traim in lumi diferite. cu inima...

[rebellu007]

În prealabil postat de jenica

Da rebelule, ce bine ar fi daca am trai Liturghia si dupa liturghie. Dar din pacate eu una nu prea reusesc..

jenica,
nu vezi ca toate se adapteaza vremurilor noi? inclusiv canoanele sunt interpretate si adaptate. duhovnicul ce sa faca saracul? daca ar da dupa canoane pai i-ar sparge geamurile fiii duhovnicesti. n-ar mai veni o femeie la manastire sau la biserica din cele care se macheaza, se vopsesc sau poarta pantaloni. ti-as da exemple si cu barbati ca sa nu crezi ca sunt misogin insa nu-mi vine niciunul in minte, desi sunt constient ca exista. traim vremuri grele. si e de-abia inceputul. cine crezi ca reuseste sa traiasca dupa liturghie? ma gandesc ca pana si in pustie fiind, trece avionul pe deasupra si te tulbura... suntem datori si poate condamnati sa incercam sa traim cat mai aproape de liturghie. nu stiu ce sa zic, dar sfintii parinti spuneau ca ferice de cei care vor muri pana la sfarsitul lumii pentru ca cei care vor ramane vii si cu credinta nestirbita intru Mantuitorul, aceia vor fi cu adevarat mucenici. si la modul cum o spun ei se pare ca va fi extraordinar de greu. in mijlocul acestei jungle care ne ataca din toate partile, lovind in parinti, in credinciosi, in orice ca sa ne tulbure si implicit sa ne subtieze randurile. si unde nu pot face nimic cu parul vin cu diferite momeli si invataturi false, sucind mintile cu te miri ce cadouri si ajutoare, bietilor credinciosi pe care nu are cine sa-i invete si sa le deschida ochii. pentru ca sunt si preoti care, din teama de a nu-si pierde enoriasii, o lasa mai moale cu predica si nu le atrage atentia ca gresesc si isi pot pierde sufletul. spun lucruri citite si partial traite insa sunt doar incepator si pot cadea in cursa foarte usor. mi-e teama de acest lucru si de aceea nu vreau sa fortez lucrurile. stiu doar ca nu e treaba mea sa judec pe altii si pe cat pot ma feresc s-o fac si ma gandesc cu mila la toti cei care sunt pe cai gresite. si ma rog sa nu mai calc si eu pe alaturi. mi-as dori sa fiu inconjurat de persoane care sa-mi usureze drumul spre lumina. si ma bucur cand ii gasesc si ma intristez cand sunt alaturi de ceilalti. si ma doare chiar si atunci cand folosesc cuvantul "ceilalti" de parca i-as condamna. pentru ca stiu ca unii din ei pot fi, prin iconomia Domnului, mult mai departe ca mine in drumul spre mantuire chiar daca acum sunt in intuneric.
asta e jenica. o lupta-i viata deci te lupta.
multumesc de raspuns.
Maica Domnului sa te ocroteasca sub Sfant Acoperamantul Sau!

Cata bucurie, imi aduce cuvantul tau. O Rebelule, daca ai sti cum plang dupa pacea pierduta. A fost o vreme in care am fost tinuta pe brate sa nu mi se "impiedice piciorul" dar am instrainat acea pace, cautand ajutor la om.. Acum el, omul ma loveste din toate partile, ma ameninta, ma jigneste, ma loveste..drept ar fi sa rabd zambind dar daca pacea care imi dadea forta nu mai e??..Am lepadat ce era mai de pret, cautand ajutor la om.. Plang rebelule, plang si spun Dzeule milostiv fii mie, da-mi putere sa rasplatesc raul cu bine pana in utlima clipa a vietii mele. Spunea parintele meu duhovnic ca nu exista om rau, doar eu il vad asa din pricina mandriei, ptr ca nu stiu sa ii iubesc pe toti la fel.. Spunea cineva aici ca am murit, poate ca da chiar am murit.. dar, SUFLETESTE. Doamne Dumnezeul meu invie inima mea si ma fereste de mine insumi....

[Annamarria]

În prealabil postat de rebellu007

chiar daca acum sunt in intuneric.

draga rebelule, nu poti fi asa de sigur ca sunt in intuneric. Doar Dumnezeu cunoaste inima omului, nu te grabi cu concluziile.
Iarta-ma daca ti-am facut observatia asta, ti-am spus-o ca pe un lucru care sa te linisteasca, caci asa iti pui nadejdea in Domnul si afli pacea.

[rebellu007]

În prealabil postat de Annamarria

draga rebelule, nu poti fi asa de sigur ca sunt in intuneric. Doar Dumnezeu cunoaste inima omului, nu te grabi cu concluziile.
Iarta-ma daca ti-am facut observatia asta, ti-am spus-o ca pe un lucru care sa te linisteasca, caci asa iti pui nadejdea in Domnul si afli pacea.

