Sa redescoperim ORTODOXIA!

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de crinrin

Scuze inca o data! Suna cam pesimist toata "realitatea" asta.

Era vorba sa redescoperim ortodoxia, fie si scormonind in maldarele de "gunoaie". N-are nimeni ceva frumos de prezentat?

Din pacate cam acesta e nivelul ortodoxiei pe care il traim majoritatea dintre noi. Fara dragoste, fara pace sufleteasca, fara iertare si mereu carcotasi in fata propriilor necazuri, facandu-i pe altii vinovati de ce ingaduie Dumnezeu sa ni se intample. Si ne afundam mereu in intunericul deznadejdii fara sa intelegem ca din momentul in care am acceptat cu pace ceea ce primim, fara a mai da vina pe altii, deja ne-am ridicat spre lumina si mantuire. Si nici nu-i nevoie sa facem vreun efort anume, ci sa spunem cu convingere ceea ce spunem mereu: "Faca-se-n voia Ta, Doamne!" sau "...precum si noi iertam!" E atat de simplu si totusi atat de greu de acceptat!!!

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Din pacate cam acesta e nivelul ortodoxiei pe care il traim majoritatea dintre noi. Fara dragoste, fara pace sufleteasca, fara iertare si mereu carcotasi in fata propriilor necazuri, facandu-i pe altii vinovati de ce ingaduie Dumnezeu sa ni se intample. Si ne afundam mereu in intunericul deznadejdii fara sa intelegem ca din momentul in care am acceptat cu pace ceea ce primim, fara a mai da vina pe altii, deja ne-am ridicat spre lumina si mantuire. Si nici nu-i nevoie sa facem vreun efort anume, ci sa spunem cu convingere ceea ce spunem mereu: "Faca-se-n voia Ta, Doamne!" sau "...precum si noi iertam!" E atat de simplu si totusi atat de greu de acceptat!!!

Si cu toate astea, de cata recunostinta ne-am umple daca am realiza ca Dumnezeu ne-a fost tot timpul alaturi, chiar si atunci cand ne-am considerat cu totul parasiti sau depasiti de probleme.

"Multumim Tie Doamne, Dumnezeul nostru, pentru toate facerile Tale de bine, pe care ni le-ai aratat noua, nevrednicilor, din varsta cea dintai, pana intru aceasta de acum, pentru care le stim si pentru care nu le stim, pentru cele aratate si pentru cele nearatate, ce ni s-au facut noua, cu lucrul si cu cuvantul."

[forever...]

În prealabil postat de crinrin

Scuze inca o data! Suna cam pesimist toata "realitatea" asta.

Era vorba sa redescoperim ortodoxia, fie si scormonind in maldarele de "gunoaie". N-are nimeni ceva frumos de prezentat?

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...tea+ortodoxiei

o încercare mai veche, în acest sens

totuşi e greu de exprimat în cuvinte

Eu as propune sa ne gandim la sfintii de azi. Atat Sfantul Isaac Sirul cat si Sfantul Efrem Sirul sunt niste sfinti mari, de la care avem ce invata.

“Doamne si Stapanul vietii mele,
duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapanie si al grairii in desert nu mi-l da mie.
Iar duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei, daruieste-mi mie, slugii Tale!
Asa Doamne, Imparate, daruieste-mi ca sa-mi vad greselile mele si sa nu osandesc pe fratele meu, ca binecuvantat esti in vecii vecilor. Amin”

