad.

În concluzie este o rătăcire new-age-istă care nu are nici o legătură cu Tradiţia şi Teologia Ortodoxă şi nici cu rugăciunea ortodoxă. Dacă cineva doreşte să se roage ortodox nu are nevoie de nici un fel de "chakra"!!!

Aici poate fi citit un studiul al Mitropolitului Hierotheos Vlachos despre rugăciunea ortodoxă, rugăciunea minţii în inimă (partea 1 şi partea 2) şi aici poate fi citit, de asemenea, un studiu al Sfantului Ignatie Briancianinov despre formele rugăciunii înşelate (partea 1 şi partea 2).

ÎPS Hierotheos Vlachos spune că "prin rugăciunea raiţonală neîncetată, pentru început, şi prin strădania de întoarcere a miniţi-nous în inimă găsim Harul dumnezeiesc al Botezului care există în inimă. Potrivit învăţăturii Sfântului Diadoh al Foticeii, prin sfântul Botez Harul lui Dumnezeu intră în adâncul inimii si nu se pierde niciodată. Prin săvârşirea păcatului este doar acoperit acest Har. Prin urmare, aşa cum spune Sfântul Grigorie Sinaitul, pe de o parte, prin ţinerea poruncilor lui Hristos, iar pe de alta prin rugăciune găsim Harul lui Dumnezeu care de la sfântul Botez se află în inimă. Ca un burghiu, mintea intră în lăuntrul inimii şi de acolo se revarsă Harul si copleseste întregul om. Prin urmare, rugăciunea nu este un instrument omenesc, nici nu se săvârşeşte prin eforturi omeneşti, nici nu este o stare psihologică. Nu se ajunge la ea prin eforturi omeneşti, pentru că întoarcerea miniţi-nous în inimă se face prin lucrarea dumnezeiescului Har, iar nu prin strădaniile omului, nici într-o atmosferă antropocentrică".
"Această descoperire a inimii şi, mai mult încă, a Harului care se află în lăuntrul ei, are multe urmări. Omul dobândeşte o simţire curată a existenţei dumnezeiescului Har. Contemporanii folosesc pentru exprimarea acestui fapt cuvântul trăire. Însă Păriniţi Bisericii folosesc o expresie care cred că redă mai bine realităţile. Vorbesc despre existenţa dumnezeiescului Har în noi în simţire şi înştiinţare. Sufletul dobândeşte înştiinţare, iar trupul simţire a existenţei lui Dumnezeu". Continuarea aici

[Teodosie]

Normal ca nu chackrele sunt din cartea parintelui ci restul cu sufletul inima duhul ... .

http://www.emag.ro/rugaciunea-lui-ii.../pd/EKLH50BBM/

[adam000]

În prealabil postat de tot-Laurentiu

rugăciunea nu este un instrument omenesc, nici nu se săvârşeşte prin eforturi omeneşti, nici nu este o stare psihologică. Nu se ajunge la ea prin eforturi omeneşti, pentru că întoarcerea miniţi-nous în inimă se face prin lucrarea dumnezeiescului Har, iar nu prin strădaniile omului, nici într-o atmosferă antropocentrică".
"Această descoperire a inimii şi, mai mult încă, a Harului care se află în lăuntrul ei, are multe urmări. Omul dobândeşte o simţire curată a existenţei dumnezeiescului Har. Contemporanii folosesc pentru exprimarea acestui fapt cuvântul trăire. Însă Păriniţi Bisericii folosesc o expresie care cred că redă mai bine realităţile. Vorbesc despre existenţa dumnezeiescului Har în noi în simţire şi înştiinţare. Sufletul dobândeşte înştiinţare, iar trupul simţire a existenţei lui Dumnezeu". Continuarea aici

Multumesc mult pt acest link! Iata intradevar o scriere ziditoare!

Mi-ar placea sa gasesc mai multe astfel de referinte pe acest forum!