"pentru ca stiu ca unii din ei pot fi, prin iconomia Domnului, mult mai departe ca mine in drumul spre mantuire chiar daca acum sunt in intuneric. "

acesta e citatul exact. si in momentul in care am spus ca pot fi mult mai departe ca mine e clar ca m-am gandit la judecatile nestiute ale Domnului si la partea buna a lor dar care inca nu si-au descoperit-o.
observatia ta e de bun simt insa afirma exact ceea ce gandeam si eu. poate exprimarea mea a fost nu tocmai fericita. si imi cer scuze pentru asta.
asa ca, draga ana, nu trebuie sa-ti ceri iertare. eu sunt cel care trebuie s-o fac. deci iarta-ma.
Doamne ajuta!

În prealabil postat de rebellu007

si ma doare chiar si atunci cand folosesc cuvantul "ceilalti" de parca i-as condamna. pentru ca stiu ca unii din ei pot fi, prin iconomia Domnului, mult mai departe ca mine in drumul spre mantuire chiar daca acum sunt in intuneric.
asta e jenica. o lupta-i viata deci te lupta.
multumesc de raspuns.
Maica Domnului sa te ocroteasca sub Sfant Acoperamantul Sau!

Da, din pacate este atat de adevarat, daca am avea acea sensibilitate duhovniceasca nu am mai folosi nici macar acest termen "ceilalti" dar vezi tu rebelule, oare care dintre noi se poate mandri ca a ajuns la acesta desavarsire? Cine cuteza sa spun eu NU judec?? Eu cred ca aceasta ravna a ta este DIN IUBIRE fata de semen. Trebuie mare grija rebelule, spunea bunul meu pr Antim: Nu face binele decat daca esti destul de intarit sa primesti si raul ce va urma.. Este mare intelepciune aici, intelepciune pe care din pacate eu Nu am urmat-o. Am cazut din mandrie, am pierdut pacea sufletului. Si ce imi foloseste acum ca am cucerit "lumea" daca am piedrut ce am avut mai de pret?? De aceea trebuie multa intelepciune, e drept mantuind te mantuiesti dar cu smerenie. Virtute ce mie imi lipseste cu desavarsire!!!. Daca am privi in jur cu ochiul inimii nu al ratiunii nu am mai spune, am obosit, sunt lovit, (cuvinte pe care le folosesc si eu adesea) ci ne-am ruga cu iubire fierbinte ca toti sa simita aceea Bucurie pe care inima noastra o simte. Scriu toate acestea nu numai pentru tine draga rebelule ci si pentru mine insumi..
Dumnezeule milostiv fii mie si ma fereste de mine insumi..
jenica

[ilma]

Doamne ajuta!Marturisesc ca si eu ma instrainez de aceasta lume.Tare mi-as dori sa ma pot adapta tuturor lucrurilor,fara sa ma clatin.Dar ,din pacate,nu reusesc.
Am cunoscut si eu pacea,dar am pierdut-o cautand ajutor in alte parti si nu unde trebuia.
Jenica,ai dreptate.Sa ne fereasca Dumnezeu de noi insine!

[dan73]

Exista adevar in cele marturisite aici. Insa, sa nu ramanem in intristare, caci si in aceste vremuri painea si vinul se prefac in cadrul Sfintei Liturghii in Trupul si Sangele Domnului. Deci putem preface acest trup stricacios in unul de slava si atunci lumea va avea alt chip, ramane doar sa ne impartasim cu vrednicie.

[Annamarria]

În prealabil postat de rebellu007

"pentru ca stiu ca unii din ei pot fi, prin iconomia Domnului, mult mai departe ca mine in drumul spre mantuire chiar daca acum sunt in intuneric. "

acesta e citatul exact. si in momentul in care am spus ca pot fi mult mai departe ca mine e clar ca m-am gandit la judecatile nestiute ale Domnului si la partea buna a lor dar care inca nu si-au descoperit-o.
observatia ta e de bun simt insa afirma exact ceea ce gandeam si eu. poate exprimarea mea a fost nu tocmai fericita. si imi cer scuze pentru asta.
asa ca, draga ana, nu trebuie sa-ti ceri iertare. eu sunt cel care trebuie s-o fac. deci iarta-ma.
Doamne ajuta!

:D Pai tu chiar n-ai de ce sa-mi ceri iertare. Mie chiar ca nu mi-ai facut nimic.
Doamne ajuta!
nu mai scriu...

[rebellu007]

În prealabil postat de Annamarria

:D Pai tu chiar n-ai de ce sa-mi ceri iertare. Mie chiar ca nu mi-ai facut nimic.
Doamne ajuta!
nu mai scriu...