[SIZE=4]Minunatul Efrem a răsărit din pămîntul sirienilor. Şi fapta bună din pruncie alegînd-o, se silea de-a pururea a fugi de vorbirile cele vătămătoare ale celor de o vîrstă. El citea neîncetat, mai vîrtos sfintele cărţi, iar sîrguinţa, îndeletnicirea şi cugetarea întru acestea îi erau lui Efrem mai plăcute decît toată dulceaţa. Încît şi el împreună cu proorocul zicea: Cît sînt de dulci gîtlejului meu cuvintele Tale, mai mult decît mierea.
De atunci a avut tovarăşe fapta bună şi sîrguinţa în osteneli. Căci care faptă cu dinadinsul nu s-a săvîrşit de dînsul? Nu postul? Nu privegherea? Nu culcarea pe jos? Nu blîndeţea? Nu necîştigarea? Nu, peste atîta bogăţie de bunătăţi, şi smerita cugetare? Încă şi de darul cel învăţătoresc a fost împărtăşit. Apoi şi pînă acum prin cuvintele sale, vorbeşte cu noi, îndemnîndu-ne, mîngîindu-ne şi sfătuindu-ne. Din care putem folosi nu numai cuvîntul credinţei cel drept, ci şi ne deşteptăm spre cîştigarea faptei bune. Iar de nădejdea cea către Dumnezeu şi de dragostea cea către aproapele, atîta grijă a avut Efrem, încît el însuşi cînd a vrut să se ducă din viaţă, zicea astfel:
"Nicidecum în toată viaţa mea n-am ocărît pe Domnul şi cuvînt nebun din buzele mele n-a ieşit. În toată viaţa mea n-am blestemat pe nimeni. Şi nicidecum nu m-am sfădit cu vreunul din cei dreptcredincioşi".
Avea încă şi lacrimi neîncetat în ochii lui, încît mai cu înlesnire puteau izvoarele cele de-a pururea curgătoare să-şi înceteze curgerea, decît Efrem Sirul lacrimile. Şi împreună cu lacrimile ieşeau şi suspinurile, arătînd focul cel dinlăuntru aprins al umilinţei, pe care mai luminat îl va pricepe cineva citind scrierile aceluia. Căci el se afla pretutindeni filozofînd despre judecata şi a doua venire a lui Hristos, înfricoşatul divan avîndu-l înaintea ochilor şi ziua aceea în minte întipărind-o; apoi pe sine osîndit socotindu-se şi foarte cu jale tînguindu-se. În astfel de cugetări ale minţii îndeletnicindu-se Efrem, pururea se nevoia după cîntătorul de psalmi, fugind de gîlceava cea lumească şi în pustie sălăşluindu-se. Apoi, din loc în loc se muta pentru a sufletelor zidire şi folos, fiindcă era mişcat de duhul dumnezeiesc.
[/SIZE]

[SIZE=4]Odată îşi lăsă patria şi aceasta fiindu-i poruncit ca dumnezeiescului Avraam, a ajuns la cetatea Edesa, pe de o parte, pentru închinăciunea sfintelor moaşte, care erau întru dînsa, iar pe de alta, pentru întîlnirea cu un oarecare bărbat dintre cei cuvîn-tători, ca să ia model de viaţă de acolo. Acest lucru îl cerea de la Dumnezeu, adesea, zicînd: "Doamne, Iisuse Hristoase, Stăpîne al tuturor, învredniceşte-mă ca, intrînd în cetatea Edesa, să mă întîlnesc cu acel bărbat, care va fi puternic a-mi grăi cele spre folosul sufletului". Astfel rugîndu-se, cînd a ajuns la porţile cetăţii, era îngrijorat: cum adică se va apropia de acel bătrîn, ce va afla de la dînsul şi ce folos va dobîndi?
Deci, călătorind astfel cu aţintirea minţii, o femeie îndată îl întîmpină şi aceasta era desfrînată. Negreşit al lui Dumnezeu lucru era acesta; căci pentru cele bune, de multe ori le rînduieşte tainic pe cele potrivnice. Deci, sfinţitul Efrem, astfel întîlnind pe desfrînata, stătea uimit oarecum, căutînd către dînsa, mîhnindu-se şi pătimind întru sine cu sufletul, că nu i s-a împlinit cererea după rugăciune, ci cu totul potrivnic. Iar ea văzîndu-l, iarăşi privea la dînsul cu ochi necuvioşi. Şi fiindcă astfel multă vreme se priveau unul pe altul, vrînd s-o ruşineze şi întru sfiala ce se cuvine femeilor a o aduce, i-a zis: "Pentru ce nu te ruşinezi, o! femeie, privind la mine cu ochii aţintiţi?" Şi aceea zise: "Dar mie aşa mi se cade a privi la tine, că din tine şi din a ta coastă sînt luată. Iar ţie ţi se cade a te uita nu către noi, ci în pămînt, din care ai şi fost luat".


