este un pacat sa emigrezi?

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de anaana71

iti trebuie curaj sa emigrezi sau o disperare fara margini. (dar daca esti disperat inseamna ca nu mai crezi in Dumnezeu, e doar o parere personala). eu una n-as putea emigra, nu ma pot rupe de parinti, rude, prieteni, de locurile natale. noi chiar daca ne aflam in Europa, suntem un pic "rurali" (mai vorbesti cu vecinul, iti spuni parintii zilnic, mai un gratar, intalniri cu prietenii, suntem mai zgomotosi, mai sentimentali, radem cu gura pana la urechi, etc). Afara nu-i asa, cel putin asa mi s-a parut, pe unde am fost mi-a placut, dar numai ca vizitator.
cred ca cel mai bine pot sa dea o explicatie cei care emigrat sau imigrat.
uitasem esentialul, e pacat daca ii faci pe altii sa sufere pentru ca tu vrei sa traiesti mai bine, sa ai bani mai multi, si daca pleci fara familie (in cazul in care ai)

Pai privesti dintr-un unghi foarte ingust...oamenii pleaca intr-o varietate de contexte, deci cel mai mult depinde unde pleci si cum...de starea ta de spirit.

Poti privi plecarea intr-o tara straina si ca pe un concediu prelungit...si in timpul asta poti realiza mai multe, deci nu e neaparat fuga dupa bani sau alte asemenea.

Daaar, eu chiar nu as judeca asa lucrurile, sunt oameni care nu au ce manca in Romania, dar care asigura o bucata de paine celor de acasa, le schimba viata si atunci cand revin...simt ca au facut ceva cu viata lor, si nu au muncit ca niste robi, tremurand ca nu au cu ce plati intretinerea

A munci nu poate fi pacat, si nu cred ca exista limite...sa te opresti la primul loc de munca, la primul salariu primit...si la bataia de joc a patronului/directorului...practic orice om are libertatea sa munceasca atat cat crede el de cuviinta, si aici nu avem noi ce judeca...sincer!

Sunt oameni care muncesc atat de mult, incat asigura painea atator alti oameni, deci nu mi se pare nici macar normal sa ne imaginam ca toti trebuie sa ne multumim cu un salariu mizer, si sa ne bucuram ca putem cumpara o paine, si gata sa stam linistiti ca facem bine si ne multumim cu ce avem....nu nu nu, lucrurile sunt mult mai complexe decat le putem percepe noi, sau trai!!!

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de Delirul

Toti sfintii au fost patrioti, parintele Paisie Aghioritul a spus-o fara inconjoruri ca isi iubeste tara iar el a pribegit si s-a nevoit si in alte locuri sfinte, dar tot acasa spunea ca-i este cel mai bine Atata timp cat in tara respectiva inca se mai pastreaza dreapta credinta e bine sa te tii cat poti de mult alaturi de patria mama.

Nu cred totusi ca este pacat sa emigrezi atat timp cat pastrezi dreapta credinta, sau tara in care ai plecat iti ofera aceste conditii si banuiesc ca asta tine mai mult de o convingere personala, fiindca are mai mult o legatura indirecta cu credinta.

Bine este totusi sa nu uiti niciodata de unde ai plecat.

Dar fiindca in acest comentariu am pus multe convingeri personale s-ar putea sa ma insel.

Sunt de acord cu tine, am impresia ca o convingere personala gresita este aceea a acelor persoane care atunci cand se gandesc la emigrat, se gandesc la indivizi care vin acasa cu Audi A8, Mercedes, Ferrari sau Porsche..si care arunca cu bani in stanga si in dreapta, doar pentru a epata( desi nu vad de ce ar trebui pana si acesti oameni criticati!!??)...dar oamenii nu emigreaza pentru bani neaparat, pentru ca sunt atatia oameni care sunt chemati in strainatate...care pleaca in urma insistentelor strainilor (deci nu pleaca cu autocarul si cu pasaport fals la cules de capsuni ), si asta pentru ca sunt buni in ceea ce fac, deci oameni care datorita faptului ca muncesc si munca le este apreciata, au oportunitati aparte...

Eu asa gandesc, sunt profesori universitari, artisti, oameni destepti, cercetatori...care pleaca, dar nici nu se pune problema sa uite de unde au plecat, ba chiar fac cinste tarii lor pe perioada cat sunt plecati...

[bmadalin]

Dar totusi, in cazul de mai jos:
- emigrare pentru a-i fi cuiva si sotiei lui si copiilor lui mai bine din punct de vedere lumesc: mai putin stres, mai interesant serviciul, copii la o scoala mai buna, servicii medicale mai bune, mai civilizat, etc....
- parintii si fratii nu-i poate lua cu el ca doar au si ei viata lor aici, nu poate cara inca 8 oameni dupa el.
- parintii si fratii ar prefera ca el sa rama aici mai aproape desi ei zic: lasa-ne pe noi, fa cum ti-e tie mai bine.
- parintilor si fratilor nu le trebuie nici ajutor prin WUnion, nici blugi si nici ciocolate trimise acasa din cand in cand.

