Credeti ca intr-o oarecare masura putem imbina psihologia cu duhovnicia?

[Marcel_Ionut]

Pe mine m-a ajutat de exemplu cartea " Labirintul codependentei " m-a ajutat sa vad multe chestii care le consideram normale s.a.m.d dar in ultimul timp am mai cumparat si alte carti,

http://www.librarie.net/carti/168251...ristophe-Andre

http://www.librarie.net/carti/132323...t-David-Celani

http://www.librarie.net/carti/101947...ERANTEI-Robert

http://www.librarie.net/carti/124659...enda-Schaeffer

http://www.librarie.net/carti/168277...ristophe-Andre



nu le fac reclama sa stiti, eu am in familie probleme, tatal alcoolic si mama are si ea neputintele ei, am incercat sa fac seminarul iertarii cu Maica Siluana dar nu se mai poate maica raspunde foarte greu, acum ma gandesc sa ma axez pe psihoterapia ortodoxa am vazut ca sunt cativa autori buni, deci ce sfaturi imi puteti da?

[laurastifter]

În prealabil postat de Marcel_Ionut

Pe mine m-a ajutat de exemplu cartea " Labirintul codependentei " m-a ajutat sa vad multe chestii care le consideram normale s.a.m.d dar in ultimul timp am mai cumparat si alte carti,

http://www.librarie.net/carti/168251...ristophe-Andre

http://www.librarie.net/carti/132323...t-David-Celani

http://www.librarie.net/carti/101947...ERANTEI-Robert

http://www.librarie.net/carti/124659...enda-Schaeffer

http://www.librarie.net/carti/168277...ristophe-Andre



nu le fac reclama sa stiti, eu am in familie probleme, tatal alcoolic si mama are si ea neputintele ei, am incercat sa fac seminarul iertarii cu Maica Siluana dar nu se mai poate maica raspunde foarte greu, acum ma gandesc sa ma axez pe psihoterapia ortodoxa am vazut ca sunt cativa autori buni, deci ce sfaturi imi puteti da?

Doamne ajută!
Cred că răspunsul la întrebarea din titlu este afirmativ. Cred că psihologia poate fi folosită în sprijinul progresului nostru (inclusiv duhovnicesc), aşa cum orice ştiinţă a lumii acesteia poate fi îmbinată cu duhovnicia, pentru a mă exprima ca tine. Să ne gândim apoi că obiectul de studiu al psihologiei este psihicul, adică... sufletul, dacă ne gândim inclusiv la etimologia termenului. Psihologia este o ştiinţă care se încadrează în aria disciplinelor socio-umane şi, prin obiectul ei de studiu, se apropie mult de... teologie. Mă surprinde faptul că n-ai primit niciun răspuns de atâtea luni, mai ales pentru că intră des pe forum câţiva psihologi deosebit de credincioşi, cu o viaţă spirituală profundă (se observă asta din felul în care ştiu să scrie despre credinţa noastră).
Îmi pare rău că acum, fiind într-o perioadă foarte foarte aglomerată (sesiune), nu prea mă pot aduna să mă gândesc ce cărţi ştiu despre relaţia dintre teologie şi psihologie... În clipa asta, am în minte numai dogmatică. :) Un autor pe care-l am acum în minte este Jean Claude Larchet care, aşa cum presupun că ştii, a scris lucrări precum "Terapeutica bolilor psihice", "Terapeutica bolilor spirituale" etc, - cărţi în care exprimă opinii ortodoxe, susţinute prin argumente din teologia patristică. Îţi sugerez să cauţi cărţi scrise de el şi, mai departe, îi las pe cei mai avizaţi decât mine să-ţi răspundă. :)
Desigur, ca în cazul oricărei ştiinţe laice, este bine să alegem din psihologie ceea ce simţim că este perfect compatibil cu credinţa noastră, aşa cum îi sfătuia Sfântul Vasile cel Mare pe tinerii care-i cereau sfaturi în legătură cu citirea literaturii laice din acea vreme (vezi "Omilia XXII către tineri"). Sf. Vasile le scria acelor tineri să facă precum albinele care merg la toate florile, alegându-şi din ele doar ceea ce le este folositor pentru producerea mierii. În acest sens, am reţinut un citat care cred că ne-ar putea ajuta să înţelegem cum ne sfătuiesc Părinţii să ne raportăm la cultura laică: "Noi, dacă suntem înţelepţi, să luăm din cărţi doar ceea ce ni se potriveşte nouă şi cât se înrudeşte cu adevărul, iar restul să-l lăsăm". "...restul să-l lăsăm" - nu în sensul de a ne închide în noi înşine şi de a rămâne astfel neinformaţi şi ignoranţi, ci în sensul de a dobândi dreaptă socotinţă, ştiind ce anume să ne asumăm în viaţa noastră din tot ceea ce omenirea (ştiinţă, artă etc) a realizat până în zilele noastre.
Psihologia (şi orice ştiinţă) poate fi "un pedagog către Hristos" pentru că, aşa cum scria Sfântul Maxim Mărturisitorul, anumite lucruri pot deveni bune sau rele în funcţie de modul în care le întrebuinţăm.
Dumnezeu să-ţi ajute, Marcel!