:) stii cum e ana?
observ ca folosesc foarte des verbul a marturisi in raspunsurile mele. o fac in continuare. si iti marturisesc ca imi cer iertare foarte des, in speranta ca intr/o zi o voi face si o voi simti din inima. nu-mi reuseste tot timpul sau, poate, deloc. dar e ca un exercitiu. nu trebuie sa ti se para anormal. toti invatam aici. incercam sa schimbam ganduri, temeri, pareri. dar in acelasi timp ne exersam ceea ce am dobandit. poti sminti foarte usor pe cineva. chiar fara bagare de seama si printr/un simplu cuvant. din pacate. pentru ca noi suntem mai vinovati de acest lucru smintindu/l pe aproapele nostru decat cel smintit. de aceea vreau sa invat sa/mi cer iertare pentru orice cuvant care te face sa-ti ridici spranceana a nedumerire sau sa te provoace sa judeci.
sper sa ma intelegi si sa accepti faptul ca te rog sa ma ierti. chiar daca spui ca nu am pentru ce. monahii in manastire, cand se despart sau isi iau ramas bun, isi cer iertare unul altuia. e foarte frumos sa/i vezi. acesta e un exercitiu al smereniei. nu zice nimeni ca obligatoriu esti si smerit. insa suntem datori sa luptam pentru dobandirea smereniei.
deci iarta/ma.
Doamne ajuta!

[rebellu007]

În prealabil postat de jenica

Da, din pacate este atat de adevarat, daca am avea acea sensibilitate duhovniceasca nu am mai folosi nici macar acest termen "ceilalti" dar vezi tu rebelule, oare care dintre noi se poate mandri ca a ajuns la acesta desavarsire? Cine cuteza sa spun eu NU judec?? Eu cred ca aceasta ravna a ta este DIN IUBIRE fata de semen. Trebuie mare grija rebelule, spunea bunul meu pr Antim: Nu face binele decat daca esti destul de intarit sa primesti si raul ce va urma.. Este mare intelepciune aici, intelepciune pe care din pacate eu Nu am urmat-o. Am cazut din mandrie, am pierdut pacea sufletului. Si ce imi foloseste acum ca am cucerit "lumea" daca am piedrut ce am avut mai de pret?? De aceea trebuie multa intelepciune, e drept mantuind te mantuiesti dar cu smerenie. Virtute ce mie imi lipseste cu desavarsire!!!. Daca am privi in jur cu ochiul inimii nu al ratiunii nu am mai spune, am obosit, sunt lovit, (cuvinte pe care le folosesc si eu adesea) ci ne-am ruga cu iubire fierbinte ca toti sa simita aceea Bucurie pe care inima noastra o simte. Scriu toate acestea nu numai pentru tine draga rebelule ci si pentru mine insumi..
Dumnezeule milostiv fii mie si ma fereste de mine insumi..
jenica

jenica.
toti castigam si toti pierdem. din pacate ne grabim sa "cheltuim" tot ce agonisim. pierdem in cateva clipe ce am strans o perioada destul de mare. cat ai clipi esti la pamant. iti pierzi harul si cazi in deznadejde. nu e bine jenica. nu e bine. de ce? tocmai pentru ca atunci ar trebui sa ne dam seama cat de usor ne paraseste increderea in Dumnezeu si in iertarea Lui. tocmai atunci ar trebui sa ne intarim, sa mergem la duhovnic, sa ne spovedim si sa luptam. deznadejdea e cea mai parsiva arma a diavolului. daca parintii au puterea de a ierta de 70 de ori cate 7 (7 numarul infinitului) atunci de ce sa nu ne intarim si sa mergem cu smerenie la duhovnic, sa cadem in genunchi si sa ne plangem slabiciunile? important e sa ajungi acolo cand cazi si nu la deznadejde sau nepasare. o sa-ti spun o pilda din pateric. poate nu o reproduc corect si te rog sa ma ierti pt asta dar poate te ajuta.
o batrana in fata unei biserici plangea de se rupea camasa de pe ea. era sfarsita de atata plans. trecand pe acolo preotul si intreband/o care/i pricina pentru aceasta durere a ei, batrana ii raspunde: uite parinte, cred ca Dumnezeu a uitat de mine? cum asa? intreaba preotul. pai uitati sfintia voastra, sunt mai bine de 2 ani de cand nu am mai avut nici o ispita. si asta ma face sa cred ca Domnul a uitat de mine pacatoasa...
vezi tu jenica. tocmai prin ispite vrea Domnul sa ne intareasca. si noi? cadem in deznadejde in loc sa dam fuga la duhovnic si sa speram la marea milostivire a Mantuitorului.
suntem slabi si vrem sa dobandim totul dintr/o data. nu se poate. asa cum intram in apa, intai pana la glezne, apoi la genunchi, mai apoi la brau, la piept si dupa aceea invatam sa inotam, tot asa e si cu credinta. daca intram din prima pana la gat si peste cap, crezandu-ne cunoscatori, riscam sa ne inecam si sa ne smintim. ne trebuie un profesor de inot care sa ne tina de manutza si sa ne calauzeasca pasii prin apa. pentru ca nu vedem fundul ei si nu stim cand urmeaza o groapa... si cadem. daca e langa noi, ne prinde si ne scoate la suprafata, chiar daca/ti mai da si doua palme sa/ti revii. daca nu...
ai grija de tine.
Doamne ajuta!