Nu este asta o treaba egoista?
Deoarece cautam la ale noastre, binele nostru in detrimentul celor apropiati (parinti / frati)?
Poate Dumnezeu a avut un plan cu noi aici, d-aia ne-a nascut aici, putea sa ne faca norvegieni de pilda?

Sau sotia, copiii sunt mai aproapele nostru decat parintii si fratii si trebuie sa ne concentram binele in directia asta? Prin sacrificiul parintilor nostri, viitorimea o s-o duca mai bine...

Ce ziceti?

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de bmadalin

Poate Dumnezeu a avut un plan cu noi aici, d-aia ne-a nascut aici, putea sa ne faca norvegieni de pilda?

Cam asa zicea si Liiceanu, desi el nu e credincios din cate imi dau seama. El a simtit ca menirea lui este sa faca ceva pentru tara asta in care s-a nascut, desi putea s-o stearga afara inca inainte de '89.

[Jane Says]

Eu nu vreau sa plec si sper sa nu fiu nevoita sa o fac, dar nu cred ca e egoism sa pleci, la faza asta iar stam pe margine si judecam aiurea.
Eu vreau sa raman ca sa fiu alaturi de familia mea, sa-si cunoasca viitorii mei kinderi bunicii, am casa aici, de ce as pleca sa o iau de la capat altundeva etc. Si motivele mele de a ramane sunt la fel de egoiste cu ale celor care aleaga sa plece.

Nu cred ca ramane nimeni ca sa faca martiriu pe-aici iar daca-si imagineaza asa ceva, se afla in eroare:)

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Cam asa zicea si Liiceanu, desi el nu e credincios din cate imi dau seama. El a simtit ca menirea lui este sa faca ceva pentru tara asta in care s-a nascut, desi putea s-o stearga afara inca inainte de '89.

Pai fiecare procedeaza cum simte, iar daca pleci sa zicem...10 ani in afara si dupa vii tot cu gandul sa faci ceva in tara ta, e vreo diferenta???

[anaana71]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Pai privesti dintr-un unghi foarte ingust...oamenii pleaca intr-o varietate de contexte, deci cel mai mult depinde unde pleci si cum...de starea ta de spirit.

Poti privi plecarea intr-o tara straina si ca pe un concediu prelungit...si in timpul asta poti realiza mai multe, deci nu e neaparat fuga dupa bani sau alte asemenea.

Daaar, eu chiar nu as judeca asa lucrurile, sunt oameni care nu au ce manca in Romania, dar care asigura o bucata de paine celor de acasa, le schimba viata si atunci cand revin...simt ca au facut ceva cu viata lor, si nu au muncit ca niste robi, tremurand ca nu au cu ce plati intretinerea

A munci nu poate fi pacat, si nu cred ca exista limite...sa te opresti la primul loc de munca, la primul salariu primit...si la bataia de joc a patronului/directorului...practic orice om are libertatea sa munceasca atat cat crede el de cuviinta, si aici nu avem noi ce judeca...sincer!

Sunt oameni care muncesc atat de mult, incat asigura painea atator alti oameni, deci nu mi se pare nici macar normal sa ne imaginam ca toti trebuie sa ne multumim cu un salariu mizer, si sa ne bucuram ca putem cumpara o paine, si gata sa stam linistiti ca facem bine si ne multumim cu ce avem....nu nu nu, lucrurile sunt mult mai complexe decat le putem percepe noi, sau trai!!!

s-ar putea sa ai dreptate. dar de multe ori m-am intrebat, daca se merita ca pentru un salariu mai bun, sa-ti pierzi familia, copii, etc. ca vorbim de cei amarati. cei care pleaca cu contract, cu toata familia, este altceva.
as fi prea ingusta sa judec, eu am scris doar ce cred eu. daca ai observat mi-am scris propria parere si m-am pus eu in situatia daca as emigra. si am spus ca nu as face-o.

iar la incheiere am si spus ca cel mai bun raspuns il da unul care este plecat din tara. si concluzionam ca suferinta celor lasati acasa, prin plecarea mea pentru bani, si trai decent, ar fi un pacat.

iar tu ma pui la stalpul infamiei (glumesc )

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de anaana71

s-ar putea sa ai dreptate. dar de multe ori m-am intrebat, daca se merita ca pentru un salariu mai bun, sa-ti pierzi familia, copii, etc. ca vorbim de cei amarati. cei care pleaca cu contract, cu toata familia, este altceva.
as fi prea ingusta sa judec, eu am scris doar ce cred eu. daca ai observat mi-am scris propria parere si m-am pus eu in situatia daca as emigra. si am spus ca nu as face-o.

iar la incheiere am si spus ca cel mai bun raspuns il da unul care este plecat din tara. si concluzionam ca suferinta celor lasati acasa, prin plecarea mea pentru bani, si trai decent, ar fi un pacat.

iar tu ma pui la stalpul infamiei (glumesc )

Nu...doar ca imi imaginez ca sunt persoane mai apropiate de parinti, de rude, si altele mai independente...care mereu sunt in cautarea unor noi experiente profesionale, lucruri de astea. In plus nu toti pleaca pe perioada nedeterminata, deci fiecare cu stilul lui de viata.