Acestea auzindu-le Efrem a mulţumit şi femeii, pentru folosul ce a avut din vorbele ei, şi lui Dumnezeu cu fierbinţeală îi înălţa mulţumire; care chiar prin cele fără de nădejde de multe ori poate face lucruri bune.
Deci, după ce au trecut zile destule, în cetatea Edesei dumnezeiescul Efrem era, locuind aproape de dînsul, o desfrînată care s-a făcut organ de răutate al vicleanului. Şi printr-însa, ca prin şarpele cel dintîi, năvălea asupra dreptului. Deci, de vreme ce s-a întîmplat, că dumnezeiescul Efrem fierbea nişte bucate, acea femeie deschizînd fereastra care era în perete, se plecă cu neruşinare, apoi cu obrăznicie căutînd la cuviosul, îi zise: "Binecuvintează, părinte". Iar el cu blîndeţea cea cuviincioasă lui şi cu graiul îi zice: "Domnul să te binecuvinteze". Şi aceasta iarăşi cu rîs necuvios a zis: "Dar ce lipseşte bucatelor tale?". Iar acela a zis: "Trei pietre şi puţin noroi, ca fereastra aceasta să se astupe". Aceea cu obrăznicie a zis: "Pentru că te-am cinstit, aceasta a făcut întru tine mîndrie? Eu voiesc a dormi împreună cu tine, iar tu de prima dată mă deznădăjduieşti?".


Însă precum aceea avea graiuri sataniceşti, astfel şi el cu mult mai vîrtos n-a fost lipsit de cuvinte duhovniceşti, căci a zis: "De voieşti împreună cu mine a dormi, trebuie s-o faci unde-ţi voi zice eu". Iar aceea, dacă a auzit cuvîntul, a şi întrebat de locul unde voieşte a dormi. "Nu într-alt loc, a zis el, decît chiar în mijlocul cetăţii voi dormi cu tine". Iar ea a zis: "Dar nu ai sfială şi ruşine de bărbaţii ce ne vor vedea dormind în mijlocul cetăţii?". Deci, femeia aceea dorind să vîneze sufletul cel pătimaş, n-a voit a cunoaşte ceea ce zice Solomon: Că ochii Domnului Celui Preaînalt de milioane de ori mai luminaţi sînt decît soarele; căci caută peste tot căile oamenilor.
Atunci sfîntul a răspuns îndată: "Dacă ochii oamenilor i-ai judecat că sînt puternici a ruşina sufletul şi a-l opri de la fapta cea rea, dar oare de ochii lui Dumnezeu, care văd toate cîte se lucrează în ascuns şi întru arătare, nu ne vom teme şi nu ne vom spăimînta cu mult mai vîrtos?". Acestea destule au fost ca să înduplece pe desfrînata a se depărta de vicleana poftă către dînsul şi să se căiască de cele dintîi fapte rele ale ei. Căci îndată apropiindu-se şi căzînd la pămînt, cerea iertăciune de dobitoceasca şi neînfrînata ei pornire.


Apoi, făcînd adevărată pocăinţă, a luat povăţuitor şi dascăl pe Sfîntul Efrem în calea cea către mîntuire. Iar el fiind gata a sluji unei cereri ca aceasta, o sfătui cele cuviincioase, spre a nu merge iarăşi, după cum zice dumnezeiescul Ieremia, în urma gîndurilor inimii celei rele; apoi s-a îngrijit a o aduce într-o mînăstire femeiască, spre a face fapte bune. Şi în scurt, pe aceea care a voit a-l împie-dica din calea cea dreaptă, el mai vîrtos întorcînd-o de la calea cea rea, a avut ca rod al dreptăţii întoarcerea ei spre calea mîntuirii.




http://paginiortodoxe.tripod.com/vsi...rem_sirul.html

[/SIZE]

[cristiboss56]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Din pacate cam acesta e nivelul ortodoxiei pe care il traim majoritatea dintre noi. Fara dragoste, fara pace sufleteasca, fara iertare si mereu carcotasi in fata propriilor necazuri, facandu-i pe altii vinovati de ce ingaduie Dumnezeu sa ni se intample. Si ne afundam mereu in intunericul deznadejdii fara sa intelegem ca din momentul in care am acceptat cu pace ceea ce primim, fara a mai da vina pe altii, deja ne-am ridicat spre lumina si mantuire. Si nici nu-i nevoie sa facem vreun efort anume, ci sa spunem cu convingere ceea ce spunem mereu: "Faca-se-n voia Ta, Doamne!" sau "...precum si noi iertam!" E atat de simplu si totusi atat de greu de acceptat!!!