P. S. Cumva eşti Marcel de pe Ortodoxia Tinerilor? :)

[Marcel_Ionut]

În prealabil postat de laurastifter

Doamne ajută!
Cred că răspunsul la întrebarea din titlu este afirmativ. Cred că psihologia poate fi folosită în sprijinul progresului nostru (inclusiv duhovnicesc), aşa cum orice ştiinţă a lumii acesteia poate fi îmbinată cu duhovnicia, pentru a mă exprima ca tine. Să ne gândim apoi că obiectul de studiu al psihologiei este psihicul, adică... sufletul, dacă ne gândim inclusiv la etimologia termenului. Psihologia este o ştiinţă care se încadrează în aria disciplinelor socio-umane şi, prin obiectul ei de studiu, se apropie mult de... teologie. Mă surprinde faptul că n-ai primit niciun răspuns de atâtea luni, mai ales pentru că intră des pe forum câţiva psihologi deosebit de credincioşi, cu o viaţă spirituală profundă (se observă asta din felul în care ştiu să scrie despre credinţa noastră).
Îmi pare rău că acum, fiind într-o perioadă foarte foarte aglomerată (sesiune), nu prea mă pot aduna să mă gândesc ce cărţi ştiu despre relaţia dintre teologie şi psihologie... În clipa asta, am în minte numai dogmatică. :) Un autor pe care-l am acum în minte este Jean Claude Larchet care, aşa cum presupun că ştii, a scris lucrări precum "Terapeutica bolilor psihice", "Terapeutica bolilor spirituale" etc, - cărţi în care exprimă opinii ortodoxe, susţinute prin argumente din teologia patristică. Îţi sugerez să cauţi cărţi scrise de el şi, mai departe, îi las pe cei mai avizaţi decât mine să-ţi răspundă. :)
Desigur, ca în cazul oricărei ştiinţe laice, este bine să alegem din psihologie ceea ce simţim că este perfect compatibil cu credinţa noastră, aşa cum îi sfătuia Sfântul Vasile cel Mare pe tinerii care-i cereau sfaturi în legătură cu citirea literaturii laice din acea vreme (vezi "Omilia XXII către tineri"). Sf. Vasile le scria acelor tineri să facă precum albinele care merg la toate florile, alegându-şi din ele doar ceea ce le este folositor pentru producerea mierii. În acest sens, am reţinut un citat care cred că ne-ar putea ajuta să înţelegem cum ne sfătuiesc Părinţii să ne raportăm la cultura laică: "Noi, dacă suntem înţelepţi, să luăm din cărţi doar ceea ce ni se potriveşte nouă şi cât se înrudeşte cu adevărul, iar restul să-l lăsăm". "...restul să-l lăsăm" - nu în sensul de a ne închide în noi înşine şi de a rămâne astfel neinformaţi şi ignoranţi, ci în sensul de a dobândi dreaptă socotinţă, ştiind ce anume să ne asumăm în viaţa noastră din tot ceea ce omenirea (ştiinţă, artă etc) a realizat până în zilele noastre.
Psihologia (şi orice ştiinţă) poate fi "un pedagog către Hristos" pentru că, aşa cum scria Sfântul Maxim Mărturisitorul, anumite lucruri pot deveni bune sau rele în funcţie de modul în care le întrebuinţăm.
Dumnezeu să-ţi ajute, Marcel!

P. S. Cumva eşti Marcel de pe Ortodoxia Tinerilor? :)

Da eu sunt, viu si nevatamat :)) cum de ti-ai dat seama?

[laurastifter]

În prealabil postat de Marcel_Ionut

Da eu sunt, viu si nevatamat :)) cum de ti-ai dat seama?

Ce mică-i lumea, Marcel! :)
Mi-am dat seama fiindcă, într-un alt mesaj, scriai tu ceva despre faptul că te pregăteai de bac (nu mai reţin exact) şi m-am gândit: te cheamă Marcel, eşti o persoană deosebit de credincioasă (se observă din mesajele tale), erai în clasa a XII-a când ai postat acel mesaj, stilul este acelaşi ca al lui Marcel de pe O T, deci... e clar. :) Aşa mi-am dat seama. :)

Doamne ajută!
Dumnezeu să fie cu tine, Marcel!