[lacrimi]

În prealabil postat de bmadalin

Stiu ca acum cineva o sa ma stropeasca despre ce face un roman dupa ce se uita pe geam:
- pune ghena si cainele pe forum
- se intreaba daca respectivul 4 ped are suflet
- si apoi incearca s-o tunda din tara.
Si probabil spera sa-si ia si gunoiu' si lighioanele.

In principiu are dreptate.

Dar imi asum riscul.

Este un pacat sa emigrezi? Daca a emigra ar insemna sa-ti fie mai usor in acesta viata?
Sau este o virtute sa nu emigrezi?

Lasand la o parte aspectul ca nici acolo nu fug cainii cu covrigi in coada.
Ma intereseaza din punct de vedere al invataturii crestine.
Intr-un loc evident, unde exista biserica ortodoxa in acel oras.

In conditiile in care inca ai parinti in tara si socrii + 1 frate.
Care probabil n-or sa vrea sa vina cu tine.

Cred ca depinde de tine ca persoana si de invatatura duhovniceasca ce ai primit-o.
Si nu cred ca e vorba de parinti, socrii sau frate. Pe ei trebuie sa-i ajuti, sa-i cinstesti, dar Biblia spune ca "omul va lasa pe mama sa si pe tatal sau si vor fi amandoi un trup". Deci ai lasa in tara si a pleca la 4000 km, atata timp cat nu uiti de ei si-i ajuti cum poti, nu cred ca reprezinta nici pe departe un pacat.
Problema este alta: mergi intr-o tara straina, evident mai dezvoltata si cu o alta conceptie asupra vietii. Dai de bani, iti permiti sa-ti cumperi lucruri la care in tara poate nici nu visai, vezi realizarile altora si vrei ca ale tale sa le intreaca pe ale lor: de aici si pana la a uita de Dumnezeu si de rostul nostru pe pamant nu e decat un pas... Dar asta se poate intampla si in Romania: poti castiga la lotto, poti prinde un post bun de munca, din care sa castigi bani multi.... Dar chiar si asa, daca ignori poftele trupului si ale mintii si mergi intr-adevar doar pentru o viata mai buna, din care sa nu urmaresti doar profitul, ci un trai decent, cred ca relatia ta cu Dumnezeu poate continua oriunde.
Important este sa nu uiti cin esti si de unde ai plecat.

[lacrimi]

În prealabil postat de bmadalin

Dar totusi, in cazul de mai jos:
- emigrare pentru a-i fi cuiva si sotiei lui si copiilor lui mai bine din punct de vedere lumesc: mai putin stres, mai interesant serviciul, copii la o scoala mai buna, servicii medicale mai bune, mai civilizat, etc....
- parintii si fratii nu-i poate lua cu el ca doar au si ei viata lor aici, nu poate cara inca 8 oameni dupa el.
- parintii si fratii ar prefera ca el sa rama aici mai aproape desi ei zic: lasa-ne pe noi, fa cum ti-e tie mai bine.
- parintilor si fratilor nu le trebuie nici ajutor prin WUnion, nici blugi si nici ciocolate trimise acasa din cand in cand.

Nu este asta o treaba egoista?
Deoarece cautam la ale noastre, binele nostru in detrimentul celor apropiati (parinti / frati)?
Poate Dumnezeu a avut un plan cu noi aici, d-aia ne-a nascut aici, putea sa ne faca norvegieni de pilda?

Sau sotia, copiii sunt mai aproapele nostru decat parintii si fratii si trebuie sa ne concentram binele in directia asta? Prin sacrificiul parintilor nostri, viitorimea o s-o duca mai bine...

Ce ziceti?

Eu cred ca tu, personal, esti foarte atasat de parintii si fratii tai. Nu stiu daca esti casatorit, dar daca esti, e clar ca atunci cand spui familie, te gandesti strict la parinti si frati. Asta este un pacat!!!!! Asa e de cand e lumea si chiar Sfanta Scriptura ne spune despre asta: omul, dupa ce se casatoreste, isi formeaza propria lui familie si noua lui responsabilitate, formata din sotie si mai apoi din copii. Pentru ca "omul va lasa pe tatal si pe mama sa si se va uni cu femeia sa si vor forma amandoi un singur trup": nu asa ne invata Scriptura?... Iar parintii care au pretentia ca fiul lor, dupa ce se casatoreste, sa le ofere aceeasi atentie ca inainte de casatorie, mai exact in exemplul tau doresc sa ramana in tara (pt ei), SAVARSESC EI INSUSI UN PACAT. Egoism? Da, dar din partea lor...