Asa este , bine ai punctat !
Cred ca inca suntem la nivelul de a descoperi ortodoxia , asa ca redescoperirea de care vorbim pe acest thread , este inca ceva foarte indepartat , din pacate .
Doamne ajuta neputintei noastre !

[iustin10]

În prealabil postat de antoniap

. Dupa 1989, au aparut carti diverse si astfel am reusit sa inteleg partial, inca, in ce consta Ortodoxia.

Ce ai inteles ca este Ortodoxia?

Insa observ ca ispitele ortodocsilor nu se termina, totusi. Pe de o parte, politicul cauta sa domine Biserica si nu invers, cum ar fi normal. Crestinul ortodox este nevoit din sa faca fata influentelor venite nu doar din partea sectelor, ci si din partea unora care ranesc Biserica din interior. Nu se mai spune ca nu exista Dumnezeu. Nu. Ispitele acum sunt mai finute, dar la fel de periculoase

Ispitele externe ale ortodoxiei venite de la amestecul politicului nu se compara cu ispitele interne ,aceleasi dintotdeauna , si mai puternice azi,intr-o lume secularizata si rupta de traditii.
Revenirea la ortodoxie se face zi de zi ,prin descoperirea ei in viata noastra si in credinta noastra . Orotodoxia nu este un stindard extern sub care sa ne incolonam , ci este razboiul meu cu mine insumi ,dus cu ajutorul sfintilor .
Nu putem reveni la ortodoxie, pentru ca nu putem vreo clipa sa ne indepartam de ea,daca admitem ca este credinta noastra
Putem insa sa descoperim mereu frumusetea trairii altora in Domnul , si sa ii dam ecou in viata noastra .

[forever...]

În prealabil postat de iustin10

Ce ai inteles ca este Ortodoxia?

Nu putem reveni la ortodoxie, pentru ca nu putem vreo clipa sa ne indepartam de ea,daca admitem ca este credinta noastra
Putem insa sa descoperim mereu frumusetea trairii altora in Domnul , si sa ii dam ecou in viata noastra .

Frumos spus, Iustin!

Ref la citatul ales de tine:
"Pe de o parte, politicul cauta sa domine Biserica si nu invers, cum ar fi normal."
nu mi se pare normală nicio dominaţie.

Domnul a lăsat oamenii liberi, iar Biserica este formată din oameni (având, desigur, filonul divin). Astfel, Biserica este şi va fi biruitoare. (După cum spunea Gamaliel, dacă e de la oameni, se va risipi, dacă e de la Domnul, ne îngrijorăm degeaba, căci nu va cădea.) Dar nu mi se pare normal, nici de folos, să încerci, să vrei să domini pe cineva/ ceva.


10. În sfârşit, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi întru puterea tăriei Lui.
11. Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului.
12. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh.
13. Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare.
14. Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii,
15. Şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii.
16. În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului.
17. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu.
18. Faceţi în toată vremea, în Duhul, tot felul de rugăciuni şi de cereri, şi întru aceasta priveghind cu toată stăruinţa şi rugăciunea pentru toţi sfinţii.

Ortodoxia în smerenie se păstrează - https://www.youtube.com/watch?x-yt-t...yt-cl=84924572

- Părinte Rafail, aţi spus că pe meleagurile noastre ortodoxia este puţin înţeleasă şi trăită; am dori să ne conştientizaţi mai mult asupra acestui lucru.

Continuare aici: http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/...lua-de-la-voi/

[cristiboss56]

Ortodoxia este un "mod de a trai ", marcat de multe ori de mari incercari si ispite , este viata in care trebuie sa ne infruntam pe noi si patimile noastre , ca in final sa ajungem sa ne unim cu Dumnezeu !

Sfantul Ignatie, care se praznuieste azi, sa ne ajute sa avem ganduri placute lui Dumnezeu in incercari mai mici sau mai mari.
"Lasati-ma sa fiu mancare fiarelor, prin care pot dobandi pe Dumnezeu. Sunt grau al lui Dumnezeu si sunt macinat de dintii fiarelor, ca sa fiu paine curata a lui Hristos“. ( Sf. Ignatie Teoforul)